UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” ARAD

MASTER

INGINERIA SISTEMELOR
Automatizări şi sisteme inteligente

Sisteme avansate pentru conducerea

acționării electrice

Coordonator :

Conf. univ. dr. ing. Valentin MULLER

Student :
VLAD Andrei – Petru
 Masina sincronă

Maşina sincronă este o maşină de curent alternativ a cărei turaţie este

constantă, indiferent de regimul de funcţionare şi independent de valoarea sarcinii (în
limite normale). Turaţia este cea de sincronism şi este legată riguros de frecvenţa
reţelei de curent alternativ la care este cuplată maşina.
Constructie.

Principalele elemente constructive ale unei masini asincrone sunt:

- statorul (miez magnetic 1 si infasurare statorica 3);
- rotorul (miez magnetic 2 si infasurare rotorica 4);
- alte elemente constructive (arbore 5, rulment 6, carcasa 7, ventilator 8 etc.)

REGIMUL DE FUNCȚIONARE

Maşinile sincrone pot funcţiona în două regimuri de bază:

a) - ca generatoare, maşina transformă puterea mecanică, primită pe la arbore de la un
motor auxiliar, în putere electrică, debitată într-o reţea de curent alternativ.
b) - ca motoare, maşina transformă puterea electrică, primită de la o reţea de curent
alternativ, în putere mecanică, cedată pe la arbore unei instalaţii mecanice.
c) - compensator al factorului de putere. Regimul de compensator nu este însă un
regim de bază distinct, ci un regim de motor funcţionând în gol.
Motoarele sincrone se utilizează în instalaţiile la care este necesară menţinerea
turaţiei riguros constantă şi un factor de putere bun la turaţii mici. Compensatoarele
sincrone se folosesc pentru compensarea puterii reactive în sistemele
electromagnetice.
 Se considera o masina asincrona trifazata ce functioneaza în regim de motor.
Se presupune deci ca înfasurarea statorica are trei faze simetrice (cu axele
decalate cu 2µ/3 radiani si cu acelasi numar de spire), repartizate sinusoidal.
Prin alimentarea acesteia cu un sistem sinusoidal simetric de tensiuni cu
frecventa f1, în masina va lua nastere un câmp magnetic B învartitor circular de viteza
Ω1.Daca rotorul este în repaus, acest câmp va induce în fazele înfasurarii rotorice,
conform legii inductiei electromagnetice, tensiuni electromotoare.
În cazul în care înfasurarea rotorica este scurtcircuitata sau se racordeaza
pe o impedanta trifazata simetrica, aceste tensiuni electromotoare vor determina
aparitia unor
curenti indusi. Prin interactiunea câmpului magnetic statoric cu acesti curenti indusi vor
lua nastere forte electromagnetice F care se vor exercita asupra fiecarui conductor
rotoric. Acestor forte le corespunde un cuplu M , obtinut prin însumarea tuturor
cuplurilor determinate de fortele ce actioneaza asupra conductoarelor rotorice, care
determina punerea în miscare a rotorului, cu turatia n, în sensul câmpului învârtitor
statoric.
Maşinile electrice asincrone sunt caracterizate prin faptul că au viteza de rotaţie
puţin diferită de viteza câmpului inductor, de unde şi numele de asincrone.
Ele pot funcţiona în regim de motor, în regim de generator sau în regim de frână.
În practică, cea mai largă utilizare o au ca motoare electrice.
După modul de realizare a înfăşurării indusului, există două tipuri principale de maşini
asincrone:
 maşini asincrone cu rotorul bobinat şi cu inele colectoare (pe scurt maşini
asincrone cu inele);
 maşini asincrone cu rotorul în scurtcircuit (sau cu rotorul în colivie).

Semne convenţionale

În figura 1 sunt reprezentate o parte din semnele convenţionale pentru maşinile

asincrone.

M M M M M M M M
3 3 3 3
1 1 1 1

a b c d

Figura 1 Semne convenţionale pentru maşinile asincrone:

a – motorul asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit; b – motorul cu rotorul bobinat;
c – motor asincron monofazat; d – motor asincron monofazat cu fază auxiliară.

