Afecțiuni posttraumatice ale

membrului superior
I.Obiectivele și metodologia tratamentului
recuperator al umărului posttraumatic

- tratamenul de reabilitare a umărului postraumatic

respectă 5 faze
FAZA I
- Imediat după traumatism sau după intervenția
chirurgicală.
- Umărul va fi imobilizat:
a. Imobilizare cu cotul lipit de corp (de tip Dujarier)
• imobilizarea nu va depăși 20-30 de zile ( riscul
instalării capsulitei retractile)
• posturarea se va face cu o pernă sub braț sau între
antebraț și torace
• exerciții libere active ale coloanei cervicale, pumnului,
degetelor
• controlul staticii gâtului, umerilor și toracelui (în fața
oglinzii)
• mișcări globale ușoare ale întregului cadru scapulo-
toracic
• kinetoterapie respiratorie de tip costal superior
• masaj al regiunii cervicale
b. Imobilizare cu brațul în abducție, în aparat
toracobrahial
• are avantaje funcționale.

• nu permite dezvoltarea capsulitei retractile

• se poate aplica pe perioade lungi

• îndepărtarea aparatului se face treptat, începând cu

câteva ore zilnic, fiind totală după 15-20 zile
c. Imobilizarea în eșarfă
• de la început sau după cele două tipuri anterioare
• recuperarea va urma același program
• FAZA II
- începe după suspendarea imobilizării

- masaj antialgic, decontracturant

- kinetoterapie: posturări, mobilizări pasive cu tracțiuni,

mobilizări active.
FAZA III
• începe solicitarea treptată a zonelor lezate, controlul
realizându-se prin durere
• perioadă de tatonare pentru începerea activității
complexe a fazei IV
FAZA IV
- perioada recuperării funcționale propriu-zise
• Obiectivele tratamentului:
- refacerea întregii amplitudini de mișcare a brațului,
- recâștigarea supleței musculare,
- refacerea forței musculare
• Mijloacele tratamentului de reabilitare
- Kinetoterapie
- Termoterapie
- Masaj
- Electroterapie antialgică
FAZA V
- nu este obligatorie, realizarea obiectivelor fazei 4 este
adesea suficientă din punct de vedere funcțional
- presupune recâștigarea profesionalismului pentru cei
ce lucrează în efort intens
 I.1 Recuperarea în ruptura manșonului rotatorilor
parțială sau totală ( umăr pseudoparalitic)

A) În cazul în care nu e necesară intervenția chirurgicală sau

imobilizarea
• medicație antialgică, antiinflamatoare
• posturare cu o pernă sub braț
• masaj
• inițial gheață, ulterior cădură localâ
• electroterapie:
- curenți de joasă frecvență.
- curenți de medie frecvență.
- forme derivate de curent (laser, ultrasunet).
• Kinetoterapie.
B) În cazul imobilizării în aparat toraco-brahial
• 15-20 zile repaus în atelă pentru cicatrizarea leziunilor
( faza I de recuperare)
• exercițiile se execută în toate direcțiile numai deasupra planului
atelei de imobilizare
• se poate începe coborârea progresivă sub planul atelei de
imobilizare când pacientul poate ridica mâna la zenit
• se suspendă imobilizarea și se trece la faza a II-a, când bolnavul
poate ridica brațul având 1kg în mână

C) În cazul pacienților cu intervenție chirurgicală ( pentru rupturi

totale de tendoane) – postoperator se va face imobilizarea în atelă
toraco-brahială, recuperarea urmând pașii descriți anterior.
I.2 Recuperarea în fracturile umărului

