Anatomie – Curs IV , Artrologie

ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR

(Articulationes membri superioris)

Sunt reprezentate de: A. Articulaţiile centurii pectorale ;

B. Articulaţiile membrului superior liber ;
C. Articulaţiile mâinii.

A. ARTICULAŢIILE CENTURII PECTORALE

(Articulationes cinguli pectoralis)
Sunt reprezentate de: I. Articulaţia steno-claviculară ,
II. Articulaţia acromio-claviculară .

I. ARTICULAŢIA STERNO - CLAVICULARĂ (Articulatio sterno-clavicularis)

 Suprafeţele articulare - acoperite cu cartilaj fibros sunt:

a) Incizura claviculară de pe manubriul sternal,
b) Faţa articulară sternală a claviculei.
 Datorită formei şi dimensiunii inegale a celor 2 feţe articulare, între ele se interpune un disc
articular (Discus articularis), fibrocartilaginos, biconcav.
 Capsula articulară - este strânsă şi se inseră pe marginile feţelor articulare puse in contact.
 Ligamentele :
1) Ligamentul sterno-clavicular anterior şi posterior (Ligamentum sternoclaviculare anterius et
posterius) - pe faţa anterioară şi posterioară a articulaţiei, între extremitatea sternală a claviculei şi
manubriul stemal;
2) Ligamentul costo-clavicular (Ligamentum cosloclaviculare) - între prima coastă şi impresiunea
ce-i poartă numele, de pe faţa inferioară a claviculei;
3) Ligamentul interclavicular (Ligamentum interclaviculare) - situat pe jartea superioară a
articulaţiei şi incizura jugulară a sternului, unind extremităţile stemale ale celor 2 clavicule.
 Biomecanica :
1
 Morfologic nu este o articulaţie tipică (fiind o articulaţie intermediară între cea plană şi cea in şa);
funcţional se comportă ca o enartroză cu următoarele mişcări:
1) Ridicarea (50°) si coborârea (5°) claviculei - în jurul unei axe sagitale care trece prin extremitatea
sternala a claviculei ;
2) Proiecţia înainte şi înapoi a claviculei (30° - 30°) - se face in jurul unui axe verticale, care trece de
asemenea prin extremitatea sternala a osului ;
3) Circumducţia claviculei - rezultă din succesiunea mişcărilor precedente; clavicula descrie un con a
cărui bază se află la extremitatea stemală a osului.

II. ARTICULAŢIA ACROMIO-CLAVICULARĂ (Articulalio acromio-clavicularis)

 Suprafeţele articulare - acoperite cu cartilaj fibros (mai rar hialin) sunt formate din:
a) Faţa articulară acromială a claviculei,
b) Faţa articulară claviculară de pe acromion.
In o treime din cazuri, între cele 2 feţe articulare se interpune un disc articular fibrocartilaginos
(Discus articularis) .
 Capsula articulară - strânsă, se inseră pe marginile suprafeţelor articulare puse în contact.
 Ligamentele:
1) Ligamentul acromio-clavicular (Ligamentum acromio-claviculare) situat pe faţa superioară a
articulaţiei, între acromion şi claviculă;
2) Ligamentul coraco-clavicular (Ligamentum coraco-claviculare) - întins între procesul coracoid şi
faţa inferioară a extremităţii acromiale a claviculei; este format din 2 părţi şi anume :
a) Ligamentul trapezoid (Ligamentum trapezoideum) - aşezat, antero - lateral şi inserat pe
linia trapezoidă ;
b) Ligamentul conoid (Ligamentum conoideum), aflat postero - medial şi fixat pe tuberculul
conoid al claviculei.
 Biomecanica :
Articulaţie plană, acţionează simultan cu articulaţia stemoclaviculară şi contribuie la efectuarea
mişcărilor centurii pectorale reprezentate prin mişcări ale umărului şi mişcări ale scapulei .
a) Umărul - datorită mişcărilor claviculei şi alunecării scapulei pe peretele toracic, execută mişcări de
proiecţie înainte şi înapoi şi mişcări de circumducţie .