În cazul maşinilor cu inele, capetele înfăşurării statorului sunt legate la o placă de borne
(fig. 2); această înfăşurare (trifazată), poate fi legată în stea sau în triunghi.
Notarea înfăşurărilor statorice şi rotorice se face conform STAS 3530-87.
 Notarea şi aşezarea bornelor pe placă, la motoarele asincrone trifazate cu inele

Caracteristica mecanică a motoarelor asincrone trifazate

O formă analitică simplificată a caracteristicii mecanice a unui motor asincron

trifazat, utilă pentru înţelegerea modului în care se comportă maşina asincronă
funcţionând în regim de motor este următoarea:

2M m
M
s sm

sm s

în care: Mm – valoarea maximă a cuplului electromagnetic;

sm – valoarea alunecării care corespunde cuplului maxim;
sn – valoarea alunecării care corespunde cuplului nominal
sn [0,01; 0,1].;
s [0; 1] – alunecarea la care funcţionează motorul.
 Elemente constructive ale masinii sincrone

Statorul este partea fixa a motorului , produce campul magnetic invîrtitor şi este
format din:
- miezul magnetic fix care este construit din material magnetic , este
lamelat si prevazut cu crestaturi in interior ( canale) pentru introducerea bobinelor

- infasurarea statorica sau bobinele statorului care sunt formate din mai
multe spire executate din conductor de cupru emailat

- carcasa masinii care sustine si inchide intreg ansamblu. Carcasa se

executa din fonta , otel sau aliaj de aluminiu .

Rotorul este partea mobila a masinii care in care se stabileste prin inductie
curent electric , se roteste prin interactiunea dintre cimpul magnetic invirtitor si acest
curent ,este format din :
- miezul magnetic mobil care este construit din material magnetic este
cilindric si prevazut cu crestaturi la exterior

- infasurarea rotorica sau bobinele rotorului care sunt formate din mai
multe spire din conductor flexibil de cupru emailat ( pentru masinile cu rotorul bobinat)

Masinile cu rotorul in scurtcircuit ,in canalele rotorului se introduc bare de aluminiu care
se scurtcircuiteaza la capete .

- arborele sau axul masinii , din otel pe care sunt montate miezul rotor si
infasurarea .

-intrefierul reprezinta spatiul de aer dintre stator si rotor. In intrefier au loc

fenomenele electromagnetice care stau la baza functionarii masinii electrice .

Accesorii
- lagarele - care sustin arborele si permit rotatia acestuia si pot fi cu
alunecare ( cu cuzineti ) sau cu rostogolire ( cu rulmenti)
- scuturile - piesele de capat care se fixeaza pe carcasa si in care se
fixeaza lagarele
- ventilatorul - care are rol de racire a masinii si care este fixat pe axul
masinii
- cutia de borne - montata pe carcasa , prevazuta cu o placa de borne prin
care se executa legaturile intre infasurarile masinii si circuitele exterioare
- inelele colectoare - sunt executate din bronz sau alama , izolate intre ele
si fixate pe arborele rotorului printr-un butuc izolator. La inele se conecteaza infasurarile
statorului si pe ele preseaza periile motorului .
- periile -sunt executate din grafit sau bronz-grafitat si au rolul de a face
legatura electrica dintre bobinele rotorului si cutia de borne
 Generatoarele sincrone de puteri sub 100kW se mai construiesc si în constructie
inversa, cu
poli aparenti de excitatie pe stator si înfasurarea trifazata cu inele de contact pe rotor.

Tipuri de sisteme de excitatie:

- cu masina excitatoare, de fapt un generator de curent continuu cu excitatie

separata sau derivatie (autoexcitatie) cuplat pe acelasi ax cu generatorul sincron (figura
2). Avantajul metodei consta în faptul ca tensiunea de excitatie rezulta constanta
nedepinzând de tensiunea retelei. Probleme deosebite apar la turatii mici
(hidrogeneratoare) care au gabarit mai mare a excitatiilor si la turatii mari
(turbogeneratoare) unde apar limitari datorita comutatiei (apar scânteieri la perii).
Aceste considerente limiteaza puterea excitatoarelor de curent continuu la cca. 500 kW

figura 2 figura 3

· cu excitatie statica (figura 3), de fapt o punte redresoare monofazata care

redreseaza o faza statorica de c.a., rotorul fiind alimentat de la acest redresor prin
intermediul periilor. Se elimina astfel dezavantajul folosirii masinilor electrice, cu inertiile
maselor în miscare si uzura în timp.
Sistemele de excitatie statice sunt simple, performante, cu întretinere minima si cu
siguranta în
exploatare.

