Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”

Facultatea de Fizică
Metode fizice aplicate in kinetoterapie si recuperare
medicală

Paralizia de nerv radial

Masterand: Bobu Bianca Mihaela

Paralizia constă în
întreruperea totală sau
parţială a circulaţiei influxului
nervos pe aceste trasee, cu
diminuarea sau abolirea
funcţiilor organelor la care se
distribuie nervul afectat.
Este nervul extensiei şi
supinaţiei, inervând la
braţ tricepsul, iar la
antebraţ muşchii din
regiunea postero-
externă.
Nervul radial se naşte din
trunchiul secundar posterior şi
din regiunea axilară, se
îndreaptă în jos şi în afară,
înconjoară humerusul şi ajunge
în lungul feţei posterioare a
braţului, apoi trece în gutiera
bicipitală externă, la nivelul
capului radiusului, împărţindu-se
în două ramuri terminale:
- Anterioară (senzitivă)
- Posterioară (motorie)
1. Traumatisme directe - sunt cauzele cel mai des întâlnite în paralizia de nerv radial.
Traumatismele pot antrena paralizii imediate sau tardive.
2. Compresiunea prelungită - acţionează acolo unde nervul este în imediata apropiere
a unei suprafețe osoase, în circumstanţe favorizante cum ar fi scăderea nivelului de
vigilenţă musculară (somn, anestezie, comă), consumul excesiv de alcool.
3. Paralizii posturale - pot să apară în cadrul neuropatiilor recurenţiale familiale.
Diagnosticul va fi pus pe baza biopsiei care evidenţiază leziuni de demielinizare.
4. Factori iatrogeni - apar din cauza aplicării de garou, compresiunii pe marginea mesei
de operaţie, injecţii intraarticulare în regiunea posterioară a braţului.

Cauzele paraliziei de nerv radial

Cauze generale - toate mononeuropatiile a căror cauza locală nu poate fi precizată

trebuie să impună un examen clinic şi paraclinic minuţios pentru depistarea unei
afecţiuni generale: diabet, periartrită nodoasă, boli infecţioase sau intoxicaţii.
 Topografic, leziunea de nerv radial poate fi:
• paralizia totală a nervului, rară, din cauza
leziunii acestuia în regiunea axilară;
• în 1/3 medie a braţului (respectă tricepsul);
• în 1/3 inferioară (respectă tricepsul şi lungul
supinator);
• sub arcada fibroasă, între cele două capete ale
scurtului supinator.
 Leziunile unui nerv periferic se traduce
printr-un tablou clinic care cuprinde în general:
• un deficit senzitiv cutanat, izolat, cu limite
precise;
• un deficit motor, interesând muşchii
dependenţi de nervul radial, acompaniat de
hipoflexie şi atrofie musculară;
• tulburări vegetative şi trofice, a căror
intensitate variază mult.
 În paralizia totală sunt abolite sau
diminuate mişcările de extensie ale:
• cotului (triceps);
• mâinii (radial şi extensor ulnar al capului);
• a primei falange a degetelor (extensor comun
şi extensor propriu al degetelor II - V);
• mişcările de supinaţie ale antebraţului (scurt şi
lung supinator);
• abducţie a policelui (lung, scurt extensor şi
lung abductor police).
 Pacientul cu paralizie de nerv radial se află în
imposibilitatea de a extinde mâna în gestul salutului
militar sau de a aşeza mâna (marginea sa medială) pe
cusătura laterală a pantalonului " semnul vipuştii "

Forţa de pretensiune (flexia degetelor) este slabă,

deşi flexorii nu sunt atinşi. Aceasta se datorează
imposibilităţii de a fixa pumnul în extensie când se flectează
degetele. Dacă se fixează pasiv pumnul, se constată că
flexorii au forţa normală.
Semne clinice
În cazul paraliziei de nerv radial, examinarea
pentru punerea unui diagnostic corect se bazează pe
existenţa unei paralizii flasce cu abolirea reflexelor osteo-
tendinoase şi atrofie musculară. La acestea se adaugă:
• absenţa evidenţierii tendoanelor extensorilor de pe
faţa dorsală a mâinii în mişcarea de abducţie forţată a
degetelor;
• absenţa corzii lungului supinator în mişcarea de flexie
forţată a antebraţului, contra rezistenţă;
• imposibilitatea de a extinde mâna în gestul salutului
militar;
• imposibilitatea de a aşeza marginea medială a mâinii
pe cusătura laterală (semnul vipuştii).
Semne paraclinice

Acestea trebuie să vizeze două obiective:

• demonstrarea naturii neurogene a leziunii
• precizarea cauzei care a produs leziunea

