ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI STERNO-

CLAVICULARE

ANATOMIA ARTICULAŢIEI STERNO-CLAVICULARE

Denumirea corectă este de articulaţie sterno-costo-claviculară, deoarece la alcătuirea ei
participă suprafeţele articulare ce aparţin sternului, claviculei şi cartilajului primei coaste.
Suprafeţele articulare sunt:
- suprafaţa articulară a sternului (la nivelul unghiului supero-lateral)
- suprafaţa articulară a cartilajului costal al primei coaste
- suprafaţa articulară a extremităţii interne a claviculei
Între suprafeţele articulare ale sternului şi claviculei, care sunt incongruente, se interpune
un menisc, aşezat vertical care împarte cavitatea articulară în două compartimente, lateral şi
medial.
Suprafeţele articulare sunt unite de o capsulă articulară strâmtă, întărită de 4 ligamente
extrarticulare intrinseci: anterior, posterior, superior şi inferior.
Mai există şi un ligament extrinsic, mai gros şi anume ligamentul costo-clavicular care se
inseră pe extremitatea anterioară a primei coaste şi pe impresiunea ligamentului costo-clavicular
care se află pe faţa inferioară a extremităţii sternale a claviculei.

BIOMECANICA ARTICULAŢIEI STERNO-CLAVICULARE

La nivelul articulaţiei sterno-claviculare, se pot executa următoarele mişcări:
1. - ridicare
2. - coborâre
3. - proiecţie înainte – proiecţie înapoi
4. - circumducţie
Toate aceste mişcări se realizează în jurul unor axe ce trec prin inserţia costală a
ligamentului costo-clavicular. În timpul acestor mişcări, cele două capete ale claviculei, sternal şi
acromial, se deplasează concomitent, dar în sens opus.

În mişcarea de ridicare, extremitatea sternală a claviculei se deplasează cranial, în timp

ce extremitatea acromială se deplasează caudal.

1
 În mişcarea de coborâre, deplasarea celor două extremităţi claviculare se produce în sens
invers.

În mişcarea de proiecţie înainte, extremitatea sternală a claviculei se deplasează anterior,

în timp ce extremitatea acromială se deplasează posterior.

În mişcarea de proiecţie înapoi, deplasarea extremităţilor claviculei se produce în sens

invers.
În articulaţia sterno-claviculară poate avea loc şi o mişcare complexă, circumducţia care
rezultă prin trecerea extremităţii sternale a claviculei, prin toate cele patru poziţii menţionate mai
sus. În timpul acestei mişcări cele două extremităţi ale claviculei desenează în spaţiu două
conuri, unul lateral mai mare şi unul medial mai mic, care au vârfurile la nivelul ligamentului
costo-clavicular şi bazele opuse.
În timp ce extremitatea sternală descrie o mişcare de circumducţie, extremitatea
acromială descrie acelaşi tip de mişcare, dar cu amplitudine mai mare şi în sens invers. Prin
această mişcare, extremitatea acromială a claviculei, se poate deplasa în sens cranial şi caudal, pe
o distanţă de aproximativ 10 cm.

Muşchii motori ai articulaţiei sterno-claviculare:

1. Muşchii ridicători ai claviculei: capătul clavicular al sternocleidomas-toidianului şi
trapezul.
2. Muşchii coborâtori ai claviculei: deltoidul, subclavicularul şi pectoralul mare.
3. Muşchii proiectori înainte ai claviculei: deltoidul, subclavicularul şi muşchiul pectoral
mare.
4. Muşchii proiectori înapoi ai claviculei: capătul clavicular al sternocleidomastoidianului
şi trapezul.

2
 ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI ACROMIO -
CLAVICULARE

ANATOMIA ARTICULAŢIEI ACROMIO-CLAVICULARE

Articulaţia acromio-claviculară se realizează între acromion şi extremitatea acromială a
claviculei.
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de suprafaţa articulară a acromionului şi suprafaţa
articulară a extremităţii externe a claviculei.
Ele sunt ţinute în contact de o capsulă articulară strâmtă, ce este întărită de un ligament
extraarticular intrinsec, numit ligamentul acromio-clavicular, aflat în contact intim cu faţa
superioara a capsulei articulare şi două ligamente coraco-claviculare, extrarticulare extrinseci, ce
se întind între apofiza coracoidă a scapulei şi faţa inferioară a extremităţii acromiale a calviculei,
numite ligamentul trapezoid (extern) şi ligamentul conoid (intern). Aceste ligamente se inseră
superior pe impresiunea ligamentului trapezoid şi pe impresiunea ligamentului conoid.
Ligamentul trapezoid pleacă de pe vârful apofizei coracoide spre claviculă orientându-se
oblic, superior si anterior, în timp ce ligamentul conoid, pleacă de la acelaşi nivel, tot către
claviculă dar are o orintare spaţială diferită şi anume oblic, superior şi posterior. Datorită orintării
spaţale diferite, ligamentul trapezoid se opune deplasării superioare şi anterioare a extremităţii
laterale a claviculei iar ligamentul conoid, deplasării superioare şi posterioare a acestei
extremităţi.
Între cele două capete articulare incongruente, se află un menisc aşezat vertical, care
împarte cavitatea articulară într-o porţiune externă (acromială) şi una internă (claviculară).
Sinoviala este subţire şi căptuşeşte faţa internă a capsule articulare.

