Prin centura se intelege totalitatea oaselor care leaca oasele membrelor de

scheletul trunchiului (I.C. VOiculescu in ANatomia si fiziologia omului-Ed

Medicala Bucuresti 1971-pag-180)
Centura care leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului
poarta denumirae de centura scapulara si este formata din patru oase: doua
clavicule si doi omoplati
O caracteristica a articulatiei scapulohumerale o formeaza faptul ca tendonul
ramurii lungi a bicepsului strabate articulatia si este invelit intr-o prelungire a
sinovialei care trece prin sanstul bicipital
Articulatia umarului face parte din artrodii(articulatie pluriaxiala,enartroza) si
este cea mai mobila articulatie din organism. In ea se fac miscari de
abd,add,flexie extensie si circumductie adica toate directiile..( I.C. VOiculescu
in ANatomia si fiziologia omului-Ed Medicala Bucuresti 1971-pag-212)
Totalitatea muschilor care iau parte la alcaturiea organismului formeaza
sistemul muscular.
Muschii au proprietatea de a se contracta si prin aceasta determina miscarile
corpului, ei fiind organelle actve ale miscarii iar oasele organele passive)pag
226)
Ei determina fie miscari ale unor segmente fie miscari de ansamblu ale
corpului. Tot muschii sunt aceia care mentin corpul intr-o anumita pozitie.
Muschii au urmatoarele proprietati fizice
fundamentale:excitabilitate,extensibilitate, elasticitate si contractibilitate.
(pag 233)
In efectuarea acestor functii, muschii scheletici au punctele lor de insertie pe
diferite oase, care functioneaza dupa cumn s-a aratat ca niste
parghii.Datorita acestui fapt oasele, articulatiile dintre ele si muschii
scheletici functioneaza impreuna asigurand miscarile corpului. Sistemele
osteoarticular si muscular producand miscarile corpului, ormeaza sistemul
locomotor. (pag 250)
..
Periartrita scapula-humerala

Este un sindrom clinic caracterizat prin dureri ale umarului si prin redoare
determinate de leziuni degenerative si inflamatorii ale tendoanelor si
burselor din jurul articulatiei umarului.
Periartrita are ca substrat leziuni degenerative ale tendoanelor in special ale
supraspinosului si bicepsului, caracterizate prin necroze care duc la rupture
partiale-rareori totale- si prin calcifieci; aceste procese de uzura sunt
extreme de frecventate la individual ce depaseste 40 de ani dar sunt latent
clinic in prezenta anumitor factori(traumatisme,microtraumatisme,expuneri
la frig)se adauga un process inflamator, care realizeaza deobicei tabloul de
umar dureros simplu;uneori, indeosebi in prezenta unei bursite
subacromiodeltoidiene (consecinta a migrarii unei calcifieri tendinoase in
interiorul bursei respective), se poate realiza aspectul de umar acut
hiperalgic.
uneori poate fi afectata si capsula articulatiei gleno-humerale, a carei
inflamatie evolueaza catre fibroza,realizand aspectul clinbic de umar blocat.
In sfarsit, prin ruperea unor tendoane,in special a celor 4 muschi amintiti,
care alcatuiesc calota rotatorilor, se produce umarul pseudo-paralitic.
[ Medicina interna-vol II sub redactia I.Bruckner-Editura Medicala 1980Bucuresti-Stefan ueanu pag 650)
In ceea ce priveste rolul factorilor nervosi, se subliniaza frecventa cu care
apare periartrita scapulo-humerala in afectiuni ale sistemului nervs periferiv
(nevralgie cervico-brahiala, zona zoster), in afectiuni ale sistemului nervos
central (hemiplegie, boala Parkinson, traumatisme cerebrale, sindroame
talamice), ea si in unele afectiuni ale organelor intratoracice, pe cale
reflexa(angina pectorala,infarct miocardic, tuberculoza pulmonara, interventii
chirurgicale pe plaman, toracotomii,toracoplastii,decorticare).[pag 651]
Examenul radiologic
Diagnosticul periartritei scapulo-humerale este un diagnostic clinic,
examenul radiologic neavand un aport esential din acest punct de vedere; nu
este, insa, mai putin adevarat ca examenul radiografic trebuie efectuat
oricarui bolnav cu PSH pentru a exclude anumite boli. IN pSH examenul
radiografic pune in evidenta calcifieri periarticulare la 10-5-% din bolnavi,
mai frecvent intalnita este calcifierea tendonului supraspinosului ce se
observa imediat deasupra tuberozitatii humerale [652]
Descriere umeri + tratament in poze
2

