Calculul la starea limită de exploatare (serviciu) se face pentru grupările de acţiuni (efecte ale

acţiunilor) definite conform CR0, după caz:

- Combinaţia (gruparea) caracteristică;

- Combinaţia (gruparea) frecventă;
- Combinaţia (gruparea) cvasipermanentă

Conform SR EN 1997-1 şi Anexa naţională, coeficienţii parţiali pentru starea limită de

exploatare au valoarea egală cu 1,0.

H.2.1 Calculul tasării absolute prin metoda însumării pe straturi elementare

(1) Schema de calcul si notatiile folosite sunt prezentate in figura H.1.

Figura H.1

(2) Efortul unitar net mediu, pnet, la baza fundaţiei se calculează:

pnet = pef - γ D (H.1)

unde:
pnet presiunea netă medie la baza fundaţiei
pef presiunea efectivă medie la baza fundaţiei:
pef = N / A
unde:
N încărcarea de calcul totală la baza fundaţiei (încărcarea de calcul transmisă
de construcţie, Q, la care se adaugă greutatea fundaţiei şi a umpluturii de
pământ care stă pe fundaţie)
A aria bazei fundaţiei
γ greutatea volumică medie a pământului situat deasupra nivelului bazei fundaţiei
 D adâncimea de fundare
Notă – În cazul gropilor de fundare cu lăţimi mari (B > 10 m) executate în terenuri coezive, când există posibilitatea
ca fundul săpăturii să se umfle după excavare, efortul unitar net mediu pe talpa fundaţiei se acceptă pnet = pef fără a
considera efectul de descărcare al greutăţii pământului excavat. În acest caz, pentru calculul tasărilor în domeniul de
presiuni pef < γD, se pot utiliza valorile modulului de deformaţie liniară la descărcare.

(3) Pământul situat sub nivelul tălpii de fundare se împarte în straturi elementare, până la
adâncimea corespunzătoare limitei inferioare a zonei active; fiecare strat elementar se constituie
din pământ omogen şi trebuie să aibă grosimea mai mică decât 0,4 B.

(4) Pe verticala centrului fundaţiei, la limitele de separaţie ale straturilor elementare, se

calculează eforturile unitare verticale datorate presiunii nete transmise de talpa fundaţiei:

σz = α0 pnet (H.2)
unde:
σz efort unitar vertical la adancimea z
α0 coeficient de distribuţie al eforturilor verticale, în centrul fundaţiei, pentru presiuni
uniform distribuite, dat în tabelul H.3, în funcţie de L/B şi z/B
unde:
L latura mare a bazei fundaţiei
B latura mică a bazei fundaţiei
z adâncimea planului de separaţie al stratului elementar faţă de nivelul bazei
fundaţiei

Tabelul H.3
Forma bazei fundaţiei
Dreptunghi
z/B Cerc Raportul laturilor L/B
1 2 3 ≥ 10
α0
0,0 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00
0,2 0,95 0,96 0,96 0,98 0,98
0,4 0,76 0,80 0,87 0,88 0,88
0,6 0,55 0,61 0,73 0,75 0,75
0,8 0,39 0,45 0,53 0,63 0,64
1,0 0,29 0,34 0,48 0,53 0,55
1,2 0,22 0,26 0,39 0,44 0,48
1,4 0,17 0,20 0,32 0,38 0,42
1,6 0,13 0,16 0,27 0,32 0,37
2,0 0,09 0,11 0,19 0,24 0,31
3,0 0,04 0,05 0,10 0,13 0,21
4,0 0,02 0,03 0,06 0,08 0,16
5,0 0,02 0,02 0,04 0,05 0,13
6,0 0,01 0,02 0,03 0,04 0,10

(5) Zona activă în cuprinsul căreia se calculează tasarea straturilor se limitează la adâncimea z0
sub talpa fundaţiei la care valoarea efortului unitar vertical σ z devine mai mic sau egal cu 20%
din presiunea geologică σgz la adâncimea respectivă:
σz ≤ 0,2 σgz
(H.3)

(5.1) În situaţia în care limita inferioară a zonei active rezultă în cuprinsul unui strat având
modulul de deformaţie liniară mult mai redus decât al straturilor superioare, sau având Es ≤
5.000kPa, adâncimea z0 se majorează prin includerea acestui strat, sau până la îndeplinirea
condiţiei:

σz ≤ 0,1 σgz
(H.4)

(5.2) În cazul în care în cuprinsul zonei active stabilită apare un strat practic incompresibil
(Es > 100.000 kPa) şi există siguranţa că în cuprinsul acestuia, până la adâncimea
corespunzătoare atingerii condiţiei (H.3), nu apar orizonturi mai compresibile, adâncimea zonei
active se limitează la suprafaţa acestui strat.