BIOMECANICA ARTICULAŢIEI ACROMIO - CLAVICULARE

La nivelul articulaţiei acromio-claviculare se pot efectua mişcări de alunecare. Deşi
aceste mişcări sunt limitate, ele permit totuşi scapulei să efectueze mişcări foarte ample.

Mişcările de alunecare se efectuează în jurul unui ax biomecanic orientat în sensul celor

două ligamente extraarticulare extrinseci, ale articulaţiei acromio-claviculare, ligamentul

3
trapezoid şi ligamentul conoid.
Aceste două ligamente au un rol deosebit în limitarea mişcărilor ce se pot realiza în
articulaţia acromio-claviculară. Ligamentul conoid limitează mişcarea extremităţii acromiale a
claviculei, în sens cranial şi posterior, iar ligamentul trapezoid, limitează mişcarea aceleiaşi
extremităţi, în sens cranial şi anterior.
Rolul biomecanic al articulaţiei acromio-claviculare, în cadrul articulaţiilor centurii
scapulare, este acela de “modelator”.
Ea atenuează transmiterea mişcărilor claviculei către scapulă, creând astfel posibilitatea
unei deplasări optime a omoplatului pe torace.

ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI SCAPULO -

TORACICE

ANATOMIA ARTICULAŢIEI SCAPULO-TORACICE

Nu este o articulaţie propriu-zisă dar este denumită aşa de unii autori, datorită importanţei
funcţionale deosebite a spaţiului dintre scapulă şi torace, care joacă rolul unei adevărate
articulaţii.
Este reprezentată de spaţiul anatomic care se găseşte între faţa anterioară a scapulei şi faţa
postero-laterală a peretelui costal, între coasta II – VII.
În acest spaţiu, între planurile musculare ce acoperă faţa anterioară a scapulei şi faţa
postero-laterală a peretelui costal, se găseşte un ţesut conjunctiv lax, care are rolul de a facilita
alunecarea scapulei faţă de peretele toracic, în timpul mişcării de “basculă” a omoplatului.

BIOMECANICA ARTICULAŢIEI SCAPULO – TORACICE

Deşi este o pseudoarticulaţie, mişcările ce se pot efectua în articulaţia scapulo-toracică au
o importanţă deosebită din punct de vedere biomecanic.
Cum din punct de vedere anatomic, scapula se articulează cu clavicula şi prin intermediul ei
cu sternul, dar în acelaşi timp se articulează şi cu humerusul, rezultă că în cazul limitării
amplitudinii mişcărilor în articulaţia scapulo-humerală, datorită unor modificări patologice la
nivelul ei, mişcările în această articulaţie pot fi compensate în anumite limite, datorită existenţei

4
articulaţiei scapulo-toracice.
Mişcările scapulei pe peretele postero-superior al hemitoracelui, de aceeaşi parte nu pot fi
studiate separat, ele efectuându-se împreună cu clavicula. Aceste mişcări au ca pivot central
ligamentul costo-clavicular şi sunt mişcări complexe.
Scapula poate efectua o mişcare complexă de rotaţie, numită “bascularea scapulei”. Ea se
poate realiza asociind mai multe mişcări:
1. - rotaţie externă - ridicare – deplasare laterală
2. - rotaţie internă - coborâre – deplasare medială
În primul caz, vârful inferior al scapulei se deplasează către lateral, vârful supero-extern
către cranial şi marginea medială a scapulei se îndepărtează de coloana vertebrală. Această
mişcare intervine în abducţia braţului de la 90 de grade la 180 de grade.
În al doilea caz, mişcările celor trei repere anatomice amintite mai sus, se produc în sens
invers.
Aceste mişcări se efectuează în jurul unui ax biomecanic antero-posterior, situat în
apropierea unghiului supero-intern al scapulei.
Primul tip de mişcare complexă este realizat mai ales de fasciculele superioare ale
muşchiului trapez, de muşchiul romboid şi de muşchiul unghiular.
Al doilea tip de mişcare complexă este realizat de fasciculele inferioare ale muşchiului
trapez, de muşchiul dinţat mare şi de muşchiul dorsal mare.
Amplitudinea mişcării de basculă a scapulei, mai precis a unghiului inferior este de
aproximativ 45 grade.