• fracturile pot interesa clavicula, omoplatul,

extremitatea proximală a humerusului
• intervenția chirurgicală este necesară rar
• consolidarea osoasă este rapidă
• recuperarea funcțională este posibilă și
precoce
I.2. A. Fracturile de claviculă
• pseudartroza este excepțională
• tratamentul este ortopedic, mai rar chirurgical
• recuperarea începe precoce, după 2 săptămâni,
numai cu mișcări active fără a depăși orizontala în
timpul mișcărilor de elevație
• după 3-4 săptămâni se încep exercițiile de tonifiere
musculară
• se acordă atenție posturii capului, gâtului,
umărului, coloanei dorsale (corectare în fața
oglinzii)
 B. Fracturile extremității proximale a humerusului
(deasupra inserției tendonului marelui pectoral)

• in cazul fracturilor operate:

1) osteosinteza este stabilă și solidă
– se începe reeducarea funcțională imediat fără a aștepta
consolidarea, imobilizarea nefiind necesară;
- se execută mișcări cu membrul superior în suspensie,
scripetoterapie autopasivă, exerciții activo-pasive,
hidrokinetoterapie.
2) osteosinteza nu asigură o stabilitate perfectă a
fracturii
- imobilizarea este necesară
- tracțiunile, mobilizările pasive și rotațiile sunt
contraindicate până la consolidare.
 Fractura capului humeral
- se poate începe cu faza a IIa sau chiar a IIIa a schemei de
recuperare pentru umărul posttraumatic
- este cea mai dureroasă fractură a umărului la mobilizare
- durerea poate fi evitată prin exerciții de tip Codman, mișcări
activo-pasive cu tracțiune în ax pe braț (pentru a reduce presiunea
intraarticulară)
Fractura colului chirurgical
- este o fractură extraarticulară, de obicei fără deplasare / cu
deplasare minoră
- recuperarea poate fi începută precoce
- nu este necesară imobilizarea în fracturile fără deplasare
- sunt contraindicate mișcările contrate și pozițiile în care
humerusul este braț de pârghie (tracțiunile, mișcările pasive)
- se evită rotațiile, care creează torsiuni și pot deplasa capetele de
fractură

I.2. C. Fractura omoplatului

- glena este interesată cel mai frecvent
- respectă metodologia descrisă în cazul recuperării
după fracturile de cap humeral
 I.4 Recuperarea in sindromul algic
regional complex (SARC)

• Sdr algic regional complex posttraumatic intereseaza prevalent

extremitățile
• Tabloul clinic: durere, tulburări vasomotorii, tulburări trofice;
Intensitatea simptomatologiei nu se corelează cu gravitatea
traumatismului.
• Stadializare
Stadiul I
- imediat sau la câteva săptămâni de la traumatism
- clinic: durere severă accentuată, tegumente calde și umede,
hipotonie musculară, edem, osteoporoză incipientă
Stadiul II
- se poate constitui în următoarele 3 luni
- clinic: dureri, tegument cianotic, rece, umed, pilozitate redusă,
edem, redoare articulară
- radiologic – osteoporoză pătată
 I.4 Recuperarea in sindromul algic
regional complex (SARC)- cont

Stadiul III
- este considerat ireversibil
- clinic: durerea scade în intensitate, se extinde spre rădăcina
membrului, tegumente uscate și reci, tulburări trofice pielii și
mușchilor, retracție aponevrotică și tendinoasă, impotență
funcțională articulară
- radiologic: osteoporoză marcată

Obiectivele recuperării:
- combaterea durerii
- combaterea tulburărilor vasomotorii și trofice
- recâștigarea mobilității articulare
- creșterea forței musculare
 I.4 Recuperarea in sindromul algic
regional complex (SARC)- cont
Mijloacele recuperării:
1. Electroterapia
• efect analgetic:
- curenți de joasă frecvență,
- curenți de medie frecvență,
- curenți de înaltă frecvență pulsată,
- forme derivate de curent (LASER, ultrasunet, magnetodiaflux)
•efect fibrolitic: ultrasonoforeză
•efect termic: unde scurte, ultrasunet
 I.4 Recuperarea in sindromul algic
regional complex (SARC)- cont

