Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metoda graficǎ
În metoda graficǎ, rezistenţa şi reactanţa normate ale sarcinii necunoscute
se deduc direct din diagrama circularǎ, cu ajutorul parametrilor mǎsuraţi σ şi δ.
Concomitent se determinǎ amplitudinea şi faza coeficientului de reflexie.
Pe diagrama circularǎ punctele de minim ale impedanţei (corespunzǎtoare
punctelor de minim ale distribuţiei) sunt situate pe semidiametrul real negativ
(φw = φΓ + 2 βzm = π) , la intersecţia acestuia cu cercul corespunzǎtor valorii
mǎsurate a lui σ. Prin deplasarea în lungul cercului de σ constant se poate
determina impedanţa în orice punct de mǎsurǎ , deci şi la capǎtul ei.
Practic , pentru reprezentarea pe diagramǎ a punctului figurativ al sarcinii
necunoscute , se determinǎ întâi poziţia razei prin rotire faţǎ de semiaxa realǎ
negativǎ cu numǎrul de diviziuni δ/λg corespunzǎtor. Se intersecteazǎ apoi
aceastǎ razǎ cu cercul σ constant respectiv. Punctul astfel obţinut permite
determinarea impedanţei normate sau a coeficientului de reflexie.Valorile
normate ale rezistenţei şi reactanţei sunt citite pe cercurile de rezistenţǎ
constantǎ , respectiv de reactanţǎ constantǎ , care trec prin acest punct.
Coeficientul de reflexie , în modul şi fazǎ ,este determinat de distanţa punctului
la origine şi de unghiul mǎsurat faţǎ de originea de fazǎ a diagramei (semiaxa
realǎ pozitivǎ). Se considerǎ raza cercului exterior al digramei circulare de
valoare unitarǎ.
Pe diagramele circulare folosite la mǎsurarea impedanţelor sunt notate
direct sensurile în care trebuie fǎcutǎ rotaţia , în funcţie de sensul deplasǎrii
minimelor pe linia de mǎsurǎ faţǎ de planul de referinţǎ echivalent (în sens
trigonometric , dacǎ deplasarea este cǎtre generator)
3.Desfǎşurarea lucrǎrii
1
3.5.Se comparǎ valorile calculate cu cele mǎsurate ale impedanţei normate
Tabelul T1
Nr.set h1[mm] h2[mm] h3[mm]
1A 0 4,6 4,6
1B 4,6 4,6 0
2A 0 3,5 4,6
2B 3,5 4,6 0
3A 0 3 5
3B 3 5 0
4A 0 2,2 4,6
4B 2,2 4,6 0
4.Întrebǎri
4.1.La mǎsurarea impedanţelor , are importanţǎ care dintre minime a fost luat în
calcul (cel din dreapta sau cel din stânga planului de referinţǎ echivalent)?
2
Tabelul T2 Analitic Grafic
1 3
2
h1 h2 h3
Linia de Terminaţie
mǎsurǎ adaptatǎ
L L L L
T T1 T2 T3 L=12,5mm
2.Se determinǎ pe cale graficǎ impedanţa normatǎ în planul de referinţǎ (planul T) - fig.1
Pe diagrama Smith pentru admitanţe se reprezintǎ , pe cercul unitar , punctul A de
coordonate g = 1 , b = b3. Acesta reprezintǎ admitanţa normatǎ în planul T3 : yA=1+jb3
Deplasarea pânǎ în planul T2 înseamnǎ parcurgerea unui tronson de lungime L= λg/4,
1
adicǎ a unui tronson inversor de imitanţǎ. Admitanţa în planul T2 este reprezentatǎ de
punctul B , simetricul lui A faţǎ de centrul O al diagramei, yB=1/yA=gB+jbB În planul T2
se mai adaugǎ , în paralel , susceptanţa b2 a şurubului 2, astfel cǎ admitanţa totalǎ devine
(punctul C) yC= gB+j(bB+b2). Punctele B şi C se aflǎ pe diagrama Smith pe acelaşi cerc
gB=constant. De la planul T2 pânǎ la planul T de referinţǎ , se parcurge un tronson cu
lungimea 2L= λg/2 (tronson repetor de imitanţǎ), deoarece h1=0, astfel cǎ admitanţa
normatǎ în planul T este yC .
Impedanţa normatǎ corespunzǎtoare se poate obţine de asemenea pe cale graficǎ ,luând
punctul D , simetricul lui C faţǎ de centrul O.
Notǎ: Pentru seturile cu h3 = 0 , raţionamentul este similar ,cu deosebirea cǎ ultimul
tronson de linie , de la T1 la T este un tronson inversor de imitanţǎ.
Figura de mai sus corespunde setului 4A.