Motorul Electric

Serban Alina

Clasa a XII a As

0
Introducere

Electricitatea fiind o forma foarte avantajoasa de energie,

generatoarele si motoarele electrice au o utilizare foarte larga – de la
motoare pentru burghie si pana la locomotive. Electricitatea exista de la
crearea materiei, intrucat materia este formata din atomi, care contin
particule incarcate electric, numite electroni si protoni. Vechii greci stiau
ca frecand o bucata de chihlimbar cu o bucata de panza, aceasta va atrage
obiecte usoare, dar nu aveau o explicatie a acestui fenomen. De fapt,
frecarea genereaza electricitate.

Termenii actuali de „electron” sau „electricitate” sunt deviati din

grecescul „elektron”, care inseamna cihlimbar. Cu toate ca vechii greci
facusera un mare pas pe drumul unei noi descoperiri, primul motor
generator de electricitate a fost inventat abia in jurul anului 1600.
Germanul Otto von Guerike a construit un motor simplu, care continea un
balon cu sulf. Balonul era pus in miscare prin rotirea unui maner, tinand
in acelasi timp o mana pe balon, aceasta se incarca electric din cauza
frecarii. Pana in anii 1800 au fost inventate mai multe generatoare de
energie de acest tip.

Un motor electric (sau electromotor) este un dispozitiv electromecanic

ce transforma energia electrica in energie mecanica. Transformarea in
sens invers, a energiei mecanice in energie electrica, este realizata de
un generator electric. Nu exista diferente de principiu semnificative intre
cele doua tipuri de masini electrice, acelasi dispozitiv putand indeplini
ambele roluri in situatii diferite.
Motoarele electrice pot fi grupate in urmatoarele categorii:
- motoare de curent continuu;
- motoare de curent alternativ.

Cele de curent alternativ, la randul lor, se clasifica in :

- asincrone;
- sincrone.

Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din doua parti

componente: stator si rotor. Statorul este partea fixa a motorului, in
general exterioara, ce include carcasa, bornele de alimentare, armatura
feromagnetica statorica si infasurarea statorica.

1
 Rotorul este partea mobila a motorului, plasata de obicei in interior.
Este format dintr-un ax si o armatura rotorica ce sustine infasurarea
rotorica. Intre stator si rotor exista o portiune de aer numita intrefier ce
permite miscarea rotorului fata de stator. Grosimea intrefierului este un
indicator important al performantelor motorului.

Majoritatea motoarelor electrice functioneaza pe baza fortelor

electromagnetice ce actioneaza asupra unui conductor parcurs de curent
electric aflat in camp magnetic. Exista insa si motoare electrostatice
construite pe baza fortei lui Coulomb si motoare piezoelectrice.
Fiind construite intr-o gama extinsa de puteri, motoarele electrice
sunt folosite la foarte multe aplicatii: de la motoare pentru componente
electronice (hard disc, imprimanta) pana la actionari electrice de puteri
foarte mari (pompe, locomotive, macarale).

Motorul de Curent Continuu

Motorul de curent continuu a fost inventat in 1873 de Zénobe

Gramme prin conectarea unui generator de curent continuu la un
generator asemanator. Astfel, a putut observa ca masina se roteste,
realizand conversia energiei electrice absorbite de la generator. Astfel el a
constatat, ca generatorul "initial" era de fapt o masina electrica
reversibila, care putea lucra ca un convertizor de energie bidirectional.
Motorul de curent continuu are pe stator polii magnetici
si bobinele polare concentrate care creeaza campul magnetic de excitatie.
Pe axul motorului este situat un colector ce schimba sensul curentului
prin infasurarea rotorica astfel incat campul magnetic de excitatie sa
exercite in permanenta o forta fata de rotor.

In functie de modul de conectare a infasurarii de excitatie, motoarele

de curent continuu pot fi clasificate in:

 motor cu excitatie independenta - unde infasurarea statorica si

infasurarea rotorica sunt conectate la doua surse separate de tensiune
 motor cu excitatie paralela - unde infasurarea statorica si
infasurarea rotorica sunt legate in paralel la aceasi sursa de tensiune
 motor cu excitatie serie - unde infasurarea statorica si infasurarea
rotorica sunt legate in serie
 motor cu excitatie mixta - unde infasurarea statorica este divizata
in doua infasurari, una conectata in paralel si una conectata in serie.

