Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nervul radial se naşte din trunchiul secundar posterior şi din regiunea axilară
se îndreaptă în jos şi înafară, înconjoară humerusul şi ajunge în lungul feţei
posterioare a braţului, apoi trece în gutiera bicipitală externă, la nivelul capului
radiusului, împărţindu-se în două ramuri terminale:
• Anterioară (senzitivă)
• Posterioară (motorie)
1
Etiopatogenie
Cauze locale:
1. Traumatisme directe - sunt cauzele cel mai des întîlnite în paralizia de nerv
radial . Traumatismele pot antrena paralizii imediate sau tardive.
• paraliziile imediate se pot produce prin plăgi cu leziuni de nerv (directă sau
prin fragment osos – fracturi de humerus, radius sau cubitus), strivire sau
elongatie acută a nervului.
• paraliziile tardive sunt progresive şi pot rezulta din înglobarea nervului într-
un calus vicios sau într-un ţesut cicatricial sau poate fi urmarea unei
elongaţii progresive în cursul unei atitudini vicioase posttraumatice.
Fracturile diafizei humerale sunt foarte frecvent cauza unor paralizii a nervului
radial, fie indirect prin elongaţie în timpul manevrelor de reducere a focarului de
fractură, fie direct prin contuzia sau secţionarea nervului în timpul fracturii.
În cazul reducerii focarului de fractură prin osteosinteza cu placă, riscul
paraliziei de nerv radial este mai mare la scoaterea montajului decît la aplicarea lui.
2. Compresiunea prelungită - acţionează acolo unde nervul este în imediata
apropiere a unei suprafete osoase, în circumstanţe favorizante cum ar fi scăderea
nivelului de vigilenţă musculară (somn, anestezie, comă), consumul exesiv de
alcool. Compresiunea prelungită mai este numită şi "paralizia de duminică
dimineaţa”, "paralizia îndrăgostiţilor" sau "paralizia beţivilor". Compresiunea
prelungită poate apare în cursul actului profesional: şoferi, dirijori de orchestră.
3. Paralizii posturale - pot să apară în cadrul neuropatiilor recurenţiale
familiale. Diagnosticul va fi pus pe baza biopsiei care evidenţiază leziuni de
demielinizare.
4. Factori iatrogeni - apar datorită aplicării de garou, compresiunii pe
marginea mesei de operaţie, injecţii intraarticulare în regiunea posterioară a
braţului.
ANATOMIE PATOLOGICĂ
Nervul radial -se desprinde din fascicolul posterior al plexului brahial avînd origine
în rădăcinile C5-T1.
Are raporturi anatomice cu capul humeral (în axilă), cu faţa posterioară a
acestuia (în treimea superioară) şi apoi cu cea antero-externă (în treimea
inferioara) , de unde se desface în ramurile terminale.
La antebraţ intră în raport cu capul şi gîtul osului radial, iar distal cu stiloida
aceluiaşi os. Toate aceste raporturi, ca şi poziţia lui relativ superficială îl fac
vulnerabil în fracturile membrului superior, ca şi în alte traumatisme.
SIMPTOMATOLOGIE
Leziunile unui nerv periferic se traduce printr-un tablou clinic care cuprinde
in general:
• un deficit senzitiv cutanat, izolat, cu limite precise
• un deficit motor, interesînd muşchii dependenţi de nervul radial,
acompaniat de hipoflexie şi atrofie musculară.
• tulburări vegetative şi trofice, a căror intensitate variază mult.
Forţa de pretensiune (flexia degetelor) este slab, deşi flexorii nu sunt atinşi.
Aceasta se datorează imposibilităţii de a fixa pumnul în extensie cînd se flectează
degetele. Dacă se fixează pasiv pumnul se constată că flexorii au forţa normală.
Musculatura extensoare se atrofiază tîrziu, iar primul muşchi afectat este scurtul
supinator. Sindromul scurtului supinator asociază o durere ce pleacă din regiunea
epicondiliană şi merge pe faţa posterioară a antebraţului şi a mîinii cu un deficit
motor al unuia sau al tuturor muşchilor extensori.
A) Semne clinice
B) Semne paraclinice
Se vor face:
examenul electric (electromiografia) ce arată dacă denervarea este parţială sau
totală (se va traduce prin absenţa în totalitate a potenţialului de unitate).
Apariţia de fibrilaţii musculare în repaus, semn că atingerea axenală există,
permite un prognostic rezervat cu recuperare lentă şi eventual incompletă.
6
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
7
TRATAMENT
8
Tratamentul medicamentos vizează:
♦ folosirea în doze mari de vitamina B1, B6, B12.
♦ stricnina în doze progresive pîna la 18-20 mg\zi în mai multe prize.
♦ regeneratoare nervoase, cum ar fi acidul adenozin trifosforic.
♦ antiinflamatoare nesteriodiene: fenilbutazonă, indometacin, ibuprofen.
♦ în cazul aparitiei de redori articulare şi contracturi musculare se prescriu
decontracturante de tip midocalm, clorzoxazonă, diazepam.
♦ se pot folosi de asemenea, pentru combaterea durerii, substanţe anestezice
locale cum ar fi: procaina, xilina ce sunt utilizate în special sub formă de
infiltraţii locale.
