3.

MAŞINA ASINCRONĂ

Maşina asincronă (M.A.) este o maşină formată din două miezuri feromagnetice,
unul fix care îndeplineşte rolul de stator (inductor) şi unul mobil numit rotorul
(indusul), în ambele părţi active se plasează înfăşurările parcurse de curenţi alternativi.
Maşina asincronă (de inducţie) poate funcţiona în regim de motor, de generator
sau frână. Se utilizează în cea mai mare măsură ca motor datorită simplităţii
constructive, fiabilităţii în exploatare şi a caracteristicilor de funcţionare convenabile.
Semnele convenţionale ale maşinilor asincrone se prezintă în figura 3.1.

A B C

A B C

MA
3~
MA
3~

a b c
a) b)
Fig. 3.1. Semnele convenţionale pentru maşina asincronă:
a) M. A. cu rotorul bobinat; b)M. A. cu rotorul în colivie.

Maşinile asincrone se construiesc de la puteri de ordinul waţilor până la zeci de

megawaţi şi turaţii de câteva sute până la o sută de mii de rotaţii pe minut.

3.1 Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare

Părţile principale ale unei maşini de inducţie (figura 3.2) sunt:
a) Statorul realizat din miezul feromagnetic din tole de 0,5 mm grosime pentru
reducerea pierderilor în fier. În crestăturile din stator se plasează înfăşurarea de curent
alternativ care poate să fie monofazată, bifazată sau trifazată. Carcasa serveşte ca
suport pentru miezul feromagnetic şi se realizează din fontă sau oţel. Maşinile de până
la 4 kW sunt prevăzute cu carcase din aluminiu.
b) Rotorul realizat din miez feromagnetic din tole de 0,5 mm grosime. Înfăşurarea
rotorică poate fi executată din conductor din cupru în care caz avem maşini de inducţie
51 MAŞINA ASINCRONĂ-3
cu rotorul bobinat, sau poate fi turnată din aluminiu pentru maşinile de inducţie cu
rotorul în colivie. Rotorul este prevăzut cu un arbore pe care, pentru maşinile cu rotorul
bobinat, se dispun inele colectoare.

Fig. 3.2. Elementele componente ale maşinii de inducţie:

1-arbore; 2-miezul rotoric; 3-înfăşurarea rotorului; 4-miezul statoric;
5-înfăşurarea statorică; 6-carcasă; 7-scuturile; 8-ventilator; 9-capacul
ventilatorului; 10- inele de contact; 11-dispozitiv de ridicare a periilor
şi de scurtcircuitarea a înfăşurării rotorului; 12-maneta dispozitivului 11.

Întrefierul maşinii de inducţie (distanţa între stator şi rotor) este constant şi se

realizează de dimensiuni cât mai mici. Pentru maşinile obişnuite întrefierul se
construieşte între 0,5-0,7 mm.
În figura 3.3 sunt prezentate formele uzuale de crestături statorice şi rotorice.
Pentru maşinile mijlocii şi mari se utilizează crestături cu pereţi paraleli şi dinţi
trapezoidali, iar pentru maşinile de putere mică avem crestături trapezoidale şi dinţi
dreptunghiulari.

a) b)
Fig. 3.3. Forme de crestături:
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 52
a) statorice; b) rotorice pentru colivie.
Înfăşurarea statorică se construieşte din cupru într-un strat sau în două straturi cu
pas scurtat. Înfăşurarea în colivie se execută din aluminiu turnat sub presiune, iar
pentru maşinile de putere mai mare din cupru, bronz sau alamă.
În părţile laterale ale maşinii se găsesc scuturile în care sunt plasate lagărele cu
rulmenţi. Pentru maşinile de putere mare se folosesc lagăre de alunecare.
Clasificarea maşinilor asincrone se poate face:
a) după numărul de faze:
- trifazate;
- monofazate.
b) după construcţia rotorului:
- cu rotorul bobinat;
- cu rotorul în colivie:
- cu colivie simplă;
- cu colivie multiplă.
c) după aplicaţii speciale:
- servomotorul asincron;
- regulatorul de faze;
- motorul liniar asincron;
- tahogeneratorul asincron.
Pe plăcuţa maşinii sunt înscrise următoarele mărimi nominale:
- puterea nominală [kW] cedată la arbore;
- tensiunea de linie la borne în [V];
- curentul de linie în [A];
- turaţia nominală în [rot/min];
- schema de conexiune a înfăşurării statorice;
- factorul de putere;
- tensiunea în rotor [V] între două inele la maşinile cu rotorul bobinat.
Principiul de funcţionare
Prin alimentarea maşinii asincrone trifazate cu un sistem trifazat simetric de
tensiune în stator apare un câmp magnetic învârtitor având turaţia n 1=f1/p. Acest câmp
induce (conform legii inducţiei electromagnetice) tensiuni electromotoare în
înfăşurarea rotorului care vor determina curenţii ce interacţionează cu câmpul magnetic
învârtitor din stator. Interacţiunea dintre câmpul magnetic statoric şi curenţii din rotor
va da naştere la forţe electromagnetice (cupluri) care va roti rotorul în sensul câmpului
din stator.
În studiul maşinilor de inducţie se defineşte viteza relativă sau alunecarea ca
fiind raportul :

(3.1)
unde n este turaţia rotorului. Alunecarea maşinii are valori cuprinse între 0,02 şi 0,05
când la arbore, cuplul rezistent este egal cu cel nominal.
Frecvenţa tensiunii induse în fazele rotorice datorită alunecării este f 2=sf1.
53 MAŞINA ASINCRONĂ-3

La funcţionarea în regim de motor , maşina primeşte putere electrică la

borne şi cedează putere mecanică la arbore.
În regim de generator s<0, maşina primeşte putere mecanică la arbore şi cedează
putere activă la borne. Regimul de frână se realizează pentru s>1, unde puterea
electrică primită la borne şi puterea mecanică primită la arbore se transformă în
căldură.

3.2 Ecuaţiile maşinii asincrone

Se consideră o maşină asincronă trifazată cu înfăşurările concentrate în axele

fazelor ( figura 3.4).
Construcţia maşinii trifazate fiind simetrică, ecuaţiile se stabilesc numai pentru o
singură fază. În regim de motor maşina primeşte puterea electrică în stator, înfăşurarea
din stator este receptoare, iar pentru rotor este sursă, cedează putere.
i1

1
u1 R1 , L1
N1 , f 1
n1

i2 n

 2
u2 R2 , L2
N2 , f2

Fig. 3.4. Maşina asincronă (reprezentarea schematică).

Liniile de câmp magnetic care înlănţuie ambele înfăşurări determină câmpul

magnetic util ce stă la baza transferului de putere din stator în rotor. Câmpul
magnetic care înlănţuie numai înfăşurarea statorică sau rotorică constituie câmpul
magnetic de dispersie respectiv .
Aplicând legea inducţiei electromagnetice pentru stator respectiv rotor (similar
ca şi la transformator) se obţin ecuaţiile în complex sub forma:
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 54
(3.2)
(3.3)
unde reactanţa de dispersie din stator este: , iar reactanţa de dispersie
rotorică: .
Tensiunea electromotoare indusă în rotor depinde de frecvenţa rotorică f 2=sf1,
prin urmare pentru o înfăşurare de curent alternativ plasată rotor (paragraful 1.6) avem:

(3.4)
unde reprezintă factorul de înfăşurare pentru rotor.
Dacă se consideră maşina asincronă cu rotorul în colivie (U 2=0), ecuaţia (3.3)
prin împărţirea cu s devine:

(3.5)

adică rotorul maşinii se echivalează din punct de vedere electromagnetic cu un rotor

imobil faţă de stator în care frecvenţa tensiunilor şi a curenţilor este aceeaşi cu cea din
stator. Prin urmare, parametrii rotorului echivalent sunt şi X2.