2. Hidrotermoterapia
- efecte antialgice,
- miorelaxante,
- reabilitarea troficității țesuturilor,
- favorizarea kinetoterapiei
3. Masajul terapeutic:
- ameliorarea circulației,
- efect de tonifiere musculară
- ef de refacere a troficității țesuturilor
4. Kinetoterapia:
- ameliorarea funcției musculare,
- combaterea redorii articulare și a osteoporozei,
- reabilitarea funcțională a membrului afectat
I.5 Ortezarea umărului posttraumatic

Indicații:
• Sindromul umărului dureros la atleți
• Sindromul conflictului subacromio-
subdeltoidian
• Tendinitele manșonului rotatorilor
• Capsulita adezivă sau umărul blocat
• Umărul instabil
• Injuria articulației acromio-claviculare
• Traumatisme: fracturi, luxații
II.Obiectivele și metodologia tratamentului
recuperator al cotului posttraumatic

Profilaxia redorii:
• Imobilizare de scurtă durată (2-4 săptămâni) în aparat
gipsat, urmat de imobilizare în atele bivalve, cu
alternarea poziției
• Imobilizare de la început în atele care se alternează
de căteva ori zilnic în poziții maxime de flexie-extensie
• Mobilizări active ale umărului, pumnului, mâinii și
exerciții decontracturante ale umărului și coloanei
cervico-dorsale superioare pe toată durata imobilizării
B. Obiectivele și mijloacele recuperării după
suspendarea imobilizării
3. Recâștigarea mobilității articulare
• Mișcări pasive - scripeți, reglate de durere
• Mișcări active
• Procedee fizicale facilitatoare: aplicații locale de cădură
sau gheață, ultrasunet, masaj terapeutic, electroterapie în scop
excitomotor.
 II.3. Indicațiile ortezării cotului
posttraumatic

• Luxații ale cotului

• Fracturi ale diafizei humerale
• Ruptura ligamentului colateral ulnar la atleți
• Injuriile cotului la atleți
III. Obiectivele și metodologia tratamentului
recuperator al mâinii posttraumatice

• Tratamentul de recuperare al mâinii postraumatice:

- intens,
- de lungă durată,
- solicită participare totală din partea bolnavului
- se desfășoară câteva ore zilnic,
1. Kinetoterapie generală
2. Exerciții specifice recuperatorii ale leziunilor respective
3. Fizioterapie
4. Terapie ocupațională
III. Obiectivele și metodologia tratamentului
recuperator al mâinii posttraumatice

3. Procedee fizicale:
- masaj terapeutic,
- hidrotermoterapie,
- electroterapie (curenți exponențiali, băi galvanice,
ultrasunet, diapulse, laser)
IV. Obiectivele și metodologia tratamentului
recuperator după artroplastia totală de șold

• Artroplastia (endoproteza) de şold

– Totală – se înlocuieşte atât capul femural, cât şi acetabulul
(suprafaţa articulară)
– Parţială – se înlocuieşte doar capul femural; tot mai rar
utilizată, depăşită
• Endoproteza de şold (după modul de fixare)
– Cimentată (clasică) – fixare cu ciment acrilic
– Necimentată – fixare pe principiul vindecării fracturilor
(includerea protezei prin formare de os nou)
• Artroplastia
– Primară – prima proteză, prima înlocuire a articulaţiei
– Reluare / repriză / revizuire – înlocuirea unei alte proteze
Componentele protezei

