8.

INSTALAȚII DE FORAJ

8.1 Lucrări de foraj

Sonda este o construcţie minieră realizată în scoarţa terestră printr-un complex de
lucrări de foraj care constau în dislocarea rocii şi evacuarea detritusului la suprafaţă. Sondele
pot fi consolidate prin operaţii de tubare şi cimentare. Forajul este ansamblul de operații care
se efectuează pentru a construi o sondă, el constând în fărâmarea sau așchierea rocilor.
Dezvoltarea şi existenţa societăţii umane a fost şi este legată de existenţa principalelor
resurse naturale:
 apă-potabilă şi industrială;
 combustibili fosili – hidrocarburi şi cărbuni;
 minereuri.
Deoarece aceste resurse naturale se găsesc de regulă în scoarţa terestră la adâncimi
mari, a fost necesară găsirea unor soluţii şi crearea unor tehnologii de identificare şi
exploatare a acestora. Forajul este o tehnologie care a fost utilizată în acest scop din cele mai
vechi timpuri, şi este folosit pentru domeniile:
 cercetării geologice;
 extracţiei de petrol şi gaze;
 exploatării apelor subterane;
 executării lucrărilor miniere de puţuri şi găuri de ventilaţie;
 cercetării geotehnice.
Sonda este o construcţie minieră specială având formă cilindrică. Sondele pot fi:
 verticale;
 înclinate.
şi sunt caracterizate geometric printr-un raport mare între lungimea sau adâncimea sondei şi
diametrul acesteia. Deschiderea de formă cilindrică, fără consolidare cu burlane se numeşte
gaură de sondă şi este delimitată lateral de peretele găurii de sondă.
În partea superioară a unei sonde se află gura sondei, iar în parte inferioară talpa
sondei. Operaţia prin care se realizează o sondă se numeşte forare sau foraj şi cuprinde un set
de lucrări care vizează:

149
Instalații de foraj

 traversarea rocilor;
 consolidarea şi izolarea rocilor traversate.
Forarea sau săparea sondelor este o operaţie de dislocare a rocilor şi evacuare la
suprafaţă a fragmentelor rezultate (fragmentele rezultate în urma dislocării poartă numele de
detritus) executându-se cu ajutorul instalaţiilor de foraj.
Instalaţiile de foraj pot fi:
 instalaţii de foraj de capacitate mare (instalaţii grele de foraj) care au puteri
instalate mari, adâncimea de forare fiind de ordinul miilor de metri şi cu diametrul
sondelor pornind de la sute de mm până la 7000 mm;
 instalaţii de foraj de mică adâncime (sondeze, sau instalaţii uşoare de foraj) care au
puteri instalate mici, execută găuri cu adâncimi până la 1000 – 2000 m, cu
diametre mici.
Scopul forajului determină modul în care se face dislocarea rocii din talpa sondei. Astfel:
 pentru forajele de cercetare, care vizează obţinerea unor eşantioane, dislocarea din
talpa sondei se face circular, cu ajutorul unui instrument numit cap de carotieră
(figura 8.1) sau freză, operaţia de foraj făcându-se prin carotaj mecanic, iar
eşantioanele obţinute se numesc carote.

Fig.8.1 Carotieră

150
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

 pentru forajele la care dislocarea din talpa sondei este circulară completă,
instrumentul de dislocare se numeşte sapă (figura 8.2). În general instrumentul de
dislocare este antrenat prin intermediul garniturii de foraj sau prăjinii de foraj.
Detritusul este evacuat la suprafaţă de fluidul de foraj sau fluidul de circulaţie.

Fig.8.2 Sapa de foraj

8.2 Clasificarea forajelor

Clasificarea forajelor se poate face după mai multe criterii. Dintre acestea scopul
forajului este un criteriu care permite următoarea clasificare a acestora
 foraje de cercetare geologică care pot fi:
o foraje de referinţă, destinate cercetărilor regionale, se execută la
adâncimi relativ mari, în carotaj mecanic continuu;
o foraje de prospecţiuni care urmăresc studiul complex al depozitelor
dintr-o anumită regiune, cu precizarea tuturor aspectelor privind
litologia, tectonica şi resursele minerale. Acestea se execută în carotaj
mecanic continuu;
o foraje de explorare care au scopul conturării unor zăcăminte, prin
determinarea parametrilor cantitativi şi calitativi, necesari în calculul
rezervelor şi stabilirea condiţiilor geologice de zăcământ.