Solenaţia totală a maşinii este determinată de solenaţia statorului la

care se adaugă solenaţia rotorului - figura 3.5.
n1
1

n1
 01

2
n1  n

Fig. 3.5. Câmpurile magnetice învârtitoare.

(3.6)
sau:
55 MAŞINA ASINCRONĂ-3

(3.7)
Pentru maşina asincronă trifazată numărul de faze în stator sunt m 1=3, pentru
rotorul bobinat avem m2=3, iar pentru rotorul în colivie m 2=NC2 – numărul de crestături
rotorice.
Numărul de crestături rotorice ( relaţia 1.19) N C2=2ρq2m2 de unde rezultă pentru
rotorul în colivie numărul de spire pe fază (sb=1).
Dacă în relaţia (3.7) se introduce factorul de transfomare al curenţilor

rezultă ecuaţia solenaţiilor sub forma:

(3.8)
Similar ca la transformatorul electric, ţinând cont de pierderile în fier rezultă,
tensiunea electromotoare indusă în stator:

(3.9)
iar pentru tensiunea electromotoare indusă în rotorul echivalent

(3.10)

unde: reprezintă raportul de transformare a tensiunilor.

Prin urmare, sistemul de ecuaţii ce defineşte funcţionarea maşinii asincrone cu

rotorul echivalent, este:

(3.11)
Ecuaţiile cu mărimile raportate din rotor la stator corespund unei maşini cu
rotorul echivalent, imobil, cu acelaşi număr de faze şi numere de spire în rotor ca şi în
stator.
Cu notaţiile:

; ; ; ;

ecuaţiile (3.11) devin:

 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 56

(3.12)

Dacă rotorul este în colivie avem , iar pentru rotorul bobinat la care se
conectează, în circuitul rotoric rezistenţe suplimentare, în ecuaţia a doua din sistemul
(3.12) se înlocuieşte .
În sistemul (3.12) mărimile cunoscute sunt , şi parametrii electrici
(rezistenţe, inductivităţi), iar necunoscutele sunt mărimile: , , şi .
Rezolvând sistemul (3.12) obţinem:

(3.13)

de unde rezultă schema echivalentă „T” a maşinii de inducţie, prezentată în figura 3.6.

I1 R1 X1 ' R2' X 2'

I2
I 01

R1m 1 s '
R2
U1 s

X 1m

Fig. 3.6. Schema electrică echivalentă în „T” a maşinii asincrone.

Rezistenţa îndeplineşte rolul de rezistenţă de sarcină. Pentru s=0

avem , obţinându-se curentul rotoric , adică mersul în gol al

maşinii corespunzător schemei echivalente prezentate în figura 3.7,a.

Z1
I 10 Z1 Z2
'
I 1SC

U1 Z 1m U1
57 MAŞINA ASINCRONĂ-3

a) b)
Fig. 3.7. Schemele echivalente a maşinii asincrone:
a)mersul în gol; b) regimul de scurtcircuit.

Pentru s=1 (la pornire) se obţine , rezultă regimul de scurtcircuit

corespunzător schemei echivalente prezentată în figura 3.7,b.
Schema echivalentă în „L” a maşinii de inducţie (figura 3.8) se obţine din
ecuaţia:

(3.14)

unde:

(3.15)

Constanta complexă se poate înlocui cu o constantă reală

care în mod obişnuit , valori mai mici corespund maşinilor de

putere mai mare.

'' C1 Z 1 C12 R2' C12 X 2'2

I1 I2

I 01
1 s '
U1 C1 Z 1 m C12 R2
s

Fig. 3.8. Schema echivalentă în „L” a maşinii asincrone.

Diagrama fazorială corespunzător ecuaţiilor 3.12 este prezentată în figura 3.9.

U1 jX 1 I 1

R1 I 1
 U e1
I1
'
I2
1
I 01
I '
2

'
R ' 2
I2
2
s
U e1
'
jX 2' I 2
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 58

Fig. 3.9. Diagrama fazorială a maşinii asincrone.

Ordinea fazorilor pentru trasarea diagramei este următoarea:

şi .

3.3 Caracteristicile de funcţionare ale maşinilor de inducţie

În regim de motor, maşina primeşte de la reţea puterea P 1. Din această putere o

parte acoperă pierderile din stator: P Fe – pierderile în fier; Pcu1 – pierderile în
înfăşurarea statorică (figura 3.10). Puterea interioară P i este puterea cedată rotorului de
către stator. Dacă maşina este cu rotorul în colivie, în rotor avem: P cu2 – pierderile în
înfăşurarea rotorică şi Pm – pierderile mecanice, iar ceea ce rămâne este puterea cedată
de maşină la arbore.

P1 PFe
Stator
PCu1

Rotor
Pi
PCu 2
Pm

P2
59 MAŞINA ASINCRONĂ-3

Fig. 3.10. Bilaţul de putere la maşina de inducţie cu rotorul în colivie în regim de motor.

Pierderile în stator (PFe+Pcu1) rezultă din figura 3.6 şi sunt determinate de

relaţiile:

(3.16)

(3.17)
Puterea interioară cedată rotorului se calculează cu relaţia:

(3.18)

iar pierderile în înfăşurarea rotorului sunt:

(3.19)
Prin urmare se pot scrie următoarele relaţii:
(3.20)
(3.21)
unde Ω reprezintă viteza unghiulară a rotorului.
Cuplul electromagnetic rezultă din relaţia (3.20):

(3.22)

sau:

(3.23)

cu Ω1 – viteza unghiulară a câmpului magnetic învârtitor din stator.

În relaţia (3.23) s-a ţinut cont de faptul că alunecarea maşinii se determină din
, unde: , .
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 60
Curentul din rotor se obţine prin rezolvarea sistemului (3.12), sub forma:

(3.24)

sau:

(3.25)

Care înlocuit în (3.23) obţinem expresia pentru cuplul electromagnetic:

(3.26)

Cuplul maxim rezultă pentru , obţinându-se alunecarea critică:

(3.27)

şi valoarea cuplului maxim:

(3.28)

unde pentru regimul de motor avem semnul (+) şi semnul (-) pentru regimul de
generator.
Caracteristicile mecanice M=f(s) şi n=f(M) sunt prezentate în figura 3.11.

M n
Mk G
nk G
M n1
MN nk
 sk 0 F M
sN sk 1
G
 M kG Mp Mk M
F
 Mk
61 MAŞINA ASINCRONĂ-3

Fig.3.11. Caracteristicile mecanice ale maşinilor asincrone:

M – motor; G – generator; F – frână.

Din relaţia (3.28) se observă că valoarea cuplului maxim în regim de generator

este mai mare decât în regim de motor.
Adeseori în acţionările electrice se foloseşte expresia simplificată a cuplului
electromagnetic:

(3.29)

numită relaţia lui Kloss.

Curentul din stator se determină cu relaţia:

(3.30)

având valoarea efectivă:

(3.31)

unde
Factorul de putere se determină din impedanţa echivalentă sub forma:

(3.32)

iar randamentul maşinii cu relaţia:

(3.33)
sau se poate exprima în funcţie de alunecarea maşinii dacă n=n 1(1-s).

Exemplul 3.1
Pentru un motor asincron trifazat cu rotorul în colivie de putere P N=4 kW,
UN=380 V la turaţia nominală nN=1440 rot/min, se stabilesc următorii parametrii
electrici: R1=1,694Ω; X1=2,323Ω; R1m=3,690Ω; X1m=59,40Ω; R2’=1,124Ω şi X2’=2,529
Ω.
Caracteristicile de funcţionare pentru maşina prezentată sunt trasate în figura
3.12.
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 62

Fig.3.12. Caracteristicile de funcţionare ale motorului de inducţie

trifazat cu rotorul în colivie de PN=4 kW la nN=1440 rot/min.