(6) Tasarea absolută posibilă a fundaţiei se calculează:

n
σ med
zi ⋅ h i
s = 10 3 ⋅ β ⋅ ∑ [mm] (H.5)
1 E si
unde:
s tasarea absolută probabilă a fundaţiei
β coeficient de corecţie: β = 0,8
σ med
zi
efortul vertical mediu în stratul elementar i:
sup
med σzi + σinf
zi kPa
σ =
zi 2
unde:
sup efortul unitar la limita superioară, respectiv limita inferioară a stratului
σzi , σinf
zi elementar i
hi grosimea stratului elementar i, m
Esi modulul de deformaţie liniară al stratului elementar i, kPa
n numărul de straturi elementare cuprinse în limita zonei active
Nota 1 - Pentru fundaţiile de formă specială în plan, la care distribuţia presiunilor pe talpă se admite să se considere
uniformă, eforturile σz la limitele straturilor elementare se pot determina conform H.2.2.
Nota 2 - Pentru distribuţii de presiuni pe talpă diferite de cea uniformă, calculul eforturilor σz se efectuează cu
metode corespunzătoare.
H.5 Verificarea criteriului privind limitarea încărcărilor transmise la teren

(1) Condiţia de verificare a criteriului privind limitarea încărcărilor transmise la teren se exprimă
prin relatia (I.26).

(2) Calculul la starea limită de exploatare se face, după caz, pentru acţiunile sau combinaţiile de
acţiuni din grupările caracteristică, cvasipermanentă si frecventă, definite conform SR EN
1990:2004.

(3) Calculul presiunii plastice, ppl

Pentru fundaţiile cu baza de formă dreptunghiulară, presiunea plastică se calculează:

(3.1) Construcţii fără subsol

(
ppl = ml γ ⋅ B ⋅ N1 + q ⋅ N 2 + c ⋅ N3 ) (H.16)

(3.2) Construcţii cu subsol

 2q + q 
ppl = ml  γ ⋅ B ⋅ N1 + e i N 2 + c ⋅ N3  (H.17)
 3 
unde:
ml coeficient adimensional al condiţiilor de lucru, conform tabelului H.7
γ media ponderată a greutăţilor volumice de calcul ale straturilor de sub fundaţie
cuprinse pe o adâncime de B/4 măsurată de la baza fundaţiei
B latura mică a bazei fundaţiei
q suprasarcina de calcul la adancimea de fundare, lateral faţă de fundaţie
qe, qi suprasarcina de calcul la adancimea de fundare, la exteriorul şi, respectiv,
interiorul subsolului
c valoarea de calcul a coeziunii pământului de sub baza fundaţiei
N1, N2, N3 coeficienţi adimensionali de capacitate portantă, definiţi în funcţie de valoarea de
calcul a unghiului de frecare interioară a pământului de sub baza fundaţiei;
valorile N1, N2, N3 sunt date in tabelul H.8
Nota 1 - Se admite determinarea presiunii ppl cu relaţiile de mai sus şi pentru fundaţiile de formă specială în plan.
Pentru fundaţii cu baza circulară sau poligonală, latura echivalentă B se calculează cu relaţia B = F , unde F este
aria bazei fundaţiei de formă dată.
Nota 2 - La stabilirea suprasarcinilor de calcul (q, qe, qi) se iau în considerare greutatea pământului situat deasupra
nivelului bazei fundaţiei precum şi alte sarcini cu caracter permanent.
Nota 3 - Pentru stările limită de exploatare coeficienţii parţiali de rezistenţă pentru pământuri, γM, au valoarea egală cu
1,0.
Tabelul H.7
Denumirea terenului de fundare ml
Bolovănişuri cu interspaţiile umplute cu nisip, pietrişuri cu excepţia nisipurilor
1 2,0
fine şi prăfoase
Nisipuri fine:
2 - uscate sau umede ( Sr ≤ 0,8 ) 1,7
- foarte umede sau saturate (Sr > 0,8) 1,6
Nisipuri prăfoase:
3 - uscate sau umede ( Sr ≤ 0,8 ) 1,5
- foarte umede sau saturate (Sr > 0,8) 1,3
4 Bolovănişuri şi pietrişuri cu interspaţiile umplute cu pământuri coezive cu 1,3
Ic ≤ 0,5
5 Pământuri coezive cu Ic ≥ 0,5 1,4
6 Bolovănişuri şi pietrişuri cu interspaţiile umplute cu pământuri coezive cu Ic < 1,1
0,5
7 Pământuri coezive cu Ic < 0,5 1,1

Tabelul H.8.1 Tabelul H.8.2

ϕ (°) N1 N2 N3 ϕ (°) N1 N2 N3
0 0,00 1,00 3,14 24o 0,72 3,87 6,45
2 0,03 1,12 3,32 26o 0,84 4,37 6,90
4 0,06 1,25 3,51 28o 0,98 4,93 7,40
6 0,10 1,39 3,71 30o 1,15 5,59 7,95
8 0,14 1,55 3,93 32o 1,34 6,35 8,55
10 0,18 1,73 4,17 34o 1,55 7,21 9,21
12 0,23 1,94 4,42 36o 1,81 8,25 9,98
14 0,29 2,17 4,69 38o 2,11 9,44 10,80
16 0,36 2,43 5,00 40o 2,46 10,84 11,73
18 0,43 2,72 5,31 42o 2,87 12,50 12,77
20 0,51 3,06 5,66 44o 3,37 14,48 13,96
22 0,61 3,44 6,04 45o 3,66 15,64 14,64