2
 Infasurarea rotorica parcursa de curent va avea una sau mai multe
perechi de poli magnetici echivalenti. Rotorul se deplaseaza in campul
magnetic de excitatie pana cand polii rotorici se aliniaza in dreptul polilor
statorici opusi. In acelasi moment, colectorul schimba sensul curentilor
rotorici astfel incat polaritatea rotorului se inverseaza si rotorul va
continua deplasarea pana la urmatoarea aliniere a polilor magnetici.
Pentru actionari electrice de puteri mici si medii, sau pentru actionari
ce nu necesita camp magnetic de excitatie variabil, in locul infasurarilor
statorice se folosesc magneti permanenti.
Turatia motorului este proportionala cu tensiunea aplicata infasurarii
rotorice si invers proportionala cu campul magnetic de excitatie. Turatia
se regleaza prin varierea tensiunii aplicata motorului pana la valoarea
nominala a tensiunii, iar turatii mai mari se obtin prin slabirea campului
de excitatie. Ambele metode vizeaza o tensiune variabila ce poate fi
obtinuta folosind un generator de curent continuu (grup Ward-Leonard),
prin inserierea unor rezistoare in circuit sau cu ajutorul electronicii de
putere (redresoare comandate, choppere).
Cuplul dezvoltat de motor este direct proportional cu curentul electric
prin rotor si cu campul magnetic de excitatie. Reglarea turatiei prin
slabire de camp se face, asadar, cu diminuare a cuplului dezvoltat de
motor. La motoarele serie acelasi curent strabate infasurarea de excitatie
si infasurarea rotorica. Din aceasta consideratie se pot deduce doua
caracteristici ale motoarelor serie: pentru incarcari reduse ale motorului,
cuplul acestuia depinde de patratul curentului electric absorbit; motorul
nu trebuie lasat sa functioneze in gol pentru ca in acest caz valoarea
intensitatii curentului electric absorbit este foarte redusa si implicit
campul de excitatie este redus, ceea ce duce la ambalarea masinii pana la
autodistrugere. Motoarele de curent continuu cu excitatie serie se folosesc
in tractiunea electrica urbana si feroviara (tramvaie, locomotive).
Schimbarea sensului de rotatie se face fie prin schimbarea polaritatii
tensiunii de alimentare, fie prin schimbarea sensului campului magnetic
de excitatie. La motorul serie, prin schimbarea polaritatii tensiunii de
alimentare se realizeaza schimbarea sensului ambelor marimi si sensul de
rotatie ramane neschimbat. Asadar, motorul serie poate fi folosit si la
tensiune alternativa, unde polaritatea tensiunii se inverseaza o data in
decursul unei perioade. Un astfel de motor se numeste motor universal si
se foloseste in aplicatii casnice de puteri mici si viteze mari de rotatie
(aspirator, mixer).

3
 Viteza cu care un motor cu curent continuu functioneaza, depinde
de puterea campului magnetic care actioneaza asupra rotorului, cat si de
curentul rotorului. Cu cat este mai puternic campul magnetic, cu atat este
mai mica rata rotatiei necesare sa creeze un curent secundar necesar
pentru a contracara curentul aplicat. Din acest motiv viteza motoarelor cu
curent continuu poate fi controlata prin variatia campului curentului.

Motoarele de curent alternativ functioneaza pe baza principiului

campului magnetic invartitor. Acest principiu a fost identificat de Nikola
Tesla in 1882. In anul urmator a proiectat un motor de inductie bifazat,
punand bazele masinilor electrice ce functioneaza pe baza campului
magnetic invartitor. Ulterior, sisteme de transmisie prin curent alternativ
au fost folosite la generarea si transmisia eficienta la distanta a energiei
electrice, marcand cea de-a doua Revolutie industriala. Un alt punct
important in istoria motorului de curent alternativ a fost inventarea de
catre Michael von Dolivo-Dobrowlsky in anul 1890 a rotorului in colivie
de veverita.
Motoarele electrice de curent alternative se impart in doua
categorii principale: motoare asincrone si motoare sincrone.

Motorul Electric Asincron

Motorul electric asincron este o masina electrica simpla,

robusta, usor de manipulat, ieftina, avand un randament bun si un cuplu
de pornire ridicat. El este caracterizat printr-o viteza de functionare care
variaza cu sarcina (la frecventa constanta a curentului de alimentare).
Ca orice masina electrica, motorul asincron este reversibil, adica, daca
este antrenat de un alt motor primar la viteze suprasincrone, el
functioneaza ca generator electric, iar daca i se caleaza rotorul, el
functioneaza ca transformator static (regulator de inductie), folosit la
reglarea tensiunii retelelor.
Cand transformatorul asincron functioneaza in gol, el absoarbe
un current aproape in intregime reactiv (pemtru magnetizarea circuitului
sau magnetic). Pentru pierderile in fier si in infasurari, mecanica si de
ventilatie, el absoarbe un curent activ relativ redus. In aceasta situatie,
factorul sau de putere este foarte mic la mersul in gol, deci un dezavantaj.

