ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI RADIO - ULNARE

DISTALE

ANATOMIA ARTICULAŢIEI RADIO - ULNARE DISTALE

Este articulaţia dintre epifiza distală a radiusului şi cea a cubitusului.
Suprafeţele articulare sunt: incizura cubitală a radiusului şi circumferinţa articulară a
cubitusului.
Discul articular restabileşte congruenţa articulară, el fiind aşezat transversal,
intraarticular, între capul ulnei pe de o parte şi osul piramidal şi lunat pe de alta. Vârful său se
prinde pe procesul stiloid ulnar, iar baza pe marginea distală a incizurii ulnare. Discul este mai
gros la periferie, în special în dreptul vârfului.
Capsula articulară se inseră pe marginile suprafeţelor articulare, continuându-se apoi cu
capsula articulară a articulaţiei radiocarpiene. Este întărită anterior şi posterior, de ligamente.
Sinoviala căptuşeşte capsula articulară în interior, prezentând între cele două suprafeţe
articulare „recesul saciform” care depăşeşte proximal articulaţia.

BIOMECANICA ARTICULAŢIILOR RADIO-ULNARE

Cele două articulaţii radio-ulnare ale antebraţului, proximală şi distală, sunt articulaţii de
tip trohoid, motiv pentru care la nivelul lor se poate face doar rotaţie. În cazul antebraţului
această mişcare realizează supinaţia şi pronaţia.

Pronaţia este mişcarea prin care humerusul rămânând fix şi cotul fiind în flexie de 90°, faţa
palmară a mâinii se orientează în jos.

Supinaţia este mişcarea inversă pronaţiei, faţa palmară a mâinii orientându-se in sus. Denumirea
mişcării vine de la verbul „supinare” (a cerşi - în limba latină ).
Prono-supinaţia rezultă în urma mişcării de rotaţie a radiusului în jurul cubitusului care
rămâne fix. În urma mişcării de pronaţie, radiusul se aşează în „X” peste cubitus, fără să intre în
contact cu el.
Axul în jurul căruia se efectuează mişcarea de prono-supinaţie este vertical, când cotul

1
este în extensie sau orizantal când cotul este în flexie de 90°, trecând prin centrul capului radial şi
prin centrul epifizei distale a cubitusului.
Cum axul prono-supinaţiei nu trece prin cele două extremităţi ale radiusului, acesta nu
efectuază o simpla mişcare de rotaţie în jurul axului său longitudinal, ci efectuază o mişcare de
rotaţie asociată cu una de translaţie.
Rezultă deci că mişcarea de prono-supinaţie este o mişcare complexă care se realizează
prin sumarea rotaţiei şi translaţiei radiusului în jurul cubitusului.
Amplitudinea prono-supinaţiei este de 180° (activ) şi 190° (pasiv).

Muşchii motori ai articulaţiilor radio-ulnare

Pronatorii: rotundul pronator şi pătratul pronator (pronatorii principali), primul radial
extern, palmarul lung, brahioradialul şi anconeul (pronatorii accesori).
Supinatorii: scurtul supinator şi bicepsul brachial (supinatorii principali) şi brahioradialul,
extensorul comun al degetelor şi lungul extensor al policelui (supinatorii accesori).

ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI RADIO – CARPIANE

ANATOMIA ARTICULAŢIEI RADIO - CARPIANE

Este articulaţia dintre epifiza distală a radiusului şi primele trei oase carpiene din rândul
proximal, scafoidul, semilunarul şi osul piramidal. De remarcat că osul pisiform, fiind situat
anterior de osul piramidal, nu participă la formarea acestei articulaţii.
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de:
- suprafaţa articulară a epifizei distale a radiusului. Este orientată inferior, carpian
şi este concavă.
- suprafaţa articulară a primelor trei oaselor carpiene din rândul proximal. În
ansamblu, formează o suprafaţă articulară convexă.
Cele două suprafeţe sunt congruente.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
- capsula articulară. Se insera pe oase, la periferia suprafeţelor articulare şi pe
discul articular.
- ligamentul colateral carpian radial (lateral) - are formă triunghiulară, cu baza