Mărimile nominale la sN=0,04 sunt: I1N=8,224 A; I2N=7,031A; MN=26,529 Nm;

cosφ1N=0,854 şi ηN=0,863.
Curentul la mersul în gol I10=3,552 A, iar cuplul la pornire Mp=31,633 Nm.
Caracteristicile de funcţionare prezentate în figura 3.12 pentru M=f(s) şi I 1=f(s)
sunt raportate la valorile nominale, iar turaţia se raportează la turaţia sincronă.

3.4 Pornirea maşinii asincrone

Metodele aplicate la pornirea maşinii asincrone depind de construcţia acesteia,

cu rotorul în colivie sau cu rotorul bobinat.
În general, se urmăreşte ca în procesul de pornire să avem un cuplu de pornire
Mp mare şi un curent de pornire Ip cât mai mic.
Durata procesului de pornire depinde de momentul de inerţie J a maselor aflate
în mişcarea de rotaţie şi de cuplu rezistent la arbore.

3.4.1 Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul în colivie

a) Pornirea directă
Maşina este conectată direct la reţeaua de alimentare. Prin această metodă se pot
porni maşini până la 4 kW. Din schema echivalentă la scurtcircuit rezultă curentul la
pornire:
63 MAŞINA ASINCRONĂ-3

(3.34)

ce poate ajunge până la şapte ori curentul nominal.

Prin urmare, la puteri mari, şocul de curent este puternic, determinând
distrugerea reţelei de alimentare.

b) Pornirea stea-triunghi (Y-Δ)

Motorul porneşte cu înfăşurarea statorului în conexiunea stea Y, iar după ce intră
în turaţie, se conectează în triunghi Δ.

Ul
Ul
Il
Il If

Uf Uf

Y 
Fig.3.13. Conexiunea stea- triunghi.

Trecerea de la conexiunea stea în triunghi (figura 3.13) se realiza manual sau

automat.
La pornire pentru conexiunea stea avem:

(3.35)

iar pentru triunghi, curentul la pornire este:

(3.36)

unde Zp reprezintă impedanţa la pornire a maşinii asincrone.

Din relaţiile (3.35) şi (3.36) rezultă:
(3.37)
adică o micşorare a curentului de 3 ori.
Cuplul la pornire depinde de pătratul tensiunii de alimentare:

(3.38)

adică o micşorare a cuplului de pornire de 3 ori, ceea ce reprezintă un dezavantaj a

acestei metode.
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 64
Trebuie avut în vedere că la trecerea de la conexiunea stea în triunghi tensiunea
de linie (380 V) devine egală cu tensiunea de fază iar motorul se distruge foarte repede.
Este cazul motoarelor de inducţie care au scris pe plăcuţa indicatoare 220/380 V.
Pe plăcuţa indicatoare trebuie să existe menţiunea 380/660 V pentru trecerea din
stea în triunghi.
Scăderea cuplului la pornire în conexiunea stea determină pornirea maşinii cu
cuplul rezistent redus la arbore, specifică ventilatoarelor electrice.

c) Pornirea cu bobine sau rezistenţe

Între reţeaua de alimentare şi maşină se conectează bobine sau rezistenţe având
ca scop reducerea tensiunii de alimentare a maşinii şi prin aceasta reducerea curentului
de pornire (figura 3.14).
R S T

R, L

U R,L

MA
3~

Fig. 3.14. Pornirea cu rezistenţe sau bobine.

Tensiunea pe o fază a maşinii fiind: .

Dacă curentul de pornire se reduce de K ori, cuplul la pornire se reduce de K 2
ori, ceea ce reprezintă un dezavantaj. După ce s-a realizat procesul de pornire,
rezistenţa poate fi şuntată manual sau automat, maşina fiind alimentată în continuare la
tensiunea nominală a reţelei.

d) Pornirea cu autotransformator
Se are în vedere reducerea tensiunii de alimentare cu ajutorul
autotransformatorului – figura 3.15.

R S T
I PAT

Up
Us

I PM

MA
3~
65 MAŞINA ASINCRONĂ-3

Fig. 3.15. Pornirea cu autotransformator.

Curentul de pornire cu autotransformator se determină cu relaţia:

(3.39)

unde Ipd este curentul la pornirea prin conectarea directă a maşinii la reţeaua de

alimentare, iar reprezintă raportul de transformare.

Cuplul de pornire cu autotransformator se calculează cu relaţia:

(3.40)

Prin reducerea curentului de pornire de K 2 ori, are lor o reducere a cuplului de

pornire de K2 ori.
Această metodă se aplică maşinilor asincrone de putere mare.
Reducerea tensiunii de alimentare se poate realiza cu un variator de tensiune cu
tiristoare sau triacuri prezentat în figura 3.16.

R S T

MA
3~
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 66

a) b)
Fig. 3. 16 Pornirea cu variator static de tensiune:
a) cu tiristoare; b) cu triacuri.

În locul celor două tiristoare conectate în antiparalel se poate utiliza un triac

(figura 3.16,b).
Valoarea efectivă a tensiunii ce alimentează maşina este:

(3.41)

unde α este unghiul de comandă a tiristoarelor.

Avantajul folosirii variatorului static de tensiune constă în eliminarea pierderilor
de energie electrică în rezistenţe sau pe autotransformator, dezavantajul constă în
costul ridicat al variatorului de tensiune.

3.4.2 Pornirea motoarelor asincrone cu rotorul bobinat

Motoarele de inducţie cu rotorul bobinat se utilizează în special pentru puteri

mari. În circuitul rotoric se conectează rezistenţe adiţionale modificând alunecarea
critică a maşinii, cuplul critic conform relaţiei (3.28) rămâne constant.
La pornire (s=1) în circuitul rotoric se conectează întreaga rezistenţă a
reostatului de pornire (figura 3.17,a) maşina pornind pe caracteristica II (figura 3.17,b)
la un cuplu de pornire de valoare mare.

R S T

M
MA 0 I II
3~ Mk

M max

I M min
MN

II 0 sN sko skII s
skI 1
67 MAŞINA ASINCRONĂ-3

R b)

a)

Fig. 3.17 Pornirea maşinii cu rezistenţe adiţionale conectate în circuitul rotoric:

a) schema electrică; b) caracteristicile mecanice

Pe măsură ce creşte turaţia, alunecarea maşinii scade, punctul de funcţionare

trece pe caracteristica I apoi pe caracteristica naturală 0 şi se opreşte în punctul (s N,
MN).
Dimensionarea reostatului de pornire se realizează pentru două valori ale
cuplului Mmin=(1,1…1,3)MN şi Mmax=(1,5…2)MN .
În funcţie de verificarea motorului electric la pornire se proiectează treptele
reostatului de pornire.

3.5 Modificarea turaţiei maşinii asincrone

Din definiţia alunecării (rel.3.1) rezultă turaţia maşinii asincrone sub forma:
(3.42)
Din relaţia (3.42) rezultă posibilităţile de reglare a turaţiei prin:
1. Modificarea numărului perechilor de poli – p;
2. Modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare – f 1;
3. Modificarea alunecării maşinii-s.

3.5.1 Reglarea turaţiei prin modificarea numărului de poli

Modificarea numărului de poli se realizează pentru înfăşurarea din stator. Pentru

aceasta, înfăşurarea are capetele de bobină scoase la cutia de borne.
Pentru maşinile asincrone cu rotorul bobinat, schimbarea lui p implică
schimbarea numărului perechilor de poli din rotor, din care cauză sunt necesare mai
multe inele colectoare, complicând asfel construcţia maşinii.
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 68
Pentru maşinile asincrone cu rotorul în colivie, numărul de poli din stator se
adaptează la numărul de poli din stator.
În figura 3.18 se prezintă o modificare a turaţiei în raportul 1:2.