Motoarele electrice asincrone sunt de mai multe tipuri:

 cu rotorul bobinat (si inele colectoare);
 cu rotorul in scurtcircuit;
 cu rotorul in bare inalte;
 cu rotorul de tip Dolivo-Dobrovolski (dubla colivie).

4
Cele mai uitilizate sunt primele doua tipuri de motoare asincrone.

Reglajul vitezei motoarelor asincrone se poate face prin:

 rezistoare introduse in circuitul rotoric (reglaj viteza in sarcina);
 variatia tensiunii aplicate (prin autotransformator sau
transformator);
 variatia frecventei;
 variatia numarului de poli (permite 2-3 trepte de viteza).

Motorul asincron trifazat este cel mai folosit motor electric in

actionarile electrice de puteri medii si mari. Statorul motorului de
inductie este format din armatura feromagnetica statorica pe care este
plasata infasurarea trifazata statorica necesara producerii campului
magnetic invartitor. Rotorul este format din armatura feromagnetica
rotorica in care este plasata infasurarea rotorica. Dupa tipul infasurarii
rotorice, rotoarele pot fi de tipul:

 rotor in colivie de veverita (in scurtcircuit) - infasurarea rotorica

este realizata din bare de aluminiu sau, mai rar, cupru scurtcircuitate la
capete de doua inele transversale.
 rotor bobinat - capetele infasurarii trifazate plasate in rotor sunt
conectate prin interiorul axului la 3 inele. Accesul la inele dinspre
cutia cu borne se face prin intermediul a 3 perii.

Prin intermediul inductiei electromagnetice campul magnetic

invartitor va induce in infasurarea rotorica o tensiune. Aceasta tensiune
creeaza un curent electric prin infasurare si asupra acestei infasurari
actioneaza o forta electromagnetica ce pune rotorul in miscare in sensul
campului magnetic invartitor. Motorul se numeste asincron pentru ca
turatia rotorului este intotdeauna mai mica decat turatia campului
magnetic invartitor, denumita si turatie de sincronism. Daca turatia
rotorului ar fi egala cu turatia de sincronism atunci nu ar mai avea loc
fenomenul de inductie electromagnetica, nu s-ar mai induce curenti in
rotor si motorul nu ar mai dezvolta cuplu.
Turatia motorului se calculeaza in functie alunecarea rotorului fata de
turatia de sincronism, care este cunoscuta, fiind determinata de sistemul
trifazat de curenti.

Alunecarea este egala cu: , unde:

5
 n1 este turatia de sincronism si n2 este turatia rotorului.

, unde:
f este frecventa tensiunii de alimentare si
p este numarul de perechi de poli ai infasurarii statorice.
Turatia masinii, in functie de turatia campului magnetic invartitor
si in functie de alunecare este: .

Motorul asincron monofazat are caracteristici deosebite fata de

cel trifazat. Astlef, curentul de mers in gol al acestuia este de circa trei ori
mai mare decat al motorului trifazat, iar factorul de putere mai scazut cu
10-12%.
El are cuplul de pornire nul si se poate roti in orice sens (dupa
impulsul care i se da initial). Randamentul sau este cu 2-4% mai mic
decat al motorului trifazat.
Pentru ca motorul asincron monofazat sa poata porni totusi singur,
i se mai prevede o infasurare auxiliara, decalata cu 90° electrice fata de
infasurarea principala, care se alimenteaza cu un current decalat fata de
cel principal. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul unei reactante sau
resistor, creandu-se astfel in motor un camp de invartire bifazat, deci un
cuplu de pornire. In afara de acest mod de pornire exista si alte
posibilitati, cum ar fi folosirea de condensatoare de pornire, care, de
obicei, se deconecteaza cand viteza motorului a atins circa 80% din cea
normala.

