PERIARTRITA

SCAPULO-HUMERALĂ
LP 1
Definiție: sindrom dureros însoțit de limitarea
mișcărilor articulației datorită afectării
structurilor periartriculare
Forme clinic-anatomo-funcționale ale
* Capsulă Periartritei scapulo-hemurale
* Ligamente
* Tendoane
* Bursă 1. Umăr dureros simplu
* Mușchi
2. Umăr acut hiperalgic
Etiologie: 3. Umăr mixt
* Traumatisme locale
4. Umăr blocat
* Imobilizarea articulației
* Boli degenerative (artroză) 5. Umăr pseudoparalitic
* Boli inflamatorii
* Algoneurodistrofie
 1. UMĂRUL DUREROS SIMPLU
Etiologie:
a) Stadiul acut: Nu se execută mișcări cu umărul afectat!! Se imobilizează umărul în
• tendinita poziție de repaus pentru detensionarea umărului afectat.
• bursita
Ziua:
• tenosinovita
• Pernă sub axial
• Antebraț susținut de eșarfă
Stadializare:
• Braț în abducție la 35-45 grade+rotație externă
a) Acut
b) Subacut Noaptea:
c) Terminal • Pernă în axilă pentru abducție
• Pernă sub braț pentru flexie

 Se efectuează contracții izometrice de către membrul superior sănătos. Kinetoterapeutul opune

rezistentă cu priza distală pe antebrațul sau pe mâna pacientului. Se efectuează aceste contracții cu
pacientul în decubit dorsal folosindu-se tehnicile: “relaxare-opunere” și “stabilizare ritmică”.
b) Stadiul subacut
* Se începe mobilizarea umărului afectat cu mișcări:
-Pasive: tracțiunea și decoaptarea scapulei
-Pasivo-active: automișcarea pendulară (Codman)

-Active asistate: schema Kabat

• Schema D1F = flexie+adductie+rotație externă // D1 E = extensie+abductie+rotatie interna
• Schema D2F = flexie+abductie+rotație externă // D2 E = extensie+adductie+rotatie interna

https://www.youtube.com/watch?v=5Mgf6xoLK9c
https://www.youtube.com/watch?v=_bIS-tGlKUo
https://www.youtube.com/watch?v=fJHKqOeZj64

* Exercitii de relaxare după metoda Jacobson pentru spate, membre superioare și umăr afectat.
https://www.youtube.com/watch?v=6rqoUJBZhAU&t=130s
c)Stadiul terminal
Obiective:
• Refacerea forței musculare
• Stabilizarea articulației
• Reluarea mișcărilor controlate ale umărului

 Sunt premise toate mișcările.

 Cele mai importante sunt cele de rezistentă care cresc forța musculară.
 Importantă este tonifierea musculaturii manșonului rotatorilor care oferă stabilitate umărului.
 Hidrokinetoterapia este foarte utilă în această etapă.
 2. UMĂRUL ACUT HIPERALGIC

Etiologie: -tendinita calcificată în puseu inflamator

-calcificări în bursa subacromio-deltoidiană
Tratament:
◦ Imobilizare a brațului în abducție de 70 grade și ușoară flexie.
◦ După ameliorarea durerii se va iniția kinetoterapia ca în cazul umărului dureros simplu.
3. UMĂRUL MIXT

Definitie:
- durere de cauză tendinoasă, tenosinovitică, bursitică
- imobilitate prin contractare antalgică a mușchilor flexori, rotatori +/- abductori
Redoarea nu dispare sub anestezie locală! Se folosesc metodele din stadiul subacut al umărului dureros.
a) Abordarea structurilor necontractile( capsula, articulații, tendoane)
*Posturări
*Mobilizări pasive și autopasive  Tehnici de alunecare în articulația glenohumerala (caudală, cranială, dorsală, ventrală,
circumferențială)
b) Abordarea structurilor contractile ale umărului (mușchi)
*mobilizarea prin schema D1F cu contrarezistența progresivă (flexie + adducție + rotație externă)
*tehnici hold-relax + stabilizare ritmică = tensiune izometrică și relaxare.
*după ce schema D1F poate fi complet executată, se efectuează schema D2F (flexie + abducție + rotație externă)
*mobilizări prin schema liftingului pe ruta D2
*când durerile dispar -> tehnici de relaxare -> contracție
*exerciții de creștere a forței musculare pe grupele de mușchi slab dezvoltate
*exerciții de stabilizare a mobilității controlate
c) Hidrokinetoterapia : este folosită din fazele inițiale și are efect calmant antialgic și facilitează mobilizarea.
4. UMĂRUL BLOCAT

Definiție: limitarea mobilității umărului însoțită de durere de intensitate variabilă

Etiologie: capsulită retractilă

Tratament:
 Kinetoprofilaxia
*Posturarea corectă a umărului inflamat (dureros) : abductie+rotatie externa+flexie braț
*Mobilizarea precoce
*Kinetoterapia corectă a umărului dureros simplu și a celui mixt
Kinetoterapia
* Necesită o perioadă mai lungă până la 8 luni. Pacientul efectuează tratamentul la
domiciliu și vine la control la interval de 3 săptămâni.
*Aplicarea de căldură locală facilitează efectul benefic al kinetoterapiei.
*Sunt utile exercițiile de creștere a forței musculare (contracții izometrice)
*Este importantă terapia ocupațională.
*Sunt utile aparatele auxiliare: roata, elicea, bacul de vâslit, scripeți
*Sunt utile exercițiile care folosesc greutatea propriului corp (patrupedia)
*Exercițiile au durată, intensitate și frecvență mai mare dar trebuie să fim atenți în
cazul etiologiei posttraumatice (calusul nou format), algoneurodistrofiei și
hemiplegicului.
5. UMĂRUL PSEUDOPARALITIC
Definiție clinică: dificultatea sau chiar imposibilitatea mișcărilor active în contrast cu conservarea celor pasive (cu
excepția contracturilor musculare, reflexe secundare durerii)

