PROCEDEE DE PERFORARE

CAPITOLUL I: Perforatoare, impactoare, instalaţii de

perforat

1.1.Consideraţii generale
La săparea lucrărilor miniere, în abataje sau la realizarea unor lucrări edilitare se utilizează
tehnologia de lucru prin perforare-împuşcare în cadrul căreia perforarea ,respectiv forarea
găurilor reprezintă una din operaţiile de bază.
GĂURI se numesc cavităţile cilindrice artificiale care se execută în substanţa minerală utilă sau
în rocile înconjurătoare.
Găurile care se execută în scopul amplasării explozivului în masivul de rocă pot fi:
- găuri de mină (găuri de diametru şi lungime mică, până la 75mm şi respectiv până la 10 m)
- găuri de sondă (găuri de diametru şi lungime mare, 60...300 mm şi respectiv până la 100 m).
Găurile de mină se execută cu ajutorul perforatoarelor sau a instalaţiilor de perforat, prin
operaţia de perforare, iar găurile de sondă cu ajutorul sondezelor prin operaţia de forare.

1.2. Procedee de perforare

Perforarea găurilor de mină se realizează cu perforatoare prin trei procedee:
- rotativ (fig. a, b)
- percutant (fig. c, d)
- rotopercutant (fig.e, f)
CAPITOLUL I: Perforatoare, impactoare, instalaţii de
perforat
 CAPITOLUL I: Perforatoare, impactoare, instalaţii de
perforat

Procedeul rotativ (fig.a, b)

Constă în rotirea continuă a sfredelului cu o turaţie constantă dezvoltând un moment de
rotire Mr simultan cu avansarea rectilinie a acestuia în direcţia de perforare sub
acţiunea unei forţe de apăsare Fa, aplicată în regim static continuu.
Dislocarea rocii are loc prin aşchiere, sfredelul pătrunzând pe o adâncime h la o rotaţie
(reprezintă pasul liniei elicoidale descrise de tăişul sfredelului, linie elicoidală ce are
unghiul de înclinare θ).
Momentul de rotire Mr este realizat de motorul perforatorului.
Forţa de apasare Fa este dezvoltată de către muncitor sau cu dispozitive de avans in
regim static continuu.
Este cel mai simplu şi cel mai avantajos procedeu de perforare pentru roci de tărie mică,
cel mult medie (f<10).
Viteza de perforare:
vp= n h z , m/min
unde: n - turaţia sfredelului, rot/min
h - adâncimea de pătrundere la o rotaţie, m
z – numărul de muchii tăietoare ale sfredelului.
Viteza de perforare este mare.
 CAPITOLUL I: Perforatoare, impactoare, instalaţii de
perforat

Procedeul percutant (fig. c, d)

Constă în aplicarea asupra sfredelului a unei forţe de percuţie Fp în regim dinamic şi discontinuu care
realizează strivirea rocii prin efectul de pană a tăişului. Pentru menţinerea contactului permanent
între tăiş şi talpa găurii se aplică forţa de apăsare Fa în regim static continuu. Momentul de rotire
Mr se aplică discontinuu şi alternativ cu percuţia ( are rolul de a roti sfredelul între două percuţii
consecutive cu unghiul ρ.
Roca este dislocată prin percuţii, datorită efectului de pană a vârfului tăişului, procesul de aşchiere
având rol secundar.
Datorită percuţiei executate asupra sfredelului de către pistonul perforatorului, acesta realizează pe
talpa găurii o crestătură , poziţia (I-I), urmează rotirea sfredelului cu unghiul ρ şi în poziţia (II-II)
are loc o nouă percuţie ş.a.m.d.
Momentul de rotire este mai mic decât în cazul procedeului rotativ.
Fp şi Mr sunt realizate de motorul perforatorului, iar Fa de catre muncitor.
Viteza de perforare:
vp=n h z / m , m/min
unde: n - frecvenţa percuţiilor, lov/min
h – adâncimea de pătrundere la o percuţie, m
z - numărul de muchii tăietoare ale sfredelului
m - numărul de percuţii la o semirotaţie a sfredelului, m=180o/ρ
Se aplică în roci tari şi foarte tari ( f>10)
 CAPITOLUL I: Perforatoare, impactoare, instalaţii de
perforat

Procedeul rotopercutant (fig. e,f)

Reprezintă o combinaţie a celorlalte două procedee.
Dislocarea rocii are loc atât datorită aşchierii cât şi strivirii prin percuţie.
Asupra sfredelului acţionează:
- momentul de rotire Mr - în regim continuu
- forţa de apăsare Fa - în regim static continuu
- forţa de percuţie Fp - în regim dinamic discontinuu.
În poziţia I-I se realizează o percuţie, sfredelul pătrunde pe adâncimea h 1; rotirea între
două percuţii se face cu unghiul ρ; în poziţia II-II are loc o nouă percuţie.
Suprafaţa corespunzătoare unghiului ρ, dintre două percuţii consecutive, se împarte in
doua zone:
- zona ρ1 : roca este dislocată prin percuţie
- zona ρ2 : roca este dislocată prin aşchiere
Între două percuţii tăişul pătrunde prin aşchiere cu h 2’-h2
Se disting două variante:
- rotopercutantă ( aşchierea este predominantă), se aplică în roci cu f = 5...14
- percutant-rotativă ( dislocarea rocii are loc prin percuţie), se aplică în roci cu f =
8...20
 CAPITOLUL I: Perforatoare, impactoare, instalaţii de
perforat

1.3.Clasificarea perforatoarelor

După procedeul de perforare:

- perforatoare rotative
- perforatoare percutante
- perforatoare rotopercutante

După masa lor:

- uşoare M < 20 kg; P < 1,5 kW
- mijlocii 20 < M < 40 kg; P = 1,5...3 kW
- grele M > 40 kg; P > 3 kW

După energia de acţionare:

- perforatoare electrice
- perforatoare pneumatice
- perforatoare hidraulice
- perforatoare cu combustie internă.