UNIVERSITATEA “ VASILE ALECSANDRI ” DIN BACĂU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE MIȘCĂRII, SPORTULUI ȘI SĂNĂTĂȚII

DOMENIUL: KINETOTERAPIE
PROGRAMUL DE STUDII: KINETOTERAPIE ȘI MOTRICITATE SPECIALĂ – IF

FIȘĂ DE EVALUARE A PACIENTULUI

Ruptură de femur (diafiza)

Disciplina: Metode și tehnici de reeducare neuromotorie

Profesor: Conf. univ. dr. Ochiană G.

Student: Șimon Ștefan-Daniel

gr. 208 E- KMS, an II

 Fractura de femur consta in ruptura portiunii superioare a membrului
inferior (osul coapsei). Majoritatea fracturilor de femur intervin la nivelul colului
femural si in regiunea trohanteriana, chiar sub colul femural,in cazul de fata,avem
fisurata diafiza.
Fracturile de femur sunt frecvente si pot fi foarte grave deoarece intervin adesea la
batrani si de obicei este nevoie de corectie chirurgicala care este urmata de o
recuperare lenta. Studiile arata ca adultii care isi fractureaza femurul si nu sunt deja
internati intr-un azil sau spital pot avea nevoie de ingrijiri speciale pentru un an, in
proportie de 25% din cazuri.
Deoarece batranii au adesea oasele fragile, acestia pot avea un risc crescut pentru
complicatii ca infectiile, tromboflebita profunda (formarea unui cheag intr-o vena
profunda) sau embolie pulmonara (cheaguri in plamani), pneumonie si dureri cauzate
de presiunea exercitata de fractura. Aproape 30% din batranii cu fractura de femur
decedeaza in timpul primului an de la fractura.

Anatomia femurului

Anatomia femurului

Este cel mai lung si rezistent os al organismului uman. Lungimea sa este direct
proportionala cu distanta dintre pasi, iar rezistenta sa cu greutatea corporala si
musculatura care actioneaza la nivelul articulatiei coxofemurale. Este compus din diafiza,
doua metafize si doua epifize femurale.

Diafiza femurala este aproape cilindrica si este arcuita cu concavitatea anterior. Se

continua proximal cu o metafiza ce cuprinde marele si micul trohanter, iar distal cu epifiza
distala formata din doi condili prin intermediul carora se realizeaza articulatia cu tibia si
patela.Capatul proximal al femurului este reprezentat de capul femural ce are forma
aproximativ sferica, avand ca suprafata 2/3 din suprafata acestui corp geometric, dar unii il
considera mai degraba este sfenoidal si facand parte din suprafata unui ovoid.

Suprafata neteda a suprafetei capului femural este intrerupta in centrul acestuia de o fovee
mica si rugoasa.

Colul femural -Are o lungime de aproximativ 5 cm la adult si leaga capul femural de

metafiza la un unghi de inclinare de 125o. Colul este rotat, in raport cu diafiza femurala,
unghi de anteversie, cu 10-15o. [2]
Colul este mai ingust in partea mediana si mai lat in
lateral. Contururile acestuia sunt concav, aproape orizontal, in partea superioara, si oblic,
rectiliniu, infero-latero-posterior, indreptandu-se spre micul trohanter. Am putea afirma
faptul ca, pe masura ce se apropie de articulatie, colul se extinde pentru a forma suprafata
articulara.[3]

Metafiza femurala -Este formata din marele si micul trohanter .Marele trohanter

Este rectangular si se proiecteaza superior de jonctiunea colului femural cu

metafiza. Regiunea posterosuperioara a sa se proiecteaza superomedial pentru a privi
suprafata posterosuperioara a colului femural, iar la acest nivel se poate observa pe partea
mediala a acestuia, fosa trohanterica. Limita proximala a trohanterului este la circa 7 cm
inferior de spina iliaca anterosuperioara, fiind la acelasi nivel cu centrul capul femural.
Aceasta fosa prezinta uneori o regiune exostozanta, caracter rasial, util in identificarea
rasei scheletelor descoperite.

Micul trohanter -Reprezinta o zona de forma tronconica situata medial si posterior in partea
superioara a femurului, la nivelul jonctiunii colului cu restul osului. Partea sa mediala si
suprafata anterioara sunt rugoase, iar suprafata posterioara este neteda.

