DETERMINAREA MĂRIMILOR DE CALCUL

CARE DEFINESC COMPORTAREA

MATERIALULUI LA SOLICITĂRI VARIABILE

1. MĂRIMILE NECESARE EFECTUĂRII UNUI CALCUL DE

DURABILITATE
 Calculul de durabilitate a unui element sau a unei
structuri necesită informaţii privind:
- comportarea la oboseală a elementului sau structurii;
- cunoaşterea (aprecierea) cât mai veridică a solicitărilor
care apar în timpul exploatării.

POSTULAT: durata de viaţă a unui element sau a unei

structuri este aceeaşi cu a unei epruvete netede
executate din acelaşi material şi solicitate cu tensiuni
egale ca valoare cu tensiunile maxime din elementul
(structura) studiată.

Pregătirea calcului la solicitări variabile constă în:

- determinarea stării de tensiuni în elementul
(structura) studiat(ă);
- determinarea comportării la oboseală a materialului utilizat.
 Starea de tensiuni în elementul (structura) studiată, poate fi
determinată, pentru solicitări:

1.Statice, cu:
- formulele de calcul din rezistenţa materialelor sau teoria
elasticităţii;
- utilizarea metodei elementelor finite;
- utilizarea fotoelasticimetriei.

2. Dinamice, cu:
- estimări asupra nivelurilor de solicitare (greu de prevăzut, când
apar şocuri sau vibraţii, chiar când se acceptă valori care diferă cu
factorul doi sau trei);
- determinări experimentale efectuate asupra unei structuri
(bazate pe înregistrarea deformaţiilor specifice din zonele cele mai
solicitate, efectuate prin tensometrie electrică rezistivă).
 Datele referitoare la comportarea la oboseală a materialului se
obţin pe bază de încercări de laborator, care pot fi:
- de relativ scurtă durată – oferă informaţii valabile privind
comportarea unui material nou la oboseală sub acţiunea
solicitărilor mecanice;
-mai complexe, de mai lungă durată, care sunt încercările care se
referă la factorii ecologici sau de durată.

Observaţii
1.rezultatele obţinute prin încercările obişnuite se referă la
materialul virgin şi la dimensiunile epruvetei; ca urmare, în calcule
ele trebuie modificate funcţie de factori dimensionali, de
prelucrare a suprafeţei etc.
2.datorită dimensiunilor reduse ale epruvetelor, comparativ cu
cele ale pieselor uzuale, se acceptă în cercurile inginereşti că
durata la care epruveta a cedat este durata de iniţiere a fisurii în
piesă.
 La proiectarea elementelor dintr-un material nou, despre care
se cunosc puţine informaţii privind comportarea la solicitări
variabile, sau nu se pot efectua încercări specifice acestor
solicitări, se folosesc caracteristicile determinate la încercările
statice, clasice, cum ar fi:

- rezistenţa la rupere, Rm;

- limita la curgere aparentă c sau tehnică Rp 0,2;
- alungirea la rupere  r ;
- reducerea ariei secţiunii la rupere  sau Z (mărime esenţială
dar consemnată rar pe buletinele de încercări)

Cu aceste date, folosind relaţii empirice specifice, se estimează

datele care definesc comportarea la oboseală.
Pentru calculul de rezistenţă la solicitări variabile este necesară
cunoaşterea următoarelor date:
1)c – limita de curgere la tracţiune;
2)’c - limita de curgere la solicitări ciclice;
3)-1,t – limita de oboseală la tracţiune sau 107, notată în
continuare -1;
4)f – rezistenţa reală la rupere prin tracţiune;
5)’f – rezistenţa reală la rupere prin solicitări ciclice;
6)Kf – coeficientul efectiv de concentrare a tensiunii la
oboseală;
7)f – ductilitatea (deformaţia specifică reală) la tracţiune;
8)’f – ductilitatea reală la solicitări ciclice;
9)n’ – exponentul de ecruisare la solicitări ciclice;
10) b – exponentul rezistenţei;
11) c – exponentul ductilităţii la oboseală.
 2. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE ŞI TRASAREA
DIAGRAMELOR DE DURABILITATE

Prezentarea procedeului de prelucrare a datelor experimentale va fi

exemplificat pentru rezultatele obţinute în urma încercărilor unor piese (epruvete)
confecţionate din aliajul de aluminiu 7075-T 73, care are următoarele
caracteristici la solicitări statice:
- E = 68,9103 MPa;
- Rm = 606,7 MPa;
- Z = 0,321;
- f = 0,387;
- f = 613,6 MPa.

