PROGRAME DE CALCUL AUTOMAT AL

VOLUMELOR FOLOSITE ÎN LUCRĂRILE DE

MĂSURĂTORI TERESTRE
– STUDIU COMPARATIV
Calculul volumelor de pamânt constituie o problemă curentă în activităţile topografice. Programele de calculul automat al
volumelor folosesc ca bază coordonatele tridimensionale obţinute în urma prelucrărilor topografice. Rezultatele
determinărilor volumelor obţinute în urma prelucrărilor pot diferi substanţial.
 1. Tratarea clasică
Pentru calculul volumului de terasamente, în tratarea clasică, după împărţirea platformei în pătrate, se poate obţine volumul dorit,
adunând volumele prismelor componente.
V   Vi    H colturi  2 H m arg ini  3 H frangeri  4 H int erior 
n
S
i 1 4
unde S – suprafaţa unui pătrat.
Aceeaşi relaţie pentru calculul volumului poate fi scrisă şi astfel: V=St*H0
unde H0 este cota medie ponderată a platformei.

H 1 p1  H 2 p2  ...  H n pn
H0 
p1  p2  ...  pn

unde Hi reprezintă cotele

pătratelor. Acestor cote li se
aplică ponderilor pi, în funcţie
de poziţia punctului în reţeaua de
pătrate. Astfel: punctelor din
colţurile platformei li se aplică
ponderea 0.25, punctelor de pe
marginea reţelei ponderea de 0.5,
punctelor de frângere ponderea
de 0.75 şi punctelor din
interiorul reţelei de pătrate
ponderea 1

Considerând că se doreşte calculul volumului de pământ pentru o platformă orizontală având cota 77 m, s-a realizat o
foaie de calcul care calculează, conform formulei de mai sus volumul. Valoarea calculată 14668 m 3.
 2. Calculul volumelor cu AutoCAD Land Desktop

Autodesk Land Desktop furnizează trei metode de calcul al volumelor: Grid, Suprafaţă compusă şi Secţiuni (ultima având două
procedee de calcul, „End area” şi prin metoda prismoidală). Cele trei metode de calcul al volumelor oferă metode calcul diferite.
2.1. Metoda Grid
Metoda Grid calculează volumele folosind o reţea de pătrate care este
suprapusă peste cele două suprafeţe ce formează „stratum”-ul curent. Metoda
culege cotele suprafeţei existente şi a celei propuse la fiecare nod al reţelei. În
continuare, fiecare celulă conţinută în cele două suprafeţe este împărţită,
rezultând două prisme triunghiulare. Dacă oricare nod al celulei cade în afara
uneia dintre suprafeţe, atunci întreaga celulă este înlăturată din calcul.
2.2. Metoda„Suprafaţă compusă”

În cazul folosirii metodei „Suprafaţă compusă”, aceasta redetermină suprafaţele pe

baza punctelor, prin metoda triunghiurilor. Metoda foloseşte punctele de pe
ambele suprafeţe precum si toate locaţiile unde laturile triunghiurilor dintre cele
două suprafeţe se intersectează. În continuare se calculează noile elevaţii ale
suprafeţei compuse, bazate pe diferenţa dintre elevaţiile celor două suprafeţe.

.3. Metoda„Secţiunilor”
Metoda secţiunilor calcu-
lează profile ale celor două
suprafeţe definite în
„stratum”-ul curent, pe di-
recţiile M sau N şi
generează volume, folo-
sind fie metoda prismoi-
dală sau procedeul „End
area”. 
 Metoda Secţiunilor, procedeul „End area”
Metoda prismoidală de calcul al volumelor

Am luat în considerare două cazuri: când platforma se doreşte să fie orizontală şi când aceasta va fi înclinată.

