Sunteți pe pagina 1din 7

Periartrita scapulohumerala (PSH), umar dureros, umar blocat

(tratament, simptomatologie, recuperare)


Umarul este o piesa anatomica foarte eleganta, avand cea mai mare
amplitudine a miscarii dintre toate articulatiile corpului. Insa aceasta
amplitudine a miscarii poate determina aparitia problemelor articulare.
Intelegerea felului in care sunt interconectate si construite diferitele structuri
ale umarului poate ajuta la modul in care se pot produce leziunile, la
intelegerea modului in care functioneaza umarul si la cat de dificila poate fi
recuperarea umarului dupa traumatisme. Structurile cele mai profunde ale
umarului includ oasele si articulatia, urmate de ligamente si capsula
articulara. Muschii si tendoanele sunt situati la nivel superficial. Cele mai
importante structuri ale umarului se impart in mai multe categorii si anume:
ligamentele si tendoanele; muschii; oasele si articulatiile; vasele de sange;
nervii; bursele. Oasele care intra in alcatuirea umarului sunt scapula,
clavicula, si humerusul (osul bratului). Acoperisul umarului este alcatuit dintro portiune a scapulei numita acromion. Exista de fapt patru articulatii care
formeaza umarul si anume: articulatia glenohumerala care se formeaza in
locul in care capul humeral se potriveste la nivelul unei scobituri de la nivelul
scapulei; articulatia acromioclaviculara care se gaseste intre acromion si
clavicula si articulatia sternoclaviculara care realizeaza conexiunea intre brat,
umar si scheletul principal al toracelui anterior. Cartilajul articular este
materialul care acopera capetele articulare ale fiecarui os, iar functia acestuia
este sa absoarba socurile si sa ofere o suprafata foarte neteda pentru a
inlesni miscarile. Ligamentele sunt acele structuri de tesut moale care
conecteaza oasele intre ele. O capsula articulara este ca un sac impermeabil
care inconjoara articulatia. Capsula articulara de la nivelul umarului, este
formata dintr-un grup de ligamente care leaga humerusul de glenoida. Aceste
ligamente sunt principala zona de stabilitate a umarului, ele tinand umarul la
locul sau si impiedicand dislocarea sa. Tendoanele coafei rotatorii constituie
urmatorul strat al articulatiei umarului. Cele patru tendoane ale coafei
rotatorii fac legatura intre humerus si cel mai profund strat de muschi.
Tendoanele rotatorilor se alatura muschilor rotatori profunzi. In partea
exterioara a articulatiei umarului se afla marele muschi deltoid care
realizeaza ridicarea bratului la 90 de grade. Nervii care traverseaza spre brat
trec prin axila, pe sub articulatia umarului. Exista trei mari nervi care au
originea comuna la nivelul umarului: nervul ulnar, nervul radial si nervul
median.

Periartrita scapulohumerala - PSH

Periartrita reprezinta inflamatia tesuturilor din jurul unei articulatii, iar in


cazul umarului, notiunea de periartrita scapulo-humerala include durerile ce
au drept cauza procese sau afectiuni cum ar fi: degenerative, nervoase
inflamatorii si sunt afectate in special tendoanele articulatiei umarului.
Periartrita scapulohumerala este un sindrom clinic dureros care este insotit de
redoare si de limitarea miscarilor, din cauza afectarii structurilor
periarticulare ligamente, capsula, tendoane, bursa, muschi, prin leziuni
degenerative si/sau inflamatorii. La nivelul structurilor umarului si in primul
rand la nivelul tendoanelor are loc un proces de uzura a carei agravare si
accelerare pot fi determinate de microtraumatisme, traumatisme, expunere
la frig etc. Patologic, periartrita scapulohumerala are drept substrat leziunile
degenerative ale tendoanelor, in special ale bicepsului si supraspinosului,
caracterizate prin calcificari si prin necroze care duc la rupturi partiale. O
forma particulara de periartrita scapulohumerala este cea determinata de
inflamatia articulatiei glenohumerale, a carei evolutie catre fibroza este
responsabila, prin diminuarea importanta a miscarilor la acest nivel, de
aparitia afectiunii numita ,,umar blocat sau ,,umar inghetat. Aceasta
articulatie, scapulo-humerala, este cea mai mobila articulatie din organism,
fiind una cu plasarea articulara imperfecta, mobilitatea si stabilitatea fiindu-i
asigurate de aparatul ligamentar si muscular. Periartrita scapulo-humerala
reprezinta un sindrom clinic caracterizat prin limitare de mobilitate, durere,
impotenta functionala a umarului,asociate in diverse grade, determinate de
leziuni ale tesuturilor periarticulare in tendoane, burse sau in capsula
articulara. La nivelul tendoanelor umarului are loc un proces de degenerare
mai ales la pacienti de peste 40-50 ani, de uzura, cu favorizarea ruperii unor
fibre si aparitia de calcificari. Pe fondul acestor leziuni, care raman
asimptomatice mult timp, apar episoade inflamatorii, favorizate de
microtraumatisme, de suprasolicitarea articulara sau de expunerea la frig.
Periartrita scapulo-humerala se poate prezenta sub forma a patru tablouri
clinice si anume: umarul dureros simplu, umarul dureros acut, umarul blocat
si umarul pseudoparalitic