2
b) Scapula - suspendată de articulaţia acromioclaviculară, este prinsă prin muşchi la peretele toracic şi
execută mişcări de alunecare medială, laterală, în sus şi în jos .
 O mişcare caracteristică a scapulei este cea de basculare a unghiului inferior .
 Ȋn mişcarea de basculă axilară - unghiul inferior se deplasează înainte, îndepărtându-se de coloana
vertebrală, concomitent unghiul lateral proiectându-se în sus.
 Ȋn mişcarea de basculă spinală - deplasările se petrec in sens invers.
Aceste mişcări servesc pentru amplificarea mişcărilor braţului.

B. ARTICULAŢIILE MEMBRULUI SUPERIOR LIBER

(Articulationes membri superioris liberi)
Sunt reprezentate de: I. Articulaţia umărului ;
II. Articulaţia cotului ;
III. Articulaţiile radio-ulnare ;
IV. Articulaţia radio-carpiană .

I. ARTICULAŢIA UMĂRULUI (Articulatio humeri , Articulatio glenohumeralis)

 Suprafeţele articulare - acoperite cu cartilaj hialin , sunt:

a) Capul humeral ;
b) Cavitatea glenoidală a scapulei care cuprinde o treime din suprafaţa articulară a capului
humerusului.
Stabilirea unei concordanţe mai bune între feţele articulare se realizează printr-o formaţiune
fibrocartila- ginoasă, inelară, situată la periferia cavităţii glenoidale, numită cadru glenoidal (Labrum
glenoidale) .
 Capsula articulară :
 De forma unui manşon, este laxă, permiţând o îndepărtare de 2 cm a suprafeţelor articulare în
contact.
 Se inseră pe de o parte, pe circumferinţa cavităţii glenoidale (colul anatomic al scapulei şi cadrul
glenoidal), iar pe de alta, pe colul anatomic al humerusului, coboară infero-medial până la colul
chirurgical al acestuia, realizând un repliu sinovial (Frenula capsulae).
 Este formată din fibre longitudinale, superficiale şi circulare, profunde, şi are câteva mici orificii,
prin care ies în spaţiul periarticular prelungiri ale sinovialei.
3
 Mantaua musculară pericapsulară trimite fascicule ce se inseră pe capsulă şi prin contracţia lor
împiedică prinderea acesteia între suprafeţele articulare în timpul mişcărilor.

 Ligamentele :
1) Ligamentele gleno-humerale (Ligamenta gleno-humeralia) - pot fi considerate îngroşări ale
capsulei, situate pe faţa anterioară a articulaţiei având aceleaşi inserţii ca şi aceasta;
2) Ligamentul cora-cohumeral (Ligamentum coraco-humerale) - situat deasupra articulaţiei se
întinde de la procesul coracoid la tuberculul mare al humerusului.
3) Ligamentul coraco-acromial (Ligamentum coraco-acromiale) - ligament propriu al scapulei,
contribuie la întărirea articulaţid umărului; situat între acromion şi procesul coracoid, formează o
boltă fibroasă (Fomix humeri) deasupra articulaţiei.
 Sinoviala - căptuşeşte faţa internă a capsulei şi dă naştere următoarelor formaţiuni:
a) Teaca sinovială a tendonului capului lung al muşchiului biceps brahial(Vagina tendinis
intertubercularis) - înveleşte tendonul, când acesta traversează articulaţia şi şanţul intertubercular ;
b) Bursele asociate articulaţiei - sunt prelungiri ale sinovialei, situate dedesubtul tendoanelor
periarticulare;
 Ȋn raport cu situaţia lor se numesc:
1) Bursa subscapulară (Bursa subtendinea musculi subscapularis),
2) Bursa muşchiului coracobrahial (Bursa musculi coracobrachialis),
3) Bursa subtendinoasă a muşchiului infraspinos (Bursa subtendinea musculfinfraspinati),
4) Bursa subacromială (Bursa subacromialis),
5) Bursa subdeltoidiană (Bursa subdelloidea).
Inflamaţia lor provoacă dureri ale umărului şi limitarea mişcărilor braţului (periartrita
scapulohumerală).
 Biomecanica :
Este cea mai mobilă enartroză a corpului; în ea braţul execută următoarele mişcări:
1) Flexia - sau proiecţia înainte a braţului (90°- 100°), în jurul unei axe transversale care trece prin
centrul, capului humerusuli;
2) Extensia - sau proiecţia înapoi a braţului ( retroflexia) - mai redusă (35°), în jurul aceleiaşi axe
transversale ;
3) Abducţia - sau îndepărtarea braţului de trunchi , până la orizontală(90°); dincolo de aceasta,
mişcarea este împiedicată de lovirea tuberculului mare de ligamentul coracoacromial şi de acromion;