Proteza femurală:
- tija femurală
- capul femural

Proteza cotiloidiană:
- suprafaţa cotiloidiană
- suprafaţa articulară
Indicaţii

• coxartroză avansată
• osteonecroză aseptică de cap femural
• displazie congenitală de şold
• fracturi complexe ale extremităţii
superioare a femurului la vârstnici
• înlocuirea unei proteze uzate /
decimentate
Precauţii valabile pt primele 6 săpt (evitarea
luxaţiei protezei)
A) Pt abordul chirurgical posterolateral (cel mai frecvent): evitarea
adducţiei (peste poziţia neutră), rotaţiei interne, flexiei peste 90o:
• A nu se încrucişa picioarele
• Pernă între picioare în decubitus dorsal (şi dec. lateral când e absolut
necesar, ex pt pansament, pt evaluare musculoarticulară, altfel de
evitat)
• Evitarea dormitului pe o parte (oricare!) sau în cocoş de puşcă
• A nu se rota intern membrul inferior operat
• A se şedea doar pe scaune / toalete înălţate (nu pe fotolii joase,
scăunele...)
• A se evita aplecarea în faţă (flexia şoldurilor) pt ridicarea obiectelor /
legarea şireturilor; eventual utilizarea unor dispozitive de facilitare
• Evitarea conducerii automobilului.
B) Pt. abordul chirurgical anterior (mai rar, mai nou, risc mai mic de
luxaţie): evitarea extensiei, rotaţiei externe.
Restricţii la încărcare

• proteze cimentate – fără restricţii în general

• proteze necimentate – fără sprijin (sau
sprijin parţial) 6 săpt
Programul de recuperare

• Obiective:
– Combaterea durerii
– Recuperarea mobilităţii articulare
– Prevenirea / combaterea flexumului de şold
– Recuperarea forţei musculare (fesier mijlociu++,
fesier mare, psoas iliac, cvadriceps, adductori)
– Recuperarea mersului.
 Programul de recuperare
• Etape (I):
– Perioada preoperatorie (1-2 săpt înainte de chirurgie)
• Explicarea actului chirurgical, a rezultatelor aşteptate
• Învăţarea unor exerciţii din programul postoperator (contracții
izometrice...)
• Învăţarea unor măsuri de precauţie
• Evaluarea condiţiilor de la domiciliu (toaletă, etaj, lift, scări...)
– Ziua 1 postoperatorie
• Aşezare pe marginea patului
• Exerciţii: pompaje din gleznă, contracţii izometrice cvadriceps,
fesieri
• Repetarea măsurilor de precauţie
– Z 2-3 postop
• Verticalizare
• Iniţierea mersului cu dispozitive de facilitare (cadru de mers,
apoi cârje axilare)
• Transferuri
Etape (II):

– Z 4 → Z 15
• Creşterea mobilităţii - în activ ajutat (nu posturi, nu pasiv)
• Creşterea forţei musculare
• Mers cu dispozitive de mers
• Exersare ADL-uri
– Începând din ziua 5-15, timp de 3-4 săptămâni
• Creşterea forţei musculare
• Creşterea mobilităţii
• Creşterea distanţei de mers
• Creşterea independenţei pt ADL-uri
– În caz de diferenţă de lungime a membrelor inferioare în
postoperator → orteză (înălţător de călcâi), pt a preveni tulb
de mers, lombalgiile.
• Precauţii pe termen lung:
– evitarea creşterii în greutate
– evitarea căratului de greutăţi mari
– evitarea eforturilor brutale, trepidaţiilor, loviturilor

• Sporturi interzise: paraşutism, judo, karate,

haltere (sărituri – aterizări brutale, mobilizări
extreme)

• Sporturi permise:
– fără risc: înot, ciclism (pe teren plat / puţin
accidentat), mers
– cu prudenţă: tenis, ski (piste uşoare)
 V. Obiectivele și metodologia tratamentului
recuperator după artroplastia totală de genunchi

Artroplastia totală (tricompartimentală) de

genunchi = înlocuirea tuturor suprafeţelor
articulare: condili femurali, platou tibial, rotulă
(cele 3 compartimente: articulaţie femuro-
tibială internă, art. femuro-tibială externă, art.
femuro-patelară)

- Artroplastia unicompartimentală
de genunchi = înlocuirea
doar a compartimentului
femuro-tibial medial sau lateral
INDICAŢII

• Gonartroza (90%)
• Poliartrita reumatoidă
• Stări posttraumatice
• Displazia epifizară multiplă
• Displazia spondiloepifizară
• Osteocondrodistrofii (acondroplazia,
pseudoacondroplazia)
• Tulburări de dezvoltare (Boala Blount, Boala Trevor)
• Osteocondrita disecantă
• Artropatia hemofilică
• Spondilartropatiile seronegative (SASN)
• Osteonecroza aseptică a genunchiului
 Restricţii la încărcare/mobilizare

• Proteze cimentate – în general încărcare fără restricţii.

