Torticolisul reprezintă deficienţa localizată la nivelul gatului caracterizată prin scurtarea

muschiului sternocleidomastoidian, poziţia capului fiind înclinată de partea afectată iar privirea
subiectului este spre partea sănătoasă. Denumirea este data unui gât rasucit sau rotat şi provine
din torque-rasucit şi collum-gât.
Torticolisul poate fi:
 congenital prezent la nastere şi cauzat de dezvoltarea insuficienta a fătului situaţie în care unul din
muschii sternocleidomastoidian este mai scurt decât celalalt sau de o poziţie incorectă a acestuia
în timpul dezvoltării intrauterine.
 câstigat cauzat de o mişcare bruscă sau greşită a gâtului sau de o poziţie nepotrivită în timpul
somnului.
 simptomatic consecintă a unor leziuni neurologice sau ortopedice apărute la nivelul coloanei
cervicale şi care au consecinţe şi asupra funcţionarii muschilor gâtului.
 spasmodic care are cauze nestabilite încă.
Tratamentul constă în administrarea medicamentelor analgezice şi decontracturante
musculare, exerciţii fizice efectuate sub supravegherea kinetoterapeutului, iar în cazul în care nu
se observă ameliorare, în special la torticolisul congenital, se poate apela şi la chirurgie.
Pentru a se putea obţine rezultate bune, se recomandă începerea gimnasticii medicale
imediat după depistarea deficienţei (prevenirea apariţiei asimetriilor secundare de la nivelul feţei
şi toracelui).
Tratamentul corectiv are mai multe scopuri:
1. Tonificarea şi lungirea muşchiului sternocleidomastoidian, scurtat şi contracturat de pe
partea stanga şi tonificarea şi scurtarea muşchiului sternocleidomastoid din parte opusă. În acest
sens, muşchiul sternocleidomastoidian de pe partea stanga va lucra excentric şi în afara
segmentului de contracţie; muşchiul sternocleidomastoidian din partea dreapta va lucra concentric
şi în interiorul segmentului de contracţie.
2. Corectarea asimetriei centurii scapulare şi toracelui.
3. Stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului, precum si formarea unui nou
reflex neuromuscular corect stabil.
Se folosesc:
1.Exerciţii statice (izometrice) care se folosesc sub forma poziţiilor corective şi
hipercorective, care să favorizeze efectuarea mişcărilor corective ale capului şi gâtului. Poziţiile

1
de lucru trebuie să aibă baza mare de susţinere, pentru a asigura echilibrul corpului şi localizarea
mişcărilor corective. Astfel, cele mai folosite poziţii derivate ale poziţiilor fundamentale sunt:
– poziţia stând – depărtat, fandat, cu sprijin;
– poziţia pe genunchi cu sprijin pe palme, stând cu un picior în treaptă, pe călcâie şezând;
– poziţia şezând – rezemat, întreg, călare pe banchetă;
– poziţia culcat – înainte, înapoi, pe o latură cu capul în afara suprafeţei de sprijin; –
poziţia atârnat – la scara fixă, în căpăstrul Glisson.
2. Exerciţiile dinamice constau din:
a. Exerciţii de cap şi gât se execută sub forma mişcărilor de:
– răsucire spre partea bolnavă (stângă);
– îndoirea laterală spre partea sănătoasă (dreaptă);
– extensia capului şi gâtului;
– circumducţie a gâtului, executată în plan posterior;
– întinderea în axul vertical al coloanei vertebrale. Sunt contraindicate mişcările de flexie.
b. Exerciţii de membre superioare, umeri şi omoplaţi – constau din fixări şi mişcări ale
braţelor asimetric. Pentru corectarea asimetriei centurii scapulare, membrul superior de partea
sănătoasă (dreaptă) efectuează mişcări peste linia orizontală a umerilor şi în plan posterior, iar
membrul superior stang de partea torticolisului va executa mişcări sub nivelul umerilor.
c. Exerciţii de trunchi sub forma mişcărilor de îndoire laterală spre dreapta, răsucire spre
stanga, extensie şi circumducţie în plan posterior. Aceste exerciţii au drept scop corectarea
deficienţelor toracelui, iar când sunt executate în acelaşi timp cu mişcările capului şi gâtului au
rolul de a amplifica mişcările capului şi gâtului.
d. Exerciţii de respiraţie sub forma liberă sau legate de exerciţii corective pe momentele
fazelor respiraţiei.
e. Exerciţii cu obiecte portative şi la aparate fixe – vor avea aceiaşi structură corectivă a
mişcărilor capului şi gâtului, executate concentric şi în segmentul propriu pentru partea stângă,
excentric şi în afara segmentului pentru partea bolnavă.
f. Exerciţii aplicative – vor avea o structură corectivă; selecţionate din exerciţiile de
mers, târâre, echilibru şi suspensiune. Exerciţiile de echilibru se fac sub forma mersului pe vârfuri
pe sol, precum şi a purtărilor de greutăţi pe cap. Exerciţiile de târâre se execută din poziţia pe
genunchi, cu sprijin pe palme (mers înainte, în cerc spre partea dreapta) şi din poziţia culcat
înainte sau culcat pe o latură. Suspensiunile se fac la scara fixă, atârnat simetric şi în căpăstrul
Glisson, pe verticală şi pe plan înclinat.

