Lordoza

Definitie: lordoza reprezinta o deviatie a coloanei vertebrale, in plan sagital cu

concavitatea indreptata posterior, prin accentuarea curburilor fiziologice. Lordoza poate
fi cauza deviatiilor, algiilor lombare si sacrale, albuminuriei, prin jenarea functiei
rinichilor, precum si a oboselii in mers si stationare.

Localizarea lordozelor este variata, dar cel mai des este intalnita in regiunea
lombara sau toraco-lombara si se pot manifesta in diverse forme clinice:

 Lordoza statica (de obicei profesionala) poate aparea in cazuri patologice si este
deosebit de suparatoare (displezie luxanta a ambelor solduri, coxalgie, etc.). De
asemenea se poate intalni la femeile obişnuite sa poarte permanent incaltaminte
cu tocuri inalte, precum si la cifotici sau bolnavii cu pelvisul basculant posterior
(sacro-orizontalizat).
 Lordoza dinamica cu patologie neurologica diversa, distrofica sau ca rezultat al
dezechilibrului dintre flexorii si extensorii trunchiului (exemplu: atoniile
abdominale, rahitism, tumori, tulburari digestive).
 Lordoza fixa care apare in urmatoarele circumstante: la adolescenti (lordoza
dureroasa a adolescentilor, posttraumatic ca rezultat a unei retractii fibroase post-
inflamatorie sau dezechilibrelor sacrococcigiene prin alunecari ale vertebrelor).

Anatomie patologica.

Gatul si capul raman pe verticala sau se inclina inainte pentru a compensa curbura
lordotica cervicala. Datorita tonusului crescut a psoasului(muschi in zona centurii
pelviene) si slabirii tonusului abdominalilor, bazinul cade mai mult inainte decat normal,
exagerand curbura lombara. (o cauza favorizanta la femei este purtarea incaltamintii cu
tocuri inalte, care duc la inclinarea bazinului inainte si a trunchiului inapoi, determinand
lordozarea). Abdomenul proemina inainte. Muschiul diafragm este blocat in inspiratie (in
timpul efortului), ceea ce determina o ridicare si fixare in pozitie ridicata a umerilor. iar
membrele inferioare sunt intinse din genunchi sau cu genunchii in hiperextensie (genum
recurvatum). Cu timpul hiperlordoza va avea repercursiuni asupra apofizelor spinoase la
care se vor produce leziuni de uzură. Devine patologica cand curbura lordotica
fiziologica este depasita ca amplitudine sau cand este localizata in regiunea dorsala.

In cazul lordozei sunt hipertrofiati muschii :

 dorsali, in special spinali;

 psoasul iliac;
 rotatorii interni ai membrelor;
 diafragmul.

Antagonistii acestora sunt hipotonici(slabi):

  abdominalii, in special dreptii abdominali;
 rotatorii externi ai membrelor;
 cvadricepsul;
 precervicalii.

Simptomatologia.

Simptomatologia subiectiva a lordozelor este foarte redusa. In perioada de evolutie a

suferintei bolnavii acuza simptome de astenie, durere. Astenia este relativ pacientul nu
este capabil la eforturi fizice si intelectuale. Musculatura ii oboseste repede in diverse
posturi. Durerea este un simptom frecvent, datorita instalarii contracturilor sau a atrofiilor
musculare, redorilor articulare, fie incresterea vitezei de conducere nervoasa a diminuari
miscarilor si slabiciunea sistemului nervos central.

Criterii pentru sustinerea diagnosticului:

1. Examenul clinic.

Pozitia zero a coloanei este realizata in ortostatism, in rectitudine, avand ca repere:

 verticala firului cu plumb, care cade de la protuberanta occipitala, de-a lungul

spinelor vertebrale, in santul interfesier si intre cele doua maleole(glezne) interne;
 linia dintre varfurile scapulelor(omoplati) si linia bicreta, care sunt orizontale si
paralele;
 occiputul, zona dorsala medie, fesele si taloanele, care sunt tangente in plan
vertical (perete);
 verticala care trece prin tragus(la ureche), prin fata anterioara a umarului,
marginea anterioara a marelui trohanter, marginea externa a piciorului, la nivelul
liniei Chopart.

Bolnavul va fi examinat in flexie anterioara a trunchiului si in decubit ventral-dorsal.

Examenul va cuprinde:

 proba firului de plumb;

 masurarea sagetii, curburii, flexibilitatea, mobilitatea si reductibilitatea
diformitatii ;
 de asemenea vom constata eventualele modificari de la nivelul pelvisului,
toracelui, abdomenului si articulatiilor coxo-femurale.

2. Examenul radiologic este obligatoriu.

La incidentele obişnuite (fata-profil) vom adauga si incidente oblice pentru ca unele
lordoze pot fi determinate de spondiloze la nivelul vertebrei lombare 5.

Prognostic:

Gravitatea este dictata si de gradul lordozei:

 usoara (sub 25 grade)

 medie (intre 25-30 grade)
 grave (peste 50 grade).