Linia intertrohanteriana- Reprezinta o margine proeminenta ce are traiect superolateral

spre inferomedial, unind marele cu micul trohanter. Este neteda si nu se palpeaza.
Creasta intertrohanterica- De la nivelul jonctiunii colului cu metafiza, pe partea posterioara,
se desprinde o creasta neteda coboara medial de la marele la micul trohanter. Superior de
aceasta creasta se afla tuberculul patrat.

Diafiza femurala- Are o usoara forma de clepsidra asimetrica, fiind mai ingusta
central si largindu-se usor superior si mai mult inferior .

Axa longitudinala a sa realizeaza un unghi de 7o cu verticala si un unghi de

aproximativ 10o cu axul longitudinal al tibiei, unghiul fiind cu deschiderea spre lateral. [4]

Treimea medie a diafizei femurale cuprinde trei suprafete si margini: suprafata

anterioara,suprafata posterolaterala,suprafata posteromediala;

Suprafata anterioara este rotunjita, neteda si este cuprinsa intre marginile mediala
si laterala, ambele fiind indistincte

Suprafata posterolaterala este marginita posterior de linia aspra, creasta cu doua ramuri,
mediala si laterala. Osul de la acest nivel are o densitate mai mare si o concentrare mai
crescuta a traveelor pentru a suporta acumularea de forte data de forma curba a
femurului.

Suprafata posteromediala este, ca si cea anterioara, neteda si marginita anterior de

marginea mediala, iar posterior de linia aspra.

In treimea proximala a sa, diafiza femurala prezinta o a patra suprafata, suprafata

posterioara, marginita:

- medial de o linie spiralata ingusta ce se continua proximal cu linia

intertrohanterica, iar distal cu marginea mediala a liniei aspre;

- lateral de tuberozitatea gluteala (al treilea trohanter).

In treimea distala diafiza prezinta din nou o suprafata posterioara localizata intre
crestele superioare ale condililor, precum si o suprafata poplitee, de forma triunghiulara cu
baza inferior, delimitata superior de liniile supracondilare mediala si laterala.

Partea distala.- Pe masura ce urmarim diafiza spre distal constatam o latire a sa,
scopul fiind transmiterea si dispersia fortelor pe o suprafata cat mai mare la nivelul
articulatiei cu platoul tibial.

Suprafata de articulare cu tibia este reprezentata de doi condili cu localizare

mediala si laterala, cu distinctie neta in partea posterioara, aici observand fosa
intercondilara, iar in partea anterioara se unesc. Inainte de a se uni condilii alcatuiesc un
sant care reprezinta suprafata articulara pentru patela, rolul santului fiind de a preveni
subluxatia patelei, fiind considerat o caracteristica umanoida.[5].
 Condilul lateral-Are un aspect mai putin proeminent decat condilul medial, dar este
mai masiv si continua axul femural. Cel mai proeminent punct al sau este reprezentat
de epicondilul lateral, a carui intreaga suprafata este palpabila.

Suprafata sa mediala alcatuieste peretele lateral al fosei intercondilare

Condilul medial-Are o suprafata convexa spre medial. In partea sa superioara

prezinta tuberculul adductorului, inferior de care se afla epicondilul medial. Posterior
realizeaza peretele medial al fosei intercondilare.

Muschii
Muschii coapsei-sunt grupati in jurul femurului,acoperindu-l in
totalitate,mai putin marele trohanter si cei doi condili.Sunt clasificati dupa
asezare si actiune in trei grupe:

grupul anterior,alcatuit din m.tensorul fasciei

lata,m.Croitor,m.cvadriceps

Grupul medial alcatuit din:m pectineu,adductor lung,gracilis,adductor

scurt si mare.
 Grupul posterior alcatuit din:muschiul biceps femural,muschiul
semitedinos,semimembranos

Femurul este cel mai lung si rezistent os din organismul uman; de aceea este nevoie de un
traumatism de intensitate mare pentru a se produce o fractura de femur. Accidentele de
circulatie, reprezinta cauza principala a fracturilor de femur.Partea lunga si dreapta a
femurului se numeste diafiza femurala. Atunci cand intervine o ruptura in aceasta zona,
aceasta poarta numele de „fractura de diafiza femurala”.Diafiza femurala este acea parte a
femurului care pleaca de sub sold si se termina in locul in care osul incepe sa se largeasca
in dreptul genunchiului.

Tipuri de fracturi ale diafizei femurale

Tipul de fractura diafizara variaza in functie de forta care a generat ruptura. Cele mai
comune tipuri de fracturi de diafiza femurala includ:

 Fractura transversala. Ruptura este pozitionata pe o linie orizontala, perpendicular pe

diafiza femurala.
 Fractura oblica. Presupune o ruptura angulara ce traverseaza diafiza.