151
Instalații de foraj

 foraje de exploatare, de exemplu pentru exploatarea hidrocarburilor şi apelor

subterane. În această categorie sunt cuprinse şi sondele de injecţie pentru
refacerea presiunii în zăcămintele de ţiţei precum şi sondele de observaţie care
urmăresc procesul de exploatare.
 foraje cu destinaţie specială care pot fi:
o de interes minier executându-se la suprafaţă în cariere, sau în subteran
pentru cercetare geologică;
o foraje hidrogeologice care sunt executate pentru identificarea şi
stabilirea condiţiilor de zăcământ în vederea exploatării apelor
subterane potabile, termale, sau minerale;
o foraje geotehnice care sunt utilizate pentru cunoaşterea proprietăţilor
fizico-mecanice ale rocilor de fundaţie pentru construcţii civile, sau
industriale;
o foraje de interes seismic, utilizate pentru provocarea unor explozii
artificiale;
o lucrări de foraj cu diametre mari care sunt utilizate în amenajări
hidrotehnice şi lucrări miniere (suitori, puţuri de aeraj).
Din punct de vedere al modului de acţionare al instalaţiei de foraj putem avea:
 foraj manual;
 foraj mecanic la care acţionarea se face cu motoare cu abur, cu ardere internă,
electrice, hidraulice, sau pneumatice.
Ţinând cont de energia utilizată la dislocarea rocilor în timpul forării putem distinge:
 forajul cu dislocare mecanică;
 forajul cu dislocare hidromecanică;
 forajul cu dislocare termică.
Modul de acţionare asupra rocii împarte activitatea de forare în:
 foraj percutant la care dislocarea rocii din talpa sondei se face prin lovire
repetată cu o sapă specială, de forma unei dălţi numită şi trepan. Forajul
percutant poate fi:
o percutant-uscat cu tije sau cablu. Acum sapa este antrenată cu ajutorul
unui cablu sau a unei tije din metal sau lemn. Detritusul este evacuat
prin introducerea unei cantităţi mici de apă, iar extragerea periodică a
noroiului format se face cu o lingură cilindrică;
152
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

o percutant-hidraulic, când sapa este antrenată cu ajutorul prăjinilor

formate din ţevi de oţel, prin care se pompează continuu fluid pentru
spălarea tălpii de detritus;
 foraj rotativ. Cel mai utilizat mod de forare rotativ este forajul rotativ-hidraulic,
cu evacuarea materialului dislocat prin circulaţie de fluid. Procesul de forare
este continuu, cu evacuarea permanentă a detritusului cu ajutorul fluidului de
foraj (figura 8.3).

Fig.8.3 Principiul de funcţionare al sapei

(1 – apăsare axială pe sapă, 2 – rotaţia sapei, 3 – fluidul de circulaţie, 4 – rocă sfărâmată,
5 – prăjină, 6 – sapa propriu zisă, 7 – talpa sondei)
153
Instalații de foraj

 Dislocarea rocii se realizează cu diferite tipuri de sape, care execută o mişcare

de rotaţie şi pătrundere în teren. Sapa este rotită de motoarele instalaţiei prin
intermediul masei rotative şi a prăjinilor de foraj. Pentru pătrunderea sapei în
roci apăsarea este asigurată de garnitura de foraj. Fluidul de foraj este pompat
în talpă prin interiorul prăjinilor. Forajul rotativ poate fi:
o cu rotaţie de la suprafaţă, cu masă rotativă, sau cap rotativ în cazul
sondezelor;
o cu motoare submersibile;
 foraj rotativ – percutant.

8.3 Componentele instalaţiilor de forare

Toate instalaţiile de forare au componentele de bază comune. Acestea se împart în
componente de suprafaţă şi componente de interior.
Componentele de suprafaţă sunt:
 grupul de forţă destinat acţionării, şi care este format din motoare electrice;
 turla cu substructură;
 sistemul de manevră destinat introducerii şi extragerii garniturii de foraj
împreună cu instrumentele de dislocare sape sau freze. În componenţa
sistemului de manevră intră o macara, un troliu, un geamblac (ansamblu format
din mai mulți scripeți ficși și o ramă, montată pe turla sondei), un cârlig, cablul
de foraj, precum şi scule de manevră (elevatoare, pene, cleşti);
 sistemul de rotaţie care antrenează garnitura într-o mişcare rotativă. În
componenţa sa intră masa rotativă şi capul hidraulic;
 sistemul de circulaţie care asigură circulaţia fluidului de foraj în sondă. Acesta
cuprinde pompa de noroi, conductele de aspiraţie şi împingere şi furtunuri.
Componentele de interior cuprind:
 coloana de tubaj;
 garnitura de foraj;
 instrumentele de dislocare.

