Sunteți pe pagina 1din 8

1.Introducere

Thomas Simpson (1710-1761) din Leicestershire, Anglia, a fost un matematician britanic. Regula de calcul pentru aproximare a integralelor definite, tehnica de integrare numerică cunoscută sub numele de "Regula lui Simpson" îi poartă numele şi este atribuita lui. Matematicianului a lucrat şi în domeniile de interpolare numerică şi teoria probabilităţilor. Insă această regula pare să nu-i aparţină intru totul , ea fiind folosită intr-o forma asemanatoare şi cu 100 de ani inainte , de către cercetatorul german Johannes Kepler.

Fie f(x) o funcţie continuă în intervalul [a,b]. Să considerăm integrala

continuă în intervalul [a,b]. Să considerăm integrala În cazul în care nu cunoaştem funcţia primitivă a

În cazul în care nu cunoaştem funcţia primitivă a lui f(x) , pentru calculul acestei integrale va trebui sa utilizăm o metoda de aproximaţie astfel ca I să poata fi evaluată cu o precizie dată .

Formulele care se utilizează in acest scop se numesc formule de cuadratură numerică. Aceste formule caută să exprime pe I cu ajutorul valorii funcţiei f(x) calculate pentru un număr de puncte din intervalul [a,b] , numite noduri şi a unui rest R necunoscut, dar al cărui modul este majorabil printr-un număr cunoscut.

O formulă de cuadratură numerica este deci de forma :

O formulă de cuadratură numerica este deci de forma : În care C 0 , C

În care C 0 , C 1

în mod convenabil; a,x 1 ,

C p sînt constante independente de funcţia f(x) , care trebuie determinate

,x

p-1 ,b sunt nodurile din formula de cuadratură

Printre metodele de cuadratură numerică se remarcă prin simplitate metoda dreptunghiurilor , trapezelor şi metoda Simpson.

2.Formularea problemei

Metoda dreptunghiurilor este un procedeu simplu de aproximare a lui I(f). Dacă impărţim intervalul [a,b] în M subintervale egale, I k = [x k-1 , x k ], k=1,… , M, cu

Xk = a + kH, k = 0, 1,

Întrucât avem :

, M şi H = (b-a) / M

1

putem aproxima, pe fiecare subinterval I k , func ţia f cu un polinom alegere

putem aproxima, pe fiecare subinterval I k , funcţia f cu un polinom

alegere este să luăm polinomul mijlocul subintervalului:

alegere este să luăm polinomul mijlocul subintervalului: k . Cea mai simplă k ca fiind funcţia

k . Cea mai simplă

polinomul mijlocul subintervalului: k . Cea mai simplă k ca fiind funcţia constantă egală cu valoarea

k ca fiind funcţia constantă egală cu valoarea lui f în

k (x) ≡ f(
k (x) ≡ f(

k ) = const , unde

k =
k =

În acest mod obţinem formula de integrare :

, unde k = În acest mod obţinem formula de integrare : Aceasta relaţie se numeşte

Aceasta relaţie se numeşte formula de integrare (cuadratură) prin dreptunghiuri, datorita interpretării sale geomentrice evidente, iar formula de aproximare are o eroare de ordinul 2 în raport cu H. Dacă fC 2 [a,b], avem:

unde
unde

[a,b]

Se numeşte gradul de exactitate al unei formule de integrare (cudratură) cel mai mare numar intreg r0 astfel incat formula de integrare este exacta pentru orice polinom de grad r. Din relaţia anterioară rezultă ca metoda dreptunghiurilor are grad de exactitate 1 doarece integrează exact polinoamele de grad 1 dar nu ţi pe cele de grad 2

Metoda trapezelor este o altă formula de aproximare ce poate fi obţinută dacă inlocuim pe f pe I k cu polinomul liniar care interpoleaya pe f în nodurile x k-1 şi x k. Similar , înlocuim f pe (a,b)cu polinomul său de interpolareliniar pe porţiuni

pe (a,b) cu polinomul său de interpolareliniar pe porţiuni Astf el obţinem formula: care se numeste

Astfel obţinem formula:

de interpolareliniar pe porţiuni Astf el obţinem formula: care se numeste formula trapezelor. Metoda trapezelor are

care se numeste formula trapezelor.