Motorul Electric Sincron

La motorul sincron statorul este o infasurare alimentata in curent

alternativ, iar rotorul, cu o infasurare de excitatie alimentata in current
continuu. Masinile sincrone se construiesc ca generatoare, motoare sau
compresoare de faza. Ele se deosebesc intre ele, in principal, prin faptul
ca la generatoare cuplul la arbore are sens invers fata de cel de la
motoare, iar la compensatoare acest cuplu este practice nul.
Caracteristica principala a motorului sincron este aceea ca viteza
rotorului sau este constanta, indiferent de sarcina (pentru aceeasi
frecventa a retelei). Motorul sincron poate suporta diverse sarcini, pana la
o sarcina maxima numita sarcina de desprindere, in functie de
caracteristicile lui.

6
 Daca aceasta sarcina este depasita, motorul isi pierde sincronismul
(turatia rotorului cu campul invartitor al infasurarii statorice) si se
desprinde de sarcina.
Cuplarea unei masini sincrone la retea se poate face numai daca sunt
indeplinite urmatoarele conditii:
 masina sa fie adusa la viteza de sincronism;
 tensiunea la bornele sale sa fie egala cu a retelei;
 succesiunea fazelor masinii sa fie egala cu cea a retelei;
 in momentul cuplarii sa fie opozitie de faza intre tensiunea retelei
si cea a masinii (generatoare).
Motorul sincron prezinta avantajul, fata de motorul asincron, ca avand
un factor de putere foarte bun, imbunatateste factorul de putere general al
instalatiilor electrice la care este racordat. El prezinta insa dezavantaje ca
nu are posibilitatea de variatie si ca necesita o instalatie de excitatie si
pornire.
Pornirea motorului sincron se face fie cu motor asincron, fie cu
ajutorul unui alt motor de lansare. In primul caz si cel mai folosit,
motorul sincron se alimenteaza cu o tensiune redusa (0,3-0,5U), produsa
de un autotransformator special de pornire sau de un transformator cu
prize, si el se va roti ca si indusul in scurtcircuit al unui motor asincron.
De la pornire si pana la ajungere la viteza de sincronism, bobinajul
excitatiei motorului trebuie scurtcircuitat sau inchis printr-o rezistenta
mare, pentru a nu se produce in el tensiuni periculoase.
Motorul sincron se foloseste acolo unde nu este nevoie de variatie a
vitezei de rotatie, si anume la: convertizoare de mare viteza, compresoare,
ventilatoare etc. Daca este necesar ca un motor sincron sa produca
energie reactiva, el trebuie sa functioneze supraexcitat.
In cazul in care un motor sincron functioneaza fara sarcina si
supraexcitat, el debiteaza energie reactiva in reteaua la care este racordat,
luand denumirea de compensator de faza.
Motorul sincron monofazat este realizat uzual ca motor sincron
reactiv cu sau fara magneti permanenti pe rotor. Asemanator motoarelor
de inductie monofazate, motoarele sincrone monofazate necesita un camp
magnetic invartitor ce poate fi obtinut fie folosind o faza auxiliara si
condensator fie folosind spira in scurtcircuit pe polii statorici.
Se folosesc in general in actionari electrice de puteri mici precum
sistemele de inregistrare si redare a sunetului si imaginii.

7
 Motorul pas cu pas este un tip de motor sincron cu poli aparenti pe
ambele armaturi. La aparitia unui semnal de comanda pe unul din polii
statorici rotorul se va deplasa pana cand polii sai se vor alinia in dreptul
polilor opusi statorici. Rotirea acestui tip de rotor se va face practic din
pol in pol, de unde si denumirea sa de motor pas cu pas. Comanda
motorului se face electronic si se pot obtine deplasari ale motorului bine
cunoscute in functie de programul de comanda. Motoarele pas cu pas se
folosesc acolo unde este necesara precizie ridicata (hard disc, copiatoare).