2
orientată distal. Se prinde pe vârful procesului stiloid radial şi pe faţa laterală a scafoidului.
- ligamentul colateral carpian ulnar (medial) - se întinde între stiloida cubitală şi
piramidal şi pisiform.
- ligamentul radio-carpian palmar - se află pe faţa palmară a capsulei, între
marginea anterioară a epifizei distale a radiusului şi baza procesului stiloid, de unde se inseră
printr-un fascicul superior pe osul semilunar şi pe piramidal şi printr-un fascicul inferior, pe osul
cu cârlig.
- ligamentul radio-carpian dorsal - se află pe faţa dorsală a capsulei, între
marginea posterioară a epifizei distale a radiusului şi piramidal, ajungând uneori până la
semilunar şi osul cu cârlig.
- ligamentul ulno-carpian palmar - pleacă de pe disc şi se inseră prin fascicule
proximale orizontale pe osul lunat, iar prin altele oblice distale, pe piramidal şi pe osul cu cârlig.
Sinoviala trimite o prelungire spre articulaţia radio-ulnară distală.

BIOMECANICA GÂTULUI MÂINII

Scheletul gâtului mâinii este alcătuit din cele 8 oase carpiene aşezate pe două rânduri,
proximal şi distal. Acestea se articulează între ele prin articulaţiile intercarpiene.
Epifiza distală a radiusului se articulează cu primul rand de oase carpiene la nivelul
ariculaţiei radio-carpiene, primul rând cu al doilea rand de oase carpiene se articulează între ele
prin articulaţia medio-carpiană, iar 4 rândul al II-lea de oase carpiene se articulează cu bazele
metacarpienelor, prin articulaţiile carpo-metacarpiene.
Toate aceste articulaţii alcătuiesc articulaţiile gâtului mâinii.
Mişcările care se efectuează la nivelul articulaţiilor gâtului mâinii sunt de fapt mişcări
care rezultă din combinarea mişcărilor ce se pot efectua în toate aceste articulaţii. Ele sunt:
- flexia - extensia
- abducţia - adducţia
- circumducţia
Trebuie spus încă de la început că aceste mişcări se produc în jurul osului mare care este
considerat pivotal central.

3
Flexia - extensia
Se execută în plan sagital, în jurul unui ax transversal, care trece prin osul mare. În
mişcarea de flexie, faţa palmară a mâinii se apropie de faţa anterioară a antebraţului, în timp ce
în mişcarea de extensie, faţa dorsală a mâinii se apropie de faţa posterioară a antebraţului.
Amplitudinea mişcărilor este de 90° pentru flexie şi de 75° pentru extensie.

Abducţie - adducţie
Aceste două mişcări se execută în plan frontal, în jurul unui ax antero-posterior care trece
prin osul mare.
Abducţia se mai numeşte şi înclinare radială iar adducţia se mai numeşte şi înclinare
cubitală.
În abducţie, mâna fiind în supinaţie, policele se apropie de marginea radială a
antebraţului. În adducţie, mâna fiind în supinaţie, degetul V se apropie de marginea cubitală a
antebraţului.
Adducţie este 40° (activ) şi de 45° (pasiv), în timp ce abducţia este de 15° (activ) şi de
20° (pasiv).

Circumducţia
Este o mişcare complexă care rezultă din trecerea succesivă a mâinii prin mişcări simple:
flexie - abducţie - extensie - adducţie sau invers.
Circumducţia realizează o elipsă şi nu un cerc, deoarece flexia şi extensia sunt mai ample
decât abducţia şi adducţia.

Muşchii motori ai gâtului mâinii

Flexorii: palmarul lung, palmarul scurt şi flexorul ulnar al carpului (flexorii principali),
flexorul superficial comun al degetelor, flexorul profound comun al degetelor şi flexorul lung al
policelui (flexorii accesori).
Extensorii: primul şi al doilea extensor radial al carpului, extensorul comun al degetelor,
extensorul degetului mic, extensorul scurt şi lung al policelui şi extensorul indexului.
Adductorii: flexorul ulnar al carpului şi extensorul ulnar al carpului.

4
 Abductorii: palmarul lung, primul şi al doilea extensor radial al carpului, lung abductor
al policelui, lung şi scurt extensor al policelui