Metoda trapezelor are o eroare de ordinul 2 in raport cu H, ceea ce se poate observa din următoarea expresie pentru estimarea erorii:

2

pentru un anumit punct ∈ [a,b] , valabilă pentru funcţii de clasă f ∈ C

pentru un anumit punct [a,b] , valabilă pentru funcţii de clasă f C 2 [a,b]. Din aceasta relaţie se vede ca metoda trapezelor areun grad de exactitate egal cu 1 , ca şi metoda dreptunghiurilor.

de exactitate egal cu 1 , ca şi m etoda dreptunghiurilor. 3.Rezolvarea matematica Regula lui Simpson

3.Rezolvarea matematica

O problema de integrare numerica urmareste determinarea aproximativa, pe cale numerica, a valorii unei integrale definite. In analiza matematica problema este definita cat se poate de concis, folosind notiunea de primitiva :daca pentru functia f(x) continua in intervalul [a,b] se cunoaste primitiva F(x) , integrala definita a acestei functii intre limitele a si b se calculeaza cu formula Newton-Leibnitz:

a si b se calculeaza cu formula Newton-Leibnitz: In practic ă exist ă ins ă numeroase

In practică există insă numeroase situaţii în care primitiva F(x) fie are o expresie complicată, sau fie pur şi simplu - nu poate fi determinata pe cai elementare, analitice. Totodată, este posibil ca funcţia f(x) sa fie data sub forma tabelara, situatie in care insasi notiunea de primitivă işi pierde sensul. In asemenea cazuri, calculul integralei definite cu relaţia anterioara nu mai este posibil, fiind necesară aplicarea unor procedee de integrare numerică, numite si metode de cuadratură.

In principiu toate metodele de cuadratură numerică calculeaza o valoare aproximativa a integralei definite pornind de la un numar finit de valori cunoscute ale functiei integrand f(x). Majoritatea metodelor de cuadratura aproximeaza functia integrand printr-un polinom si determina valoarea integralei definite aplicand formula Newton-Leibnitz polinomului de aproximare fie pe intregul interval [a,b], fie pe subdiviziuni ale acestuia.

Metoda Simpson

Spre deosebire de metoda trapezelor, care foloseste un polinom de interpolare liniar, metoda Simpson foloseste polinoame de interpolare parabolice, de gradul doi. Din acest motiv, este de asteptat ca in cazul unor functii integrand suficient de netede precizia acestei metode sa fie superioara. Intervalul [a,b] contine trei puncte de diviziune: doua dintre acestea coincid cu extremitatile x 1 =a, x 3 =b, iar al treilea realizeaza injumatatirea intervalului x 2 =(a+b)/2.

Formula de aproximare Simpson se obţine daca înlocuim funcţia f pe fiecare subinterval

I k prin polinomul ei de interpolare

fiecare subinterval I k prin polinomul ei de interpolare cu grad 2 , cu nodurile x

cu grad 2 , cu nodurile x k-1 ,

ei de interpolare cu grad 2 , cu nodurile x k - 1 , , x

, x k

Reamintim ca

Reamintim ca = ( x k - 1 + x k ) / 2 este mijlocul

= ( x k-1+ x k ) / 2 este mijlocul subintervalului, iar polinomul

Reamintim ca = ( x k - 1 + x k ) / 2 este mijlocul

are

expresia :

3

Calculând integrala acestei expresii pe fiecare I k , obşinem formula de integrare (cuadratură) a