N S N N S

A X A X
p2 p 1
n1  1500rot / min n1  3000rot / min
Fig. 3.18 Modificarea turaţiei prin modificarea numărului de poli.

Se poate realiza şi alte rapoarte a turaţiei dacă în stator se utilizează două

înfăşurări separate, fiecare se utilizează cu un număr schimbabil de poli.
Aceste maşini se folosesc pentru acţionarea pompelor, ventilatoarelor, maşinilor
unelte, etc.

3.5.2 Reglarea turaţiei prin modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare

Modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare se realizează cu convertoarele

statice de frecvenţă. Aceste convertoare sunt construite cu ajutorul tiristoarelor pentru
maşinii de putere mare sau cu tranzistoare pentru maşini de putere redusă.
În general se utilizează două tipuri de convertoare:
1. Convertoarele statice directe, care realizează conversia energiei electrice între
R S T
două sisteme de curent alternativ cu frecvenţe diferite. Pentru maşinile asincrone
U 1(convertor
trifazate cu turaţii reduse se utilizează cicloconvertoare , f1 tri-trifazat) prezentat
în figura 3.19.

Transfomator

U 2 , f2
MA
3~
69 MAŞINA ASINCRONĂ-3

Fig. 3.19. Convertor de frecvenţă direct (cicloconvertor).

Un cicloconvertor trifazat este format din trei convertoare de frecvenţă pentru

fiecare fază. Prin modificarea unghiurilor de comandă a tiristoarelor se modifică
tensiunea U2, iar frecvenţa f2 se modifică prin schimbarea frecvenţei de comutare a
convertoarelor componente.
Dacă la intrarea cicloconvertorului avem frecvenţa f 1 şi tensiunea efectivă U 1
constante, la ieşirea se obţin mărimile f 2<f1 şi o altă tensiune U2, independente de
mărimile de intrare.
Pentru un conţinut redus de armonici în tensiunea de ieşire, cicloconvertoarele
sunt comandate cu un unghi de comandă care variază de la tiristor la tiristor după o
lege sinusoidală.
2. Convertoarele statice indirecte de frecvenţă cu circuit intermediar de curent
continuu, realizează o conversie dublă a energiei electrice. Convertorul este format
dintr-un redresor care transformă curentul alternativ în curent continuu şi un invertor
care transformă curentul continuu în curent alternativ. Aceste convertoare se folosesc
la modificarea turaţiei în limite largi de variaţie a acesteia.
În figura 3.20 se prezintă un convertor trifazat indirect de frecvenţă format dintr-
un redresor comandat pentru modificarea tensiunii pe maşina asincronă şi un invertor
pentru modificarea frecvenţei.

  L

R MA
UR 3~
S
T

Re dresor   Invertor
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 70

Fig.3.20. Convertor indirect de frecvenţă.

Pentru a menţine un flux constant în maşină la modificarea frecvenţei tensiunii

de alimentare este necesar ca U/f=ct.
În realitate pentru ca maşina să funcţioneze la aceeaşi capacitate de suprasarcină,
randament şi factor de putere este necesar îndeplinirea relaţiei:

(3.43)

Caracteristicile mecanice la modificarea frecvenţei tensiunii de alimentare sunt

prezentate în figura 3.21.
n
n1''

f  fN U  U N
n1

f  fN
n1'
U
f  fN  ct
f

0 M
Fig. 3.21. Caracteristicile mecanice ale maşinilor asincrone la modificarea frecvenţei.

Pentru o maşină dată avem P=ct şi cum P=MΩ, rezultă că la creşterea turaţiei
cuplul electromagnetic scade.
Când se analizează funcţionarea maşinii în regim permanent sau tranzitoriu este
necesar a se ţine seama de modificarea parametrilor electrici în raport cu frecvenţa, în
special a parametrilor rotorici şi .

3.5.3 Reglarea turaţiei prin modificarea alunecării

71 MAŞINA ASINCRONĂ-3
Alunecarea maşinii asincrone se poate modifica prin variaţia tensiunii de
alimentare sau prin modificarea rezistenţei circuitului rotoric.
Variaţia tensiunii de alimentare a maşinii se realizează cu ajutorul
autotransformatorului sau cu ajutorul electronicii de putere prin variatoare de tensiune
(figura 3.16).
Domeniul de reglare a turaţiei prin această metodă este restrâns aşa cum rezultă
din figura 3.22. Tensiunea de alimentare poate fi modificată numai în sensul scăderii
faţă de tensiunea nominală şi prin urmare, rezultă o scădere a capacităţii de
supraîncărcare a maşinii.

M
Mk

U 2  U1  U N

MN UN
U1
U2
0 s N s1 s2 sk s
Fig. 3.22 . Modificarea alunecării prin variaţia tensiuni de alimentare.

Pentru acelaşi cuplu nominal la arbore rezultă alunecările s 1 respectiv s2 în

funcţie de tensiunea de alimentare, obţinându-se astfel turaţiile n 1 şi n2.
Se preferă, pentru această metodă motoare asincrone cu rezistenţe rotorice mari
deoarece acestea au alunecări critice s k suficient de mari.
Modificarea rezistenţei circuitului rotoric se aplică pentru motoarele cu rotorul
bobinat la care în circuitul rotoric se conectează rezistenţe adiţionale.
În acest caz, se poate realiza o gamă mai mare de turaţii, dar pe măsură ce
alunecarea creşte, puterea disipată în înfăşurarea rotorică pentru acelaşi cuplu dat
creşte şi rotorul se încălzeşte inadmisibil de mult.
Caracteristicile mecanice pentru maşina asincronă cu rotorul bobinat în
condiţiile modificării rezistenţei circuitului rotoric sunt prezentate în figura 3.23.

M
Mk
R '  R '"

R2'  R ''

R2  R '
MN

R2
0 sN s' s k s '' sk' s k'' s 1 s
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 72

Fig. 3.23. Modificarea alunecării prin modificarea rezistenţei circuitului rotoric.

Din figura 3.23 rezultă că la creşterea valorii rezistenţei adiţionale din circuitul
rotoric, alunecările obţinute (s”) pot depăşii alunecarea critică.
În practică această metodă se utilizează rar datorită caracterului neeconomic.
Rezistenţa rotorului se poate modifica cu ajutorul unui contactor static de curent
continuu numit chopper, prezentat în figura 3.24.
L Id

R
MA Rd
S 3~
CS

Fig. 3.24. Modificarea turaţiei prin modificarea rezistenţei circuitului rotoric.

Pentru a înţelege principiului de funcţionare se consideră că energia electrică

disipată în rezistenţa adiţională conectată în circuitul rotoric este egală cu energia
electrică disipată în rezistenţa R d:
(3.44)
unde ta este perioada curentului prin rezistenţa adiţională, iar t e reprezintă perioada
curentului prin rezistenţa Rd.
În cazul unui redresor trifazat valoare efectivă a curentului redresat
care înlocuită în relaţia (3.44) rezultă:

(3.45)

adică, modificând te se obţine o modificare a rezistenţei adiţionale conectate în circuitul

rotoric, similar ca în cazul modificării turaţiei cu ajutorul reostatului conectat în rotor.
73 MAŞINA ASINCRONĂ-3
3.5.4 Reglarea turaţiei prin modificarea tensiunii din circuitul rotoric (cascada
Scherbius)

Această metodă se utilizează pentru maşinile asincrone cu rotorul bobinat la care

între rotor şi reţeaua de alimentare a maşinii se conectează un mutator (redresor +
invertor).
Puterea electromagnetică cedată de rotor pe la inele este redresată printr-o punte
cu diode, apoi convertită în energie de curent alternativ de către un invertor cu
tiristoare (figura 3.25).

