RECUPERAREA FUNCTIONALA IN

TRAUMATOLOGIA COLOANEI
VERTEBRALE
Anatomie:
• Divizata in mai multe portiuni in functie de
localizare:
– Rahisul cervical constituit din 7 vertebre,
corespunde regiunii gatului, care, superior se
articuleaza cutiei craniene.
– Rahisul dorsal constituit din 12 vertebre la
care se ataseaza cele 12 coaste.
– Rahisul lombar format din 5 vertebre
specifice
– Sacrum-ul este un os unic care corespunde
unui conglomerat de 5 vertebre sudate si
face parte din centura pelvina pe care se
articuleaza membrele inferioare.
– Coccis-ul este un mic os apendicular
sacrumului format din cateva vertebre
atrofice si corespunde vestigiile degenerate
ale cozii de la animal.
• Coloana lombosacrata - important procent din
amplitudinea totala de miscari ale coloanei vertebrala.
40° din totalul de 160 ° amplitudine de flexie a
intregii coloane.
30° din totalul de 145 ° amplitudine de extensie
35 ° din totalul de 165 ° amplitudine de inclinatie
laterala se realizeaza din segmentul lombar si
lombo-sacrat.
Pozitia de tranzitie intre trenul superior si cel
inferior transforma coloana lombo-sacrata intr-un
veritabil centru al solicitarilor biomecanice, atat
in statica cat si in dinamica corpului omenesc.
Tipuri de leziuni:
• contuzii,

• entorse,

• luxatii (regiunea cervicala),

• fracturi / fracturi-luxatii (mielice sau amielice)

(toate regiunile),
• leziuni tegumentare (plagi, arsuri).
 Tratament
• Tasarea simpla, fara complicatii neurologice, -
repaus la pat fara imobilizare in aparat gipsat.

• Se incepe imediat reeducarea functionala

folosind exercitii de extensie a trunchiului din
pozitiile culcat dorsal si ventral si chiar pe
genunchi cu sprijin pe palme.
• In fracturile cu tasari mari sau cominutive:
imobilizare timp de 2-3 luni in corset ghipsat,
apoi 2-3 luni intr-un corset usor

• Din saptamana III se incep exercitiile pentru

refacerea tonusului musculaturii spatelui prin
miscari de brate, picioare si cap executand in
special contractii izometrice
• Exercitii pentru musculatura abdominala:
miscari ale membrelor inferioare
• Exercitii de respiratie diafragmatica
• Dupa scoaterea gipsului: continuarea
programului inceput + exercitii de recuperare
a mobilitatii coloanei vertebrale.
• Exercitii de mers pentru corectarea torsiunii
trunchiului. (din cauza ghipsului, bolnavul se
obisnuieste sa mearga fara torsiuni din
trunchi, deci fara pasul pelvin)
• Reeducarea continua cu:

- Mobilizarea coloanei continua cu miscari

laterale ischio-gambieri,

- Reechilibrarea statica,

- Continuarea programul de miscari 2-3 luni de

la scoaterea ghipsului (specific profesiei
bolnavului).
 Concluzii
• In tasarea simpla (fara corset ghipsat):
- exercitii de extensie pentru tonifierea spatelui,
din poztiile: culcat dorsal, ventral si pe genunchi cu
sprijin pe palme.

• In fracturile complicate si imobilizate in aparat

ghipsat:
- exercitii izometrice pentru muschii
paravertebrali si abdominali (sapt III).
•Dupa scoaterea ghipsului:

– Aceleasi exercitii

– Mobilizarea coloanei cu flexia executata cat mai

tarziu
– Reechilibrarea bazinului

– Exercitii de respiratie tip toracic

– Reeducarea mersului
• Interventiile in functie de conditiile de
recuperare:
– A. Interventiile care se adreseaza exclusiv
tesuturilor moi
– B. Interventiile care se adreseaza
segmentului osteo-articular, fara a urmari
fixarea acestuia: laminectomii, ridicarea
arcului vertebral posterior in spondiloza, etc.
– C. Interventii care se adreseaza segmentului
articular cu scopul de a-l fixa: artrodeze
posterioare, postero-laterale sau inter-
transversale
• Planul terapeutic postoperator de recuperare
– Etapa I – perioada postoperatorie de
imobilizare la pat
– Etapa II – reluarea pozitiei ortostatice si a
mersului cu segmentul sacro-lombar blocat
– Etapa III – reluarea progresiva a miscarilor la
nivelul segmentului sacro-lombar
– Etapa IV readaptarea profesionala si sportiva
– Etapa V – reintrarea in activitatea normala
Ca durata, aceste etape succesive variaza in
raport cu tipul interventiei chirurgicale
efectuate.
 Etapa I
• A - imobilizare 1-2 zile.