Examenul electric (electromiografia) ce arată dacă

denervarea este parţială sau totală.
Examenul de stimulodetecţie cu măsurarea vitezei de
conducere în fibrele senzitive şi motorii.
Examenul radiologic, (standard), computer tomografia,
etc., sunt uneori necesare pentru diagnosticul etiologic.
Examenele biologice uzuale (VSH-ul, hemoleucograma,
glicemia, etc) vor fi orientate de la caz la caz.
 Aprecierea refacerii nervului radial, a evoluţiei spre
vindecarea lezională este mai dificilă decât în cazul
nervilor cubital şi median din cauza marii varietăţi a
posibilelor sedii lezionale de-a lungul nervului.
Din acest motiv s-a propus ca fiind cea mai practică
aprecierea capacităţii de prehensiune a mîinii, deşi
radialul nu inervează direct muşchii principali ai
prehensiunii:
• S-a constatat că în paralizia radialului se conserva doar
25 % din capacitatea de prehensiune a mâinii.
• Când muşchii radiali ajung la forţa 3, capacitatea de
prehensiune a mâinii ajunge la 50 % din cea normală.
• Atunci când se reface şi cubitalul posterior cu
extensorul comun al degetelor, forţa de prehensiune
ajunge la 60-70 % din normal.
 Tratamentul curativ este mai complex şi
cuprinde :
• tratamentul igeno-dietetic presupune o
alimentatie rațională şi evitarea abuzului de
alcool sau de alte substanțe toxice;
• ca şi în cazul oricărei alte afecţiuni, indiferent
de natura ei, corecţia stării psihice a
pacientului are deosebită importanţă;
• repausul total al membrului superior afectat
este impus de durerile declanşate de cele mai
mici mişcări sau presiuni.
 Tratamentul medicamentos vizează:
• folosirea în doze mari de vitamina B1, B6, B12;
• stricnina în doze progresive până la 18-20 mg\zi;
• regeneratoare nervoase, cum ar fi acidul
adenozin trifosforic;
• antiinflamatoare nesteriodiene: fenilbutazonă,
indometacin, ibuprofen;
• în cazul apariției de redori articulare şi contracturi
musculare se prescriu decontracturante de tip
midocalm, clorzoxazonă, diazepam.
• Tratamentul chirurgical este indicat
în neuropatiile de cauză compresivă,
unde trebuie îndepărtat factorul
compresiv prin intervenţie
chirurgicală.
• Scopul intervenției microchirurgicale
este de a restaura continuitatea
anatomică. Se practică grefa de nerv
și transplantul de tendon.
 Foarte important !!!
Înainte ca pacientul să dea semne evidente de
extensie a pumnului, pentru orice exerciţiu
făcut în cadrul şedinţelor, asupra musculaturii
membrului superior, se va purta orteza
dinamică, pentru a bloca pumnul în extensie şi
a se evita retracţiile musculo-tendinoase.
 Kinetoterapia se va aplica dupa efectuarea
bilanţului deficitului motor, a bilanţului articular, tonigen
şi trofic, urmând a se stabili folosirea unor tehnici
anakinetice şi kinetice.

Obiectivele kinetoterapiei sunt:

• prevenirea şi corectarea deviaţiilor;
• menţinerea forţei musculaturii inafectate;
• prevenirea redorilor articulare;
• tratarea tulburărilor vasculotrofice;
• reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi;
• refacerea abilităţii de mişcare a mâinii;
• evitarea atrofierii mușchilor paralizați.
Recuperarea deficitului motor este preocuparea
principală a programului kinetic. Se execută:

• Mişcări pasive cu întindere la finalul cursei,

pentru a induce strech-reflex-ul, determinând
contracţia musculară;
• Inversarea lentă;
• Diagonala I de extensie şi diagonala II de flexie, cu
cot extins (pentru a adăuga rezistenţă, se leagă o
bandă elastică la un capăt de spalier, iar celălalt
capăt este ţinut de pacient);
• Exerciţii globale, bazate pe triplă extensie.
Exerciții:

• Pumn în extensie (cu ajutorul ortezei sau kinetoterapeutului): flexia

degetelor deasupra unui cilindru, strângeri intermitente cu forță
maximă;

• Strângeri de mâini pacient- kinetoterapeut, intermitente din partea

pacientului;

• Mișcări active asistate: kinetoterapeutul susține falanga proximală

pentru a permite dezvoltarea normala a mușchilor interosoși, iar
policele este plasat în abducție și extensie;

• Diagonale Kabat, I de extensie si II de flexie;

• Exercitii globale sunt pentru tripla extensie la nivelul membrului

superior
Fiecare şedinţă de kinetoterapie
începe cu masajul şi se termină cu
şedinţa de electrostimulare a
extensorilor pumnului. După masaj, se
vor efectua mobilizările pasive, pasivo-
active, active, apoi se va lucra analitic
întreg membrul superior.
ELECTROTERAPIA

CELE MAI IMPORTANTE EFECTE ALE ELECTROTERAPIEI

SUNT:
- stimularea electrică eficientă a muşchilor denervaţi, cu scopul
menţinerii tonusului şi metabolismului lor pe perioada necesară
până la reinervarea eficientă şi reluarea funcţiei;
- stimularea electrică a muşchilor cu inervaţie păstrată, cu efecte
de creştere a forţei de contracţie.
TERMOTERAPIA

Termoterapia cuprinde proceduri ce dezvoltă

o mare cantitate de căldură. Efectele de bază ale
termoterapiei sunt:
• analgezia;
• hiperemia;
• hipertermia locală şi sistemică;
• reducerea tonusului muscular;
• creşterea elasticităţii ţesutului conjunctiv.
MASAJUL în paralizia nervului radial

Reprezintă totalitatea mişcărilor, a manevrelor

manuale sau mecanice care mobilizează un ţesut sau un
segment al corpului în scop terapeutic. Aceste mişcări
manuale sau mecanice sunt efectuate pe tegumente,
fascicule, tendoane şi muşchi, acţionând şi asupra
circulaţiei locale, nervilor periferici şi receptorilor.

Efectele masajului sunt:

• diminuarea durerii;
• relaxarea musculară şi generală;
• stimularea activităţii şi troficităţii musculare.
Bibliografie
1. Iaroslav Kiss – Fiziokinetoterapia şi
recuperarea medicală
2. Paul Botez – Ortopedie
3. Tudor Sbenghe – Kinetologie
profilactică, terapeutică şi de
recuperare
Webografie
1. www.scribd.ro