NEUROPATII PERIFERICE

Programul kinetic de recuperare se alcătuieşte pe baza realităţii clinico-

funcţionale, de deficitului motor şi senzitiv testat. Este important să cunoaştem
tipul de leziune a nervului pentru orientarea asupra momentului începerii, a
intensităţii şi duratei programului de recuperare.
Lezarea nervilor periferici determina trei sindroame clinice de bază:
sindromul motor, senzitiv şi cel vasculotrofic. Kinetoterapia ocupă primul loc în
rezolvarea primelor două şi ajută tratamentul celui de-al treilea.
Recuperarea în sindromul motor
Obiective:
- evitarea apariţiei deformărilor şi atitudinilor vicioase (posturări, orteze);
- evitarea atrofierii muşchilor paralizaţi;
- creşterea forţei fibrelor musculare restante sănătoase;
- refacerea imaginii kinestezice;
- creşterea în continuare a forţei şi rezistenţei musculare;
- recâştigarea coordonării şi abilităţilor.
Recuperarea în sindromul senzitiv
Obiective:
- se reface mai întâi sensibilitatea dureroasă, apoi cea tactilă, iar cea termică
reapare în final mai întâi pentru rece apoi pentru cald, după refacerea sensibilităţii
protopatice se redobândeşte stereognozia;
- refacerea stereognoziei înseamnă recâştigarea capacităţii de recunoaşterea
a obiectelor atinse sau ţinute în mână (volum, formă, greutate, consistenţă) fără
ca aceste obiecte să fie văzute;
- refacerea localizării senzaţiei este necesară, deoarece reinervarea se poate
face anarhic.
Recuperarea în sindromul vasculotrofic
- înafară de exerciţiile din programul de kinetoterapie sunt utile o serie de
exerciţii adresate criculaţiei periferice: posturările antideclive, exerciţiile de tip
Burger.
PARALIZIA NERVULUI CIRCUMFLEX
Mononeuropatia tronculară a circumflexului, de obicei traumatică influenţează
muşchii deltoid şi micul rotund, ceea ce duce la un deficit funcţional de abducţie-flexie
şi extensie a braţului şi foarte puţin de rotaţie externă.
În cazul neurapraxiei (întrerupere funcţională a conducerii nervoase) şo
axonotmesis-ului (lezare parţială) când există reale speranţe de recuperare funcţională,
programul se va adresa direct deltoidului.
Obiective:
- evitarea căderii umărului (umărul „în epolet”) prin atrofia deltoidului: se
realizează prin menţinerea braţului cu o chingă trecută pe sub cot;
- evitarea instalării retracţiei capsulare (umărul blocat) prin pozăţionarea în
abducţie a braţului (o pernă în axilă) şi executarea de mişcări pasive pe toată
amplitudinea posibilă;
- evitarea ridicării umărului prin contracţia trapezului.
În cazul în care paralizia este rezultatul întreruperii totale a conducerii nervoase
(neurotmesis) se va urmări antrenarea musculaturii accesorii, a mişcărilor de abducţie-
flexie-extensie a braţului.
PARALIZIA NERVULUI RADIAL
Mononeuropatia tronculară a radialului determinp paralizii în funcţie de nivelul la
care este afectat nervul. O paralizie totală de radial va determina imposibilitatea
extensiei degetelor, pumnului şi antebraţului („mâna căzută”) ca şi a supinaţiei (parţială
căci bicepsul rămâne să execute supinaţia când cotul este flectat). Deşi nu inervează
flexorii, paralizia radialului determină şi deficit de prehensiune, căci flexia degetelor nu
se poate executa fără fixarea pumnului în extensie.
Recuperarea spontană durează 1 an- 1 an şi 6 luni.
Obiective:
- prevenirea şi corectarea deviaţiilor (cu ajutorul ortezelor dinamice);
- menţinerea forţei musculaturii neafectate;
- prevenirea redorilor articulare;
- tratarea tulburărilor vasculotrofice;
- reeducarea motorie a muşchilor paralizaţi;
- refacerea abilităţii;
- refacerea sensibilităţii.
PARALIZIA NERVULUI MEDIAN
Mononeuropatia tronculară de median determină disfuncţionalitate ce mai
invalidantă a mâinii atât motorie cât şi senzitivă, determinând apariţia „mâinii
simiane”.
Obiective:
- evitarea instalării redorilor articulare;
- prevenirea şi corectarea deviaţiilor;
- menţinerea forţei musculaturii neafectate;
- reeducarea musculaturii paralizate;
- refacerea abilităţii (refacerea prizelor, prehensiunii);
- refacerea sensibilităţii.
PARALIZIA NERVULUI CUBITAL
Nervul cubital inervează muşchi ai antebraţului şi ai mâinii, fiind considerat
ca nervul care comandă mişcările fine ale mâinii. Pralizia nervului cubital este
frecventă (singură sau asociată cu cea de median) determinată de obicei de un
traumatism la nivelul braţului, la nivelul cotului în tunelul epitrohleoolecranian şi
la nivelul pumnului sau in canalul Guyon. Paralizia imprimă mâinii o atitudine
caracteristică „gheara cubitală”.