Calculând integrala acestei expresii pe fiecare I k , obşinem formula de integrare (cuadratură) a lui Simpson :

obşinem formula de integrare (cuadratură) a lui Simpson : Se poate ar ăta că formula Simpson

Se poate arăta că formula Simpson induce urmatoarea eroare de aproximare : dacă f C 4

[a,b] , atunci există un punct

: dacă f ∈ C 4 [a,b] , atunci există un punct ∈ [a,b] astfel incât

[a,b] astfel incât

4 [a,b] , atunci există un punct ∈ [a,b] astfel incât Se vede deci ca eroarea

Se vede deci ca eroarea este de ordinul 4 în raport cu H

Gradul de exactitate al metodei Simpson este egal cu 3

4.Pseudocod pentru Algoritmul Metoda Simpson

1. Definirea functiei integrand f(x) fie sub forma analitica, fie sub forma tabelara; in primul caz se indica limitele de integrare a si b, respective numarul subintervalelor elementare, n=2p ; in cel de-al doilea caz se precizeaza perechile

[x(i), f(x(i))], i=1

n+1,

cu x(1)=a si x(n+1)=b;

2. Calculul lungimii subintervalului elementar: h=(b-a)/(2p+1);

3. Calculul aproximativ al integralei:

elementar: h=(b-a)/(2p+1) ; 3. Calculul aproximativ al integralei: 4. Afisarea valorii aproximative a integralei I 4

4. Afisarea valorii aproximative a integralei I

4

5. Implementarea algoritmului pentru Metoda trapezelor şi Metoda Simpson în mathcad si octave

În exemplul următor se calculează valoarea aproximativă a integralei definite cu metoda Simpson sau metoda trapezelor, în funcţie de numărul de noduri precizat. Subprogramul Calcul apelează cele două subprograme: Simpson şi Trapez. Este de remarcat faptul că un parametru al subprogramului MathCAD poate fi o funcţie. Exemplu de apelare intr-un subprogram MathCAD a altui subprogram MathCADCalculul aproximativ al integralei definite Se dau: a, b capetele intervalului de integrare n , m numarul de noduri g(x) functia de integratDaca 2m>n se caluleaza cu formula Simpson, altfel cu formula trapezelor

caluleaza cu formula Simpson, altfel cu formula trapezelor GNU Octave reprezint ă un limbaj free ,

GNU Octave reprezintă un limbaj free , opensource , de nivel înalt pentru calcule şi prelucrări numerice ale datelor. Dispunne atat de linie de comanda cat si de interfaţa

5

grafica , folosind un limbaj oarecum similar cu Matlab. Dezvoltarea lui a inceput incă din 1988, iar versiunea alpha a apărut in 1993, iar prima versiune in februarie 1994.

lui a inceput inc ă din 1988, iar versiunea alpha a ap ă rut in 1993,

6

7

7

Concluzii

Integrarea

nemărginite.

numerică poate fi

folosită şi

pentru

a aproxima integrale

pe

intervale

De exemplu , pentru a aproxima integrala de forma

intervale De exemplu , pentru a aproxima integrala de forma se poate proceda în felul urmator

se poate proceda în felul urmator : se caută un punct α astfel încât valoarea integralei sa fie neglijabilă în raport cu

valoarea integralei sa fie neglijabil ă în raport cu Apoi se calculeaz ă aceasta ultima integral
valoarea integralei sa fie neglijabil ă în raport cu Apoi se calculeaz ă aceasta ultima integral

Apoi se calculează aceasta ultima integrală printr-o formula de cuadratură pe intervalul finit [0, α]

De asemenea integrarea numerica integrarea numericnumerică poate fi realizată şi pentru integrale multiple. În particular , pentru integrale duble, există în Matlab dblquad(f,xmin, xmax, ymin, ymax) care calculează integrala unei funcţi şi definită pe domeniul dreptunghiular [xmin, xmax] x [ymin , ymax]

8