Alegerea motoarelor electrice pentru diverse utilizari

In alegerea celor mai potrivite motoare electrice pentru actionarea

diverselor mecanisme industriale, utilaje agricole, aparate medicale,
aparate electrocasnice etc., se au in vedere, in principal, urmatoarele
elemente: tensiunea, puterea si viteza la care vor trebui sa functioneze
electromotoarele respective.
In ceea ce priveste tensiunea, aceasta este deterninata de tensiunea
retelei electrice de distrubutie sau a instalatiei electrice din cladirea sau
incinta in care se monteaza electromotoarele, dupa caz.
Stabilirea puterii electromotoarelor este de o importanta deosebita.
Regula generala este ca fiecare electromotor sa aiba o putere egala sau cat
mai apropiata de puterea necesara functionarii utilajului pe care il
deserveste. Aceasta regula urmareste nu numai costul unui electromotor,
de putere mai mare decat cea necesara, care nici el nu trebuie neglijat, cat
mai ales asigurarea randamentului optim la care trebuie sa lucreze fiecare
electromotor.
Este stiut ca un electromotor supradimensionat functioneaza cu un
randament scazut, ceea ce inseamna ca el consuma permanent, inutil,
pentru nevoile proprii de functionare, o energie electrica activa si, mai
ales, o energie electrica reactiva mai mare decat cea consumata de un
electromotor mai mic (potrivit cu utilajul pe care acesta il actioneaza).
Iata, ca alegerea motoarelor electrice de putere corespunzatoare
constituie si una din masurile de rationalizare a consumului de energie
electrica. Pentru a putea stabili cat mai exact puterea si caracteristica
mecanica (variatia vitezei de rotatie in functie de sarcina) ce trebuie sa le
aiba un electromotor, este necesar sa cunoastem cat mai exact regimul de
lucru al utilajului care va fi actionat. In ceea ce priveste viteza
electromotorului, aceasta trebuie, de asemenea, stabilita cat mai corect,
deoarece ea poate influenta cresterea productivitatii utilajului actionat,
precum si dimensiunile si costul electromotorului (stiut fiind ca pentru
viteze mai mici dimensiunile si costul electromotoarelor sunt mai mari).

8
 Alegerea motoarelor electrice se face tinandu-se seama si de tipul
de constructie al acestora, astfel incat ele sa corespunda conditiilor de
lucru impuse de mediul in care vor trebui sa lucreze (protejare impotriva
prafului, a umezelii, a gazelor, a acizilor etc.). Astfel, exista
electromotoare de tip deschis, de tip inchis etc.
Tinand seama de marea diversitate a mecanismelor si a utilajelor
actionate de electromotoare, precum si de regimurile de lucru foarte
diferite ale acestora, alegerea celui mai potrivit electromotor pentru
fiecare din ele este destul de dificila si totusi foarte necesara.

Proprietatile motoarelor elctrice de constructie obisnuita si domeniile

principale de folosire

Motoarele de current alternative sunt de doua feluri:

 motoare asincrone de constructie simpla, au cost scazut, au cuplu
si curenti de pornire mari, turatii aproape constante, factor de
putere scazut la mers in gol cosφ=0,2-0,5, iar la plina sarcina 0,8-
0,9, reglarea vitezei lor se face cu oarecare greutate. Se folosesc pe
scara larga in instalatii industriale;
 motoare sincrone, se pornesc in asincron sau cu motor auxiliar de
antrenare. Cuplul lor creste cu sarcina, au turatie constanta (turatie
de sincronism), supraexcitate debiteaza energie reactiva in retea.
Se folosesc in industrie ca motoare de mare putere cu turatie
constanta si, de asemenea, ca grupuri convertizoare si
compensatoare sincrone.
Motoarele de curent continuu se clasifica in:
 motoare serie: au cuplu de pornire mare, suporta supraincarcari, se
ambaleaza in gol, turatia varieaza cu sarcina. Se folosesc la
tractiunea electrica, precum si la actionarea pompelor si
ventilarilor;
 motoare derivatie: au cuplu de pornire mic, nu suporta
supraincarcari mari, nu se ambaleaza in gol, au turatie constanta.
Se folosesc pentru actionarea masinilor de ridicat, masinilor-unelte
care necesita turatie constanta (strunguri etc.);
 motoare mixte diferentiale: au cuplu de pornire mic, turatie
constanta si se folosesc indeosebi la instalatii de tesatorie;
 motoare mixte aditionale: au cuplu de pornire mare, suporta
supraincarcare, iar turatia lor variaza cu sarcina.

9
  Se folosesc la actionarea laminoarelor, a preselor, a pompelor, a
ventilatoarelor etc.

Concluzie

In aceasta lucrare a fost tratat subiectul motorul electric. Astfel, am

aflat ca electromotoarele sunt de doua feluri: de curent continuu si de
curent alternativ, acestea la randul lor impartindu-se in mai multe
categorii. Pentru a putea intelege mai bine subiectul am parcurs fiecare
dintre aceste categorii, precum si principiul de functionare, diversele
utilizari si proprietatile electromotoarelor. Fiind construite intr-o gama
extinsa de puteri, motoarele electrice sunt folosite la foarte multe
aplicatii: de la motoare pentru componente electronice (hard
disc,imprimanta) pana la actionari electrice de puteri foarte mari (pompe,
locomotive, macarale).

10