Portretul profesorului ideal în viziunea unui adolescent
Coordonator: Prof. Popescu Brândușa
Colegiul Tehnic “Anghel Saligny” Bacău
Termenul “profesor” este definit în DEX ca fiind “o persoană cu o pregătire specială
într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ, persoană care îndrumă, educă pe cineva”. Practica școlară tradițională ne-a lăsat imaginea profesorului care vrea să domine elevii și să-l subordoneze. Într-un astfel de climat nimic nu se face din convingere și pasiune. În concepția mea profesorul este persoana responsabilă de derularea activităților didactice și de modelarea personalității umane. Profesorul trebuie să însumeze calități subtile de pedagog, didactician, metodist și psiholog. Profesorul este persoana care învaţă elevii săi cunoştinţe noi, dar şi primele atitudini faţă de şcoală, faţă de oameni şi lumea înconjurătoare. Relaţia dintre profesor-elev dar şi cea dintre elev-profesor trebuie să fie una profesională dar în acelaşi timp şi prietenoasă, pentru ca elevul să îşi exprime ideile fară reţineri (inhibaţii). Calitățile profesorului ideal: În opțiunea mea, dascălul ideal ar trebui să fie un bun profesionist cu o pregătire înalt calitativă. Un profesor bun are răspuns la orice întrebare (legată de lecții) și arată elevului că absolut tot în lume poate fi pus în discuție. A doua condiție necesară este înclinarea spre această meserie, deoarece nici un lucru nu va fi foarte bine realizat dacă nu se face și din plăcere. Răbdarea este o condiție esențială pentru profesor, deoarece consider că nu toți elevii sunt genii și pricep din prima. Competența comunicativă este o calitate foarte importantă. Ce folos să aibă un bagaj solid de cunoștințe, dacă nu este capabil să se exprime clar sau să-și expună opiniile și gândurile? Profesorul ideal este acela care poate să explice în cuvinte simple noţiuni complicate, el tebuie să fie înţelegător, bun, să se mândrească cu meseria pe care o practică , şi să fie apropiat de elevi săi, poate chiar un prieten mai mare. Profesorul trebuie să fie creativ, să nu fie obedient până la pierderea identității sale profesionale. Trebuie să fie ingenios, pentru că este factorul determinant al succesului unei lecții și nu structura în sine a acesteia, fie ea tradițională sau modernă. Profesorul ideal nu informează, ci comunică. Profesorul trebuie să fie un ghid care îndrumă eforturile receptive ale elevilor, un ghid competent, inteligent, imaginativ, sensibil, cu gust estetic elevat și amabil, pentru ca prin întregul său comportament să sensibilizeze elevii astfel încât să creeze condiții necesare realizării unei educații implicite. Orizontul de cultură trebuie să fie întins și să-i permită a stabili, spontan, referiri la artele conexe, a căror limbaje trebuie să-i fie accesibile. Nu îmi pot imagina un profesor opac față de universurile sensibile ale operelor, rece și distant în relația cu elevii, sau mai rău, posomorât, refractar comunicării libere și deschise cu elevii săi. Un profesor bun trebuie să ajute elevi să depăşească greutaţile întâlnite , iar înţelepciunea pe care o are să o transmită elevilor săi. Pe lângă aceste calităţi trebuie să aibă şi simţul umorului. Nu trebui să arate ură faţă de cineva, niciodată să nu-i dea unui elev sarcini pe care, ştie bine, că nu le va putea îndeplini. Principala activitate a profesorilor nu va fi predarea ci angajarea elevilor în investigații și lucrări independente. Relația bazată pe stimă și respect reciproc, reclamă și folosirea unui limbaj adecvat. Învățarea să fie interactivă, elevii să vină cu propriile idei și să aducă permanent completări. Elevii de azi sunt mult mai libertini, iar comunicarea profesor – elev se face mult mai ușor, cu condiția ca ea să nu fie prost înțeleasă, mai ales când profesorul este tânăr. Un profesor ideal trebuie să facă tot posibilul ca să nu descurajeze elevii mai slabi la învăţătură, deoarece ei se vor teme să răspundă, chiar dacă vor şti răspunsul corect. Elevii trebuie sa fie încurajaţi, să primească sfaturi utile, şi să li se vorbească cu blândete. Profesorul trebuie să aprecieze corect evoluția unui elev, să-i transmită încredere în potențialul și calitățile sale , cultivând astfel “stima de sine” . Chiar și pentru unele performanțe minore, profesorul care cunoaște valoarea aprecierii pozitive, o folosește încercând să dezvolte în mod permanent încrederea elevilor în forțele proprii. Profesorul trebuie să fie un model pentru toți elevii și să respecte intimitatea și confidențialitatea unor informații cu privire la viața personală a elevului. Temelia pe care se pun toate aceste calităţi ale unui bun profesor este iubirea pentru copii. Din iubire el se va pregăti permanent pentru fiecare lecţie în aşa fel încât să nu-i dezamagească; iar dacă se va întampla ca unul dintre copii să ştie un amanunt care lui i-a scăpat, va privi cu bunavoinţă şi îşi va aprecia elevul pentru conoştinţele sale; nu se va limita la orele desfaşurate efectiv în clasă ci îi va conduce în diferite activităţi educative extraşcolare; relaţia cu elevii va fi una de respect reciproc; va trata pe fiecare copil ca pe o personalitate unică şi se va strădui să-l facă pe fiecare să se simtă bine între colegii săi; va fi autoritar fără excese şi un bun amic totodată; acestea şi multe altele fac din profesor un model pentru elevii săi .
Bibliografie
1. Cucos, C.- Pedagogie, Ed. Polirom, Iasi, 1996
2. Ionescu, M.- Demersurile creative în predare și învățare, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2000