2
 g. Exerciţiile de redresare constau din accentuări ale exerciţiilor corective, sub controlul
profesorului. Redresările, pasive şi active, pot fi completate cu tensiuni şi tracţiuni în sensul
corectării şi hipercorectării. Redresările active se pot face cu autocontrolul în oglindă.
Exercitiile se vor executa fie stând, sezând, fie din mers, alergare, fie din derivatele
acestora: culcat înainte (pe burta), culcat pe spate, culcat pe o latură, din patrupedie, atârnat.
A. exerciţii din poziţia stând:
1. Stând depărtat, fandare spre dreapta şi menţinerea capului spre dreapta.
2. Stând cu picioarele departate şi braţele pe langă corp se execută mişcări de
extensie a braţelor asimetric, braţul stâng va face extensia în jos, iar cel drept deasupra umarului –
capul fiind inclinat spre dreapta. 5 extensii cu inspiraţie, 5 cu expiraţie.
3. Stând cu braţele pe langă corp, mâna dreaptă apucă o halteră; se executa ridicari
ale braţului stâng pană la nivelul umarului, cu inspiraţie şi expiraţie.
4. Stând cu picioarele depărtate, se răsuceste trunchiul spre stânga
şi spre dreapta, tinând capul în poziţia hipercorectivă (adica inclinat
spre stanga si in usoara extensie). Mainile se pun dupa cap, cu coatele
departate de corp.
B. exercitii din pozitia pe genunchi:
1. Pe genunchi, pe călcâie, şezând, cu o halteră uşoară în mână, ridicarea pe
genunchi, trunchiul, capul şi gâtul în extensie, cu ducerea braţului drept sus – cel stang înapoi şi
în jos.
2. Pe genunchi, pe călcâie, şezând, se execută aplecarea capului spre umarul drept,
opunând rezistenţa palmei unui partener.
3. Pe genunchi, cu sprijin pe palme, îndoirea coatelor cu răsucirea capului şi gâtului
spre dreapta, până la contactul tâmplei stângi cu podeaua.
C.exerciţii din poziţia asezat
1. Asezat cu palmele sprijinite pe sol, picioare întinse şi apropiate, spatele drept, se
execută rasucirea capului spre dreapta cu revenire. La inceput răsucirile se fac lent, apoi mai
brusc, terminându-se cu o tensiune.
2. Din poziţia asezat, depărtat, picioare întinse se execută aplecarea capului spre
umarul drept, opunând rezistenţa palmei unui partener. Din aceeaşi poziţie se execută miscări
ample de respiraţie.
3. Asezat cu palmele sprijinite pe sol

D. exerciţii din poziţia culcat

3
 1. Culcat dorsal, bratele lateral, se execută extensia capului şi a gâtului cu inspiraţie
(nu se ridică decât spatele de pe saltea); revenire cu expiraţie.
2. Culcat facial, cu braţul drept întins înainte şi braţul stâng lateral se execută
extensia capului şi a gâtului. Se mentine extensia în timpul apneei.
3. Culcat dorsal cu braţele sub cap se împinge capul înainte şi spre stanga cu palmele,
coatele ramânand pe saltea.

E.exerciţii din poziţia atârnat

F. exerciţii din poziţia sprijinit