• Proteze necimentate - în primele 6 săptămâni fără sprijin

sau sprijin parţial.
Programul de recuperare

Obiective
• combaterea durerii;
• recuperarea mobilităţii (flexie utilă 65-70o
pentru mers pe teren plat, 85o pentru urcat
scări);
• combaterea flexumului!!! (extensia completă
e indispensabilă dpdv funcţional);
• refacerea forţei musculare – cvadriceps!!!
(asigură stabilizarea genunchiului în mers);
• recuperarea mersului.
Programul de recuperare
Etape (I)

• perioada preoperatorie (1-2 săpt. înainte de

operaţie):
– explicarea actului chirurgical şi a rezultatelor
aşteptate;
– învăţarea unor exerciţii din programul
postoperator;
– evaluarea condiţiilor de la domiciliu.

• perioada postoperatorie ziua 1:

– aşezare pe marginea patului;
– exerciţii: pompaj din gleznă, contracţii izometrice
de cvadriceps, flexii-extensii de genunchi.
 Etape (II)
Perioada postoperatorie - zilele 2-5:
- exerciţii de creştere a mobilităţii: activ, activ asistat, pasiv-
artromotor/kinetec/CPC (continuous passive motion) (aparat
care efectuează flexii-extensii pasive, regulate, ritmice, cu
posibilitatea de reglaj a amplitudinii
• flexie până la 60o în primele 10 zile
• se insistă pe recuperarea extensiei (combaterea flexumului):

– recuperarea forţei musculare

– verticalizare şi reluarea mersului cu dispozitive de facilitare:
cadru de mers, cârje axilare; cu atelă semirigidă (suplineşte
cvadricepsul)
– exersarea transferurilor: pat – fotoliu, şezut – ortostatism,
toaletă.....
– exersarea ADL-urilor
ARTROMOTOR (KINETEC)
Etape (III)
Perioada postoperatorie - din ziua 6 până în ~săpt. 4:
– exerciţii de tonizare musculară
– mobilizare:
• după ziua 10: flexie până la 90o (importantă), apoi nu se mai
insistă; peste 120o poate fi chiar nocivă
• dacă la 21 zile flexia e sub 90o → mobilizare sub anestezie
generală
– creşterea distanţei de mers; abandonarea cârjelor (la 4 săpt
fără cârje);
– corectarea schemei de mers: desprinderea călcâiului
– urcare – coborâre scări (sus cu piciorul bun, jos cu cel bolnav);
la început una câte una, apoi alternativ
– creşterea independenţei pentru ADL-uri.
Etape (IV)

Perioada postoperatorie - după ziua 21

(cicatricea OK)

– Hidroterapie: mobilitate; tonizare

cvadriceps, ischiogambieri, triceps; mers în
descărcare
– Masaj / duş subacval
Sporturi

• recomandate: înot, gimnastică acvatică,

schi fond, ciclism (inclusiv pe bicicletă
de apartament), golf;

• permise: tenis (nu agresiv), schi alpin

(pe pârtii uşoare);

• nerecomandate: alergare, sărituri,

sporturi cu răsuciri – pivotări (tenis
agresiv, baschet), sporturi de contact
(lupte), ridicarea greutăţilor.
Complicaţii