♦ pentru combaterea hipotoniei se administrează stricnină 1-4 mg\zi injectată
subcutanat.
9
De o deosebită importanţă în tratamentul afecţiunilor nervilor periferici este
tratamentul fizical - kinetic care cuprinde termoterapia, electroterapia, masajul,
kinetoterapia.
ELECTROTERAPIA
11
TERMOTERAPIA
1. Impachetarea cu parafină
Constă în aplicarea pe zona interesată a unei cantităţi de parafină la o
temperatură mai ridicată. Manevra se repetă de 2 - 3 ori.
Acţiunea împachetărilor cu parafină: parafina provoacă o supraîncălzire
profundă şi uniformă a ţesuturilor, pielea se încălzeşte la 38 - 40°C provocând o
transpiraţie locală abundentă. La desfacerea parafinei se evidenţiază hiperemia
produsă. După îrnpachetare se aplică o procedură de răcire.
2. Împachetarea nămol
Constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 - 40°C pe o anumită
regiune. Durata unei şedinţe este de 20 -- 40 minute.
Acţiunea: nămolul are mai multe efecte:
- efect mecanic, producând excitaţia pielii datorită micilor particule componente;
- efect fizic, temperatura corpului creşte cu 2 - 3°C;
- efect chimic prin rezorbţia unor substanţe biologic active prin piele din nămol.
ln timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele sangvine,
producându-se intensificarea circulaţiei în anumite teritorii.
Scheletul mîinii este format din mai multe oase, împarţite în 3 grupe:
1. carpiene (8 oase), care sunt situate pe două rînduri :
2. metacarpiene (5 oase),
3. falange (14 oase),
13
b. Muşchii regiunii posterioare:
1. m. extensor comun al degetelor – extensor al braţului, mîinii şi degetelor II -
IV
2. m. extensor lung al degetului mic – extensor al degetului V
3. m. extensor ulnar al carpului - extensor şi adductor în artic. pumnului
4. m. anconeu – extensor al antebraţului
5. m. supinator - supinaţie
6. m. abductor lung al policelui
7. m. extensor scurt al policelui.
8. m. extensor lung al policelui
9. m. extensor al indexului.
14
Masajul membrului superior cuprinde masajul celor 3 segmente: braţ,
antebraţ şi mînă.
2). Masajul cotului se începe cu netezirea regiunii cubitale şi a tricepsului, iar apoi
se face frămîntarea cu ambele mîini, cu policele acestora în sanţurile
paraoleocraniene. Se continuă cu fricţiunea spre epicondili, făcîndu-se neteziri de
întrerupere între manevre.
Contraindicaţiile masajului
18
CULTURĂ FIZICĂ MEDICALĂ
TERAPIA OCUPAŢIONALĂ
CURA BALNEARĂ
19
În perioada de remisiune bolnavul poate beneficia de tratament balneo-
fizical în staţiuni profilate pe tratamentul afecţiunilor aparatului locomotor (Felix,
Eforie Nord, Mangalia, Techirghiol etc.), unde asocierea factorilor naturali (apa
minerală, nămol terapeutic, climatul) este benefică şi, împreună cu programele de
kinetoterapie adecvate, vor asigura refacerea completă.
Terapia cu nămol acţionează prin cei trei factori cunoscuţi: termic, fizic
(mecanic) şi chimic.
Staţiunile indicate sunt:
Techirghiol (şi tot litoralul) care are nămol sapropelic;
Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slănic Prahova (nămoluri de lacuri sărate);
Vatra Dornei, Borsec, Felix (turbă);
Govora (nămol silicos şi iodat);
Geoagiu (nămoluri feruginoase)
20
BIBLIOGRAFIE
21
Paralizia NR constă în întreruperea totală sau parţială a circulaţiei influxului
nervos, cu diminuarea sau abolirea funcţiilor nervului. Este o afecţiune gravă
deoarece compromite activitatea profesională şi cotidiană a bolnavului.
Cauzele cele mai frecvente sunt: traumatismele, compresiunile prelungite,
cauzele generale (metabolice, toxice, infecţioase)
Din punct de vedere anatomo-patologic leziunea poate fi de tip blocaj a
conducerii, discontinuitate axonală sau ruptura totală a nervului. Leziunile cele mai
frecvente au loc în 1/3 medie a braţului şi 1/3 inferioară a antebraţului.
Semnele clinice caracteristice sunt date de deficitul motor, cu hipotonia şi
atrofia musculară. Este afectată în primul rînd extensia (cotului, mîinii şi a primei
falange). Mîna are aspect de “gît de lebădă”, iar bolnavul nu poate face semnul
salutului militar.
Dg. Se pune pe baza semnelor clinice şi a electromiografiei.
Tratamentul este complex şi de lungă durată. Se aplică un tratam.
medicamentos, ortopedico-chirurgical (la nevoie) şi unul de recuperare BFT.
Acesta din urmă va începe după evaluarea funcţiei motorii.
2). Masajul cotului se începe cu netezirea regiunii cubitale şi a tricepsului, iar apoi
se face frămîntarea cu ambele mîini, cu policele acestora în sanţurile
paraoleocraniene. Se continuă cu fricţiunea spre epicondili, făcîndu-se neteziri de
întrerupere între manevre.
23