154
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

8.4 Ciclul de foraj

Ciclul de foraj cuprinde succesiunea operaţiilor executate de la montarea unei instalaţii
pe o locaţie şi până la demontarea şi transportul spre o altă locaţie. Într-un ciclu de foraj se pot
distinge următoarele lucrări:
 lucrări de suprafaţă destinate amenajării terenului, montării instalaţiei de foraj şi a
anexelor;
 lucrări pregătitoare care constau în verificarea stării de funcţionare a utilajelor,
săparea şi consolidarea găurii prăjinii pătrate;
 săparea găurii de sondă, sau forajul propriu-zis. Această lucrare cuprinde o serie de
operaţii care se repetă la fiecare introducere a unei sape noi în locul celei uzate şi a
garniturii de prăjini până în talpa sondei. O dată cu adâncirea sondei, garniturii de
foraj i se adaugă o nouă prăjină de foraj numită bucata de avansare. O viteză
mică de avansare poate indica uzarea accentuată a sapei;
 lucrări de consolidare şi izolare a găurii de sondă. Forarea sondei începe cu o sapă
cu diametru mare. Cu aceasta se sapă o porţiune, după care se tubează prima
coloană, care reprezintă coloana de ancoraj, se cimentează în spatele ei și se
continuă forajul cu o sapă cu diametru mai mic. În funcţie de scopul sondei şi de
condiţiile geologice se tubează direct coloana de exploatare, sau 1-2 coloane
intermediare şi apoi coloana de exploatare. Tubarea este operaţiunea de
introducere a unor burlane de oţel în gaura de sondă. Burlanele se cimentează în
totalitate sau parţial, pe o anumită înălţime de la talpă;
 lucrări care vizează operaţii de investigare pe perioada forării sondei. Astfel
înainte de tubare se pot executa diferite investigaţii geofizice de tipul carotaj
electric, carotaj radioactiv, etc;
 lucrări de punere în producţie care au loc la forajele executate în scopul exploatării
unor resurse subterane. Aceste lucrări sunt specifice la forajele hidrogeologice şi
lipsesc la forajele de cercetare şi la unele foraje speciale;
 lucrări de demontare şi transport care reprezintă etapa de finalizare a forajului;
 lucrări de instrumentaţie care sunt lucrări speciale executate pentru rezolvarea unor
accidente în gaura de sondă.
Nu toate lucrările enumerate mai sus sunt obligatorii într-un ciclu de foraj.

155
Instalații de foraj

8.5 Proprietăţile fizice ale rocilor

Proprietăţile fizice ale rocilor sunt:
 porozitatea rocilor se referă la volumul spaţiilor dintr-o rocă, neocupat de
substanţa solidă (volumul golurilor). Porozitatea se exprimă prin raportul dintre
volumul golurilor şi volumul total al rocii. Prezenţa porilor reduce duritatea rocii şi
rezistenţa ei la pătrunderea unui corp solid;
 permeabilitatea care reprezintă capacitatea unui corp poros de a permite unui fluid
deplasarea prin golurile sale comunicante;
 neomogenitatea este o proprietate specifică rocilor, acestea fiind neomogene din
punct de vedere al compoziţiei mineralogice, porozităţii, permeabilităţii, gradului
de fisurare şi tasare;
 abrazivitatea care este capacitatea rocilor de a uza prin frecare instrumentele de
dislocare. Uzura abrazivă a instrumentelor de dislocare depinde de abrazivitatea
rocii, dar şi de rugozitatea suprafeţelor de contact, de presiunea de contact, de
temperatură, de viteza relativă dintre rocă şi instrumentul de dislocare şi de natura
şi compoziţia noroiului de foraj.