4
4) Adducţia - sau apropierea braţului de trunchi se face până ce acesta atinge corpul; dus în faţa
trunchiului, articulaţia permite o mărire a adducţiei braţului cu 10° (încrucişarea braţelor);
Abducţia şi adducţia se execută în jurul unei axe sagitale ;

5) Rotaţia internă (80°) - se execută în jurul unei axe verticaje, care uneşte centrul capului cu capitulul
humeral;
6) Rotaţia externă (50° - 60°) - se efectuează de-a lungul aceleiaşi axe verticale ;
7) Circumducţia - se realizează prin succesiunea mişcărilor precedente, braţul descriind un con al
cărui vârf priveşte spre cavitatea glenoidală.
 Mişcările centurii pectorale amplifică mişcările braţului astfel încât acestea pot atinge
următoarele amplitudini :
 Flexia şi abducţia pot fi continuate până la ridicarea braţului la verticală (elevaţia) ;
 Extensia (retroflexia) creşte până la 50°;
 Rotaţia internă şi externă ating 90° - 90°.

III. ARTICULAŢIA COTULUI (Articulatio cubiti , Articulatio cubitalis)

Este o articulaţie complexă (Articulatio composita / complexa), formată din următoarele 3

articulaţii :
1) Articulaţia humero-ulnară (Articulatio humero-ulnaris),
2) Articulaţia humero-radială (Articulatio humero-radialis),
3) Articulaţia radio-ulnară proximala (Articulatio radio-ulnaris proximalis).
Sub aspect funcţional articulaţia propriu-zisă a cotului este cea dintre humerus şi oasele
antebraţului, denumită şi articulaţia humero-antebrahială sau humero- ulno-radială .
Articulaţia radio-ulnară proximală va fi descrisă în cadrul articulaţiilor dintre oasele antebraţului.

 Suprafeţele articulare - acoperite de cartilaj hialin sunt:

1) Trohleea humerală şi capitulul humeral,
2) Incizura trohleară a ulnei - care corespunde trohleei humerale,
3) Foseta capului radial - care răspunde capitulului humeral.
 Capsula articulară - laxă în special posterior, se inseră:

5
a) Pe humerus : - deasupra fosetelor radială şi coronoidă şi pe marginile fosei olecraniene, care sunt
incluse în cavitatea articulară;
- lateral şi medial, trece la baza epicondililor, pe care îi lasă extracapsular;
b) Pe ulnă : - se fixează pe marginile incizurii trohleare;
- vârful olecranului şi al procesului coronoid sunt incluse în cavitatea articulară;
c) Pe radius : - se inseră în jurul gâtului acestuia.
 Ligamentele:
1) Ligamentul colateral ulnar (Ligamentum collaterale ulnare) - iradiază în formă de evantai de la
epicondilul medial la marginea medială a incizurii trohleare;
2) Ligamentul colateral radial (Ligamentum collaterale radiale) - pleacă de pe epicondilul lateral,
cuprinde capul radiusului ca o chingă şi se fixează pe extremitatea superioară a ulnei şi pe
ligamentul inelar al radiusului (Ligamentum anulare radii) care va fi descris ulterior.
 Biomecanica :
Privită ca o articulaţie humero-antebrahială se comportă ca o trohleartroză (Gynglimus) în care
mişcările de flexie si extensie - desfăşurate în jurul unei axe transversale, ce traversează trohleea
humerusului - sunt imprimate de articulaţia humero-ulnară .
Datorită faptului că această axă de mişcare are o orientare oblică, axa antebraţului nu va continua
axa braţului nici în flexie şi nici în extensie .
1) Flexia - atinge un unghi de 40° . Antebraţul cu ocazia flexiei se deplasează uşor medial de braţ.
Mişcarea este limitată de interpunerea părţilor moi între braţ şi antebraţ şi de pătrunderea procesului
coronoid în fosa omonimă.
2) Extensia - se execută până la 180° antebraţul fiind dus în afară cu ocazia acestei mişcări.
Continuarea mişcării este limitată de pătrunderea olecranului în fosa olecraniană.