Etiologie: perforarea sau ruptura de diverse grade a manșonului rotatorilor apărută pe fond degenerativ dar și
posttraumatic

Tratament:
a)Tineri la care tratamentul de recuperare nu a avut succes 2-3 luni -> chirurgical.
b)Kinetoterapie

Obiective:
*Împiedicarea apariției capsulitei retractile
*Restabilirea unei forțe musculare corespunzătoare
*Dezvoltarea mișcărilor compensatorii
 Modalități terapeutice de recuperare:
A. Recuperarea fără atelă

I. În primele 2 săptămâni vom efectua următoarele mișcări:

*Mobilizarea întregului umăr: ante/retropulsii, abducție/adducție, circumducție.
*Exerciții pentru coloana cervicală dinamice pentru mobilizare și izometrice pentru tonifiere.
*Toate exercițiile pentru cot și mână.
*Exercițiile de relaxare a membrului superior,ceafă și umăr.
*Exercitii pasive pentru mobilizare a brațului.
*Exerciții izometrice pentru deltoid
Modalități terapeutice de recuperare:
A. Recuperarea fără atelă
II. În următoarele 2 săptămâni creștem solicitarea cu următoarele exerciții:
*Exerciții de alunecare caudală cu brațul în ușoară abducție.
*Exerciții de alunecare ventrală.
*Exerciții de alunecare circumferențială.
*Exerciții de tip pendulare Codman dar fără greutate.
*Mișcări pasive și activo-pasive cu ajutorul unui scripete și a celuilalt membru.
*Mișcări active asistate : flexie, circumducție, abducție.
*Hidroterapia
Modalități terapeutice de recuperare:
A. Recuperarea fără atelă
III. După încă 2 săptămâni creștem din nou solicitarea:
*Intensificăm mișcările active asistate.
*Mișcare liberă activă până în punctul de insuficiență musculară: flexie, abducție, flexie-abducție, flexie adducție.
*Coborârea cât mai lentă a brațului de la punctul de trecere cu ajutorul kinetoterapeutului sau cu al unui scripete.
*Exerciții în zonă înaltă deasupra punctului de trecere cu ajutorul kinetoterapeutului.
*Exerciții de retropulsie cu mâna la spate; încercăm să urcăm cât mai sus pe coloana vertebrală.
*Hidroterapia

IV. Perioada de refacere funcțională (toate mișcările active sunt posibile)

*Exerciții de tonifiere musculară statică și dinamică evitând punctul de trecere.
*Exerciții pentru realizarea stabilității și mobilității controlate (terapia ocupațională)
 B. Recuperarea pe atelă

Presupune recuperarea în poziție înaltă a brațului (70 grade abducție și 40-50 grade antepulsie) . Se folosește în cazuri
severe cu rupture mari, durere și impotența funcțională marcată.
I. În primele 2 săptămâni nu se solicită articulația scapulo-humerală
*Exerciții ale cotului și mâinii
*Exerciții pentru coloana cervicală
*Exerciții de mobilizare active a întregului umăr:
->contracții izometrice ale umărului și deltoidului
->exerciții respiratorii
 B. Recuperarea pe atelă
II. În următoarele 4 săptămâni facem mișcări de întreținere fără a solicita zonă lezionata.
*Mobilizare pasivă de la nivelul atelei (abducție, flexie)
*Exerciții fără atelă dar cu brațul menținut de către kinetoterapeut
*Exerciții pendulare fără greutate + circumductii
*Exerciții active asistate apoi active de la nivelul atelei spre zenit : ducerea mâinii la gură, pe cap, la ceafă.

• Atela se scoate când se poate ridica 1 kg de la nivelul atelei până la zenit!!

III. Apoi urmează perioada de solicitare a zonei lezionale care durează 6 săptămâni. Se va proceda similar cu cazul fără
atelă în această etapă.

IV. Etapa de refacere funcțională.

APLICAȚII PRACTICE ÎN PERIARTRITĂ SCAPULO-HUMERALĂ
1. Baza programului o constituie exercițiul de mișcare pendulară de tip Codman.
Pacientul aflat în ortostatism se află lângă o masă de care se sprijină cu mâna sănătoasă.
În mâna afectată se află o greutate și efetueaza mișcări de flexie-extensie și circumducție.
Beneficiile mișcării de tip Codman:
*Prevenirea redorii
*Evitarea comprimarii tendonului supraspinosului
*Tensionează musculatura de stabilizare a articulației scapulo-humerale și relaxează
capsula articulară
APLICAȚII PRACTICE ÎN PERIARTRITĂ SCAPULO-HUMERALĂ
2. Mișcările active vor debuta în diagonală : D1 FLEXIE, ROTAȚIE EXTERNĂ, ADDUCTIE
3. Din poziția patrupedica se duce șezutul la călcâie (Autoflexie)
4. Stând cu fața la spalier la distanța de un membru, se apucă bara de la nivelul umerilor și se flecteaza treptat genunchii.
5. Pacientul în ortostatism cu mâinile la nivelul taliei; mâinile urcă una lângă cealaltă pe perete până când devin drepte.
6. Pacientul în ortostatism cu un baston deasupra capului, îl va duce cu brațele drepte în spatele capului.
7. Pacientul în ortostatism cu bastonul la spate, poziționat oblic (brațul bolnav îl ține în partea de jos). Brațul sănătos îl va
ridica activ, cel bolnav îl va ridica pasiv.
8. Cu spatele la spalier, cu mâinile prinse de bară se efectuează genuflexiuni.