Etape de calcul al volumelor

Crearea proiectului Importarea punctelor tridimensionale

 Crearea grupurilor de puncte Crearea de suprafete

Definirea “stratum”-ului Definirea “site”-ului

Calculul volumelor

Rezultatul este „necompen-

Raportul volumelor calculate
sat”, adică factorului de săpă-
tură şi de umplutură i s-a
acordat valoarea 1. Programul
permite stabilirea unor factori
de săpătură şi de umplutură
pentru corectarea valorilor
volumelor calculate în cazul în
care materialul suferă operaţii
de compactare sau mărire. De
exemplu, pentru un material
care se compactează la 93%
din valoare sa originală când
este folosit la umplutură, se
poate introduce factorul de
umplere (fill) de 1.075 (derivat
din împărţirea lui 1.0 la 0.93)
ca factor de compensare
pentru materialul în surplus
care va trebui să fie adăugat.
 3. Calculul volumelor cu TopoLT
TopoLT este un program ce funcţionează sub AutoCAD sau IntelliCAD, creat de firma 3D Space şi care poate crea modelul 3D al
terenului şi poate calcula volume. Pentru crearea modelului 3D este necesară încărcarea punctelor tridimensionale pentru zona
dorită, iar programul are o comandă ce crează modelul 3D pentru fiecare suprafaţă dorită. După crearea suprafeţelor, programul are
o comandă intitulată „Calcul volum” unde utilizatorului i se cere să selecteze suprafeţele pentru care se calculează volumul.
4. Calculul volumelor cu Surfer

Surfer este un program creat de Golden Software Inc. şi conform asistenţei tehnice pe care o furnizează, determină calculul de
volume pe corpuri solide definite de o suprafaţă superioară şi una inferioară. Suprafaţă superioară şi inferioară sunt definite printr-un
fişier grid sau printr-un plan având cota constantă.
- pentru cazul în care suprafaţa inferioară are cota -pentru cazul în care suprafaţa inferioară este înclinată:
constantă H = 77 m Total Volumes by:
Total Volumes by: Trapezoidal Rule: 37065.782785129
Trapezoidal Rule: 37542.918901113 Simpson's Rule: 37067.06204085
Simpson's Rule: 37544.186969963 Simpson's 3/8 Rule: 37066.975196831
Simpson's 3/8 Rule: 37544.120375008
Se observă o diferenţă consistentă faţă de restul rezultatelor obţinute până acum.
 
  
5. Calculul volumelor cu ajutorul formulei lui Simpson

După cum se observă mai sus, programul Surfer a folosit formula lui Simpson pentru
calculul volumelor. În analiza numerică, formula lui Simpson este o metodă de
integrare numerică, de aproximare numerică a integralelor definite. Formula lui
Simpson calculează o aproximare a funcţiei integrale f(x) (în albastru) printr-o polinom
de gradul 2, P(x) (în roşu), care preia aceleaşi valori ale funcţiei f(x) la capetele a şi b şi
la punctul de mijloc m (m = (a+b) / 2).
b
ba  ab 
 f  x  dx 
a
6  f  a  4 f    f  b 
 2  

P x   f  a 
 x  m  x  b   f  m  x  a  x  b   f  b   x  a  x  m
 a  m  a  b   m  a  m  b   b  a  b  m 
Dacă intervalul de aproximare [a,b] este într-un anumit sens „mic”, formula lui Simpson va furniza o aproximare potrivită pentru
o integrală exactă. Prin mic se înţelege că funcţia ce va fi integrată este relativ lină pe intervalul [a,b]. Pentru o asemenea funcţie,
un polinom de gradul 2, ca cel folosit în formula lui Simpson va da rezulta bune. Totuşi, se întâmplă des ca funcţia pe care
încercăm să o integrăm să nu fie lină pe întreg intervalul. Aceasta înseamnă că fie funcţia este puternic oscilantă sau lipsesc
valori ale funcţiei în anumite puncte. În aceste cazuri, regula lui Simpson poate da rezultate slabe. Un mod de a rezolva această
problemă este de a diviza intervalul [a,b] într-un număr de subintervale. Formula lui Simpson se va aplica pentru fiecare
subinterval şi însumând rezultatele obţinute se va obţine o aproximare a integralei pe întreg intervalul. Aceasta este numită
formula compusă a lui Simpson. Presupunând că intervalul [a,b] este împărţit în n subintervale, unde n este un număr par, atunci
regula lui Simpson este următoarea:
b
h
 f  x dx  3  f  x   4 f  x   2 f  x   4 f  x   2 f  x   ...  4 f  x   f  x  
a
0 1 2 3 4 n 1 n

