Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.

2012

Transmisii hidrodinamice
Sunt formate dintr-o pompă centrifugă şi o turbină hidraulică. Construcţia unei
transmisii hidraulice de tip turboambreiaj, este prezentată în figura 2.1. Avantajele
transmisiilor hidrodinamice sunt:
- asigură pornirea uşoară a maşinii de lucru, legătura flexibilă prin mediul
hidraulic permite pornirea motorului în gol, maşina de lucru ajungând la
parametrii nominali treptat, în timp; pornirea uşoară înseamnă implicit o
protecţie a maşinii de forţă, de exemplu la un motor electric se evită
supraîncălzirea;
- vibraţiile de la motor la sistem şi invers sunt amortizate în interiorul transmisiei
hidraulice;
- legătura flexibilă dintre primar şi secundar asigură posibilitatea adaptării
motorului, la cerinţele de la maşina de lucru;
- asigură prin alunecare, o protecţie la distrugerea elementelor lanţului cinematic
în cazul blocajelor;
- construcţia este simplă şi nu ridică probleme deosebite legate de răcire,
echilibrare, întreţinere.
- cheltuielile de achiziţionare şi întreţinere sunt este reduse, comparativ cu
transmisiile hidrostatice.

a b

Fig.2. 1. Turboambreaj industrial: a) componenţa: 1- rotor pompă; 2-carcasă; 3-rotor turbină;

4-dop fuzibil; 5- dop umplere; 6- arbore secundar; 7- rezervor; 8-capac; 9- etanşare; 10-
rulment. b) fotografia.

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

Din punctul de vedere a capacitaţii de transformare a momentului , transmisiile

hidrodinamice se împart în:
cuplaje hidraulice sau turboambreiaje – CH (TA) - acestea nu transformă momentul de
la primar;
convertizoare hidraulice de cuplu ( turbotransformatoare ) – CHC ( TT ) - acestea
transformă momentul de la primar .
Aceste transmisii se pot întâlni în cadrul sistemelor de acţionare de la instalaţiile de
foraj şi intervenţie când acestea sunt acţionate cu motoare diesel dar şi la anumite
acţionări din petrochimie. Simbolizarea transmisiilor hidrodinamice se face conform
fig. 2.2, iar notarea:
pentru turboambreaj, CH - D[mm] sau TA- D[mm] ,exemplu CH-500 sau TA-500;
pentru turbotransformator, CHC – Nt – D[mm], unde Nt este numărul de trepte sau
TT- Nt – D[mm] , exemplu CHC-750 sau TT-650, unde D este diametrul maxim al
circuitului hidraulic exprimat în mm. În utilajul petrolier cel mai utilizat turboambreiaj
a fost TA-500 la instalaţia de foraj 4LD-150. În prezent se foloseşte TAV-700 – la
F200-2DH-3. Tipuri de turboambreiaje fabricate în România: CH-275; CH-330; CH-
370; CH-420; CH-500; CH-600; CH-700; pentru turbotransformatoare, exemple de
tipuri utilizate: CHC – 1 – 850; CHC – 1 – 750; CHC – 3 – 750; CHC – 3 – 650; CHC
– 3 – 620; CHC – 3 – 420.

a b

Fig.2. 2 Simbolizarea transmisiilor hidrodinamice: a) turboambreiaj; b) turbotransformator

Cuplajul hidraulic sau turboambreiajul - TA

Construcţia şi principiul de funcţionare sunt explicate pe schema din fig. 2.4.