III. ARTICULAŢIILE RADIO - ULNARE

(Articulatio radio-ulnaris proximalis et distalis)

Între radius şi ulnă există 2 articulaţii radio- ulnare şi o sindesmoză ligamentoasă (Sindesmosis /
Articulatio /radio-ulnaris), care împreună alcătuiesc o entitate funcţională legată de mişcările de
pronaţie şi supinaţie.

ARTICULAŢIA RADIO - ULNARĂ PROXIMALĂ

6
(Articulatio radio-ulnaris proximalis )

 Suprafeţele articulare - acoperite de cartilaj hialin sunt:

1) Incizura radială a ulnei,
2) Circumferinţa articulară a capului radial.
 Capsula articulară – este comună cu cea a articulaţiei cotului.
 Ligamentele:
1) Ligamentul inelar (Ligamentum anulare radii) - are rolul de a menţine capul radial în incizura
radială a ulnei ;
- pleacă de la capătul anterior al incizurii, înconjoară circumferinţa articulară şi se fixează la
capătul posterior al acesteia;
- majoritatea fibrelor provin din ligamentul colateral radial;
2) Ligamentul pătrat (Ligamentum quadratum) - este o lamă fibroasă patrulateră întinsă între partea
medială a colului radiusului şi marginea inferioară a incizurii radiale.

ARTICULAŢIA RADIO - ULNARĂ DISTALĂ (Articulatio radio-ulnaris distalis)

 Suprafeţele articulare - acoperite de cartilaj hialin sunt:

a) Incizura ulnară a rdiusului ;
b) Circumferinţa capului ulnei ;
c) Discul articular - deşi aparţine articulaţiei radiocarpiene, la acest nivel se interpune un mic
fibrocartilai de formă triunghiulară , denumit şi ligament triunghiular , care serveşte la
completarea suprafeţei destinate receptării circumferinţei capului ulnei şi la unirea
extremităţilor inferioare ale celor 2 oase ale antebraţului.
 Capsula articulară - se prinde de marginile feţelor articulare şi se £onfundă cu capsula
articulaţiei radiocarpiene. Este fortificată de fibre transversale, cunoscute sub denumirea de ligamente
radio-ulnare anterioare şi posterioare.
 Sinoviala - trimite în spaţiul dintre extremităţile inferioare ale celor 2 oase, o prelungire
sacciformă (Recessus sacciformis).

SINDESMOZA RADIO - ULNARĂ (Sindesmosis/Articulatio /radio-ulnaris)

7
 Uneşte diafizele celor 2 oase, fiind formată din următoarele elemente fibroase :
a) Membrana interosoasă (Membrana interossea antebrachii) - completează spaţiul dintre diafize
fixându-se pe marginile interosoase ale acestora;
- proximal, membrana se termină dedesubtul tuberozităţii radiale, iar distal, deasupra articulaţiei
radioulnare distale;
- fibrele sale au un aranjament oblic, materializând forţe transmise de la ulnă la radius ;
b) Coarda oblică (Chorda obliqua) - este o bandeletă fibroasă întinsă în partea superioară a spaţiului
interosos, între extremitatea superioară a radiusului şi baza procesului coronoid al ulnei.

 Biomecanica articulaţiilor radioulnare :

 Cele 2 articulaţii radioulnare acţionează simultan şi sinergic, având caracterul unei articulaţii trohoide
(Articulatio trochoidea), în care osul mobil este radiusul. Aceasta execută mişcări derotaţie intenă şi
externă, care însă la nivelul antebraţului şi mâinii, devin mişcări de pronaţie şi supinaţie.
 Axa acestor mişcări nu corespunde axei verticale al radiusului ci are o poziţie oblică, unind capul
radiusului de capul ulnei .
 Pentru analizarea mişcărilor de pronaţie şi supinaţie se pleacă de la poziţia fiziologică a antebraţului
care este o poziţie intermediară între aceste 2 mişcări, antebraţul fiind atârnat de-a lungul trunchiului
cu palma spre corp şi cu policele înainte ("poziţia de drepţi").
1) Pronaţia - este mişcarea în care palma priveşte înapoi, iar policele este îndreptat înăuntru. Cu
cotul flectat palma va privi în jos (de ex. ”a încuia uşa”).
Diferitele segmente ale radiusului se deplasează în felul următor :
 Capul se roteşte în incizura radială completată de ligamentul inelar,fără să se deplaseze în spaţiu;
 Extremitatea inferioară se roteşte în jurul capului ulnei, deplasându-se medial faţă de acesta; deci nu
se produce numai o simplă rotaţie ci şi o translaţie (deplasare) a extremităţii inferioare a radiusului
faţa de ulnă;
 Diafiza radiusuluiîncalecă diafiza ulnei, încrucişând-o ;
 Această încrucişare este realizabilă deoarece diafiza radiusului este concavă spre ulnă, dispunând de
aşa-numita "curbură de pronaţie”.
2) Supinaţia - este mişcarea inversă pronaţiei, în care palma priveşte înainte, iar policele este purtat
în afară;
Cu cotul flectat, palma va privi în sus (de ex. "a descuia uşa”);
8
 Mişcările segmentelor radiusului sunt inverse celor din pronaţie , cele 2 oase devenind paralele.
 Mişcarea de pronaţie şi supinaţie totalizează împreună 140° (70° - 70°) şi poate fi amplificată
până la 300° prin mişcările de rotaţie internă şi externă a braţului.