Tratamentul:

Tratamentul lordozei este axat pe cateva principii, de care trebuie sa se tina seama:

 cel mai eficient tratament este depistarea precoce;

 kinetoterapia singura nici nu amelioreaza lordoza, nici nu o controleaza dar poate
elimina atitudinea lordotica.
 adevaratul tratament consta in corset + kinetoterapie.

Avem tratament ortopedic, fizio-balneo-kinetoterapeutic si cand este cazul interventii

chirurgicale.

1. Tratament profilactic: dormitul cu fata in jos, pe abdomen si evitarea incaltamintei

cu tocuri inalte la sexul feminin. Dintre sporturi sunt indicate alergarile de viteza care
dezvolta psoas-iliacul, gimnastica la aparate boxul si inotul.

2. Tratament ortopedic: se folosesc aparate de corectie a deformarilor de coloana

vertebrala. Tratamentul ortopedic este de lunga durata, dar daca este bine condus si
efectuat, si cu aportul kinetoterapiei rezultatele sunt bune si definitive. Se folosesc corsete
ortopedice.

3. Tratament medicamentos: se administreaza antiinflamatoare (ibuprofen,

fenilbutazona, aminofenazina , aspirina), antalgice si decontracturante, acestea din urma
avand rol de relaxare a musculaturii ale caror contractii pot genera deformari ale
coloanei. Administrarea de cortizon joaca un rol foarte important dar trebuie avut in
vedere dozajul si stadiul evolutiv. Se mai administreaza calciu si clorocalcin. Se mai
prescriu vitamine din grupurile D, B si vitamina C.

4. Recuperarea medicala: pentru ca un deficient fizic sa poata fi redat vietii, unei vieti
potrivite posibilitatilor sale si util societatii se cere utilizarea tuturor mijloacelor medicale
posibile spre realizarea recuperarii functionale. In aplicarea mijloacelor medicale de
recuperare trebuie tinut cont permanent de obiectivele ce se urmaresc.

In aplicarea posibilitatilor medicale de recuperare vor trebui luate in considerare:

  tipurile de leziuni, anumite deficiente, infirmitati sau diformitati pot fi hotaratoare
in perspectivele individului in ceea ce priveste orientarea sa profesionala cat si
insusi gradul sau de recuperare.
 interesarea sau nu a sistemului nervos central. Aceasta priveste capacitattea de
participare activa la procesul de recuperare.
 constitutia individului (cuprinde atat dezvoltarea sa fizica cat si calitatile sale
psihice). Pentru un larg proces, cum este procesul recuperarii, aceste date sunt
absolut necesare si adaptarea depinde mijlocit si direct proportional de calitati.
 precocitatea tratamentului. Este de la sine inteles ca recuperarea este cu atat mai
usoara si mai favorabila cu cat tratamentul este inceput mai devreme, dupa
instalarea deficientei. Pe de alta parte acest lucru va preveni instalarea atrofiilor
musculare, a redorilor articulare, a deficientelor metabolice si atulburarilor psihice
interne infirmitatii; pe de alta parte procesul de refacere, de corectare sau de
recuperare functionala, este mai usoara in primele faze.

4.1.Tratament balneofizioterapic:

a. Electroterapia: rolul sau este de a reduce retractiile si contractile prin incalzirea

profunda a regiunii (ultrasunete, diadinamici), de a supliza masa, latura si ligamentele
retractate si sclerozate (Ionizarile cu iodura de K 4-5%, ultrasunete cu hidrocortizon 1%
sau fenilbutazona), de a limita efectele dureroase sau calcefierile anchiloze ale artrozelor
secundare. Contractarile musculare, mai ales cele dureroase la solicitarile pasive, de
intindere, mai pot beneficia de bai de lumina infrarosii, masaj iar hipotoniile musculare
de termoterapie, algitoniflax (curenti aperiodici de joasa frecventa, curenti faradici si
galvanizari).

b. Balneokinetoterapia: aplicata in bazine cu apa dulce sau carbogazoasa.In tratamentul

profilactic al lordozei, inotul si gimnastica respiratorie au o mare eficienta.

Inotul trabuie sa fie simetric si facut multi ani la rand (bras, spate, fluture, delfin). Este
un excelent mijloc activ de autocontrol de rechilibrare a curburilor coloanei vertebrale si
de dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.

Gimnastica respiratorie, in apa, se face sub forma de inot sau programme specializate.
Exercitiile se executa timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat pana la barbie,
membrele inferioare intinse si atingand fundul bazinului cu varful degetelor de la
picioare. Aceasta gimnastica asuplizeaza curburile, niveleaza centurile, stimuleaza
autocontrolul si favorizeaza dezvoltarea simetrica a toracelui si cresterea capacitatii
vitale.

c. Kinetoterapia: kinetoterapia regiunii lombo-sacrate consta in efectuarea unor miscari

pasive si active. Miscarile pasive constau in miscari de lateralitate ale trunchiului si
miscari de flexie si extensie ale coloanei lombo-sacrate sau miscari de rotatie daca
coloana ne permite. Miscarile active constau in executarea acestora fara ajutorul
kinetoterapeutului. Se executa si miscari active cu rezistenta.