Bazele fiziopatologice ale kinetologiei

1. Anchiloza ( greaca ,, ankylosis “- curbura

,, ankilos “= incovoiat , curbat )
Limitarea partiala sau totala a miscarilor unei articulatii prin organizarea
exudatelor din cavitatea articulara inflamata, prin atrofie capsulara, sau prin sudarea
suprafetelor articulare activate chirurgical.
Anchiloza este o complicatie a inflamatiei prelungite a articulatiei, poate aparea in
infectii cronice sau in boli reumatice.
Anchiloza ligamentara – prin osifierea ligamentelor caracteristica spondilitei
anchilopoietice.
Anchiloza vicioasa – in pozitie nefunctionala a unei articulatii datorita de obicei unui
proces inflamator netratat.

2. Redoare - ( franceza ,, raideur “

latina ,, rigidus “ = rigid )
Limitare a mobilitatii unei articulatii. Redoarea cefei reprezinta o rigiditate consecutiva
unui spasm al muschilor cefei si poate aparea in diverse boli indeosebi in meningite.
Redoarea mai inseamna – dificultatea de mobilitate, de a obtine o amplitudine de
miscare maxima, are la baza tesuturile moi, care creeaza o rezistenta la alungirea fibrelor
de colagen si a celor musculare ( in mai mica masura )
Se apreciaza urmatoarele procente de contributie a diverselor structuri conjunctive la
instalarea redorilor:
– 47% capsula articulara si ligamentele
– 41% fascia musculara
– 10% tendonul
– 2% pielea
Redoarea este determinata din lipsa de miscare pe intrega amplitudine sau / si perioade
mai prelungite de repaus.
Exista 2 exemplificari ale procesului de redoare:

Tixotropie- acea senzatie de ,, ruginire” , de ,, greutate in miscari “ pe care o avem

dimineata la sculare sau dupa ce am stat mai multe ore intr-o pozitie fixa ( masina,
birou ). Aceasta senzatie dispare daca se executa cateva miscari ample in toate directiile.
Lipsa de miscare determina cateva modificari tranzitorii la nivelul tesuturilor moi:
– deshidratarea tisulara

1
 – cresterea Ca++ intracelular
– lubrifierea defectuoasa articulara
– staza circulatorie locala
– control motor incomplet

Deconditionarea batranilor- este un proces lent, care se instaleaza in luni si ani sfarsind
prin a fi organicizat. Printre multiplele manifestari ale acestui sindrom, se afla si
limitarea amplitudinii de miscare. In cadrul deconditionarii fizice a batranilor redoarea
se transforma in limitarea amplitudinii de miscare. Scaderea amplitudinii de miscare a
unei articulatii se produce fie datorita tesutului moale, periarticular, fie datorita
articulatiei, fie ambelor.
Tesutul moale se refera la: muschi, structuri periarticulare conjuctive: ligamente,
tendoane, fascii, piele.
Articulatia se refera la capsula si la capetele osoase articulare.
Capsula este o structura care prin definitie face parte din notiunea de articulatie desi este
o structura moale asemanatoare ligamentelor.
Limitarea miscarii articulare datorata retracturii capsulare se particularizeaza fata de
restul tesuturilor ata sub aspect clinic, evolutiv cat si kinetic.

3. Instabilitatea articulara – mobilitate crescuta, articulara.

Mobilitate articulara anormala ca amplitudine sau sens datorita unei leziuni ligamentare
( ruptura de ligamente ) sau datorita unei paralizii sau cauze congenitale.

4. Atrofie

Simptome capitale, hipotrofia si atrofia musculara insotesc de regula afectiunile

aparatului locomotor si mai ales grupele musculare mari cum sant cvadricepsul sau
deltoidul care se atrofiaza rapid in orice afectiune care limiteaza posibilitatea de miscare.
Simpla imobilizare spontana sau terapeutica a unui segment, obligand muschii la
inactivitate, se manifesta in mod obligatoriu prin aparitia atrofiei musculare.
De obicei atrofia musculara poate fi cu usurinta pusa in legatura cu o afectiune bine
precizata a aparatului locomotor. Uneori insa mai ales in cadrul atrofiilor musculare
intense, diagnosticul diferential se complica. De aceea este necesara o buna orientare si
in cadrul atrofiilor musculare de origine neuromusculara. Aceste atrofii pot fi de origine
fie mielopatica, fie nevritica,fie distrofica.

5. Retractura – contractura

Contractura musculara – tulburare functionala a unui muschi sau grup de muschi

2
manifestata printr-un tonus muscular extins. Este intalnita in afectiuni traumatice,
inflamatorii, degenerative, in tulburari de statica si leziuni nervoase.

Retractura – limitarea mobilitatii de natura musculara care afecteaza functia unei

articulatii.

6. Distrofia musculara – sub denumirea de distrofie musculara sunt reunite

un grup de boli musculare progresive non-inflamatorii, fara o patologie a
nervilor centrali sau periferici. Boala afecteaza muschii,producand
degenerarea definitiva a fibrelor, dar fara dovezi de aberatii morfologice. La
baza distrofiei musculare stau defectele genetice in codarea unei proteine
scheletice – distrofina. Aceste defecte determina diferitele prezentari
asociate cu distrofia musculara precum slabiciune musculara si
pseudohipertrofia ( falsa hipertrofie musculara prin care se realizeaza
cresterea in volum a muschiului prin infiltrarea fibrograsoasa dar cu valoare
functionala redusa ).
Proteina = distrofina se gaseste in inima si in creier ( ceea ce determina un usor retard
mental asociat cu acesta boala. Toate tipurile de distrofie musculara au in comun
slabiciunea musculara progresiva ce tinde sa apara dinspre proximal spre distal.

7. Oboseala musculara – este o stare fiziologica reversibila, consecinta a

depasirii capacitatii functionale a sistemului neuro-muscular, circulator si
respirator in urma unor eforturi fizice intense. Se manifesta de obicei la
sportivi iar capacitatea de a rezista la oboseala variaza de la un sportiv la
altul si este in relatie directa cu tipul de effort la care este supus.

8. Spasticitate ( latina ,, spasticus”

greaca ,,spastikos”= care trage inauntru )
Stare caracterizata prin spasme mai mult sau mai putin accentuate, stare de a deveni
spastic, sau hipertonie musculara de tip piramidal sau de decerebrare ( hiperextensia
celor patru membre ).

9. Rigiditate ( latina ,,rigiditas”

,,rigidus”= teapan, rigid )
Stare de redoare si inflexibilitate, cel mai frecvent cu referire la muschi si articulatii.