Circuitul hidraulic este umplut cu lichid pentru transmisii hidrodinamice (de obicei
ulei). Rotorul de pompă montat pe arborele primar, acţionează prin palele sale asupra
uleiului imprimându-i un anumit nivel energetic. Forţa centrifugă deplasează lichidul
de la centru către periferie şi acesta pătrunde pe palele rotorului de turbină; lichidul
străbate rotorul de turbină de la periferie către centru, transmiţându-i o parte din
energia sa, apoi se întoarce pe palele rotorului de pompă. Dacă se urmăreşte mişcarea
unei particule de lichid care se deplasează între cele două rotoare, ea descrie o
traiectorie spirală în interiorul unui tor. Întotdeauna există o diferenţă de viteză între
rotorul de turbină şi cel de pompă, viteza rotorului de turbină fiind mai mică, deci
2

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

transmisia funcţionează cu alunecări. Când vitezele sunt foarte apropiate, apare o

instabilitate în funcţionare, determinată de egalitatea forţelor centrifuge şi blocarea
curgerii lichidului.
Teoria TA constituie o aplicaţie a pompelor centrifuge. Ea se va face la cursul de
Maşini hidraulice. Aici vom trata problema pornind de la elemente pe care le
considerăm cunoscute, fig. 2.5-2.6. O particulă de lichid aflată în trecere prin rotor
este supusă la două mişcări:
u – viteza de transport (tangenţială);
w – viteza relativă după tangenta la pală.
Viteza relativă este pusă în evidenţă de un observator solidar cu rotorul.
Mişcarea absolută a particulei (c ) se obţine prin compunerea vectorială a celor două
viteze u şi w .

𝑐̅ = 𝑢� + 𝑤
� (2.1)

Elementele sumei vectoriale (2.1) formează un plan numit planul vitezelor.

Acest plan este caracterizat şi de unghiurile α şi β care se definesc astfel:
- unghiul α este unghi funcţional şi este format de direcţia vitezei tangenţiale şi
direcţia vitezei absolute.
- unghiul β este unghi constructiv şi este format din inversul direcţiei tangenţiale şi
direcţia vitezei relative.

Fig. 2.3. Elementele componente ale unui turboambreiaj industrial: 1. rezervor de ulei; 2.
Flanșă de legătură; 3. Duze de reglare; 4. Disc de control; 5. Rotor de pompă; 7. Rotor de
turbină; 6. Pale; 8. Semicarcasă.

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

a) Fluxurile energetice la TA.

b) Funcţionarea TA.
Fig. 2.4.Modul de lucru al TA.

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

Fig. 2.5. Triunghiurile de viteză la un rotor de pompă centrifugă.

c2
w u3
u2 w
I III c3

II
D2

IV
D3

c1
D1

VI V
w u4
u1 w
c4
D4

Fig.2. 6. Triunghiurile de viteze la TA: I- rotor de pompă; II- rotor de turbină; III-carcasă IV-
arbore primar; V- etanşare; VI- arbore secundar.

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

Mărimile geometrice şi cinematice de la începutul palei vor avea indicele 1 iar

cele de la ieşire din rotor indicele 2. Elementele planului vitezelor se regăsesc şi la
jumătatea paralelogramului formând aşa zisele triunghiuri de viteze.
În fig, 2.6. sunt reprezentate triunghiurile de viteze pentru rotorul de pompă iar în
dreapta pentru rotorul de turbină de la TA.

Ecuaţia fundamentală a turboambreiajului

Reprezintă corelaţia matematică dintre momentele dezvoltate de rotorul de

pompă şi cel de turbină. Se utilizează expresia momentului corespunzător fluxului de
lichid din circuit, preluată de la teoria pompelor centrifuge:

M = ρ ⋅ Q ⋅ R ⋅ cu (2.2)

unde:
ρ este densitatea lichidului din circuit;
Q – debitul de lichid;
R – raza la care se găseşte secţiunea de curgere;
cu- proiecţia vitezei absolute pe direcţia vitezei tangenţiale.
Momentul dezvoltat de rotorul de pompă Mp, este diferenţa momentelor de la ieşirea
M2 şi intrarea M1 pe acest rotor:

M p = M 2 − M 1 = ρ ⋅ Q p ⋅ ( R2 ⋅ cu 2 − R1 ⋅ cu1 ) (2.3,a)
La rotorul de turbină, momentul corespunzător va fi:

M t = M 3 − M 4 = ρ ⋅ Qt ⋅ ( R3 ⋅ cu 3 − R4 ⋅ cu 4 ) (2.3,b)

Elementele geometrice şi cinematice a două puncte apropiate în sensul circulaţiei

lichidului sunt egale între ele:

R1 = R4 , R2 = R3 , cu1 = cu 4 , cu 2 = cu 3 . (2.4)

În ipoteză că randamentul volumic este η v = 1, Q p = Qt rezultă :

M p = Mt (2.5)

Relaţia (2.5) este ecuaţia fundamentală a turboambreiajului, acesta transmiţând

integral momentul, preluat de la motorul de antrenare.