 Fractura spiroida. Are un traiect spiralat la nivelul diafizei, acest tip de fractura fiind
cauzata de o forta de torsiune la nivelul coapsei.

 Fractura cominutiva. In acest tip de fractura, osul se rupe in trei sau mai multe bucati. In
majoritatea cazurilor, numarul de fragmente osoase se coreleaza cu intensitatea
traumatismului care a cauzat ruptura osului.

 Fractura deschisa. In cazul in care fragmentele osoase ajung in exterior prin piele sau rana
se adanceste inspre osul rupt, ne aflam in prezenta unei fracturi deschise. Fracturile
deschise genereaza adesea leziuni ale muschilor, tendoanelor si ligamentelor invecinate. Ele
prezinta un risc mai mare de aparitie a complicatiilor – indosebi infectii si necesita un timp
mai indelungat de vindecare.

Cauze
Facturile de diafiza femurala la persoanele tinere se datoreaza unui traumatism de energie
inalta. Cauza cea mai frecventa a fracturii de diafiza femurala o constituie accidentele
rutiere (de masina sau motocicleta). De asemenea, acest tip de fractura poate aparea si in
urma caderilor de la inaltime si a ranilor prin impuscare.Un impact de intensitate mai
mica, precum caderea din picioare, poate cauza fractura de diafiza femurala la persoanele
in varsta, ale caror oase sunt „slabite” de osteoporoza.

Simptome-De regula, fractura de diafiza femurala este insostita de o durere

imediata, puternica. Pacientul nu va putea calca pe piciorul afectat, coapsa se va deforma si
membrul va fi mai scurt.

Tratament
Scopul tratamentului este de a permite pacientului sa faca majoritatea miscarilor
pe care le putea face inainte de fracturare, fara durere. Cel mai utilizat si aproape
intotdeauna cel mai bun tratament este cel prin corectie chirurgicala. Interventia
chirurgicala asigura alinierea oaselor in pozitia fiziologica, pentru o vindecare
corecta.
Dupa fracturare este posibil sa fie nevoie de o reducere a oaselor prin tractiune
continua pana la interventia chirurgicala. Tractiunea se face cu greutati atarnate
de picior cu benzi, panglici sau ghete speciale, care furnizeaza o tractiune
constanta asupra piciorului. Ideea ar fi sa se manevreze usor locul fracturii, cu
scopul de a scadea durerea si spasmele musculare. Ajuta, de asemenea, la
pastrarea osului in pozitie fiziologica pana la operatie.
O fractura de femur se opereaza cat mai repede posibil dupa pronuntarea
diagnosticului, de obicei in urmatoarele 24 de ore. In unele cazuri poate fi
amanata pentru o zi sau doua pentru rezolvarea altor probleme medicale (ex.
deshidratarea) si pentru reducerea complicatiilor ce pot interveni in timpul
operatiei.
Exista mai multe tipuri de operatii pentru fractura de femur si depind de
localizarea fracturii, de gradul de fragmentare (fracturile cominutive) si de varsta.
In cazul de fata se va folosi metoda :Placi si suruburi: Prin aceasta interventie,
fragmentele osoase sunt mai intai realiniate in pozitia normala. Apoi acestea se
fixeaza cu suruburi si placi metalice speciale, aplicate pe suprafata exterioara a
osului.
Kinetoterapia
Intrucat cel mai probabil pacientul se va confrunta cu pierderea fortei musculare la nivelul
membrului afectat, exercitiile fizice pe parcursul procesului de vindecare sunt extrem de
importante. Kinetoterapia contribuie la reluarea fortei musculare normale, a mobilitatii
articulare si flexibilitatii.
Exercitiile kinetoterapeutice care sunt recomandate pentru stadiul terminal au drept scop
redobandirea fortei musculare ,refacerea stabilitati si a miscarii controlate a coapsei.

are un rol existential in redobandirea amplitudinii,stabilitatii si

echilibrului prin intermediul exercitiilor vizate:miscari pasive,pasivo-active,active,exercitii
pentru cresterea fortei musculare,a stabilitatii(a echilibrului),diagonalele Kabat.

1.Date personale:

Nume-prenume:PITICARU DENISA
Varsta:20 ani

Ocupatia:studenta

Conditiile de examinare:pacientul s a prezentat la o luna distanta dupa ce a scapat de

aparatul gipsat,pus in urma unei interventii chirurgicale.

