Motoarele electrice sunt masini electrice care transforma energia electrica in
energie mecanica pentru efectuarea unor operatii mecanice. Acestea pot fi proiectate pentru a functiona atat pe curent alternativ, cat si pe curent continuu. Cand vorbim de motoare de curent alternativ, acestea sunt clasificate in doua tipuri: motoare sincrone si motoare asincrone. Desi cele doua prezinta unele asemanari, ca de exemplu constructia lor, exista si o serie de diferente, incepand cu functionarea si terminand cu performanta lor. Este puțin incorect să clasificăm la prima vedere o mașină electrica fie de c.a sau c.c ca fiind motor, aceasta din urmă, poate fi o stare a masinii elctrice,la fel cum sunt stările de frână și de generator. Motorul sincron are un rotor proiectat sa se roteasca cu aceeasi viteza ca si campul magnetic de rotatie al statorului. Statorul genereaza un camp magnetic de rotatie la alimentarea cu curent alternativ. Rotorul poate fi proiectat pentru a-si genera propriul camp magnetic folosind o sursa externa de curent continuu prin inele de alunecare sau folosind un magnet permanent. Rotorul este proiectat pentru a genera poli magnetici care sunt egali sau multipli integrali ai polilor statorului. Cand statorul si rotorul sunt alimentati, campul magnetic al rotorului se blocheaza cu campul magnetic de rotatie al statorului si se roteste cu viteza exacta a campului statorului. Datorita inertiei, motorul sincron nu porneste imediat la viteza sincrona (camp magnetic de rotatie). Prin urmare, este folosit un alt motor sau de o infasurare rotorica alimentata in curent continuu pentru a asigura cuplul de pornire. Aceasta actioneaza ca un motor de inductie in timpul pornirii. Asadar, motoarele sincrone nu pornesc automat, au nevoie de un mecanism de pornire suplimentar. Acesta poate fi fie un motor excitat separat, fie un motor neexcitat. Primul necesita o sursa separata de curent continuu care energizeaza infasurarile rotorului si genereaza un camp magnetic. Al doilea se refera la un motor sincron al carui rotor este proiectat pentru a fi magnetizat de catre campul magnetic al statorului de rotatie si se roteste cu acesta. Rotorul motorului sincron se roteste cu o viteza sincrona care depinde de frecventa de alimentare si de polii infasurarilor statorului. Prin urmare, viteza motorului nu variaza cu sarcina. Pentru a varia viteza unui motor sincron, frecventa de alimentare trebuie sa fie variata. Maşina sincronă este caracterizată prin faptul că viteza de rotaţie a rotorului, în regim de funcţionare staţionar este riguros dependentă de frecvenţa tensiunii la care este conectată înfăşurarea de curent alternativ şi numărul de perechi de poli ai câmpului învârtitor, respectiv ai înfăşurării de excitaţie. Un element caracteristic pentru maşina sincronă constă în alimentarea în curent continuu a înfăşurării de excitaţie. Datorită acestui fapt maşina sincronăpoate funcţiona la factor de putere unitar. Maşina sincronă, a cărei secţiune transversală este dată în figura 6.1, cuprinde un stator asemănător cu cel al maşinii asincrone (1), pe care este dispusă o înfăşurare de curent alternativ, în mod obişnuit trifazată (2). Înfăşurarea de excitaţie (3) este dispusă pe rotorul (4). Aceasta este varianta de maşină sincronă în construcţie directă şi este prezentată simbolic în figura 6.2 -a). Accesul la înfăşurarea de excitaţie se face prin intermediul a două inele de contact. Rotorul, numit şi inductor, se realizează în două variante: cu poli aparenţi (Fig. 6.3 -a) şi cu poli înecaţi (Fig. 6.3 -b, c). Puterile maşinilor sincrone sunt limitate din considerente mecanice şi termice. Pentru răcire se foloseşte ca agent termic aerul, hidrogenul şi apa. La puteri mari, răcirea conductoarelor se face direct, fluidul de răcire circulând în contact cu conductorul. Prin utilizarea supraconductibilităţii se prevede puterea limită de 2500 şi 5000 MVA Generatorul sincron funcţionează autonom dacă debitează puterea electrică produsă, unei impedanţe de sarcină oarecare şi nu este conectat la o reţea pe care debitează alte generatoare. P = m *U* I *cos = m *U* I = const.. Variaţia lui cosφ la trasarea curbelor în “V”. Asemenea cazuri se întâlnesc doar în instalaţiile izolate: cabane, grupuri electrogene de rezervă, vehicule (autoturisme, vagoane de cale ferată, etc.). Se presupune că generatorul sincron autonom este antrenat la viteza constantăde sincronism, adică frecvenţa tensiunii la borne nu se modifică. Fig. 6.42. Schema pentru trasarea caracteristicilor la Fig. 6.43. Caracteristica de mers în gol. generatorul sincron autonom. Caracteristicile generatorului sincron autonom pot fi trasate cu ajutorul schemei prezentate în figura 6.42 şi reprezintă relaţii exprimate grafic între diversele mărimi: tensiunea electromotoare Eo la mersul în gol, tensiunea la bornele sarcinii U, curentul de sarcină Sincronizare cu rețeaua electrică: Un generator sincron este proiectat pentru a funcționa în sincron cu rețeaua electrică la care este conectat. Acesta trebuie să aibă aceeași frecvență și fază ca și rețeaua pentru a permite transferul de energie între generator și rețea. Reglare fină a tensiunii: Generatoarele sincrone au adesea capacitatea de a regla fin tensiunea produsă. Aceasta este realizată prin intermediul unui regulator de tensiune care menține constantă tensiunea generatorului în ciuda fluctuațiilor din rețea sau a schimbărilor în încărcare. Factor de putere controlat: Aceste generatoare au capacitatea de a controla factorul de putere al energiei produse. Factorul de putere este o măsură a modului în care curentul este sincronizat cu tensiunea și poate fi ajustat pentru a optimiza eficiența sistemului. . Stabilitate în funcționare: Generatoarele sincrone sunt proiectate să fie stabile în funcționare și să reziste la perturbări în rețea sau la schimbări bruște în încărcare. Această stabilitate este crucială pentru menținerea integrității sistemului de energie electrică. Utilizare în sisteme de putere mare: Generatoarele sincrone sunt adesea preferate în sistemele de putere mare, cum ar fi centralele electrice, unde produc cantități semnificative de energie electrică. Ele pot fi conectate în paralel pentru a împărți încărcătura și a asigura redundanța în cazul unor defecțiuni. Controlul avansat al sistemului: Generatoarele sincrone moderne beneficiază de sisteme de control avansate care permit monitorizarea și reglarea parametrilor de funcționare în timp real. Aceasta ajută la optimizarea performanței și la prevenirea defectelor. Rezistență la scurtcircuit: Un generator sincron este proiectat să reziste la scurtcircuit într-o anumită măsură, asigurând stabilitatea sistemului în situații critice. In prezent există sisteme inteligente de monitorizare și mentenanță predictivă. Senzorii și traductoarele pot identifica probleme pe care ochiul uman nu le poate observa. Acest lucru facilitează buna funcționare pe o perioda îndelungată