Dureri de umar dislocat


La oameni la diferite varste indiferent de sex apar dureri de umar. Aceste
dureri de umar dislocat reprezinta motivul important pentru a ne adresa
medicului ortoped, reumatolog sau medicului bft in privinta alcatuiri unui
tratament de recuperare. Cand este vorba despre simptomatologia pentru
diferitelor dureri de umar dislocat putem sa le impartim in functie de

mecanismele etiopatogenice:
- la leziunile de tip cronic apare frecvent durere la nivelul membrului superior
dominant cu intensitate semnificativa in timpul nopti care ingreuneaza
mobilitatea articulatiei umarului.
- la leziunile acute cum ar fi rupturile musculare sau / si intinderile musculare,
durerea apare imediat cu iradiere de-a lungul bratului si este accentuata la
palparea locului unde s-a produs leziunea.
Prin diagnosticare este importanta excluderea origini cardiace a dureri.

Umarul dureros simplu dislocat sau blocat


La nivelul umarului, se gasesc doua articulatii si anume: articulatia
glenohumerala ( cavitatea glenoida si capul humeral ) care este cea mai
mobila articulatie a organismului iar a doua articulatie are: un plan
osteomuscular superficial ( acromion si deltoid ) si un plan musculotendinos
profund din care fac parte: tendoanele supraspinosului, subspinosului, micului
rotund, subscapularului si bicepsului. In aceasta etapa a durerii de umar, au
loc procese degenerative ale tendoanelor celei de- a doua articulatii a
umarului. Apar dureri moderate ale umarului, la anumite miscari, cum ar fi :
dezbracat, imbracat, cusut, pieptanat si orice alta activitate care implica
miscari din articulatia umarului. In acest stadiu, inca nu este afectata
mobilitatea articulara, persoana in cauza putandu-si misca bratul in mod
normal. Se pot gasi unele puncte dureroase la palparea articulatiei. Pentru
evitarea suferintei ar fi foarte bine ca din aceasta etapa sa va prezentati la
medic pentru un diagnostic si un tratament corespunzator. Daca nu este facut
acest lucru si daca se rateaza sansa unui tratament bun inca din acest stadiu
al bolii, aceasta avanseaza.

Umar dureros acut


Umar dureros acut sau cronic este o afectiune cu evolutie progresiva de la
un umar dureros simplu netratat la timp si in mod corespunzator, insa se
poate intampla ca sa aiba si un debut acut, astfel ca se poate trece din faza
lipsei durerilor si a aparentei sanatati a articulatiei umarului, direct la dureri
puternice, violente si insuortabile. In aceasta etapa a bolii se produc
inflamatii ale tendoanelor si burselor subacromiale si deltoidiene. Durerile

violente, extrem de puternice pe care le poate simti pacientul in acest stadiu,


se accentuiaza noaptea si la efectuarea unor miscari. La umar dureros
articulatia umarului se tumefiaza, devine sensibila local si creste temperatura
locala. In aceasta etapa miscarile devin foarte dificile si mai ales miscarea
prin care se incearca ducerea bratului in spate si in lateral fata de linia
mediana a corpului.