...........................................................................
Umarul dureros- Tratat de medicina interna-Reumatologie-vol I editura
medicala Bucuresti 1999-conf dr. Lia Georgescu
Umarul este un complex articular care consta din cele trei articulatii:
glenohumerala,acromio-claviculara si sternoclaviculara. La acestea se mai
adauga o articulatiemusculara, cea a musculaturii scapulotoracice care
realizeaza un plan de alunecare intre omoplat si torace. Articulatia
sternoclaviculara reprezinta sungura conexiune a complexului umarului cu
scheletul axial. Impreuna, toate aceste articulatii ofera cel mai mare grad de
mobilitate care depaseste orice alta articulatie.
In acest scop o dezvoltare deosebita a luat musculatura scapulo-humerala,
incluzand deltoidul si in special muschii rotatori ai bratului. tendoanele
rotatorilor au format in cursul acestei dezvoltari,o calota (numita si manseta)
situata deasupra caoului humerusului, care este importanta nu numai pentru
o buna mobilitate a articulatiei umarului ci si pentru stabilirea ei.Ea formeaza
acoperisul articulatiei glenohumerale.
Cum articulatia umarului este o articulatie stabilizata predominant prin parti
moi( muschi tendoane, ligamente) , durerile si tulburarile functionale sunt
mai putin produse de leziuni artrozice osteocartilaginoase si mai mult de
modificari degenerative ale partilor moi.Datorita solicitarilor mari si continue
sunt afectate in special insertiile tendinoase ale calotei rotatorilor in primul
rand ale muschilor supra si subpsinos pe tuberculul mare al
humerusului.Abia mai tarziu procesul de osificare encondrala-intereseaza si
cartilajur articular. pag 529
Patologia abarticulara frecventa si uneori de mare subtilitate isi are explicatia
in existenta a numeroase burse seroase si tendoane in structura acestui
complex articular, care desi nu este o articulatie portanta, este supusa unui
grad de solicitare maxima in activitatea curenta.
Durerea acuta a umarului este, in majoritatea cazurilor, cauzata de o
afectare reumatismala a structurilor moi extraarticulare.
Anamneza permite adesea identificarea unor factori etiologici-traumatisme,
injectii intraarticulare, afectiuni coexistente (tuberculoza,neoplazii etc.).
Interogatoriul trebuie sa precizeze modalitatea de debut a suferintei (brusc
sau insidios), caracterul inflamator, mecanic sau mixt al durerii precum si
contextul simptomatic general n care evolueaza suferinta umarului.
3

Examenul obiecti- precedat de un examen clinic general pe aparate si un

examen neurologic- se efectueaza comparativ cu umarul indemn. La
inspectie se pot constata edemul, eritemul tegumentar,amiotrofia,
ascensionarea sau caderea umarului,respeciv modificarile
mainii(algodistrofii). Palparea descopera punctele dureroase-marea
tuberozitate,santul bicipital,coracoida.
Studiul mobilitatii- include goniometria umarului in toate planurile, studiul
miscarilor active apoi pasive, completat de testing muscular analitic.
Limitarea sub 45 a rotatiei in articulatia umarului indica o afectiune a
articulatiei glenohumerale.
DUrerea la abductia bratului intre 70-120 este caracteristica pentru afectarea
(inflamatoare sau degenerative) a calotei rotatorilor. Blocarea bductiei active
a bratului indica o ruptura a tendonului muschiului supraspinos, bratul
nemaiputand fi tinut in abductie activa.
Examenele paraclinice ofera date de anatomie functionala a articulatiei
scapulo=humerale, si anume: vizualizarea tridimensionala a raporturilor
topografice, date despre functiile musculare, insertiile ligamentare si
tendinoase preum si date referitoare la traiectul si integritatea structurilor
neurovasculare
Radiografia. Pentru majoritatea cazurilor de umar dureros netraumatic
utilizarea radiografiei simple glenohumerale din incidenta anteroposterioara
in rotatie interna si externa este suficienta. In cazurile de umar dureros
traumatic sunt necesare pe langa incidenta anteroposterioara si radiografiile
din incidenta scapulara Y si axilara
Tomocrafia Computerizata (CT) s-a dovedit a fi utila in exaluarea sistemului
musculoscheletal, iar mai recent combinatia cu artrografia cu substanta de
contrast a devenit o metoda importanta in exaluarea glenei, a leziunilor
condrale, dar mai ales in diagnosticul tumorilor maligne osoase ale treimii
planului fascial si cu structurile nervoase si vasculare.
Ultrasonografia cu echipament tehnologic imbunatatin permite studiul rapid
si neinvaziv al calotei rotatorilor, examinarea fiind posibila atat in plan
orizontal cat si in plan transversal cu membrul superior in diferite pozitii,
permitand vizualizarea multiplelor zone din regiunea calotei rotatorilor, in
special in regiunea distala unde s elocalizeaza de regula ruptura. [pag 533]