Torticolisul

Torticolisul reprezintă o contractură dureroasă involuntară a unuia din muşchii

sternocleidomastoidieni, însoţită de o înclinare a capului pe partea bolnava si rasucirea lui spre
partea sanatoasa , ceea ce limitează mişcările de rotaţie ale gâtului si împiedică menţinerea
capului în poziţienormala.
În general apar spasme intermitente ale musculaturii gâtului.

Cauzele apariţiei torticolisului:

- o mişcare bruscă şi greşită a gâtului;
- o poziţie neconfortabilă în timpul somnului;
- malformaţii congenitale;
- traumatisme provocate în timpul naşterii;
- infecţii (ortopedice sau neurologice), etc.

Tipuri de torticolis:
 torticolis congenital - este reprezentat de o dezvoltare insuficientă a fătului (muşchiul
sternocleidomastoidian de o parte este mai scurt decât muschiul de partea opusă) sau de
adoptarea unei poziţii incorecte, nefavorabile, în perioada intrauterină;
 torticolis obişnuit (banal) - apare după o mişcare forţată şi brutală a gâtului; este cea mai
frecventă formă de torticolis şi apare în general în urma menţinerii unei poziţii prelungite
şi defectuoase în timpul somnului;
 torticolis spasmodic - este o distonie (boală în decursul careia contracturile provoacă
poziţii anormale ale corpului); etiologic nu este cunoscută cauza apariţiei şi sunt
observate dureri şi redori la nivelul gâtului;
 torticolis simptomatic - apare în urma unor leziuni ortopedice sau neurologice ale
coloanei vertebrale cervicale prin care sunt afectaţi şi muşchii gâtului.

Simptome torticolis

 Durere la nivelul muschilor care fac legatura dintre ceafa si umeri

 Incapacitatea de a rasuci capul
 Durere la nivelul umerilor
 Incapacitatea de a misca umerii
 Durere de cap

Diagnostic torticolis

 Diagnosticul începe cu o discuţie despre trecutul medical al pacientului şi despre

simptomele prezente, şi continuă cu efectuarea unui examen fizic al pacientului.
  Atunci când există o istorie de traumatism, se recomandă o radiografie a regiunii gâtului
pentru a exclude o fractură sau dislocarea oaselor coloanei vertebrale la nivelul gâtului.
 De multe ori radiografia şi examenul clinic sunt suficiente pentru a pune diagnosticul de
torticolis.Unele anomalii, cum ar fi artrita degenerativă a coloanei cervicale poate
necesita o scanare CT.

Programul de recuperare pentru această afecţiune este stabilit în funcţie de vârsta

pacientului, tipul de torticolis şi gravitatea lui (forma usoară sau severă).
În cazul torticolisului congenital programul kinetic va cuprinde tehnici de
relaxare/întindere a muşchilor scurtaţi (streching şi masaj), kinesiotaping, comprese calde/ reci –
compresele, fie ele calde sau reci, grabesc vindecarea torticolisului reducand inflamatia. In cazul
durerilor puternice in zona respectiva, compresele cu gheata sunt recomandate pentru ca reduc
inflamatia
Se pot înregistra progrese importante atunci când tratamentul este aplicat precoce, încă
din primele 3 luni de viaţă.
Pentru celelalte forme de torticolis,k inetoterapia corectivă trebuie să fie începută cel
târziu la şase luni de la diagnostic.
Programul de recuperare în cazul torticolisului dobândit (spasmotic, simptomatic sau
obişnuit) va fi individualizat şi în funcţie de cauzele care au generat apariţia sa şi va include:
- fizioterapie: termoterapie caldă;
- hidrokinetotermoterapie;
- tracţiuni ale coloanei cervicale;
- masaj, stretching, kinesiotaping;
- orteze cervicale;
- medicaţie: baclofen, toxina botuluinică.
În cazul torticolisului congenital, deoarece nu există un mod de a preveni această
afecţiune, aplicarea cât mai precoce a tratamentului împiedică agravarea bolii.

Corectarea torticolisului muscular drept

Pentru a se putea obtine rezultate bune, se recomandă începerea gimnasticii medicale

imediat după depistarea deficienţei (prevenirea apariţiei asimetriilor secundare de la nivelul feţei
şi toracelui).
Scopul tratamentului corectiv:
1. Tonifierea şi lingirea muşchiului sternocleidomastoidian, scurtat şi contracturat de pe
partea dreaptă şi tonifierea şi scurtarea muşchiului sternocleidomastoid din partea opusă.
În acest sens, muşchiul sternocleidomastoidian din partea dreaptă va lucra excentric în
afara segmentului de contracţie; muşchiul sternocleidomastoidian din partea stângă va
lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.
2. Corectarea asimetriei centurii scapulare şi toracelui.
3. Formarea reflexului de postură corectă a capului şi gâtului în acţiunile statice şi dinamice
ale corpului în condiţiile nou create, prin schimbarea staticii capului şi gâtului.
Mijloacele folosite:
A. Exerciţii statice
 Exerciţiile statice se folosesc sub forma poziţiilor corective şi hipercorective, care să
favorizeze efectuarea mişcărilor corective ale capului şi gâtului. Poziţiile de lucru trebuie
să aibă baza mare de susţinere, pentru a asigura echilibrul corpului şi localizarea
mişcărilor corective. Astfel, cele mai folosite pozoţii derivate ale poziţiilor fundamentale
sunt: poziţia stând – depărtat, fandat, cu sprijin (sprijinul poate fi în „cârje” – cu subţioara
de partea bolnavă agăţată de bară sau bârna suedeză); poziţia pe genunchi cu sprijin pe
palme, stând cu un picior în treaptă, pe călcâie şezând; poziţia şezând – rezemat, întreg,
călare pe banchetă; poziţia culcat – înainte, înapoi, pe o latură cu capul în afara suprafeţei
de sprijin; poziţia atârnat – la scara fixă, în căpăstrul Glisson.