8.6 Proprietăţile mecanice ale rocilor

Proprietăţile mecanice ale rocilor sunt:
 elasticitatea, care face ca o serie de roci şi minerale să aibă un comportament
asemănător corpurilor elastice, încât aplicarea unor presiuni exterioare determină
deformaţii liniare;
 plasticitatea care se manifestă în timpul procesului de dislocare al rocilor
determinând deformarea plastică a acestora, atunci când starea de tensiune
depăşeşte limita elasticităţii. Cea mai mare plasticitate o au argilele hidratate.
Plasticitatea rocilor influenţează procesul dislocării, deoarece în cazul rocilor
plastice efortul pentru separarea de fragmente în talpa sondei este mai mare.
 rezistenţa sau tăria rocilor, reprezintă capacitatea de a se opune deformării, când
apare o solicitare determinată de o forţă. Rezistenţa rocilor influenţează covârşitor
procesul de dislocare prin foraj, viteza de avansare, uzura sapelor, precum şi
tendinţa de deviere de la traiectoria prevăzută de săpare. Rezistenţa rocilor este în
funcţie de tipul solicitării, care poate fi:
o compresiune;
156
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

o întindere;
o forfecare.
Rezistenţa mecanică a rocilor este influenţată de factori naturali şi de factori tehnici.
o dintre factorii naturali se pot aminti:
 compoziţia mineralogică a rocilor determinată de natura mineralelor şi
proporţiile în care acestea intră în compoziţia rocii;
 gradul de fisurare, stratificaţia şi clivajul;
 structura şi textura rocilor, rocile cu structură cristalină fină au o
rezistenţă mai mare;
 gradul de porozitate;
 adâncimea rocilor, astfel cu cât sunt situate mai adânc în scoarţa terestră
rocile au o rezistenţă mai mare;
 gradul de alterare;
o factorii tehnici care influenţează rezistenţa rocilor sunt:
 tipul solicitării: compresiune, întindere, forfecare;
 durata de acţionare a sarcinii, rezistenţa scade o dată cu creşterea duratei
de acţiune;
 viteza de aplicare a forţei de dislocare. S-a constatat experimental că
tăria rocilor creşte proporţional cu viteza de aplicare a solicitărilor.
 duritatea sau rezistenţa la pătrundere care reprezintă valoarea presiunii din centrul
suprafeţei de acţiune a sapei, la care se atinge starea limită şi roca cedează fiind
sfărâmată. Duritatea depinde de compoziţia chimică şi de structura cristalină a
mineralelor care compun roca. Se poate defini duritatea mineralelor sau duritatea
absolută şi duritatea rocilor sau duritatea agregativă. Duritatea absolută
influenţează durata de uzură a elementelor de dislocare (capul carotierei cu role, cu
vidia sau cu diamante), iar duritatea agregativă influenţează viteza de avansare a
sculei de dislocare.

157
Instalații de foraj

8.7 Fluidul de foraj

Fluidul de foraj are următoarele roluri:
 hidrodinamic, astfel încât după ieşirea din duzele sapei (figura 8.4), fluidul curăţă
particulele de rocă dislocată de pe talpa sondei şi le transportă la suprafaţă unde
sunt îndepărtate;

Fig.8.4 Rolul hidrodinamic al fluidului de foraj (secţiune prin sapă)

(1 – duză, 2 – fluidul de foraj)
 hidrostatic - rol determinat de contrapresiunea creată asupra pereţilor sondei,
împiedicând în acest fel surparea rocilor slab consolidate şi pătrunderea
nedorită în sondă a fluidelor din formaţiunile traversate;
 de colmatare - determinat de diferenţa de presiune dintre sondă şi straturi, care
face ca în dreptul rocilor permeabile să se depună prin filtrare o turtă din
particule solide care consolidează pietrişurile, nisipurile şi alte roci slab
cimentate;
158
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

 de răcire şi de lubrifiere - astfel încât fluidul de circulaţie răceşte şi lubrifiază

elementele active: prăjinile, lagărele sapelor cu role;
 motric - rol care apare atunci când se forează cu motoare de fund, hidraulice
sau pneumatice, iar fluidul de foraj constituie agentul de transmitere a energiei
de la suprafaţă la motorul aflat deasupra sapei;
 informativ - când se analizează fluidul de circulaţie la ieşirea din sondă şi
detritusul adus de acesta la suprafaţă. Astfel se obţin informaţii asupra rocilor
interceptate şi asupra fluidelor din porii acestora.
Fluidul de foraj poate fi utilizat la:
 plasarea pastei de ciment în spaţiul care urmează să fie cimentat;
 antrenarea unor scule de instrumentaţie;
 degajarea garniturilor de foraj prinse.
Un fluid de foraj trebuie să îndeplinească următoarele condiţii în timpul exploatării:
 nu trebuie să afecteze fizic sau chimic rocile traversate;
 trebuie să-şi păstreze proprietăţile, în limite acceptabile în timpul exploatării;
 trebuie să-şi menţină însuşirile tehnologice la temperaturile şi presiunile
ridicate care vor fi întâlnite în sonde;
 trebuie să permită investigarea geofizică a rocilor şi fluidelor conţinute în porii
lor;
 trebuie să prevină coroziunea şi eroziunea echipamentului de sondă;
 trebuie să menţină în suspensie particulele de rocă neevacuate, în timpul
întreruperilor de circulaţie;
 trebuie să conserve permeabilitatea straturilor productive deschise;
 trebuie să nu fie toxic sau inflamabil şi să nu polueze mediul înconjurător şi
apele freatice;
 trebuie să fie uşor de preparat, de manipulat, de întreţinut şi de curăţat de gaze
sau detritus;
 trebuie să permită sau să favorizeze obţinerea de viteze cât mai mari de
avansare a sapei;
 trebuie să fie ieftin, să nu reclame aditivi deficitari şi greu de procurat, iar
pomparea lui să aibă loc cu cheltuieli minime.