U1 , f1

ML MA
3~ TE

U 2 , f2

L UI
UR

R I
Fig. 3.25 Schema cascadei Scherbius

Transferul de energie electrice de la mutator la reţeaua de alimentare (U 1, f1) se

realizează printr-un transformator de adaptare TE.
Redresorul fiind trifazat în punte cu diode are tensiunea de la ieşire U R:
(3.46)
iar tensiunea de la ieşirea invertorului depinde de unghiul de comandă α al tiristoarelor
sub forma:
(3.47)
de unde rezultă relaţia dintre tensiunea din rotorul maşinii asincrone şi tensiune la
ieşirea invertorului:
(3.48)
Prin urmare, valoarea tensiunii la bornele rotorului se comandă prin unghiul de
comandă al tiristoarelor, valoarea acesteia impunând viteza de rotaţia a maşinii.
Caracteristicile mecanice în funcţie de unghiul de comandă α sunt prezentate în
figura 3.26.
M n

n1
  90o   90 o

MN   120o
  120o 0,5n1
  150o   150o

0 0,5 1 s 0 MN M
a) b)
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 74

Fig. 3.26. Caracteristicile mecanice ale cascadei Scherbius:

a) M=f(s); b) Ω=f(M).

Din figura 3.26 rezultă o utilizare eficientă a motorului de inducţie conectat în

cascadă Scherbius, în instalaţiile ce necesită pe întreaga plajă a vitezei, un cuplu la
arbore constant, cât mai aproape de cel nominal. Din considerente economice, turaţia
se limitează până la 0,5n1.

3.6 Frânarea maşinii asincrone

Maşina asincronă funcţionează în regim de frână pentru s>1. Această condiţie se

realizează prin inversarea sensului de rotaţie a rotorului sau prin inversarea sensului de
rotaţie a câmpului magnetic învârtitor din stator.

3.6.1 Frânarea prin contracurent

Se presupune că maşina funcţionează în regim de motor, sensul câmpului

magnetic învârtitor este acelaşi cu sensul rotorului. Maşina se deconectează de la reţea
şi se alimentează cu succesiunea fazelor modificată. În această situaţie, rotorul se
roteşte în sens invers câmpului magnetic învârtitor. Cuplul electromagnetic dezvoltat
de maşină este un cuplu de frânare, ce determină oprirea maşinii şi apoi rotirea
rotorului în sens opus.

n
B A
M
F 1
2
0 M
F
M
75 MAŞINA ASINCRONĂ-3

Fig. 3.27. Caracteristicile mecanice la frânarea prin contracurent.

Punctul de funcţionare A de pe caracteristica 1 corespunzătoare funcţionării

maşinii ca motor, trece în punctul B pe caracteristica mecanică 2 corespunzătoare
funcţionării maşinii ca frână (figura 3.27).
Dacă maşina este cu rotorul în colivie, pentru reducerea curenţilor la frânare prin
contracurent se reduce tensiunea de alimentare.
Această metodă este cea mai simplă şi des folosită.

3.6.2 Frânarea suprasincronă

Maşina funcţionează în regim de generator, turaţia rotorului este mai mare decât
turaţia câmpului magnetic învârtitor.
În regim de generator cuplul electromagnetic schimbă de semn, devine un cuplu
de frânare, maşina cedează putere activă reţelei de alimentare, avem o frânare prin
recuperare.
În practică se întâlneşte în cazul aparatelor de ridicat greutăţi, în timpul coborârii
acestora, când se depăşeşte viteza de sincronism n 1.
Dezavantajul acestei metode constă în faptul că, frânarea are loc numai la viteze
mai mari decât cea sincronă.

3.6.3 Frânarea dinamică

Maşina este deconectată de la reţeaua de alimentare şi apoi alimentată în stator

cu o sursa de tensiune continuă. În maşină se dezvoltă un cuplu electromagnetic ce se
opune sensului de mişcare a rotorului. În figura 3.28 se prezintă modul cum ia naştere
cuplul electromagnetic.
B

F
I

Rotor n

I F


Fig. 3. 28. Explicaţia privind frânarea dinamică.

Cuplul de frânare Adepinde de valoarea
B turaţiei
C rotorului, acesta fiind nul pentru
n=0.
C2 modificând
Variaţia cuplului de frânare se obţine C1 intensitatea curentului
continuu.

3.6.4 Frânarea prin conectare monofazată

Această metodă presupune deconectarea unei faze în stator şi introducerea unor

rezistenţe adiţionale în rotor (figura 3.29).

Ra
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 76

Fig.3.29. Frânarea prin conectare monofazată.

În timpul mersului dacă se doreşte frânarea maşinii se deschide întrerupătorul C 1

şi se închide întrerupătorul C2.
Printr-o alimentare nesimetrică în maşină ia naştere un câmp magnetic învârtitor
eliptic care se descompune în două câmpuri magnetice învârtitoare circulare. Un câmp
roteşte în sensul rotorului, iar celălalt în sens invers mişcării rotorului. Câmpul invers
dezvoltă un cuplu electromagnetic de frânare. Raportul între cuplul direct şi invers se
stabileşte prin intermediul reostatului conectat în circuitul rotoric.
În general, maşina asincronă în regim de frână primeşte energie electrică de la
reţea şi energie mecanică pe la arbore, care sunt transformate în căldură în interiorul
maşinii.
Din această cauză maşina este puternic solicitată termic, motiv pentru care
durata frânării trebuie să fie redusă.

3.7 Generatorul asincron

Maşina asincronă funcţionează în regim de generator dacă turaţia la arbore este

mai mare decât turaţia câmpului magnetic învârtitor din stator, n>n 1 (s<0).
În regim de generator, maşina primeşte la arbore putere mecanică şi cedează
putere activă la borne, absorbind putere reactivă.
Generatorul asincron poate fi cuplat la sistemul energetic unde tensiunea şi
frecvenţa este impusă de aceasta, sau poate funcţiona autonom când pentru
77 MAŞINA ASINCRONĂ-3
magnetizarea miezului feromagnetic se conectează la borne o baterie de condensatoare
(figura 3.30).

R
Consumator
S IG
T' IC

PM G
3~

Fig. 3.30. Generator asincron trifazat autonom.

O condiţie importantă pentru funcţionare în regim autonom este determinată de

câmpul magnetic remanent din miezul feromagnetic al rotorului.
Dacă generatorul funcţionează în gol (fără consumator), fluxul magnetic
remanent induce în înfăşurarea rotorului tensiuni electromotoare, acestea
determină curentul capacitiv IC (figura 3.31) în fază cu fluxul remanent realizând
procesul de autoexcitare a maşinii.

r
IC

Ue

Fig. 3.31. Diagrama de fazori în procesul de autoexcitare a generatorului asincron.

Tensiunea la bornele maşinii la funcţionarea în gol la finele procesului de

autoexcitare este determinată de punctul de intersecţie al curbei de magnetizare
şi dreapta (figura 3.32), adică .

U U o  f (I  )
A
Uo  X c Ic

0 I
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 78

Fig.3.32. Determinarea punctului de funcţionare a generatorului asincron autoexcitat.

Dacă se neglijează rezistenţa din stator, curentul de magnetizare este determinat

de relaţia:

(3.49)

iar curentul din bateria condensatoare Ic este:

(3.50)
de unde rezultă pulsaţia tensiunilor la borne:
(3.51)

Cum şi rezultă:

(3.52)

Capacitatea necesară pentru realizarea autoexcitării maşinii asincrone se

determină din condiţia de existenţă a punctului de intersecţie A, adică:

(3.53)

La funcţionarea în sarcină activă a generatorului asincron, păstrând viteza de

rotaţia constantă, frecvenţa scade datorită alunecării (f=pn, n=n 1(1-s)).
Variaţia tensiunii în funcţie de sarcină este reprezentată în figura 3.33, pentru
diferite valori ale factorului de putere.