Au fost determinate duratele de viaţă la patru niveluri de deformaţie (în

paranteză este trecut numărul epruvetelor încercate)
-  = 1 % (12)
-  = 0,7 % (6);
-  = 0,5 % (6);
-  = 0,3 % (12).

În tabelul .1. sunt prezentate, în ordine crescătoare, aceste rezultate; cu

2N a fost notat numărul inversiunilor la care epruveta a cedat.
 Tabelul .1. Rezultatele încercărilor

Probabili- Probabili-
=1%  = 0,3 % tatea de  = 0,5 %  = 0,7 % tatea de
Nr. de ordine, m
cedare, cedare,
Rang P Rang P
2N 2N 2N 2N
1 206 + 100Nr 36070 + 100Nr 0,0541 4790 + 100Nr 1450 + 100Nr 0,1053

2 438 + 100Nr 37422 + 100Nr 0,1351 5718 + 100Nr 1520 + 100Nr 0,2632

3 466 + 100Nr 43422 + 100Nr 7588 + 100Nr 1958 + 100Nr

4 512 + 100Nr 53732 + 100Nr 8038 + 100Nr 2232 + 100Nr

5 514 + 100Nr 55134 + 100Nr 8636 + 100Nr 3454 + 100Nr

6 526 + 100Nr 58330 + 100Nr 9104 + 100Nr 4886 + 100Nr

7 580 + 100Nr 60040 + 100Nr

8 592 + 100Nr 60352 + 100Nr Nr – numărul de ordine din catalogul grupei

9 616 + 100Nr 60618 + 100Nr Rangul (probabilitatea de cedare)

P = (3m – 1)/(3n + 1)
10 636 + 100Nr 61604 + 100Nr

11 892 + 100Nr 61850 + 100Nr m – poziția, ordinul exemplarului;

n – numărul total al exemplarelor din eșantion
12 896 + 100Nr 63158 + 100Nr
Rangul real P reprezintă fracţiunea din populaţia totală care probabil va ceda
înainte de a se ajunge la numărul de inversiuni care îi corespunde.
Ex: este probabil ca la nivelul  = 1 % o proporţie din întreaga populaţie să cedeze
la o durabilitate mai mică decât 553 de inversiuni.

Întrucât numărul exemplarelor din eşantion a fost par, valorile medianelor luate în
calculele următoare s-au considerat mediile termenilor centrali consemnate în
tabelul .2.

Tabelul .2. Valorile medianelor celor 4 loturi

Amplitudinea Volumul Mediana 2N
deformaţiei eşantionului, n (inversiuni)

0,010 12 553

0,007 6

0,005 6

0,003 12
Pentru a se putea trasa diagrama de durabilitate în funcţie de deformaţia
specifică se foloseşte repartiţia Weibull cu doi parametri, scrisă sub forma:

F ( x)  P( x)  1  exp[( x / a)b ]
unde x este numărul inversiunilor (2N) şi logaritmând de două ori, se obţine funcţia
liniară:

ln{ ln[1  P( x)]}  b ln x  b ln a

Cu rezultatele obţinute, printr-o operaţie de regresie liniară bazată pe procedeul
celor mai mici pătrate, se obţin parametrii Weibull din tabelul 4.
Dacă se introduc notaţiile:

ln{ ln[1  P( x)]}  y

c  b ln a
atunci ecuaţia liniarizată, scrisă mai sus, devine:

y  b ln x  c
Sistemul de ecuaţii folosit de procedeul celor mai mici pătrate devine:
n n

 ym  n  c  b ln xm
 m 1 m 1
n n n
 y  ln x  c  ln x  b  ln x 2

m 1
m m 
m 1
m 
m 1
m

unde n este numărul epruvetelor luate în considerare.

Pentru determinarea necunoscutelor a şi b calculele se sistematizează într-un tabel
de forma celui de mai jos (tabelul 3)

Tabelul .3. Sistematizarea calculelor pentru metoda celor mai mici pătrate

Nr. de xm , (2N) Pm 1-Pm ym lnXm ymlnxm (lnxm)2

ordine, [inversiuni]
m
1
.
.
.
6 (12)

   
 Tabelul .4. Parametrii legii Weibull

, % a b Coeficientul de
determinare r2
1,0
0,7
0,5
0,3

Deoarece funcţia de estimaţie bazată pe metoda celor mai mici pătrate nu

este liniară în raport cu parametrii a şi b, se utilizează funcţia de verosimilitate
maximă. La distribuţia Weibull valorile cele mai probabile ale parametrilor a şi b,

notate â şi b̂ au expresiile:

1
 n

 m
b 1
X ln X 
m
1 n
 1 n

  ln X m  ; aˆ    X mb 
b
bˆ   m 1 n
   n m 1 
 b n m 1
Xm
 m 1 
în care cu Xm au fost notate valorile x deci numărul inversiunilor (2N).