B. Exerciţiile dinamice constau din:

a. exerciţii de cap şi gât se execută sub forma mişcărilor de:
- Răsucire spre partea bolnavă (dreapta);
- Îndoirea laterală spre partea sănătoasa (stânga);
- Extensia capului şi gâtului;
- Circumducţie a gâtului, executată în plan posterior;
- Întinderea în axul vertical al coloanei vertebrale.
Sunt contraindicate mişcările de flexie.
b. exerciţii de membre superioare, umeri şi omoplaţi – constau din fixări şi mişcări ale
braţelor asimetric. Pentru corectarea simetriei centurii scapulare, membrul superior de
partea sănătoasă stânga efectuează mişcări peste linia orizontală a umerilor şi în plan
posterior, iar membrul superior drept de partea torticolisului va executa mişcări sub
nivelul umerilor.
c. exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de îndoire laterală spre stânga, răsucire spre
dreapta, extensie şi circumducţie în plan posterior.
Aceste exerciţii au drept scop corectarea deficienţelor toracelui, iar când sunt executate
ăn acelaşi timp cu mişcărilor capului şi gâtului au rolul de a amplifica mişcările capului şi
gâtului.
d. exerciţii de respiraţie sub forma liberă sau legate de exerciţii corective pe momentele
fazelor respiraţiei.
e. exerciţii cu obiecte portative şi la aparate fixe – vor avea aceeaşi strunctură corectivă a
mişcărilor capului şi gâtului, executate concentric şi în segmentul propriu pentru partea
stângă, excentric şi în afara segmentului pentru partea bolnavă.
f. exerciţii aplicative – vor avea o structură corectivă; selecţionate din exerciţiile de mers,
târâre, echilibru şi suspresiune.
Exerciţiile se echilibru se fac sub forma mersului pe vârfuri pe sol, precum şi a purtărilor
de greutăţi pe cap.
Exerciţiile de târâre se execută din poziţia pe genunchi, cu sprijin pe palme (mers înainte,
în cerc pe partea stângă) şi din poziţia culcat înainte sau culcat pe o latură.
Suspensiile se fac la scara fixă, atârnat simetric şi în căpăstrul Glisson, pe verticală şi pe
plan înclinat.
g. exerciţiile de redresare constau în accentuări ale exerciţiilor corective, sub controlul
profesorului.
Redresările, pasive şi active, pot fi completate cu tensiuni şi tracţiuni în sensul
corectării şi hipercorectării. Redresările active se pot face cu autocontrolul în oglindă.
 Pentru corectarea torticolisului muscular stâng, se folosesc aceleaşi exerciţii, executate
în sensul corespunzător.

Exemple de exerciţii pentru corectarea torticolisului( pe partea dreapta)

1. Redresarea in fata oglinzii a pozitiei vicioase

2. Mers pe toată talpa, cu capul în extensie şi răsucit dreapta.
3. Mers pe vârfuri, cu capul şi gâtul înclinat spre stânga
4. Mers fandat cu răsucirea capului spre dreapta, mâinile pe şold.
5. Stand pe mingea bobath, inclinari laterale ale capului si gatului spre partea
B sanatoasa(stanga), copilul executa miscarea liber, apoi kinetoterapeutul va opune
n rezistenta aplicand o mana pe partea stanga a capului ,iar cealalta mana o va aplica pe
n umarul de pe partea afectata.
5. Stând depărtat, cu mâna stângă pe creştet, fandarea laterală spre dreapta, cu îndoirea
trunchiului şi înclinarea capului şi gâtului spre stânga.
6. Stând depărtat, fandare spre stânga şi menţinerea capului spre stânga.
7. Stând cu latura stângă la scara fixă, apucat cu mâna stângă bara din dreapta şoldului şi
braţul drept îndoit la spate – îndoirea laterală sprea stânga a trunchiului, prin depărtarea
bazinului de scara fixă.
8. Stând cu mingea medicinală pe umărul drept, susţinută deasupra capului cu mâna
stângă – fandarea înainte cu extensia capului şi gâtului şi a trunchiului.
9. Pe genunchi cu sprijin pe palme,indoirea coatelor cu rasucirea capului si gatului spre
dreapta pana la contactul tamplei stangi cu podeaua.
10. Pe genunchi, pe călcâie, cu gantere uşoare în mână, ridicarea pe genunchi, trunchiul,
capul şi gâtul în extensie, cu ducerea braţului stâng sus sus – cel drept înapoi şi în jos.
11.Culcat cu bastonul tinut oblic la spate ,mana stanga sus,dreapta jos,extensia si indoirea
capului spre stanga.
12. Culcat costal dreapta, bratele pe langa corp, indoirea latereala spre stanga a capului
cu sutocontrolul pozitiei corecte.
13.Culcat, mana dreapta la spate,stanga la ceafa ,extensia capului si gatului cu rasucirea
capului spre dreapta.