• fractură pe proteză
• paralizie SPE
• tromboflebită
• hematom
• edem persistent
• cicatrice dehiscentă (flexie cu blândeţe,
fără balneo!!)
• decimentare
• AND
• Instabilitate / dureri femuro-patelare
VI. Obiectivele și metodologia tratamentului
recuperator după reconstrucția ligamentului
încrucișat al genunchiului

Tehnici chirurgicale:
•artroscopic 90%
•Autogrefă
•2 tehnici principale, în funcție de locul de
prelevare a grefei:
– din tendonul rotulian (tehnica Keneth-Jones,
os-tendon-os)
– din tendoanele ischiogambierilor (gracilis,
semitendinos)
• Plastia propriu-zisă e similară pt cele 2
tehnici:

– 2 canale osoase
• intratibial
• intrafemural (condil extern)

– fixare prin materiale de osteosinteză

adaptate, performante
Principii generale
(similare pt cele 2 tehnici)

• Sprijin imediat pe mb inf operat

• Mobilizare precoce, insistând inițial pe
recuperarea extensiei +++
• Mers cu cârje axilare + orteză în primele
2-3 săpt
• Reluarea
– activității sportive după 2 luni
– antrenamentelor specifice din luna a 4-a
– competiției din luna a 5-a
Faza precoce
(primele 2 săptămâni)

• Obiective:
– prevenirea aderențelor
– stimularea cvadricepsului

• Mijloace:
– masaj/crio-/fizioterapie antialgică,
antiinflamatorie
– KT:
• cvadriceps – izometrie cu genunchiul întins
• mobilizări de genunchi (pasive – artromotor, active
asistate)
• mobilizări de rotulă
• combaterea flexumului !!!
Faza intermediară
(2 săpt – 2 luni)

• Obiective:
– recuperarea mobilității (extensie !!)
– recuperarea forței musculare
– recuperare proprioceptivă
→ reluarea activității socio-profesionale

• Mijloace:
– mobilizări de genunchi + piscină + bicicletă
– ex în lanț kinetic închis pt cvadriceps
– tonizare cvadriceps contra-rezistență (lanț kinetic
deschis) doar după 4 săpt, cu aplicarea R pe TTA
(risc de sertar anterior)
– recuperarea proprioceptivă începe după 4 săpt
Faza tardivă
(peste 2 luni)

• Obiectiv: reluarea activității sportive

• Condiții:
– Fără durere, fără hidartroză, fără laxitate
– Extensie completă, flexie satisfăcătoare
– Forță musc bună pe cvadriceps și
ischiogambieri

• Mijloace:
– recuperare proprioceptivă ++
– recondiționare la efort
– antrenament specific
Complicații

• Nespecifice: edem, tromboflebită,

hematom, hemartroză / hidartroză,
cicatrizare întârziată

• Osoase:
– fracturi de rotulă – rar
– migrația materialului de fixare → reintervenție

• Tendinoligamentare:
– ruptură de tendon rotulian – rar
– tendinită rotuliană – frecventă
• Articulare
– redoare
– ruptura grefei → reintervenție (prognostic ↓)
– distensia grefei (sertar ant < preop, fără instab
funcț)
– evoluția spre artroză

• Musculare: contracturi, dureri musc tardive

• Funcționale:
– dureri anterioare, ↑ la ghemuire
– instabilitate (subiectivă, nu la EO)
– ↓ performanțelor sportive
VII. Obiectivele și metodologia tratamentului
recuperator în entorsele de gleznă

– printre cele mai frecvente leziuni sportive

– cele mai frecvente dintre entorse

– în special în sporturi cu sărituri, cu

schimbare de direcție (sporturile
cu mingea: fotbal, rugby, baschet,
volei...)
3 grade de gravitate

• Ușoară – întindere ligamentară

• Medie - întindere ligamentară și

capsulară sau rupturi de fascicule
ligamentare fără rupt caps

• Gravă – rupturi ligamentare și capsulare

(instabilă)
Mecanism de producere

• Flexie plantară + inversie / eversie

forțată

instabilitate maximă
 Tablou clinic

• Durere, tumefiere, impotență funcțională

• Echimoză (semn de gravitate)