Randamentul turboambreiajului

Din raportul dintre lucrul mecanic dezvoltat de rotorul de pompă şi cel preluat de
rotorul de turbină se determină randamentul turboambreiajului:
6

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

Lu PT ⋅ ∆t M T ⋅ ωT ωT
η CH = = = = =x
Lc Pp ⋅ ∆t M p ⋅ ω p ω p
(2.6)

x – fiind coeficientul de transmitere, teoretic, variază după prima bisectoare, v. fig.

2.7, valoarea maximă a acestuia este η M = 0,96 − 0,97.
Turboambreiajul funcţionează cu o alunecare de 2 - 4 %. Experimental s-a constatat că
variaţia randamentului are loc după linia punctată. La alunecări aproape nule
funcţionarea cuplajului devine instabilă.

Fig.2. 7. Randamentul turboambreajului Fig.2. 8 Schema de calcul pentru determinarea

debitului

Caracteristicile funcţionale ale turboambreiajului

Prin caracteristici funcţionale înţelegem dependenţa dintre parametrul de

sarcină (moment M), parametrul energetic (putere P), parametrul economic
(randament η) şi parametrul cinematic (viteza unghiulară ω sau coeficient de
transmitere x).
Se deosebesc caracteristici funcţionale la intrare (Mp, Pp, ηp în funcţie de ωp sau
x) indicele p referindu-se la pompă şi caracteristici funcţionale la ieşire (Mt, Pt, ηt în
funcţie de ωt sau x) indicele t referindu-se la turbină. În continuare ne interesează să
obţinem variaţiile Mp= f( ωp ) şi Mt = f( ωt).

Energia specifică imprimată curentului de lichid de către rotorul de pompă Hp este:

u 22 − u12 w12 − w22 c22 − c12

Hp = + +
2g 2g 2g , (2.7)

expresie dedusă în teoria pompelor centrifuge, unde :

u este viteza tangenţială;
w – viteza relativă;
c – viteza absolută;
7

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

indicii 1,2 corespund intrării respectiv ieşirii lichidului de pe pală, v. fig. 2.4, 2.5.
Constructiv se asigură egalitatea vitezelor relative în lungul palelor w = w1 = w2 .
Energia cedată de lichid rotorului de turbină este:

u 32 − u 42 w42 − w32 c32 − c 42

Ht = + +
2g 2g 2g , (2.8)

unde constructiv se asigură egalitatea, w = w3 = w4 , indicii 3,4 corespund intrării

respectiv ieşirii lichidului de pe palele rotorului de turbină.
Diferenţa dintre cele două energii determină pierderea de energie datorată circulaţiei
lichidului:

ψ
H p − Ht = ⋅ w2
2g , (2.9)

unde ψ este un coeficient de proporţionalitate care depinde de tipul turboambreiajului.

Înlocuind în relaţia (2.9), relaţiile (2.7,2.8) obţinem:

u 22 − u12 + c22 − c12 − u 32 + u 42 − c32 + u 42 = ψ ⋅ w 2 ;

c 2 ≅ c3 şi c1 ≅ c 4 ; datorită apropierii celor două rotoare. Astfel
u 22 − u12 − u 32 + u 42 = ψ ⋅ w 2 şi din formula vitezei tangenţiale u = ω ⋅ R ,

a b
Fig.2. 9. Caracteristica de intrare a turboambreajului: a) x – variabil, θ,u = constant;b) x – constant, θ,
u ≠ constant ,u – gradul de umplere; θ – raportul razelor hidraulice.