Obiective:
- prevenirea şi corectarea deviaţiilor;
- prevenirea instalării redorilor articulare;
- menţinerea forţei şi kineticii membrului superior respectiv;
- reeducarea musculaturii paralizate;
- refacerea abilităţii;
- refacerea sensibilităţii.
PARALIZIA PLEXULUI BRAHIAL
Cele mai frecvente cauze ale paraliziei plaxului brahial rămân traumatismele care acţionează mai ales prin mecanismul
„tracţiunii” respectiv prin creşterea bruscă şi forţată a distanşei acromiomastoidiene, ceea ce va elonga plexul. Această elongare
poate merge până la smulgerea rădăcinilor cervicale anterioare (C5-C8) şi a primei toracale din care este alcătuit plexul brahial.
Paralizia plexului brahial poate prezenta patru tipuri topoclinice:
1. Tipul superior (Duchenne-Erb) cel mai frecvent întânit, se evidenţiază clinic prin paralizia deltoidului, bicepsului,
brahialului, lungului supinator, supra şi subspinosului, marelui dinţat, marelui dorsal, romboidului, subscapularului, micului şi
marelui pectoral şi a tricepsului. Tulburările de sensiblitate sunt minore, cele vasculotrofice absente. Mâna rămâne neafectată.
2. Tipul mijlociu (Remak) se evidenţiază prin paralizia tricepsului, pătratului şi rotundului pronator, extensorilor lungi ai
mâinii şi degetelor. Există tulburări de sensiblitate pe antebraţ şi degetele II-IV. Apare mai rar singur, este asociat de obicei cu cel
superior sau inferior.
3. Tipul inferior (dejerine-Klumpke) determină paralizia flexorilor degetelor, muşchilor intrinseci, muşchilor tenari şi
hipotenari. Tulburările de sensibilitate sunt prezente.
4. Tipul total se traduce prin paralizia întregului membrul superior. Este prezent şi sindromul Claude-Bernard-Horner.
Tulburările vasculotrofice şi cele de sensibilitate sunt severe.
Obiective:
- prevenirea redorilor articulare şi a poziţilor disfuncţionale (posturări prin orteze, mobilizări pasive, mobilizări auto-
pasive);
- stimularea tonusului musculaturii paralizate;
- menţinerea tonusului musculaturii normale;
- prevenirea şi tratarea fenomenelor vasculotrifice;
- reeducarea musculaturii reinervate;
- recâştigarea funcţionalităţii şi abilităţii;
- reeducarea sensibilităţii.
PARALIZIA NERVULUI CRURAL
Nervul crural provine din plexul lombar, inervează muşchii psoas şi iliac,
după care la nivelul arcadei crurale se împarte în patru ramuri terminale pentru a
inerva croitorul, pectineul, adductorul mijlociu, dreptul anterior, vaştii intern,
extern, cruralul, iar ultima ramură este doar senzitivă pentru faţa medială a
gambei şi piciorului. Primele trei ramuri terminale poartă şi fibre senzitive care
inervează tegumentul coapsei. Crurarul este nervul flexiei coapsei pe bazin şi al
extensiei gambei, iar pareza lui este compensată parţial de tensorul fasciei lata.
Atrofia musculară a coapsei apare repede.
Obiective:
- prevenirea diformităţii genu recurvatum;
- prevenirea contracturilor lombare;
- pregătirea compensărilor, până la recâştigarea forţei musculare pierdute;
- menţinerea tonusului;
- reeducarea fortei musculare;
- reeducarea funcţională a genunchiului.
PARALIZIA NERVULUI SCIATIC
Paralizia sciatică totală este rară, apărând de obicei ca urmare a unor leziuni traumatice la nivelul
vertebrelor sau al bazinului, sau la nivelul coapsei, înainte de despărţirea celor doi nervi componenţi.
Cauzele netraumatice cele mai frecvente sunt herniile mari discale, morbul Pott şi tumorile vertebrale. Cel
mai frecvent se constată paralizia doar a unuia din cei doi componenţi ai nervului sciatic: nervul peroneu
comun (nervul sciatic popliteu extern SPE) şi nervul tibial (nervul sciatic popliteu intern SPI).
Nervul sciatic popliteu extern inervează cei doi peronieri (prin ramura musculocutană), tibialul
anterior, extensorul comun al degetelor, extensorul halucelui şi pediosul, determinând paralizia
musculaturii care face flexia dorsală şi eversia piciorului ca şi extensia degetelor.
Nervul sciatic popliteu intern inervează solearul şi gemenii, tibialul posterior, flexorii degetelor,
intrinsecii piciorului, ceea ce determină paralizia musculaturii care face flexia plantară a piciorului. El
conţine multe fibre vegetative, care pot determina tulburări severe vasculotrofice sau sindrom cauzalgic.
Paralizia SPI este mai puţin invalidantă decât cea de SPE.
Obiective:
- prevenirea devierilor piciorului, mai ales cea în „echin” prin retractura tendonului achilian prin
paralizia SPE, în paralizia de SPI apare prăbuşirea bolţii plantare (se pune susţinător plantar);
- menţinerea mobilităţii articulare;
- recuperare funcţionalităţii piciorului;
- recuperarea funcţionalităţii piciorului;
- ortezarea invalidăţii.