• Semne de instabilitate:
– sertarul astragalului (alunecare anterioară
a astragalului / talusului față de tibie)
– balotarea astragalului (inversie / eversie
exagerată)
Entorsa prin inversie
(entorsa externă)

• cea mai frecventă (70-85%)

• afectează ligamentul colateral extern

 Tratamentul în
formele ușoare și medii

• În urgență: RICE + analgezice, AINS

– Rest: repaus
– Ice: crioterapie – introducerea piciorului în
apă cu gheață / aplic de pungi cu gheață
(câte 20 min, se repetă la 3-6 h, timp de 2-
3 zile)
– Compression: bandaj compresiv
– Elevation: poziție antideclivă
• Apoi:

– ex active (nu pasive) cu maxim de

amplitudine, în toate direcțiile:
• ↓ edem
• prevenirea aderențelor
• menținerea tonusului musc

– electroterapie: laser, diapulse, ultrasunete în

impulsuri...→ ionizare cu CaCl2 / novocaină,
diadinamici...

– HTT: băi alternante... → parafină, nămol,

unde scurte
• Mersul:

– imediat ce dispar durerile și edemul

– contenție ++ (bandaj neelastic – în spic, taping)

– înălțarea marginii externe a pantofului cu 1-2

cm → ușoară eversie / valgizare
• Vindecare fără sechele

• Suprimarea bandajului compresiv după

8-10 zile

• Reluarea activității sportive după încă 1

lună (în total pauză ≈ 6 săpt)
Tratamentul în
formele grave (instabile)

• imobilizare în aparat gipsat, cu piciorul

la 90o și ușoară eversie, 4-10 săpt (1-2
luni) – fără sprijin total în primele 3 săpt

– Diapulse

– combaterea edemului:
• posturi antideclive
• mișcări degete, genunchi, șold
• După degipsare – 2 situații:

– Instabilitate ușoară

– Instabilitate importantă
Instabilitate ușoară
• electroterapie antiinflamatorie, antialgică
• termoterapie
• masaj
• HKT
• KT: tonizarea mușchilor peronieri ++
• evitarea tocurilor înalte, a mersului pe
teren accidentat
• glezniere
Instabilitate importantă

• Ligamentoplastie
• Trat conservator (refacerea stabilității gleznei):
– încălțăminte corectoare: toc lat + înălțarea marg ext cu 1-
2 cm
– orteză internă
– tonizarea musculaturii eversoare a piciorului (peronieri
lung și scurt, extensor comun al degetelor)
– reeducare proprioceptivă
– masaj
– TT
– electroterapie (antialgică, stim circul):
băi galvanice, interferențiali...
Entorsa prin eversie
(entorsa internă)

• mult mai rară

• lezarea ligamentului colateral intern
• se produce prin eversie forțată a
piciorului (de obicei se produce fractura
maleolei interne)

• Recuperare:
– tonizarea musculaturii inversoare a
piciorului (tibial posterior, tibial anterior)
– înălțarea marginii interne a pantofului
Bibliografie

1. Popescu Roxana, Florea Mihaela – Recuperarea în ortopedie, note de

curs, Editura Medicală Universitară Craiova, 2008
2. Dinu M. Antonescu- Patologia aparatului locomotor, vol II, Editura
Medicală București, 2010
3. Popescu Roxana, Trăistaru Rodica – Recuperarea membrului superior
ortezat și protezat, Editura Medicală Universitară Craiova, 2010
4. Randall L. Braddom – Medicină fizică și de reabilitare, Ediția a IV-a,
București 2015
5. Rădulescu – Electroterapie, Ed. Med.,București, 2004
6. D. Popa – Terapia ocupaţională pt. aparatul locomotor, Ed. Univ.
Oradea, 2000
7. A. Nica – Compendiu de ortezare, Ed. Univ. C. Davila, 2000