159
Instalații de foraj

Fluidele de foraj dispersate au la bază sistemul dispersat apă – argilă au toate însuşirile
impuse de activitatea de foraj. Ele sunt preparate la suprafaţă din argile bentonitice.
8.8 Clasificarea sapelor
Clasificarea sapelor de foraj se poate face în funcţie de:
 destinaţia forajului;
 principiul de dislocare al rocii;
 soluţia constructivă adoptată;
 natura rocii în care sunt destinate să lucreze.
Pentru forajul rotativ din punct de vedere al părţii active a sapei se deosebesc trei grupe
de tipuri constructive.
 sapele cu tăiş fix (figura 8.5) sunt caracterizate prin faptul că partea lor activă
se află în contact permanent cu roca.

Fig.8.5 Sapă cu tăiş fix

Mişcarea executată de acest tip de sapă este de alunecare la talpa sondei, iar
dislocarea rocii se face pe principiul tăierii şi aşchierii. Din această categorie fac
parte:
o sapele cu lame, dintre care cele mai frecvent utilizate sunt de tipul cu
două lame ,,coadă de peşte”, şi cu trei lame;
160
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

o sapele speciale (figura 8.6), au partea activă armată cu ştifturi dure sau
cu diamante.

Fig.8.6 Sapă specială

 sapele cu role sau cu tăiş mobil, (figura 8.7) se caracterizează prin faptul că
partea activă este formată dintr-o dantură amplasată pe exteriorul unor role.
Antrenarea rolelor se face prin contactul cu talpa sondei. Aceste tip de sape
dislocă roca prin tăiere şi sfărâmare sau numai prin sfărâmare. Cele mai
răspândite sape din această categorie sunt sapele cu trei conuri sau cu trei role
cu formă conică, acestea având o construcţie echilibrată.
161
Instalații de foraj

Fig.8.7 Sapă cu role

 sapele combinate (figura 8.8), la care partea activă este formată atât din lame
cât şi din ştifturi, având deci un efect combinat al dislocării rocii.

Fig.8.8 Sapă combinată

162
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Din punct de vedere al forabilităţii rocilor se disting patru categorii de tipuri de sape:
 sape pentru roci slab consolidate;
 sape pentru roci de tărie medie;
 sape pentru roci tari;
 sape pentru roci foarte tari.
Acţiunea sapelor asupra rocilor poate fi de:
 tăiere;
 aşchiere;
 sfărâmare.
Practic principiile de dislocare a rocii amintite mai sus pot fi combinate funcţie de tipul
constructiv al sapei în următoarele moduri:
 tăiere şi aşchiere. Tăierea (despicarea) se produce în planul orizontal, fiind
însoţită de fragmentarea rocii prin aşchiere. În figura 8.9 este exemplificat
acest mod de dislocare pentru o sapă cu lame;

Fig.8.9 Tăiere şi aşchiere

 tăiere şi sfărâmare. Acţiunea de tăierea are loc în planuri verticale, ea fiind

însoţită de fragmentarea rocii prin sfărâmare. În figura 8.10 este arătat acest
principiu de lucru pentru o coroană dinţată a unei sape cu role. Teoretic rola are
o mişcare de rostogolire pe talpa sondei. Acelaşi mod de dislocare a rocii stă la
baza forajului percutant care se efectuează cu sape drepte. Dacă pe lângă

163
Instalații de foraj

rostogolire, rola primeşte şi o mişcare de târâre pe talpa sondei, atunci are loc o
tăiere suplimentară în planul orizontal. Sapele cu discuri dislocă roca numai
prin tăiere în planuri verticale, ele fiind un caz particular al sapelor cu role;

Fig.1.10 Tăiere şi sfărâmare

 sfărâmare. În acest caz dislocarea rocii se produce prin sfărâmare, în cazul

sapelor cu role a căror dantură are o formă sferică sau conică (fig. 8.11 şi 8.12).