Durere de umar blocat


Cand vorbim despre o durere de umar blocat este bine sa facem un examen
radiologic pentru stabilirea unui diagnostic corect. Aceasta durere de umar
blocat poate sa apara din mai multe cauze cum ar fi:
- leziuni acute,
- traumatisme locale,
- intinderi musculare
- cauze generate de factorul genetic etc.
Blocajul umarului apare atunci cand leziunile acute sau cronice care sunt
prezente pe capsula gleno-humerala evolueaza spre fibroza. Tratamentul
pentru durere de umar blocat dureaza mult timp si este dependent de varsta
pacientului si se recomanda efectuarea sedintelor de fizioterapie sa inceapa
cat se poate mai din timp - adica in primele zile cand durerea a aparut

Umarul pseudoparalitic
In acest caz avem de-a face cu ruptura tendoanelor muschilor rotator, in
care durerile sunt foarte puternice si nu se mai pot face miscari din articulatia
umarului. Daca se intampla sa se rupa tendoanele muschilor rotatori, este
necesara interventia chirurgicala, insa aceasta nu face obiectul tratamentelor
de recuperare medicala pe care noi le facem, aceasta intervenind abia dupa
operatie. Sedintele complexe de tratament se hotarasc in urma scanarii
ultrasonografice si termografice si se tine cont de toti factorii care pot hotari
un tratament, de aceea aceste sedinte de recuperare medicala pot varia de
la o persoana la alta. In caz de rupturi traumatice ale muschilor ce alcatuiesc
coiful rotatorilor, tratamentul umarului pseudoparalitic la tineri este in
general chirurgical, procedandu-se la sutura tendonului. In toate cazurile de
umar pseudoparalitic datorat unor rupturi explicabile prin leziuni
degenerative tendinoase, tratamentul este conservator axandu-se pe
kinetoterapie cu urmatoarele obiective: recuperarea fortei musculare;

prevenirea capsulitei retractile care compromite si mobilitatea pasiva;


insusirea unor miscari compensatorii.

Factori favorizanti
Factori favorizanti care contribuie la aparitia acestei afectiuni pot fi: fizici,
traumatici, degenerativi, de facture nervosa precum si efortul.

Tratament
Tratamentul acestei afectiuni are urmatoarele obiective: reducerea
inflamatiei si a tendintei la fibroza; ameliorarea durerii; recuperarea
mobilitatii articulare. Sunt folosite urmatoarele tratamente : medicamentos,
fizioterapeutic, kinetoterapeutic si chirurgical, de multe ori in asociatie, in
functie de forma clinico-anatomo-functionala si de stadiul evolutiv.
Tratamentul medicamentos si fizic sunt folosite in scop antiinflamator si
antialgic. Se apeleaza la antiinflamatoare nesteroidiene si se foloseste
electroterapie de frecventa joasa si medie in scop decontracturant. La
persoanele care suporta crioterapia, prin aplicarea unei pungi cu gheata sau
a unor comprese reci, se aplica aceasta forma de tratament caci ea poate fi
utila in inflamatiile acute. Se recomanda Kinetoterapia pentru prevenirea
pierderii de mobilitate si prevenirea fibrozei. Daca stadiul este acut, nu se pot
executa miscari cu membrul superior afectat. Se pot executa miscari ample
cu membrul superior sanatos pentru a mentine tonusul muscular.
Stadiul subacut permite inceperea mobilizarii articulatiei scapulo-humerale
prin miscari pasivo-active, pasive si active asistate. Foarte mult se folosesc
diagonalele KABAT. In stadiul terminal se necesita refacerea fortei musculare,
a stabilitatii si a miscarii controlate a umarului.
Tratamentul consta in repaus articular imobilizandu-se umarul cu o esarfa,
cu o perna mica plasata in axila, aplicare locala de gheata si electroterapie in
scop antiinflamator si antialgic. Cand durerea a inceput sa scada in
intensitate, se incepe un program de kinetoterapie specific, in scopul
prevenirii aparitiei fibrozei si al mentinerii mobilitatii normale articulare. In
cazul unui tratament prost condus sau in absenta tratamentului, umarul
dureros simplu poate evolua spre umar dureros acut sau umar mixt.
Cea mai indicate forma de a actiona in acest caz este este cea profilactica,
prin pozitionarea corecta a umarului simplu dureros sau hiperalgic, prin
kinetoterapie corecta a umarului dureros mixt si a umarului simplu, prin
mobilizarea regulata si precoce la cei predispusi de a fi hemiplegici, operati