• B - imobilizarea la pat 2 zile, din a 3-a zi po, sezand,

miscari respiratorii, miscari ale capului si membrelor
superioare si inferioare.

• C - imobilizarea la pat absoluta. Planul patului sa fie dur,

fara perna, facand rasuciri in pat dupa orar fix (de 2 – 3
ori) ele fiind asistate si dirijate. Masajul restului corpului
joaca un rol important in acest caz.
 Etapa II
• Trecerea de la clinostatism la ortostatism se face
numai la medicului ortoped.
A - trecerea se poate face dupa 3-4 zile si nu pune
probleme deosebite.
B - se trece la pozitia ortostatism dupa 5-10 zile sub
protectia unui corset.
C - trecerea este posibila dupa 30 de zile. (Obligatoriu
insa sub protectia unui corset ortopedic sau corset
ghipsat cu sprijin pe pubis si stern in cazul coloanei
lombare)
 Etapa III
• Moment important al programului de recuperare cu
reluarea miscarilor la nivelul segmentului lombo-
sacrat operat.
A – incepe dupa 10-14 zile de la operatie si consta in
miscari active usoare de flexie, inclinatie laterala si
rotatie a coloanei. Amplitudinea este progresiv
crescatoare cu conditia sa nu existe durere.
B si C - miscarile de extensie a coloanei sunt interzise si
incep dupa 30-60 de zile, respectiv 90-120 de zile,
cand examenele radiografice confirma consolidarea
focarului de artrodeza.
 Etapa IV
• Recuperarea functionala progresiva continua
imbinandu-se cu un program progresiv de
readaptare profesionala.
• Pe langa programele din etapa a III-a, care se
amplifica, ca durata si intensitate, se
introduce o serie de exercitii asemenatoare
celor pe care bolnavul le efectueaza la locul de
munca sau in ramura de sport practicat.
 Etapa V
• Corespunde cu reintegrarea si activitatea obisnuita
respectand un minim de indicatii medicale:
– Sa continue un program de gimnastica
– Sa adopte numai anumite pozitii
– Sa evite diferite tipuri de miscari
– Sa poarte in continuare un lombostat (la indicatia
medicului)
– Sa nu poarte pantofi cu tocuri inalte
Orice miscare a coloanei cu genunchii extinsi este
contraindicata
Recuperarea functionala in
traumatologia genunchiului
Tratament kinetoterapeutic in leziunile
ligamentare ale genunchiului (LIA)
Obiectivele tratamentului:
1. combaterea durerii,
2. refacerea mobilitatii si stabilitatii
articulatiei,
3.revenirea cat mai rapida la activitatile de zi
cu zi.
- Kinetoterapia va debuta la cateva zile dupa
interventia chirurgicala
- Protocol de recuperare este furnizat de chirurg
pentru a ghida recuperarea, in functie de procedeul
tehnic chirurgical folosit si are mai multe obiective:
   
a) recuperarea musculaturii
coapsei necesita cel mai mult timp
si se va face treptat, o recuperare
musculara putand ajunge pana la 6
luni.
b) refacerea deficitului de
mobilitatea la genunchiul operat,
prin mobilizari pasive, pasivo-
active si posturari, dar si pe
    
c) tonifierea musculaturii coapsei,
prin exercitii izometrice, fara greutate.
Program:
- Saptamanile 3-4, se trece la
bicicleta (10 -15 minute).
- Saptamanile 5-13 se trece la
exercitii de tonifiere prin izometrie
folosind greutati mici.
- Saptamanile 14-16 alergare
usoara, fara schimbare de directie.
Saptamanile 20-24 recuperare
completa.
Aspect clinic si LUXATIA ROTULEI
radiologic
Tratament:
Nechirurgical: luxație
trebuie sa fie redusa imediat
(risc de recidiva)