164
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.8.11 Sapă cu dantură în formă sferică şi conică

Fig.8.12 Referitoare la sfărâmare

165
Instalații de foraj

8.9 Noţiuni teoretice privind dimensionarea şi verificarea garniturilor de foraj

8.9.1 Calculul solicitărilor şi deformărilor garniturii de foraj – calculul
solicitărilor statice şi dinamice
În timpul procesului de foraj sau de carotaj mecanic, garnitura de foraj este supusă
acţiunii unui complex de solicitări statice şi dinamice.
Solicitările statice sunt generate de:
 greutatea proprie a garniturii de foraj;
 momentele de torsiune,
Iar solicitările dinamice pot să apară în următoarele cazuri:
 la prinderea sau înţepenirea garniturii de foraj;
 la operaţiile de introducere a garniturii (frânare) şi la extragerea ei (luarea din
pene sau furcă);
 la variaţii ale vitezei garniturii de foraj;
 la încovoierea garniturii în timpul rotirii sale, când aceasta îşi pierde forma
dreaptă datorită oscilaţiilor transversale provocate de funcţionarea sculelor
tăietoare pe talpa sondei.
Greutatea proprie a prăjinilor, în porţiunea superioară a garniturii de foraj (care este
întinsă) va produce eforturi unitare normale de tensiune. Datorită apăsării pe scula tăietoare a
unei părţi din greutatea proprie a prăjinilor, partea inferioară a garniturii de foraj va fi
comprimată. Aceasta face ca în această parte în timpul forajului să apară eforturi unitare
normale de compresiune (figura 8.13).
Vom utiliza următoarele relaţii:
 L - lungimea totală a garniturii de foraj, în m;
 l - lungimea prăjinilor grele, în m;
 1 - efortul unitar normal de tensiune, în N/m2;
 A - secţiunea prăjinilor de foraj, în m2;
 A1 - secţiunea prăjinilor grele, în m2;
 ρ0 – masa specifică a oţelului, în kg/m3;
 ρn – masa specifică a fluidului de foraj, în kg/m3;
 l0 - lungimea comprimată a prăjinilor grele, în m;
 k - coeficient care ţine seama de mărirea tensiunii datorită racordurilor
speciale;

166
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

 q1 – masa unui metru liniar de prăjină, în kg/m.

 q2 – masa unui metru liniar de prăjină grea, în kg/m.
 a - acceleraţia mişcării, în m/s2.
 g - acceleraţia gravitaţională, în m/s2.

Fig. 8.13 Lungimi caracteristice ale solicitărilor axiale ale garniturii de foraj în timpul forajului:1 =
eforturi de tensiune, 2 - eforturi de compresiune, lt = lungimea garniturii supusă eforturilor de
tensiune, lc = lungimea garniturii supusă eforturilor de compresiune

Efortul unitar normal maxim, în secţiunea cea mai de sus a garniturii, atunci când sapa
este ridicată din talpă, considerând suprafaţa secţiunii garniturii constantă de-a lungul ei, este:

167
Instalații de foraj

LA( 0  n ) g N
1   L  g ( 0   n ) , 2 (8.1)
A m
Dacă se ţine seama şi de influenţa greutăţii niplurilor sau a racordurilor, atunci:
N
 1  k  L  g ( 0   n ) , . (8.2)
m2
unde k = 1,05 – 1,1, în funcţie de tipul legăturii şi lungimea racordurilor sau a niplurilor.
Dacă se ţine seama însă de influenţa racordurilor speciale şi de secţiunea mărită a
prăjinilor grele, atunci efortul unitar normal este
q2 N
1  k  g ( L  l  l )(0  n ) , 2 . (8.3)
q1 m

În timpul lucrului cu “sapa în talpă”, dacă se are în vedere reducerea acestui efort,
datorită acţiunii pe sapă numai a unei greutăţi corespunzătoare lungimii de prăjini grele ce
lucrează la compresiune, efortul unitar normal este
q2 N
1 f  k  g [ L  l  (l  l0 )](0  n ) , 2 . (8.4)
q1 m