pe membrul superior sau pe torace, cei care au suferit un traumatism. Chiar


si in cazul in care evolutia spontana merge spre vindecare, kinetoterapia
accelereaza foarte mult procesul de recuperare. In caz de esec al
tratamentului conservator, se intervine chirurgical practicandu-se mobilizarea
sub anestezie generala, artroscopie cu mobilizare fortata.
Ergoterapia urmareste ca, prin munca sau orice alta ocupatie la care
participa pacientul, sa-i mareasca sau sa-i restaureze performantele, sa-i
faciliteze invatarea acelor sarcini si functii esentiale pentru adaptarea sa
sociala, pentru a corecta sau a reduce disfunctiile si pentru a mentine sau
promova starea de sanatate. La pacientii cu afectiuni ale sistemului
locomotor terapia ocupationala isi propune sa corecteze disfunctiile motorii
determinate de inactivitate si de boala. La baza activitatii de terapie
ocupationala sta evaluarea bolnavului care cuprinde: adaptarile terapeutice
necesare, de exemplu echipamentele ajutatoare, orteze sau proteze;
performanta activitatilor curente zilnice, de autoingrijire; abilitatea
senzoriomotorie si componentele sale integrarea neuromusculara si
senzoriala.
In prima etapa a evaluarii este stabilit deficitul functional prin bilant articular
si testing muscular, in a doua etapa, pe baza unei fise cu posibilitatea de a
stabili scoruri, se va face evaluarea performantelor bolnavului in activitatile
de fiecare zi care cuprinde: igiena personala (spalat pe maini, pe fata, igiena
gurii);
- modul de alimentare (cum mananca, cum bea); imbracat incaltat;
comunicari functionale; toaleta personala (pieptanat, curatat unghiile, ras
etc.); manipularea de obiecte (ceas, bani chei); activitate casnica
(planificarea si pregatirea miscarii, deschiderea si inchiderea de containere,
curatenie, spalat rufe, facut patul); accesibilitate/adaptare a mediului
(accesibilitate, recomandarea mutarilor, efectuarea modificarilor, controlul
mediului modificat); adaptarea la sarcini (initiere, integrarea informatiilor,
invatarea, rezolvarea problemelor); preventie (siguranta, conservarea
energiei, protectie articulara, ajutatoare mecanice).

Tratamentul medicamentos
Acesta este util din faza acuta si consta in vitamine, antialgice, infiltratii si la
nevoie antibiotice. Se aplica aspirina la umarul dureros simplu ca si
medicatie, se fac infiltratii cu acetat de hidrocortizon. Dupa ce durerile au
cedat, la umarul dureros acut se administreaza indometacinul sau
fenilbutazona. Pentru a se evita anchiloza se vor efectua miscari. Atat in
umarul dureros simplu cat mai ales in umarul dureros acut, mobilizarea activa
si pasiva va fi treptata si prudenta. In umarul blocat in faza initiala este utila

corticoterapia generala, iar in fazele tardive orice tratament medicamentos


este inutil. Forma esentiala a tratamentului o constituie kinetoterapia sau
hidrokinetoterapia, razele infrarosii si ultrasunetele.

Masajul in periartrita scapulohumerala si dureri de umar blocat


Masajul este o combinatie de prelucrari mecanice multiple, de manipulari
aplicate sistematic asupra corpului, cu aparate special construite sau cu
mana, in scopuri igienice sau terapeutice. Aceste prelucrari, care in
majoritatea cazurilor se executa cu ajutorul mainilor, cuprind diferite
manevre: neteziri, frictiuni, framantari, tapotament si vibratii. Masajul trebuie
adaptat la evolutia bolii, la caracteristica anatomica a regiunii, la sexul
pacientului, la starea generala a bolnavului, la varsta si la starea psihica a
acestuia.