U
U0

cos   0,8 cos   1

0 I1
79 MAŞINA ASINCRONĂ-3

Fig.3.33. Caracteristica în sarcină a generatorului asincron.

Funcţionarea stabilă, în sarcină, are loc până la limita cuplului maxim şi depinde
de natura sarcinii. Limitele între care poate varia turaţia rotorului sunt: n=n 1 n1(1+sN).
Generatoarele asincrone se folosesc în instalaţiile energetice de mică putere cum
sunt microhidrocentrale, centrale eoliene, avantajul constă în siguranţa funcţionării şi a
exploatării simple.

3.8 Funcţionarea în condiţii nesimetrice a maşinii asincrone

Funcţionarea în condiţii nesimetrice a maşinii este determinată de întreruperea

unei faze în rotor sau stator, de scurtcircuitarea înfăşurărilor sau în cazul alimentării cu
tensiunii nesimetrice.

3.8.1 Întreruperea unei faze din stator

Se consideră o maşină asincronă cu statorul în conexiune stea, având faza A

întreruptă ( figura 3.34).
În vederea analizei funcţionării maşinii se apelează la metoda componentelor
simetrice.

IA 0 UA
A
UB
IB  I
B
U UC
IC
C
Fig.3.34. Întreruperea unei faze de alimentare.

Sistemul nesimetric se descompune într-un sistem direct şi unul invers,

succesiunea omopolară este nulă neavând pe unde să se închidă.

Pentru succesiunea directă avem alunecarea , iar succesiunii

inverse îi corespunde alunecarea .

În cazul acesta, maşina asincronă este formată din două maşini asincrone
alimentate simetric având alunecările s d şi si.
Prin urmare, impedanţele echivalente corespunzătoare celor două succesiuni
sunt:
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 80

(3.54)

(3.55)

de unde rezultă:
(3.56)
(3.57)
Cu faza A întreruptă avem de unde pe baza relaţiilor
determinate din componentele simetrice se obţine:
(3.58)
Tensiunea la bornele maşinii este determinată de relaţia:

şi ţinând cont de relaţiile (3.56), (3.57) şi (3.58) rezultă:

(3.59)
Cuplul electromagnetic este rezultatul celor două cupluri corespunzătoare
succesiunii directe şi inverse:

(3.60)

cu aproximare şi se obţine:

(3.61)

Caracteristica mecanică a maşinii asincrone la funcţionarea în două faze este

prezentată în figura 3.35.

Md
M
M  Md  Mi

O 1
2 s

Mi
81 MAŞINA ASINCRONĂ-3

Fig. 3.35. Caracteristica mecanică la conectarea monofazată a maşinii asincrone.

Componenta inversă a cuplului electromagnetic M i acţionează în sens contrar

rotorului, determinând o reducere a turaţiei, pe lângă aceasta determină şi o scădere a
randamentului maşinii datorită pierderilor suplimentare în înfăşurări şi în fier având în
vedere că frecvenţa curenţilor rotorici este: .

3.8.2 Întreruperea unei faze din rotor

Se consideră o maşină asincronă simetrică în stator şi alimentată cu un sistem

trifazat simetric de tensiunii. Câmpul magnetic învârtitor din stator de turaţie n 1 induce
în rotor tensiuni de frecvenţa f2=sf1. Dacă se întrerupe o fază din rotor, curenţii
determinaţii de tensiunea indusă formează un sistem nesimetric, care se compune din
două sisteme simetrice de succesiune directă şi inversă.
Curenţii rotorici de succesiune directă determină un câmp magnetic învârtitor
care faţă de rotor are turaţia , iar faţă de stator turaţia este
. Interacţiunea între câmpul magnetic statoric şi curenţii
rotorici de succesiune directă determină apariţia cuplului electromagnetic direct M d.
Curenţii rotorici de succesiune inversă determină câmpul magnetic învârtitor ce
roteşte în sens invers faţă de rotor cu turaţia . Faţă de stator turaţia
câmpului invers este . Acest câmp induce în stator
tensiunea electromotoare de frecvenţă stabilind un sistem simetric de
curenţi de această frecvenţă. Interacţiunea între câmpul magnetic invers rotoric şi
curenţii statorici de succesiune inversă de frecvenţă f i determină cuplul electromagnetic
invers Mi. Acest cuplu se anulează pentru s=0,5 când n 2i=0 şi deci nu se vor induce
curenţi în stator.
În figura 3.36 se prezintă caracteristica mecanica a maşinii asincrone cu rotorul
nesimetric.

M
Md

M  Md  Mi

0 0,5 1 s
Mi
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 82

Fig.3.36. Caracteristica mecanică a maşinii asincrone cu rotorul asimetric.

Pentru turaţii ale rotorului cuplul electromagnetic invers Mi are

un caracter de frânare; pentru cuplul electromagnetic invers este un

cuplu de antrenare.
La pornire, cuplul electromagnetic rezultant M este mai mare decât cuplul
electromagnetic direct Md. Prin urmare, maşina asincronă cu rotorul nesimetric poate
porni la cupluri rezistente mari.

3.9 Maşini asincrone monofazate

Maşinile asincrone monofazate se utilizează unde reţeaua de alimentare este

monofazată, acestea se construiesc pentru puteri mici începând de la 50 W până la 3
kW.
Maşina asincronă monofazată normală are în stator o singură înfăşurare dispusă
pe 2/3 din crestături, restul de crestături rămânând libere. Această maşină poate fi
studiată dacă se consideră ca o maşină trifazată având o fază din stator întreruptă. Prin
urmare, ecuaţiile prezentate în §3.8.1 sunt valabile pentru maşina asincronă
monofazată normală.
O altă categorie de maşini asincrone monofazate, des utilizate în practică sunt
maşinile monofazate cu fază auxiliară. În statorul maşinii se plasează a doua înfăşurare
decalată în spaţiu cu unghiul electric sau cu un unghi oarecare faţă de faza
principală. Rolul acestei înfăşurări este de-a determina un câmp magnetic învârtitor cu
ajutorul căruia maşina să pornească.
Pentru o maşină asincronă monofazată cu fază auxiliară, având fazele decalate în
spaţiu cu unghiul se obţine în maşină un câmp magnetic învârtitor circular dacă

curenţii prin cele două faze sunt defazaţi cu unghiul .Defazarea celor doi curenţi se
realizează cu ajutorul unui condensator conectat în serie cu faza auxiliară.

3.9.1 Ecuaţiile maşinii asincrone monofazate cu fază auxiliară în ipoteza

câmpului magnetic învârtitor circular
Se consideră o maşină asincronă monofazată cu fază auxiliară având spire
pentru înfăşurarea principală şi spire pentru înfăşurarea auxiliară (figura 3.37).

Faza auxiliară este decalată în spaţiu cu unghiul faţă de faza principală şi curentul I
83 MAŞINA ASINCRONĂ-3

din faza auxiliară se consideră defazat în timp cu unghiul faţă de curentul I A

din faza principală, defazaj care se realizează cu ajutorul condensatorului C montat în

serie cu faza auxiliară (element de defazare utilizat cel mai des datorită performanţelor
net superioare ).