În timpul manevrelor, când apare fenomenul de variaţie a vitezei maselor în mişcare,

decelerare la introduceri de prăjini şi accelerare bruscă la extrageri în timpul luării din pene
sau de pe furcă, eforturile unitare se calculează cu formula:
a N
1m  1 (1   ) , 2 , (8.5)
g m

unde 1 are valoarea dată de relaţia (8.2), iar  reprezintă un coeficient prin care se ia în
considerare frecarea garniturii de pereţii sondei (cu semnul “+” la extragere şi cu semnul ”-”
la introducere), a cărui valoare depinde de înclinarea sondei, pentru sonde verticale având
valoarea 0,2.
Sarcinile dinamice care apar la ridicarea garniturii din pene sau de pe furcă sunt mici,
deoarece însăşi acceleraţiile de pornire sunt mici (ap = 0,1-0,3 m/s2), însă în momentul frânării
la introducerea garniturii valorile sunt ridicate, mai ales la frânarea bruscă (“în scurt”) a
garniturii, când acceleraţia de oprire a0 este mare. Această acceleraţie se calculează cu relaţia:
vi m
a0  , , (8.6)
t f s2

în care vi este viteza de introducere a garniturii, în m/s, iar tf este timpul de frânare, în s.
Alungirea absolută a garniturii de foraj sub influenţa greutăţii proprii se calculează cu
relaţia:

168
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

GL
l  , m, (8.7)
2E  A

în care G [N], este greutatea garniturii de foraj, iar E, în N/m2 , este modulul de elasticitate
longitudinal. Greutatea G se poate exprima prin:
G  k  A  L  g (0  n ) , N , (8.8)
astfel încât
k  L2  g (0  n )
l  , m. (8.9)
2E
În timpul transmiterii unei părţi din greutatea prăjinilor la talpa sondei, alungirea se
calculează cu relaţia:
k  g ( L  l )2 (0  n )
l1  , m. (8.10)
2E
Ţinând seama de alungirea garniturii de prăjini şi sub acţiunea greutăţii proprii se
obţine relaţia:
0  n A
l2  k  g [(L  l )2  2 l ( L  l )] , m. (8.11)
2E A1

O formulă mai simplă cu care se poate calcula alungirea garniturilor de foraj datorită
greutăţii proprii, care sunt suspendate în fluide de diferite mase specifice este:
L2
l  [  0  2 n (1  )] , m , (8.12)
2E
unde μ este coeficientul lui Poisson, care pentru oţel are valoarea 0,28. Pentru oţel valoarea
modulului de elasticitate longitudinal, este 2,1∙105 MPa.

8.9.2 Flambajul regiunii comprimate a garniturii de foraj

A. Pentru o porţiune
Conform figurii 8.14, porţiunea AB a regiunii comprimate a garniturii de foraj se află
sub acţiunea greutăţii porţiunii AM aflate deasupra ei şi greutăţii proprii a porţiunii
considerate AB.

169
Instalații de foraj

Fig.8.14 Flambajul unei porţiuni comprimate a garniturii de foraj

Admiţând că în timpul încovoierii barei capetele porţiunii AB rămân pe axul sondei şi

considerându-le simplu rezemate se ajunge la cazul problemei lui Euler neglijând forţele
provenite din greutatea proprie a porţiunii AB.
Considerând axele de coordonare în modul arătat în figura 8.14 se poate scrie condiţia
de echilibru pentru această poziţie deviată a barei, adică ecuaţia diferenţială a axului încovoiat
al barei, sau ecuaţia fibrei medii deformate,
d2y M 1
2
 , , (8.13)
dx EI z m

în care:
 M este momentul încovoietor, în Nm;
 Iz este momentul de inerţie al barei, în m4 ;
 EIz este rigiditatea barei.
Pentru o secţiune oarecare a barei, determinată de coordonata x, momentul încovoietor
este:
M  P y , Nm , (8.14)

170
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

unde P, [N], este forţa axială care acţionează asupra barei.

Substituind relaţia (8.14) în (8.13) şi notând
P
2  (8.15)
EI z
se obţine ecuaţia diferenţială
d2y
  2 y  0. (8.16)
dx2

Ecuaţia este liniară şi se rezolvă prin substituţia de forma y  D  ekx , în care k este un
coeficient constant dar necunoscut. Substituind această soluţie în (8.16) se ajunge la ecuaţia
k 2  2  0 , ale cărei rădăcini sunt R1, 2  i  . Prin urmare, soluţia generală a ecuaţiei se

prezintă sub forma y  D1 ei  x  D2 ei  x .