Data evaluarii:13.12.2018

2.Diagnosticul Clinic:ruptura de diafiza femurala

In urma cu 4 luni pacienta a suferit un accident rutier pe motocicleta,un autotorism a

ricosat din urma altei coliziuni in motocicleta acesteia,cauzand dezechilibrarea acesteia
fracturandu si diafiza femurala.Aceasta s a dus de urgenta la spital,medicul intervenind
chirurgical punandu i femurul intr o pozitie corectiva prin intermediul placilor si
suruburilor,apoi a fost imobilizata intr un aparat gipsat timp de 3 luni.Dupa ce a dat
aparatul gipsat jos aceasta a observat limitarea capacitatii de miscare,a echilibrului si
stabilitatii,dar si a fortei musculare,in comparatie cu celalat membru
sanatos,neafectat.Pacienta a venit la kinetoterapeut la o luna dupa ce a dat aparatul gipsat
jos.

3.Examenul clinic:subiectiv

Examenul vizual:pacientul prezinta o usoara atrofie musculara pe flexori,osul femur pare

sa fie in pozitie corecta,anatomica.

Examenul durerii:pacientul nu acuza durere,dar prezinta stari de depresie si nervozitate.

4.Examenul clinic:obiectiv

Examenul palpatoriu: in urma palparii in profunzime a zonei fracturate pacientul nu

prezinta durere

5.Diagnostic functional:

-pacientul prezinta lipsa mobilitatii si amplitudinii de miscare

-lipsa stabilitatii si a echilibrului

-tonus muscular scazut.

Cresterea mobilitatii si amplitudinii de miscare

Cresterea tonusului muscular

Cresterea coordonarii, stabilitatii si a echilibrului

Reeducarea mersului

Revenirea la activitatile zilnice si profesionale

PROGRAMUL DE INTERVENTIE CU
AJUTORUL TEHNICILOR FNP
1.Iniţierea ritmică(IR)
Pacientul poate sta in decubit ventral,dorsal cat si lateral,prize in tremiea
distala,contrapriza in treimea proximala.

-folosim aceasta tehnica in scopul relaxarii, pentru ca în acest fel mişcarea să se facă pasiv,
apoi treptat pasiv-activ şi activ. Comenzile verbale sunt foarte importante: „Relaxează-te şi
lasă-mă pe mine să-ţi mişc coapsa!”, apoi ”mişcă-l odată cu mine!” etc. Mişcările executate
trebuie să fie lente şi ritmice, în timp ce comenzile verbale vor fi ferme şi insistente. Se va
evita orice acţiune care ar putea declanşa la orice muşchi „stretch-reflex-ul”. În momentul
când mişcarea activă devine posibilă se începe aplicarea unei uşoare rezistenţe, pentru ca
progresiv să se treacă spre tehnica de inversare lentă (IL).Vom realiza miscarile de
circumductie,flexie,extensie,abductie si adductie pana la limita suportabila a durerii
pacientului.

2.Rotaţia ritmică (RR)

Pacientul in pozitie de decubit dorsal,priza in treimea distala a coapsei cu gamba sustinuta
de antebratul kinetoterapeutului,iar contrapriza in treimea proximala a acesteia

Kinetoterapeutul ridică coapsa de pe planul patului şi execută lent rotaţii ritmice stânga-
dreapta în axul segmentului timp de circa 10 secunde. Comanda este: „relaxează-te şi lasă-
mă pe mine să-ţi mişc coapsa”. După obţinerea relaxării se execută mişcarea care era
limitată. Această mişcare o face tot kinetoterapeutul, pasiv, sau, dacă este posibil, pacientul
în mod activ. Se reia apoi rotaţia cu o nouă încercare de mobilizare, până la limita noului
nivel câştigat.
Progresia acestei tehnici o vom realiza prin combinarea miscarilor de
flexie,extensie,adductie si abductie,aplicand rotatiile ritmice pe diferite faze ale miscarii

3.Relaxare-opunere(,,tine-relaxeaza,,)
Pacientul in pozitie de decubit lateral,priza in treimea distala a coapsei cu gamba sustinuta
de antebratul kinetoterapeutului,iar contrapriza in treimea proximala a acesteia

Se va realiza flexia coapsei,in punctul de limitare a mişcării se execută o contracţie

izometrică (blocare de către kinetoterapeut), care treptat se maximalizează; la comandă, se
face o relaxare lentă. Odată relaxarea făcută, pacientul în mod activ va încerca să treacă de
punctul iniţial de limitare a contracturii (contracţie izotonică a antagonistului muşchiului
de întins). Se ajunge la un nou nivel de limitare, unde se va aplica o nouă contracţie
izometrică, contrată de asistent etc., până când nu se mai obţine nimic în direcţia
respectivă. Dacă forţa musculară e prea slabă pentru a permite mişcarea în direcţia
blocată, după efectuarea izometriei asistentul va efectua mişcarea pasiv.