I
Z
(C)

a)

b)

Fig.3.37: a ) schema de conectare a maşinii monofazate

cu fază auxiliară;
b ) diagrama fazorială.
În condiţiile alimentării bifazate, în maşină avem un câmp magnetic învârtitor
circular.
La alimentare bifazată se pot scrie următoarele relaţii :

(3.62)
şi
(3.63)
unde:
- numărul de spire pentru faza principală;
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 84
- numărul de spire pentru faza auxiliară;
- factorul de înfăşurare al fazei principale;
- factorul de înfăşurare al fazei auxiliare.
Din cele două relaţii de mai sus, obţinem condiţia ce trebuie să existe între
puterile aparente ale celor două faze:

(3.64)
adică puterile aparente ale celor două înfăşurări sunt egale. În plus solenaţiile şi
se află în condiţii identice faţă de rotor, prin urmare înfăşurările A şi B dezvoltă
puteri active egale adică , de unde rezultă
. Din diagrama fazorială din figura 3.37,b se observă că tensiunea la bornele
condensatorului se scrie sub forma:
(3.65)
Dacă neglijăm pierderile în condensator, trebuie să fie perpendicular pe
. Prin urmare tensiunea pe condensator devine:

(3.66)

Capacitatea necesară producerii câmpului magnetic învârtitor circular se

determină cu relaţia:

(3.67) de

unde:

(3.68)

Din diagrama fazorială din figura 3.37,b rezultă:

adică:
(3.69)
Prin alegerea potrivită a valorii capacităţii condensatorului se poate ajunge la un
factor de putere, al motorului, apropiat de unitate.
La o maşină asincronă monofazată cu fază auxiliară la care nu se cunoaşte
capacitatea condensatorului ce trebuie înseriat cu faza auxiliară, aceasta se poate
determina cu relaţia (3.68) în care se consideră şi un factor de
putere .
La asocierea considerată în figura 3.37,a a sensurilor pozitive se pot scrie
următoarele ecuaţii:
=
(3.70)
85 MAŞINA ASINCRONĂ-3
=
(3.71)
=
(3.72)
=
(3.73)
în care , sunt impedanţele fazei principale şi auxiliare, independente de
alunecare, iar:
(3.74)

este impedanţa echivalentă a fazei principale care prin depinde de alunecare.

Calculul impedanţelor din relaţia (3.74) se face considerând o maşină bifazată
simetrică (faza principală şi auxiliară sunt identice).
Din condiţia de câmp magnetic învârtitor circular se obţine:
= (3.75)
= (3.76)
unde:

(3.77)

Din relaţiile (3.70)  (3.76) se obţine impedanţa necesară pentru a fi conectată în

serie cu faza auxiliară, sub forma:

(3.78) Impedanţa se calculează pentru o alunecare dată s la

care se urmăreşte asigurarea câmpului învârtitor circular. Pentru celelalte alunecări
câmpul învârtitor devine eliptic.

3.9.2 Ecuaţiile în maşinii asincronă monofazată cu fază auxiliară în cazul

general

Se consideră o maşină asincronă monofazată cu fază auxiliară capacitivă având

unghiul de decalaj dintre axa fazei principale ( A ) şi axa fazei auxiliare ( B ),
( figura 3.38).
C
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 86

Fig. 3.38. Maşina asincronă monofazată cu fază auxiliară capacitivă .

Se aplică metoda componentelor simetrice, la cazul general, cu parametrii

electrici ai fazei principale şi auxiliare diferiţi.
Câmpul magnetic statoric este un câmp eliptic, acesta se descompune în două
componente, directă şi inversă, iar în rotor apar aceleaşi componente ale câmpului, ca
urmare a reacţiei câmpului rotoric. Componenta omopolară a curentului statoric este
diferită de zero, ceea ce determină un câmp magnetic de mărimea câmpului de
dispersie, deoarece liniile de câmp corespunzător succesiunii omopolare a curentului
se închid prin medii cu permeabilitate magnetică mică.
Componenta omopolară a curentului rotoric este nulă, neavând pe unde să se
închidă.
Ca şi axă de referinţă pentru scrierea ecuaţiilor se alege axa A, la care se
raportează toate mărimile electrice din stator şi rotor.
În regim sinusoidal, ecuaţiile maşinii pentru faza A, având în vedere teoria
generală a maşinii asincrone [D1], se scriu sub forma:
(3.79)
(3.80)

(3.81)

(3.82)
(3.83)

(3.84)

(3.85)
(3.86)

(3.87)
În mod similar pentru faza B avem:
(3.88)
(3.89)
(3.90)
87 MAŞINA ASINCRONĂ-3

(3.91)
(3.92)

(3.93)

(3.94)
Pentru rotor, unde toate mărimile se raportează la faza A, vom avea:
(3.95)
(3.96)
Conform figurii 3.38, pentru circuitul electric format din faza auxiliară şi
condensator, se poate scrie următoarea relaţie:
(3.97)
S-a avut în vedere că:
Impedanţele rotorului pentru succesiunea directă respectiv inversă, au expresiile:

(3.98)

(3.99)

- - factorii de modificare a rezistenţei şi reactanţei datorită

efectului pelicular;

(3.100)

(3.101)

(3.102)
Rezistenţa rotorului raportată la stator:

(3.103)
Reactanţa de dispersie a rotorului raportată la stator:

(3.104)
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 88
- - numerele de spire ale înfăşurărilor principală şi auxiliară;
- - numărul de crestături rotorice;
- - factorii de înfăşurare ale celor două înfăşurări statorice.
Ţinând seama de relaţiile precizate mai sus, după calcule, rezultă ecuaţiile
maşinii asincrone monofazate cu fază auxiliară sub forma:
(3.105)
(3.106)
(3.107)
(3.108)
unde:
(3.109)

(3.110)

(3.111)

(3.112)

(3.113)

(3.114)

(3.115)

Curenţii prin faza principală şi auxiliară a maşinii se determină folosind

sistemul de ecuaţii determinat de relaţiile (3.105) şi (3.106):

(3.116)

(3.117)
unde:

(3.118)
89 MAŞINA ASINCRONĂ-3

(3.119)

Expresia cuplului rezultant [M1.p.27] se obţine sub forma:

(3.120)
Curentul rezultant al maşinii are expresia:
(3.121)
sau:
(3.122)
şi este defazat în urma lui cu unghiul , unde:

(3.123)

iar impedanţa echivalentă a maşinii are expresia:

(3.124)
Randamentul maşinii este:

(3.125)
Componenta inversă a curentului rotoric se anulează pentru:
(3.126)
rezultând:

(3.127)

Relaţia (3.127) determină valoarea impedanţei montată în serie cu faza

auxiliară B asfel încât, la o alunecare dată, în maşină, câmpul magnetic învârtitor este
circular.
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 90

3.10 Maşini asincrone speciale

3.10.1 Maşini asincrone liniare

O maşină asincronă liniară se obţine dintr-o maşină asincronă rotativă prin

desfăşurarea acesteia într-un plan. În acest caz, câmpul magnetic învârtitor devine un
câmp magnetic alunecător având viteza v1.
Alunecarea s se defineşte sub forma:

(3.128)

unde v este viteza indusului.

În figura 3.39 se prezintă o maşină asincronă liniară cu inductor dublu.

V1
1

Fz B1 Ft z
Al 2
x
Fe
Fl
y
Fz Ft
1

Fig.3.39. Maşina asincronă liniară:

1- inductor; 2- indus.