· cu masini excitatoare fara perii (figura 4). Generatorul sincron de excitatie este
de constructie inversata. Rotorul generatorului principal GS si rotorul generatorului
sincron de excitatie GSe sunt realizate “în continuare”, iar pe rotorul comun se dispun
montate pe doua discuri diodele ce alcatuiesc redresorul rotitor. Legaturile redresorului
cu înfasurarea de excitatie devin fixe disparând astfel sistemul de perii.
 figura 4

Expresia cuplului electromagnetic la masina sincrona

Pentru a deduce expresia cuplului electromagnetic la o masina sincrona vom

porni de la relatia generala a cuplului electromagnetic la masinile de curent alternativ

figura 5

Figura 5 se mai poate scrie astfel

figura 6

Identitatea trigonometrica :

fig.7

6 reculta:

fig.8

În ceea ce priveste semnul cuplului electromagnetic, trebuie remarcat faptul ca în

relatia (5) este explicitat cuplul exercitat de armatura inductoare asupra armaturii
induse. În cazul masinii sincrone cuplul exercitat asupra rotorului care este armatura
inductoare va avea semnul schimbat. Dar cum sin θ > 0 pentru orice unghi intern
θϵ(0,p) rezulta cuplul electromagnetic din relatia (8), care se exercita asupra rotorului
antrenat din exterior (cazul generatorului), are sens opus sensului de miscare si
reprezinta un cuplu rezistent. În acelasi timp asupra rotorului se mai exercita si cuplul
rezistent de frecari mecanice M

INCERCARILE MOTOARELOR ASINCRONE

Incercarile motoarelor asincrone, in marea lor majoritate standardizate, sunt

destul de complexe. In linii mari, prin incercari se urmareste verificarea izolatiei, a
parametrilor electrici si mecanici de pornire si de functionare, a incalziri .
Totodata pe baza incercarilor la functionare in gol si in scurtcircuit se trateaza si
caracteristicile de functionare.
Motorul asincron se considera ca functioneaza in gol cand este alimentat la retea
sin u este cuplat sa antreneze un mechanism.
La incercarea in gol se ridica caracteristicile puterii active P0, indicate de cele
doua wattmeter, a curentului I0, considerat ca medie a celor trei curenti cititi la cele trei
ampermetre si a factorului de putere in functie de tensiunea de alimentare U0, citita la
volmetru v, cand frecventa se mentine constanta. Pentru fiecare valuare a tensiunii U0,
stabilite cu ajutorul regulatoriu de tensiune, se calculeaza pe baza marimilor masurate.
Aparatele din schema se aleg pentru U0≤1,2U1n si I0≤0,7In.
Trebuie mentionat ca puterea P0 acopera pierderile de frecare si ventilatie,Pfv, care
depend numai de turatia masinii, pierderile in fierul armaturii statorice, PFe care depend
de valorile frecventei si ale tensiuni relatiei de alimentare si pierderile din infasurari,Pw0
care nu pot fi neglijate deoarece curentul de gol la tensiunea nominala are valori intre
20si70I din curentul nominal.
Motorul asincron se considera ca functioneaza in scurtcircuit cand rotorul este
cald[blocat] si infasurarile lui este in scurtcircuit, iar infasurarea statorului este
alimentata la o tensiune variabila ,prin intermediul unui variator de tensiune pentru a
limita curentii la valori acceptabile.
 BIBLIOGRAFIE

1. „Maşini, aparate, acţionări şi automatizări”

Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a
Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1995
Autori: Năstase Bichir, Dan Mihoc, Corneliu Boţan, Sabina Hilohi

2. „Instalaţii şi echipamente electrice”

Manual pentru clasele a IX-a şi a X-a
Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1995
Autori: Niculaie Mira, Constantin Neguş,

3. „Instalaţii şi echipamente electrice”

Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a
Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1996
Autori: Niculaie Mira, Constantin Neguş,

4. „Internet”