Chirurgical: 90% din cazuri

necesita tratament
chirurgical pentru a trata
cauza initiala sau pentru
reconstructia ligamentelor
interne ce sustin rotula.
 Kinetoterapie
Exerciții pentru intarirea cvadricepsului
 si hamstring- ului sunt necesare pentru a
crește puterea mușchilor care susțin
genunchiul. Aceasta poate dura 2-6 luni sau
mai mult pentru a recupera pe deplin dupa o
luxație rotuliana.
 RUPTURA DE MENISC

Rupturile de menisc legate de

practicarea sporturilor apar frecvent in
combinatie cu alte leziuni la nivelul
genunchiului, cum ar fi leziunile
ligamentului incrucisat anterior.
Diagnosticul 
Diagnosticul bazat pe:
-examenul clinic al genunchiului
-ecografie de parti moi
-RMN - investigatia de electie: o reconstructie
tridimensionala a intregului menisc.
 - artroscopia exporatorie: in prezent nu
este indicata doar in scop diagnostic, pentru ca
ruptura de menisc poate fi stabilita cu certitudine
prin examenul clinic si RMN.
Tratamentul difera in functie de:
- tipul de ruptura,
- dimensiunile rupturii
- amplasarea acesteia

Vor mai fi luate in considerare:

- varsta,
- nivelul de activitate,
- orice alte leziuni asociate.
Tratament nechirurgical:

RGCE inseamna Repaus, Gheata, Compresie si

Elevare (ridicare).
Repaus - pauza de la activitatea care a generat
leziunea.
Gheata - gheata pentru 20 de minute de mai multe
ori pe zi,
Compresie - bandaj elastic de compresie.
Elevare - ridicare.
Medicamentatie – A.I.N.S. +/- Antalgice
Tratament chirurgical in ruptura de menisc

Actualmente - interventie chirurgicala

artroscopica pentru rezolvarea leziunilor
meniscale.
Kinetoterapie

necesara dupa interventia chirurgicala si

consta in:
- exercitii in mod regulat pentru a reda
mobilitatea genunchiului si pentru a-l
fortifica.
- exercitii care vor creste mobilitatea
genunchiului, urmate de exercitii de
tonifiere musculara (fortificare).
- recuperarea poate fi efectuata acasa, sau
intr-un centru specializat de recuperare.
 Kinetoterapeutul poate indica unele din
urmatoarele exercitii.

CONTRACTIA M. ISCHIOGAMBIERI CONTRACTIA MUSCHILOR FESIERI

RIDICAREA PICIORULUI DIN

CONTRACTIA CVADRICEPSULUI “STAND PE SPATE”
INTINDEREA M. ISCHIO-GAMBIERI

GENOFLEXIUNI PARTIALE
EXTENSIA GENUNCHIULUI
 PASUL IN FATA PASUL IN LATERAL

INTINDEREA INDOIREA PARTIALA EXERCITII

CVADRICEPSULUI A GENUNCHIULUI PE BICICLETA
Recuperarea functionala in
traumatologia gleznei
Cele mai frecvente afectiuni ale gleznei sunt:

- entorsele

- fracturile maleolare

- ruptura tendonului Achilian

- luxatiile
 Entorsa de glezna
Intensitatea fortei defomante
la care este supusa glezna
determina gradul de entorsa a
acesteia:

- Entorsa de gradul 1:
Intindere usoara a fibrelor
ligamentului.
- Entorsa de gradul 2: Ruperea
partiala a ligamentului.
- Entorsa de gradul 3: Ruperea
completa a ligamentului.
Simptome
Durerea si inflamarea
gleznei sunt principalele
simptome. (intensitatea
durerii depinde de gradul
de intindere sau rupere a
ligamentului. )

Instabilitatea intervine
atunci cand ligamentul a
fost rupt in totalitate sau
s-a produs o luxatie
completa a articulatiei
gleznei.
Tratament nechirurgical
In functie de gradul entorsei, medicul ortoped va
poate recomanda imobilizarea gipsata sau in diferite
orteze.
Majoritatea entorselor de glezna necesita doar o
perioada de protectie pentru a se vindeca. (21 – 45 zile)
In aceasta perioada se recomanda doar exercitii de
mobilizare activa pentru a evita redoarea gleznei.
Entorsa grad 1 -2 tratament RGCE +/-
Imobilizarea gleznei (gips, orteze, etc)
Repaus al gleznei (fara sprijin).
Gheata - aplicata imediat, 20 – 30 minute maxim, de
trei – patru ori pe zi;
Compresia cu bandaje elastice sau glezniere pentru a
imobiliza glezna si pentru a asigura stabilitatea
acesteia;
Entorsa de gradul 3 (poate fi
asociata cu instabilitatea
permanenta).
- Imobilizare gipsata (orteza) 3-6
saptamani sau interventia
chirurgicala.