Câmpul magnetic alunecător creat de inductor va induce în indus tensiuni care

determină curenţi. Interacţiunea între câmpul magnetic al inductorului şi
densitatea de curent din indus după direcţia y determină forţe longitudinale
sau forţe de propulsie. Componentele laterale ale densităţilor de curent prin
interacţiunea cu câmpului inductor , determină forţele transversale . Dacă
indusul este plasat simetric faţă de inductor, rezultanta forţelor transversale este nulă.
91 MAŞINA ASINCRONĂ-3
Forţa normală are două componente, una de atracţie dintre cele două
armături şi una de levitaţie.
Dacă la maşinile rotative şi înlocuind respectiv

, se obţine:

(3.129)
Se observă că viteza câmpului alunecător este în funcţie de mărimea pasului
polar şi de frecvenţa tensiunii de alimentare a inductorului.
În comparaţie cu maşinile rotative, maşinile liniare au două fenomene specifice:
efectul longitudinal sau de capăt când în indus se stabilesc curenţi la intrarea acestuia
în câmpul magnetic inductor şi stingerea lor când indusul iese din câmp, şi efectul
transversal sau de margine determinat de componentele longitudinale ale curenţilor din
indus.
Din punct de vedere al construcţiei maşinilor liniare avem: maşini unilaterale (cu
un singur inductor); maşini bilaterale (inductoare duble); maşini cu inductor lung şi
indus scurt sau invers, şi maşini cu inductor mobil sau indus mobil.
În aplicaţii, maşinile liniare se folosesc pentru transport de persoane, la aparate
de ridicat, pompe magnetohidrodimamice.

3.10.2 Servomotorul asincron bifazat

Se utilizează ca element de execuţie în sisteme de reglare automată. Este o

maşină asincronă monofazată cu fază auxiliară, având înfăşurările în stator decalate în
spaţiu cu 90o electric, iar rotorul în colivie de inerţie redusă cu rezistenţă mărită (
).
Înfăşurarea de excitaţie (1) este permanent conectată la reţea, iar cealaltă este
denumită înfăşurare de comandă (2) la bornele căreia se aplică semnalul de comandă,
amplificat cu ajutorul amplificatorului A (figura 3.40,a).
Ul
n

1

2 Uc
A 0,25U c 0,5U c
Uc
0 M
a) b)
Fig.3.40. Servomotor asincron bifazat:
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 92
a) schema electrică; b)caracteristici mecanice.
Durata semnalului de comandă determină unghiul de rotaţie al rotorului. La
dispariţia semnalului de comandă Uc servomotorul frânează şi se opreşte datorită
rezistenţei mărite a înfăşurării rotorului.
În figura 3.40,b se prezintă caracteristicile mecanice ale servomotorului la
diferite tensiuni de comandă, luând în considerare cu bună aproximaţie porţiunea
liniară a caracteristicii.
Servomotorul asincron bifazat datorită randamentului scăzut se utilizează în
instalaţii de mică putere.
O altă variantă constructivă a servomotorului asincron bifazat este cu rotorul în
forma de pahar. Acest tip de servomotor posede un moment de inerţie foarte mic
(rotorul este gol) şi o constantă de timp electromecanică de câteva zeci de ori mai mică
decât servomotoarele cu rotorul în colivie. Întrefierul fiind mare, acesta are un factor
de putere redus, motiv pentru care se utilizează la puterii foarte mici (ordinul waţilor)
şi în general la frecvenţe ridicate (400…500 Hz).

3.10.3 Tahogeneratorul asincron

Tahogeneratorul asincron are o construcţie asemănătoare cu servomotorul

asincron bifazat cu rotorul în formă de pahar, dar prezintă un cuplu electromagnetic
extrem de redus.
În crestăturile statorice se plasează două înfăşurări decalate în spaţiu cu 90 o, una
de excitaţie conectată la reţeaua de tensiune alternativă şi cealaltă denumită înfăşurarea
de ieşire în care se induce o tensiune electromotoare proporţională cu turaţia, având
frecvenţa egală cu frecvenţa tensiunii de excitaţie (figura 3.41,a).

Ui
1

2

Ui 0 
a) b)
Fig.3.41. Tahogenerator asincron:
a) schema electrică; b)caracteristica tensiune-viteză.

Înfăşurarea de excitaţie creează un flux magnetic care va induce în rotorul aflat

în mişcare o tensiune electromotoare determinâd curenţi în rotor. Solenaţia rotorică
determină un flux ce induce în înfăşurarea de ieşire o tensiune proporţională cu viteza
de rotaţie.
93 MAŞINA ASINCRONĂ-3
Principalul avantaj al tahogeneratorului este independenţa frecvenţei tensiunii de
ieşire cu turaţia.

3.11 Regimul tranzitoriu

Regimul tranzitoriu se manifestă în cazul conectării maşinii asincrone la reţeaua

de alimentare, la deconectarea maşinii de la reţea, în cazul modificării rapide a sarcinii
şi la apariţia unor scurtcircuite interne sau externe.
Durat regimului tranzitoriu este foarte scurtă, de ordinul zecilor de milisecunde.
Studiul regimului tranzitoriu se realizează pe baza teoriei celor două axe
(modelul ortogonal) la care ecuaţiile maşinii asincrone sunt scrise în raport cu timpul,
parametrii electrici fiind consideraţi constanţi.
În teoria celor două axe, maşina asincronă trifazată este echivalentă cu o maşină
asincronă având înfăşurările statorice şi rotorice dispuse după axele d şi q în
cvadratură electrică – figura 3.42.

d
id

ud

1
idr

udr


q
iqr iq
uqr uq

Fig.342. Maşina asincronă echivalentă în modelul ortogonal.

Maşina echivalentă are acelaşi cuplu, aceeaşi putere electromagnetică primită la

borne ca şi maşina reală.
Ecuaţiile pentru stator şi rotor cu sistemul de referinţă „dq” din teoria celor două
axe, fix faţă de câmpul magnetic din stator [C1], sunt următoarele:
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 94

(3.130)

unde fluxurile magnetice din stator şi rotor sunt:

(3.131)

Parametrii electrici care intervin în relaţiile (3.130) şi (3.131) sunt:

- rezistenţa fazei din stator;
- rezistenţa fazei din rotor raportată la stator;
- inductivitatea de dispersie a fazei din stator;
- inductivitatea de dispersie a fazei din rotor raportată la stator;
- inductivitatea principală;
- viteza unghiulară a câmpului magnetic din stator, respectiv a rotorului.
La ecuaţiile tensiune-curent se adaugă ecuaţia mişcării, care să definească
necunoscuta :

(3.132)

unde cuplul electromagnetic este determinat de relaţia:

(3.133)

iar Mm reprezintă cuplul rezistent la arborele motorului asincron.

Prin urmare, modelul matematic ce defineşte maşina asincronă în regim
tranzitoriu este:
95 MAŞINA ASINCRONĂ-3

(3.134)
Cu ajutorul sistemului de ecuaţii (3.134) se obţin variaţiile în timp a
şi , de unde se poate determina curentul real din
maşină:

(3.135)
În cazul maşinii de inducţie cu rotorul în colivie tensiunile înfăşurărilor rotorice
din axele d şi q sunt .

Exemplul 3.2
Pentru un motor asincron trifazat cu rotorul în colivie de putere P N=4 kW la
turaţia nominală nN=1438 rot/min, alimentat la tensiunea U=380 V, se prezintă în
figura 3.43 regimul tranzitoriu la pornire, având un cuplu rezistent la arbore
Mm=26,660 Nm.
 3.1- Construcţie – Clasificare – Principiul de funcţionare 96

Fig.3.43. Regimul tranzitoriu la pornirea în sarcină nominală a motorului

97 MAŞINA ASINCRONĂ-3
asincron trifazat de PN=4 kW la 1438 rot/min.

În figura 3.43 semnificaţia mărimilor prezentate în raport cu timpul sunt

următoarele:
- curenţii din axele d şi q din stator;
- curenţii din axele d şi q din rotor;
i - curentul real din maşină;
n - turaţia maşinii;
M - cuplul electromagnetic;
- caracteristica mecanică.
Durata regimului tranzitoriu la pornire în sarcină nominală este de 0,26 secunde.
Şocul de curent atinge un vârf de 58,404 A, de 7 ori mai mare faţă de curentul nominal.
Caracteristica mecanică în regim tranzitoriu prezintă oscilaţii pronunţate, fiind
mult diferită faţă de caracteristica mecanică în regim permanent.