4. Izometria alternată (IzA).

Poztita pacientului difera in functie de planul in care se realizeaza miscarea.

Din pozitia in care este rugam pacientul ca acesta sa opuna rezistenta fortei
kinetoterapeutului pe miscarea inceputa intr o anumita directie, pentru 4-6 secunde,dupa
care modificam directia fortei,respectiv pentru restructurarea unitatilor
motorii(flexie,extensie-abductie-adductie) cu comanda ferma de ,,tine,nu ma lasa sa te
inving,,

5. Inversarea lentă şi inversarea lentă cu opunere.(IL-ILO)

Pozitia favorabila acestei tehnici este cea din decubit lateral,priza la nivel
distal,contrapriza la nivel proximal

Vom realiza contracţii concentrice ritmice pe agonisti si antagonisti dintr-o schemă de

mişcare fără pauză între inversări. Treptat se introduce şi se creşte rezistenţa aplicată
mişcărilor, dar având grijă ca mişcarea să se poată executa pe toată amplitudinea.
Inversarea lentă cu opunere este o variantă a tehnicii IL, în care se introduce gradat
contracţia izometrică la sfârşitul amplitudinii mişcării
. n

6. Inversare agonistică (IA)- este o tehnică care utilizează atât contracţii

concentrice cât şi contracţii excentrice pe o mişare de flexie sau extensie.Spre exemplu să
ne referim la flexorii coapsei. Din decubit dorsal se ridică coapsa, kinetoterapeutul execută
rezistenţa, împingând uşor în jos (contracţie concentrică); apoi, când coapsa este flectată se
solicită pacientului să o ţină în această poziţie, în timp ce kinetoterapeutul o împinge în jos
(contracţie excentrică). Se repetă.

Poztita pacientului difera in functie de planul in care se realizeaza miscarea.

7. Diagonalele Kabat
(priza pe fata dorsala a piciorului si in zona treimii distale a coapsei pe interior)

Din pozitia de decubit dorsal,opunem rezistenta la nivelul gleznei,pe flexia dorsala,si in

treimea distala a coapsei rezistenta la realizarea miscarii de adductie si flexie a membrului
inferior,si invers pe revenire ,opusul miscarilor si a prizelor enumerate mai sus.Vom folosi
aceasta tehnica pentru reintegrarea membrului inferior in activitati zilnice.
8. Progresia cu rezistenţă (PR)
Din ortostatism,kinetoterapeutul in spatele pacientului cu mainile pe soldurile
acestuia,pacientul va incerca sa mearga,sa paseasca,iar kinetoterapeutul va mentine
rezistenta la nivelul bazinului,ingreunandu i astfel locomotia.

Se poate minimaliza riscul unor noi accidentari prin respecatrea urmatoarelor reguli:
- eliminarea obstacolelor din casa care ar putea determina un astfel de accident
ca podele alunecoase, lumina slaba, holuri aglomerate, mobila multa care nu
permite o trecere fara dificultati si carpete inghesuite;
- utilizarea unor presuri speciale in baie si a barelor;
- scari cu margine pentru maini;
- lumina corespunzatoare in casa pentru a vedea obstacolele sau animalele de
companie;
- exercitiul pentru mentinerea tonusului muscular si a echilibrului;
- administrarea tratamentului doar la sfatul medicului si reevaluarea acestuia de
catre medicul curant, in special daca pesoana are mai multi medici curanti .

BIBLIOGRAFIE

1.RATA MARINELA(2014)ANATOMIE FUNCTIONALA SI BIOMECANICA,ED

ALMA MATE

2.LACRAMIOARA MANOLE(2009-2010)METODE SI TEHNICI DE REEDUCARE

NEURO-MOTORIE
3, https://www.doctorortoped.ro/afectiuni/fractura-de-femur

4.TATIANA BALINT(2007)EVALUAREA APARATULUI LOCOMOTOR