Geangu Costin Alexandru

Grupa 35 KT

Fractura de diafiză femurală

Femurul este cel mai lung și rezistent os din organismul uman. De aceea este nevoie de un
traumatism de intensitate mare pentru a se produce o fractură de femur. Accidentele de circulație,
reprezintă cauza principală a fracturilor de femur.

 Anatomie
Femurul este încadrat in tipul oaselor lungi, pereche. Este structurat în trei părți: un corp si
două epifize.
Epifiza superioară este reprezentată de capul femural, colul femural și de cele două
tuberozități, denumite și trohanterul mic și trohanterul mare. Capul femurului este descris ca
fiind două treimi dintr-o sferă și grație faptului că este articular formează articulația șoldului,
patrunzând în cavitatea acetabulară. Totodată pentru inserția ligamentului capului femural are o
fosetă (foseta capului). Colul are forma unui cilindru care este turtit antero-posterior. Acesta face
legătura între cap și restul osului, toata greutatea provenită din interiorul corpului transmițându-
se prin el la membrul inferior liber de la bazinul osos. Cei doi trohanteri sunt două proeminențe,
la nivelul cărora se inseră unii mușchi, astfel la nivelul trohanterului mare se regăsesc muschiul
piriform, mușchiul fesier mic și mușchiul fesier mijlociu, iar la nivelul trohanterului mic
mușchiul ilio-psoas.
Corpul femurului scoate în relief trei fețe și trei margini, având forma prismatic
triunghiulară. Cele trei fețe sunt anterioară, externă (acoperite de către mușchiul vast
intermediar) și internă ( acoperită de către mușchiul vast intern), iar marginile sunt medială,
laterală și posterioară ( care reprezintă linia aspră).
Epifiza inferioară este constituită din cei doi condili femurali care sunt niște proeminențe
articulare. In partea anterioară a acesteia iși face simțită prezența o suprafață articulară, denumită
fața patelară, având forma unei trohlei la care condilii converg. Condilii sunt în număr de doi,
medial și lateral, primul fiind mai îngust decât celălalt. Fiecare din el prezintă câte trei fețe:
articulară, intercondiliană și cutanată ( aici sunt prezente și alte proeminențe numite epicondili).
Geangu Costin Alexandru
Grupa 35 KT

 Prezentarea traumatismului în general

Fractura de femur reprezintă o ruptura a osului coapsei, a femurului. Acesta poate fi
fracturat in trei zone: capul/colul osului (in partea superioara), diafiza sau în apropierea
genunchiului (capătul inferior).

 Cauze

 Traumatism puternic - un accident de mașină sau motocicletă, căderea de la înălțime sau

împușcatură în femur ;
 Căderea sau torsiunea - fracturarea femurului este cauzată de cădere mai ales în cazul
vârstnicilor afectați de osteoporoză sau al celor cu un organism slăbit, de exemplu,
persoanele care au cancer sau afecțiuni ale sistemului imunitar. Uneori, simpla răsucire
realizată în timpul unor miscari uzuale, la coborârea din pat, la ridicarea de pe scaun sau
în mers ,poate fi factorul declanșator al fracturii, în cazul persoanelor cu afectare osoasă.
 O boala osoasă - unele tumori, boala Paget, chisturile osoase sau osteoporoză cresc
probabilitatea ca loviturile ușoare sa ducă la fracturarea femurului.

 Simptome

- Imposibilitatea de sprijin pe membrul inferior afectat, pierderea mobilității membrului

inferior afectat (imposibilitatea de mișcare) imediat după traumatism;
- Edem;
- Deformare a zonei afectate;
- Echimoză;
- Durere severă la nivelul șoldului sau la nivelul genunchiului;
- Pozitie anormală a membrului inferior afectat:

 Examene paraclinice

o Radiografia. Reprezintă modul cel mai obișnuit de a evalua o fractură, aceasta furnizând
imagini clare ale osului. Radiografiile pot evidentia daca un os este intact sau este
fracturat si pot oferi informații despre tipul de fractură si localizarea acesteia la nivelul
femurului.

Tipul de fractură diafizară variază în funcție de forța care a generat ruptura. Cele mai
comune tipuri de fracturi de diafiză femurală includ:
 Fractura transversală. Ruptura este pozitionată pe o linie orizontală, perpendicular pe
diafiza femurală.
 Fractura oblică. Presupune o ruptură angulară ce traverseaza diafiza.
Geangu Costin Alexandru
Grupa 35 KT
 Fractura spiroidă. Are un traiect spiralat la nivelul diafizei, acest tip de fractură fiind
cauzată de o forță de torsiune la nivelul coapsei.
 Fractura cominutivă. In acest tip de fractură, osul se rupe in trei sau mai multe bucăți. În
majoritatea cazurilor, numărul de fragmente osoase se corelează cu intensitatea
traumatismului care a cauzat ruptura osului.
 Fractura deschisă. În cazul in care fragmentele osoase ajung in exterior prin piele sau
rana se adancește înspre osul rupt, ne aflăm în prezența unei fracturi deschise. Fracturile
deschise generează adesea leziuni ale mușchilor, tendoanelor si ligamentelor învecinate.
Ele prezintă un risc mai mare de aparitie a complicațiilor – îndosebi infecții si necesită un
timp mai îndelungat de vindecare.

o Tomografia computerizată (CT). Rareori necesară pentru evaluarea fracturii de diafiză

femurală. Examenul CT poate fi indicat de catre medic cand linia de fractură e foarte
subțire si greu de identificat pe o radiografie simplă. In acest caz tomografia
computerizată poate pune diagnosticul de certitudine.

 Tipurile de tratament
1. Tratament nechirurgical
Majoritatea fracturilor de diafiză femurală necesită intervenție chirurgicală, tratamentul
nechirurgical (cu imobilizare gipsată sau tracțiune) fiind indicat numai in situații
excepționale.
2. Tratament chirurgical
Geangu Costin Alexandru
Grupa 35 KT
- Fixarea externă: În acest tip de intervenție, se introduc în os pini metalici, deasupra și
dedesubtul locului fracturii. Pinii sunt atașați unor bare aflate în exteriorul pielii. Acest
montaj reprezintă fixatorul extern;
- Osteosinteza cu tija centromedulară;
- Fixare cu placă și șuruburi.

 Obiectivele programului kinetic

- Combaterea durerii și procesului inflamator;

- Ameliorarea mobilității articulare;
- Ameliorarea forței musculare;
- Creșterea stabilității articulare;
- Îmbunătățirea rezistenței musculare;
- Creșterea capacității de efort;
- Educarea și reeducarea coordonării, controlului și echilibrului;
- Reintegrarea în activitatea normală.

 Mijloacele kinetice folosite

- Exerciții kinetice ( stretching pentru elasticitatea musculară, exercișii pentru forță,
mobilitate, coordonare, echilibru, mobilizări pasive/active etc.)
- Crioterapie;
- Electroterapie;
- Masaj.
Geangu Costin Alexandru
Grupa 35 KT