IV. ARTICULAŢIA RADIO-CARPIANĂ (Articulatio radio-carpalis)

 Suprafeţele articulare - acoperite de cartilaj hialin sunt formate din:

a) Faţa articulară carpiană a radiusului şi faţa inferioară a capului ulnei; aceasta din urmă este
completată de fibrocartilajul articular al articulaţiei radioulnare distale = discul articular, numit şi
ligament triunghiular , care se continua şi la acest nivel,interpus între ulnă şi piramidal;
b) Feţele superioare ale scafoidului , semilunarului şi piramidalului .
Feţele articulare ale antebraţului alcătuiesc împreună o cavitate articulară eliptică, cu axa mare
transversală, in care se aşează suprafaţa convexă semiovalară a masivului carpian.
Faţa articulară carpiană a radiusului reprezintă 2/3 din suprafaţa articulară totală şi vine în contact
cu scafoidul şi semilunarul.
 Capsula articulară - se fixează pe marginile feţelor articulare şi este laxă posterior.
Cavitatea sinovială comunică inconstant cu articulaţia radio-ulnară distală.
 Ligamentele:
1) Ligamentul radio-carpian palmar (Ligamentum radio-carpale palmare) - puternic, pleacă de pe
marginea anterioară a feţei articulare carpiene şi procesul stiloid al radiusului şi se distribuie sub
formă de evantai oaselor carpiene ;
2) Ligamentul ulno-carpian palmar (Ligamentum ulno- carpale palmare) - este întins de la procesul
stiloid al ulnei la piramidal şi semilunar ;
3) Ligamentul colateral radial al carpului (Ligamentum collaterale carpi radiale) - se întinde între
vârful procesului stiloid al radiusului şi scafoid ;
4) Ligamentul colateral ulnar al carpului (Ligamentum collaterale carpi ulnare) - pleacă de la
procesul stiloid al ulnei la piramidal ;
5) Ligamentul radio-carpian dorsal (Ligamentum radio-carpale dorsale) - este aşezat oblic, pe faţa
posterioară a articulaţiei între radius şi piramidal.
 Biomecanica :
Se comportă ca o articulaţie elipsoidă (Articulatio ellipsoidea /condylaris) cu 2 axe de mişcare :
9
  Ȋn jurul axei transversale - se execută flexia şi extensia ;
 Ȋn jurul unei axe antero-posterioare - se execută mişcări de abducţie şi adducţie.
1) Flexia - este apropierea palmei de faţa anterioară a antebraţului (flexia palmară) având o
amplitudine de 60° - 90°.
2) Extensia - sau retroflexia, este mişcarea prin care faţa dorsală a mâinii este apropiată de cea
posterioară a antebraţului formând cu aceasta un unghi de 60°- 90°.
3) Abducţia - este mişcarea prin care marginea laterală a mâinii este apropiată de antebraţ;
- datorită poziţiei joase a procesului stiloid a radiusului are o mărime de 20° - 30°.
4) Adducţia sau abducţia ulnară - prin care marginea medială a mâinii este apropiată de antebraţ ;
- are o mărime de 40°.
5) Circumducţia - rezultă din succesiunea mişcărilor precedente, mâna descriind o elipsă.

10