unde h este pasul de divizare a întregului interval: h=(b-a) / n. Formula poate fi scrisă şi astfel:
b  n
1
n

unde xj = a + jh pentru j = 0,1,...,n − 1,n cu
f  x0   2 f  x2 j   4 f  x2 j 1   f  xn  
h 2 2

 f  x  dx 
3 j 1 j 1
 h = (b − a) / n
 
a
Prin urmare o suprafaţă poate fi calculată mai precis cu ajutorul formulei lui Simpson, astfel:
 
Aria= h/3 (prima latura + ultima latură + de două ori suma laturilor impare + de patru ori suma laturilor pare)

 
unde h reprezintă pasul de divizare al intervalului, iar numărul de laturi trebuie să aibă o valoare impară (numărul de intervale trebuie să
fie par).

Aria calculată cu formula lui Simpson este: Aria = 10/3[4+4+2(5.1+6.3)+4(4.5+6.5+5.1)]=317.3 m2

Dacă se aplică regula trapezelor, adică se calculează aria pentru fiecare trapez şi se însumează, se obţine următoarea formulă:
 
Aria = h (media aritmetică dintre prima şi ultima latură + suma celorlalte laturi)

 
Pentru aceeaşi zonă măsurată se obţine: Aria= 10[(4+4)/2+4.5+5.1+6.5+6.3+5.1]=315.0 m 2

Diferenţa se datorează faptului că prin metoda trapezelor, partea superioară a gardului este redusă la segmente de dreaptă, neţinându-se
cont de curbura gardului.
Revenind la formulă lui Simpson, aceasta se aplică şi la calculul volumelor, înlocuind valorile ordonatelor de mai sus cu valorile
arilor secţiunilor din fiecare subinterval. Prin urmare se alege un număr par de intervale (număr impar de secţiuni) şi se determină
aria fiecărei secţiuni pe baza profilului din secţiune, obţinând volumul prin formula:
 
Volumul= h/3 (aria primei secţiuni + aria ultimei secţiuni + de două ori suma ariilor secţiunilor impare + de patru ori suma
ariilor secţiunilor pare)
Am aplicat formula lui Simpson pentru zona studiată. Am divizat zona în intervale egale pare. Am creat profilele în AutoCAD Land
Desktop în mod automat pe baza suprafeţelor deja existente şi am calculat ariile pentru fiecare secţiune.
 CONCLUZII

Se observă că singurele valori substanţial

diferite la calculul automat al volumelor
sunt date de programul Surfer. Prin urmare, Program de calcul folosit Rezultatul
la achiziţionarea unui program de calcul volumului calculat
automat de volume, se impune rezolvarea cel în plan în plan
puţin a unui studiu de caz, prin varianta orizontal înclinat
clasică, pentru a fi comparat cu programul ce Tratare clasică – prin metoda pătratelor 14668 -
AutoCAD Land Grid 14580 14447
generează automat volumele.
Desktop Suprafaţă compusă 14726 14611
În calculul volumelor obţinut în urma Secţiuni -metoda 14710 14612
programelor de calcul automat pe baza prismoidală
punctelor de coordonate tridimensionale sunt Secţiuni - metoda „end 14727 14601
două aspecte importante: area”
-unul este legat de modul de culegere a datelor TopoLT 14993 14758
de pe teren astfel încăt să furnizeze suficiente Surfer Regula trapezelor 37542 37065
Regula lui Simpson 37544 37067
puncte tridimensionale care să reprezinte Aplicând formula lui Simpson (clasic) 14670 14780
configuraţia terenului în funcţie de precizia
dorită la obţinere volumului,
-al doilea aspect este dat de decizia de a
stabili care din modalităţile de calcul prezintă
un rezultat potrivit pentru studiul făcut,
sarcina inginerului fiind să stabilească şi să
verifice valorile furnizate de programele de
calcul automat al volumelor.