Tratament chirurgical:
Artroscopia
Reconstructia – refacerea
chirurgicala a ligamentului
deteriorat prin diferite tehnici.
Recuperarae functionala:

Exercitiile de recuperare contribuie la reducerea

durerii, inflamatiei si previn cronicizarea problemelor
de la nivelul gleznei.
Kinetoterapia:
- Initial, exercitiile de recuperare prin miscari active sau
miscari controlate ale articulatiei gleznei fara
rezistenta.
- Exercitiile fizice in apa pot fi si ele de mare ajutor.
Imediat dupa disparitia durerii, gama de exercitii
poate fi largita, scopul general fiind acela de a fortifica
glezna si de a creste mobilitatea gleznei.
Fizioterapia:
- terapiile cu ultrasunete si electro-stimulare pentru
Fazele recuperarii:

Faza 1 consta in - repaus, protejarea gleznei si reducerea

inflamatiei (o saptamana).

Faza 2 consta in - reluarea mobilitatii, si tonifierea

musculaturii (una – doua saptamani).

Faza 3 consta in - reluarea progresiva a tuturor

activitatilor care nu necesita rasucirea labei piciorului sau
pivotarea cu glezna fixata pe podea si desfasurarea
exercitiilor de intretinere.
Reluarea capacitatii de a efectua intoarceri rapide si
bruste (activitati complexe), precum tenisul, baschetul
sau fotbalul (cateva saptamani pana la cateva luni).
Fracturile gleznei
Cauzele:

- Rasucirea sau rotirea gleznei;

- Caderea de la inaltime;

- Impiedicarea;

- Traumatismul cauzat de un
accident rutier.
 Diagnostic imagistic

Radiografia: tehnica de
diagnosticare imagistica cea mai
cunoscuta si utilizata.

- detecteaza fractura si gradul de

deplasare a fragmentelor osoase.

- ofera de asemenea informatii

despre tipul fracturii, daca este
simpla sau complexa.
CT,
IRM - acest test ofera o imagine de
mare rezolutie a oaselor dar mai ales a
tesuturilor moi precum ligamentele.
 Varietati anatomo-clinice: uni sau bi-
maleolare

Maleolara peroniera Maleolara tibiala / Bi-maleolara

/ externa interna
 Tratament
Tratamentul ortopedic / chirurgical:

Fracturi unimaleolare: ortopedic (imobilizare

gipsata 4-6 sapt) +/- sprijin
chirurgical (osteosinteza) +/-
imobilizare +/- sprijin

Fracturi bimaleolare: rareori ortopedic (reducere si

imobilizare gipsata 10-12 sapt) fara sprijin cel mai
adesea chirurgical (reducere sangeranda si
osteosinteza ) +/- imobilizare gipsata sau orteza, fara
sprijin
Tratamentul recuperator va avea urmatoarele
obiective:

- Prevenirea, dispariţia sau ameliorarea

inflamaţiei;
- Ameliorarea şi recuperarea stabilităţii şi
mobilităţii articulare;
- Ameliorarea şi recuperarea forţei şi rezistenţei
musculare;
- Refacerea bolţii plantare;
- Refacerea aliniamentului piciorului;
- Câştigarea unei atitudini corecte a corpului şi a
membrului afectat.
 Ruptura tendonului achilian
Mecanism de producere
Relativ comuna la atletii de varsta medie si la adultii tineri,
barbati, sedentari, care fac sport ocazional.
A treia cea mai frecventa ruptura de tendon. (si cea mai grava
prin prognostic)
Mecanismul de producere poate fi:
- hiperextensia antepiciorului sub greutatea corpului cu
genunchiul in extensie,
- dorsiflexie a gleznei si dorsiflexie violenta plantara (de
exemplu: cadere de la inaltime);
- lovitura directa asupra tendonului aflat in contractie.
 Anatomie patologica