Valorile â şi b̂ se determină prin recurenţă: se porneşte cu o valoare iniţială

arbitrară pentru parametrul b care se corectează treptat utilizând expresia de mai
sus, până se ajunge la o valoare relativ stabilă (în cazul de faţă valoarea iniţială a
fost cea dată de metoda celor mai mici pătrate).

Pentru a exemplifica se determină parametrii repartiţiei valorilor inversiunilor la

nivelul  = 0,5 %. Se admite pentru b valoarea b1 = 6,00. Se calculează:

X
m 1
b1
m  1,4918 10 ; 24

X
m 1
b1
m ln X m  13,486 10 ; 24

1 6 53,232

6 m 1
ln X m 
6
 8,872
Efectuând operaţiile din expresia de mai sus, se obţine b2 = 5,9572; cu această nouă
valoare, refăcând operaţiile, se obţine b3 = 5,9731; cu această valoare rezultă
b4 = 5,967; ultimele două valori delimitează intervalul în care se găseşte b; a fost

luată media b̂= 5,97; cu această valoare, utilizând expresia corespunzătoare de

mai sus, a fost calculat â
= 7 927,37. În tabelul .5. sunt menţionate valorile cele
mai probabile ale parametrilor a şi b calculate în acest mod.

Tabelul .5. Estimările cele mai probabile pentru coeficienţii a şi b pentru fiecare lot

,% a b
1,0
0,7
0,5
0,3

În continuare se determină valorile inversiunilor la care probabilitatea de cedare

este P, (cuantilele xP) cu următoarea expresie:

  ln(1  P) 
xP  expln  ln a 
 b 
Se determină, pentru fiecare din cele patru niveluri de deformaţie, numărul de
inversiuni care produc cedarea, cu probabilitatea P = 50 %, 10 % şi 5 % (tabelul .6)
Tab. .6. Numărul de inversiuni cu probabilitatea de cedare P de 50%, 10% şi 5% pentru fiecare lot

, % P = 50 % P = 10 % P=5%
1,0
0,7
0,5
0,3

Deoarece în urma încercărilor s-au înregistrat durabilităţi sub 106 inversiuni; se

trasează curbe care să reprezinte relaţia dintre deformaţia specifică şi durabilitatea
exprimată în numărul 2N de inversiuni, prelungite şi pentru durabilităţi mai mari.
În acest caz, se foloseşte o relaţie de forma:

   0 2 N 


Valorile 0 şi  se calculează pentru cele trei cuantile de probabilitate în tabelul .7,

care cuprinde şi valorile  şi (2N) care se vor reprezenta grafic în Fig. 1, la scară
naturală pentru  şi logaritmică pentru (2N).
 0.03
Deformatia relativa specifica,  [%]

0.025

0.02

0.015

0.01

0.005

0
1 10 100 1000 10000 100000 1000000
Durabilitatea, 2N [inversiuni]

Fig. .1.
 Tab. .7. Valorile coeficientului 0 şi al exponentului  pentru posibilităţile de cedare
50%, 10% şi 5%; coordonatele diagramei de durabilitate pentru aceleaşi
probabilităţi de cedare
P r2 0 
50%
10%
5%

2N 10 102 103 104 105 106 107

103
P=50%
P=10%
P=5%

n n n
n  xi yi   xi  yi
Relaţia de calcul
ry  x  i 1 i 1 i 1
pentru
coeficientul de
 n  n 
2 n
 n 
2
n x2   x   n y 2   y  
  i  i    i  i  
corelaţie
 i 1  i 1    i 1  i 1  
r calculat pentru P=50% din tab.7
i=1...4 xi xp (din tab.6) (2N inversiuni calculate pentru yi = i (calculat cu ecuația xi  yi xi2 yi2
fiecare valoare P și valoare a lui ) =0(2N) unde 2N =xi
1 Ex. P=50% și =1%
2 Ex. P=50% și =0,7%
3 Ex. P=50% și =0,5%
4 Ex. P=50% și =0,3%
 xi  yi  xi  yi  x i2  yi2
( xi)2 ( yi)2