Sunteți pe pagina 1din 3

Bazele fiziopatologice ale kinetologiei

1. Anchiloza ( greaca ,, ankylosis “- curbura ,, ankilos “= incovoiat , curbat ) Limitarea partiala sau totala a miscarilor unei articulatii prin organizarea exudatelor din cavitatea articulara inflamata, prin atrofie capsulara, sau prin sudarea suprafetelor articulare activate chirurgical. Anchiloza este o complicatie a inflamatiei prelungite a articulatiei, poate aparea in infectii cronice sau in boli reumatice. Anchiloza ligamentara – prin osifierea ligamentelor caracteristica spondilitei anchilopoietice. Anchiloza vicioasa – in pozitie nefunctionala a unei articulatii datorita de obicei unui proces inflamator netratat.

2. Redoare - ( franceza ,, raideur “ latina ,, rigidus “ = rigid ) Limitare a mobilitatii unei articulatii. Redoarea cefei reprezinta o rigiditate consecutiva unui spasm al muschilor cefei si poate aparea in diverse boli indeosebi in meningite. Redoarea mai inseamna – dificultatea de mobilitate, de a obtine o amplitudine de miscare maxima, are la baza tesuturile moi, care creeaza o rezistenta la alungirea fibrelor de colagen si a celor musculare ( in mai mica masura ) Se apreciaza urmatoarele procente de contributie a diverselor structuri conjunctive la instalarea redorilor:

47% capsula articulara si ligamentele

41% fascia musculara

10% tendonul

2% pielea

Redoarea este determinata din lipsa de miscare pe intrega amplitudine sau / si perioade mai prelungite de repaus. Exista 2 exemplificari ale procesului de redoare:

Tixotropie- acea senzatie de ,, ruginire” , de ,, greutate in miscari “ pe care o avem dimineata la sculare sau dupa ce am stat mai multe ore intr-o pozitie fixa ( masina, birou ). Aceasta senzatie dispare daca se executa cateva miscari ample in toate directiile. Lipsa de miscare determina cateva modificari tranzitorii la nivelul tesuturilor moi:

deshidratarea tisulara

1

cresterea Ca++ intracelular

lubrifierea defectuoasa articulara

staza circulatorie locala

control motor incomplet

Deconditionarea batranilor- este un proces lent, care se instaleaza in luni si ani sfarsind prin a fi organicizat. Printre multiplele manifestari ale acestui sindrom, se afla si limitarea amplitudinii de miscare. In cadrul deconditionarii fizice a batranilor redoarea se transforma in limitarea amplitudinii de miscare. Scaderea amplitudinii de miscare a unei articulatii se produce fie datorita tesutului moale, periarticular, fie datorita articulatiei, fie ambelor. Tesutul moale se refera la: muschi, structuri periarticulare conjuctive: ligamente, tendoane, fascii, piele. Articulatia se refera la capsula si la capetele osoase articulare. Capsula este o structura care prin definitie face parte din notiunea de articulatie desi este o structura moale asemanatoare ligamentelor. Limitarea miscarii articulare datorata retracturii capsulare se particularizeaza fata de restul tesuturilor ata sub aspect clinic, evolutiv cat si kinetic.

3. Instabilitatea articulara – mobilitate crescuta, articulara.

Mobilitate articulara anormala ca amplitudine sau sens datorita unei leziuni ligamentare ( ruptura de ligamente ) sau datorita unei paralizii sau cauze congenitale.

4. Atrofie

Simptome capitale, hipotrofia si atrofia musculara insotesc de regula afectiunile aparatului locomotor si mai ales grupele musculare mari cum sant cvadricepsul sau deltoidul care se atrofiaza rapid in orice afectiune care limiteaza posibilitatea de miscare. Simpla imobilizare spontana sau terapeutica a unui segment, obligand muschii la inactivitate, se manifesta in mod obligatoriu prin aparitia atrofiei musculare. De obicei atrofia musculara poate fi cu usurinta pusa in legatura cu o afectiune bine precizata a aparatului locomotor. Uneori insa mai ales in cadrul atrofiilor musculare intense, diagnosticul diferential se complica. De aceea este necesara o buna orientare si in cadrul atrofiilor musculare de origine neuromusculara. Aceste atrofii pot fi de origine fie mielopatica, fie nevritica,fie distrofica.

5. Retractura – contractura

Contractura musculara – tulburare functionala a unui muschi sau grup de muschi

2

manifestata printr-un tonus muscular extins. Este intalnita in afectiuni traumatice, inflamatorii, degenerative, in tulburari de statica si leziuni nervoase.

Retractura – limitarea mobilitatii de natura musculara care afecteaza functia unei articulatii.

6. Distrofia musculara – sub denumirea de distrofie musculara sunt reunite

un grup de boli musculare progresive non-inflamatorii, fara o patologie a nervilor centrali sau periferici. Boala afecteaza muschii,producand degenerarea definitiva a fibrelor, dar fara dovezi de aberatii morfologice. La baza distrofiei musculare stau defectele genetice in codarea unei proteine scheletice – distrofina. Aceste defecte determina diferitele prezentari asociate cu distrofia musculara precum slabiciune musculara si pseudohipertrofia ( falsa hipertrofie musculara prin care se realizeaza cresterea in volum a muschiului prin infiltrarea fibrograsoasa dar cu valoare functionala redusa ). Proteina = distrofina se gaseste in inima si in creier ( ceea ce determina un usor retard mental asociat cu acesta boala. Toate tipurile de distrofie musculara au in comun slabiciunea musculara progresiva ce tinde sa apara dinspre proximal spre distal.

7. Oboseala musculara – este o stare fiziologica reversibila, consecinta a depasirii capacitatii functionale a sistemului neuro-muscular, circulator si respirator in urma unor eforturi fizice intense. Se manifesta de obicei la sportivi iar capacitatea de a rezista la oboseala variaza de la un sportiv la altul si este in relatie directa cu tipul de effort la care este supus.

8. Spasticitate ( latina ,, spasticus”

greaca ,,spastikos”= care trage inauntru ) Stare caracterizata prin spasme mai mult sau mai putin accentuate, stare de a deveni spastic, sau hipertonie musculara de tip piramidal sau de decerebrare ( hiperextensia celor patru membre ).

9. Rigiditate ( latina ,,rigiditas”

,,rigidus”= teapan, rigid ) Stare de redoare si inflexibilitate, cel mai frecvent cu referire la muschi si articulatii.

3