(ω p ⋅ R2 ) − (ω p ⋅ R1 ) − (ωT ⋅ R2 ) + (ωT ⋅ R1 ) = ψ ⋅ w 2
2 2 2 2
,

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

ω p2 (R22 − R12 ) − ωT2 (R22 − R12 ) = ψ ⋅ w 2

,
(ω 2
p −ω 2
T )(R 2
2 −R 1
2
) =ψ ⋅ w 2
. Introducem notaţiile pentru x coeficientul de transmitere şi
θ raportul razelor hidraulice:
ωT R1
=x =θ
ωp , R2 ;
θ este variabil depinzând de gradul de umplere. Dacă gradul de umplere creşte,
atunci θ scade şi invers. Obţinem deci:
 ω 
2
  R2 
ω 1 −  t
2 

 ⋅ R22 1 − 12  = ψ ⋅ w 2
 R 
 ωp  ( ) ( )
p
 2 
; ω p 1 − x ⋅ R2 1 − θ = ψ ⋅ w şi
  
2 2 2 2 2

viteza de deplasare a lichidului de-a lungul palelor, v. rel. (2.10):

w=
1
(1 − x )(1 − θ ) ⋅ ω
2 2
⋅ R2
ψ
p
, (2.10)
Debitul elementar şi aria de curgere elementară sunt :

dQ = w ⋅ dA,
dA = b ⋅ R ⋅ dϕ
(2.11)
elementele utilizate fiind date în fig. 2.5, b fiind lăţimea palei pe direcţie axială.
Lăţimea suprafeţei de curgere este Rdφ. Deci:

dQ = wbR ⋅ dϕ , (2.12)

2π  
Q = ∫  Rb ⋅
0 
1
⋅ 1 − x 2 1 − θ 2 ⋅ ω p ⋅ R2 ⋅ dϕ 

( )( )
 ψ  (2.13)
În ipoteza că Q p = Qt = ct , produsul R ⋅ b se consideră în punctul de ieşire şi este
considerat proporţional cu raza R2 , b2 = a ⋅ R2 . Expresia debitului devine:

Q = 2π
1
(1 − x )(1 − θ ) ⋅ ω
2 2
⋅ R23 ⋅ a
ψ
p
(2.14)

Din triunghiurile de viteze anterioare, v. fig. 2.5, cu 2 = u 2 , cu1 = u1 = u 4 , în ipoteza că

viteza absolută a lichidului la părăsirea rotorului de turbină este aceeaşi cu cea de la
intrarea în rotorul de pompă, rezultă din relaţia (2.2):

(
M p = ρ ⋅ Q R2 ω 2 − R1 ω1
2 2
), (2.15)
,

Ion Pană
Acţionări hidraulice şi pneumatice curs 2, sala AP 9, 9.10.2012

2π
Mp = ρ ⋅ a ⋅ (1 − x 2 )(1 − θ 2 ) ⋅ ω p ⋅ R23 ( R22 ⋅ ω p − Rt2 ⋅ ω t ) (2.16)
ψ

deoarece u 2 = ω p ⋅ R2 , u 4 = ω t ⋅ R1 . Folosind notaţiile de mai sus :

2π
Mp = ρ ⋅ a ⋅ (1 − x 2 )(1 − θ 2 ) ⋅ ω p ⋅ R25 (1 − x ⋅ θ 2 ) ,
2
(2.17)
ψ

2π
sau notând cu k M = ρ ⋅ a ⋅ (1 − x 2 )(1 − θ 2 ) ⋅ (1 − x ⋅ θ 2 )
32 ψ
M p = k M ⋅ ω p2 ⋅ D25
, (2.18)

unde kM caracterizează toate turboambreiajele dintr-o familie, la care se respectă

condiţiile de similitudine. Caracteristica de intrare M p = f (ω p ) reprezentată grafic
pentru diferite valori ale coeficientului de transmitere x şi umplere constantă în fig.
2.9.a, iar pentru x = ct şi diferite grade de umplere în fig. 2.9.b.

10

Ion Pană