Ruptura tendonului
achilian survine in zonele cele
mai putin vascularizate
(vascularizatia tendonului
fiziologic este destul de slaba).
Cauza rupturii: combinatie intre
hipovascularizarea tendonului
si microtraumatismele
repetitive la acest nivel (proces
inflamator) + o cauza mecanica.
Simptome
- durere, uneori foarte acuta, senzatie de pocnet
- tumefactie retrocalcaneana;
- incapacitatea flexiei plantare
- incapacitatea ridicarii pe varfurile piciorului ;
Diagnostic
examen clinic + examen ecografic de parti
moi.
 Tratamentului ortopedic consta in imobilizarea
gleznei si antepiciorului in echin (flexie plantara), timp de
8 saptamani.
Avantaje: reducerea complicatiilor asociate interventiei
chirurgicale
Dezavantaje: recidiva, pierderea rezistentei si fortei
tendonului dupa scoaterea imobilizarii

Tratamentul chirurgical - de electie

Consta in sutura cap la cap a celor doua fragmente rupte.
(ruptura recenta) sau diverse plastii (in rupturi vechi
neglijate)
Avantaje: mobilizarea rapida, procentul scazut de recidiva
(sub 4%, acest procent crescand la practicarea sporturilor de
performanta), redarea mobilitatii totale a tendonului.
Kinetoterapie
Recuperarea postoperatorie este o partea foarte importanta,
dureaza aproximativ 12 saptamani, si are mai multe etape:
Prima etapa (zilele 1-14): incepe de la momentul
interventiei chirurgicale si tine pana la scoaterea firelor de
sutura, adica 14 zile. 
Aceasta etapa consta in:
-imobilizarea gleznei si antepiciorului in atela gambiero-
podala, in echin (flexie plantara)
-pozitie procliva a piciorului (piciorul trebuie tinut sus,
in pat, pe o perna)
-gheata local
-pacientul nu incarca pe membrul afectat, sub nici o
forma
-tratament cu antiinflamatoare (7zile), antialgice (la
A doua etapa (zilele 15-30): incepe o data cu scoaterea
firelor de sutura, adica la 14 zile postoperator.
- Atela gipsata se inlocuieste cu un clapar special, care
pastreaza echinul maxim (pacientul poate sa incarce pe
membrul operat).
- In aceasta perioada se recomanda, (pentru o
saptamana) folosirea ambelor carje, iar saptamana
urmatoare, doar o carja, pe partea opusa afectiunii.
Sub nici o forma nu se renunta la imobilizare.
Sosete elastice si reluarea pozitiei proclive plus
gheata, la aparitia inflamatiei.
Exercitii de recuperare, la nivelul tendonului
operat dar si a musculaturii suprajacente (gamba,
coapsa).
A treia etapa (zilele 31-60):  incepe la 4 saptamani
postoperator si tine 4 saptamani. Se reduce din echin
prin scoaterea unei fise din clapar, dar incarcarea se face
tot pe calcai. La exercitiile din faza a doua se adauga:

-Eversia gleznei

-Flexie si dorsiflexie plantara.

A patra etapa (zilele 61-90):Aceasta etapa incepe la 8

saptamani de la interventia chirurgicala. Acum se
renunta la clapar, dar se monteaza pentru 4 saptamani
una dintre fisele din clapar, in incaltamintea purtata
zilnic (pentru a da un grad de echin).
Exercitiile din aceasta etapa sunt:

-Cu planta piciorului afectat in totalitate pe sol,

pacientul incearca sa impinga peretele fara prea mare
efort (exercitiu repetat de 3-5 ori pe zi). Impingerea
trebuie mentinuta 15-20 de secunde.
-Cu sprijin, pacientul se ridica pe varfurile picioarelor,
mentinand aceasta pozitie pentru una-doua secunde,
lasandu-se apoi usor pe intreaga talpa (20-30 de
repetari pe zi).
In aproximativ o luna, pacientul poate sa coboare de
pe varfuri, doar cu piciorul afectat, celalalt
mentinandu-l pe varf.
VA MULTUMESC!