Folosind relaţiile ei  x  cos x  i sin x , ei  x  cos x  i sin x , se obţine soluţia

generală:
y  C1 cosx  C2 sin x , (8.17)
în care C1 şi C2 sunt două constante arbitrare care urmează a fi determinate din condiţii la
limită.
Totuşi numărul mai mare de condiţii de limită în comparaţie cu numărul
necunoscutelor este numai aparent, deoarece se vede uşor că pentru condiţiile de la ambele
capete, adică pentru x = 0 şi x = l, y este egal cu zero, se ajunge la aceleaşi ecuaţii cu
necunoscutele C1 şi C2. Aceste ecuaţii, obţinute prin impunerea condiţiilor de limită în ecuaţia
(8.17) au forma: C1  0 ; C1 cos l  C2 sin l  0.

B. Pentru întreaga garnitură

În acest caz garnitura de prăjini, figura 8.15, se consideră o bară sub acţiunea forţelor
propriei sale greutăţi, rezemată la capătul superior pe porţiunea supusă la întindere.
Se utilizează metoda variaţiei energiei potenţiale. Sub acţiunea forţelor de
compresiune, în bara nedeformată se acumulează energie de compresiune, din care cauză
energia potenţială W1 a sistemului cu bara încă nedeformată este egală cu această energie de
compresiune, adică W1=Wcom.
La creşterea forţelor de compresiune până la valoarea critică, bara începe să se
încovoaie şi la energia de compresiune Wcom se adaugă energia de încovoiere Winc.

171
Instalații de foraj

Fig.8.15 Flambajul garniturii la capătul de sus

În acest timp forţele de compresiune efectuează, pe traiectoria de deplasare a punctelor

lor de aplicare, care coboară în timpul încovoierii barei, un lucru mecanic pozitiv L. Prin
urmare, în stare deformată, energia potenţială W2 a barei va fi:
W2  Wcom  Wînc  L , J . (8.18)
Ţinând seama de principiul minimului energiei potenţiale, dacă W1<W2, forma stabilă
va fi cea rectilinie, iar dacă W1>W2, forma stabilă va fi cea deformată.
Sarcina critică la care este posibilă trecerea de la forma rectilinie la cea deformată se
determină din condiţia W1=W2, sau în cazul de faţă, Winc= L, adică lucrul mecanic efectuat de
forţele exterioare în timpul deformării barei, în valoare absolută, trebuie să fie egal cu energia
de încovoiere. Metoda energiei potenţiale este aproximativă, pentru că la aplicarea ei trebuie
luată în considerare ecuaţia fibrei medii deformate a barei, respectând însă condiţiile de limită.
Într-adevăr, pentru determinarea energiei de încovoiere Wînc cu formula
2
EI d2y
Wînc 
2   dx 2  dx , J , (8.19)

172
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

este necesar a cunoaşte expresia analitică a fibrei medii deformate. Acelaşi lucru trebuie
cunoscut şi în cazul determinării lucrului mecanic L al forţelor de compresiune,
2
1  dy 
L p  x   dx , J . (8.20)
2  dx 
În această relaţie, p, (în N/m), reprezintă forţele uniform distribuite pe unitatea de
lungime.
Presupunând că forţele de compresiune datorită greutăţii proprii ating valorile critice,
iar bara a căpătat o uşoară deformare, se trece la alegerea formelor de deformare, alegând
axele de coordonate în modul indicat în figura 8.15.
Împărţind întreaga lungime L a barei în porţiuni cu lungimea l şi L-l, se scrie pentru
fiecare din aceste porţiuni ecuaţiile fibrei medii deformate, care trebuie să satisfacă
următoarele condiţii de limită:
- pentru porţiunea de lungime l: - x=0; y=0;
- x=l; y=f; y’=0; (y”=0);
- pentru porţiunea de lungime L-l: - x=l; y=f; y’=0; (y”=0);
- x=L; y=0.
Toate aceste condiţii sunt satisfăcute, dacă ecuaţia fibrei medii deformate (axului
deformat) este de forma:
- pentru poţiunea de lungime l:
f x
y1  (1  cos ) (8.21)
2 l
- pentru porţiunea de lungime L-l:
 ( x  2l  L)
y 2  f sin (8.22)
2( L  l )
Se determină energia, Winc şi lucrul mecanic de încovoiere, L, efectuând succesiv
calculele pentru prima şi a doua regiune:
- pentru porţiunea de lungime l,

EI
l
 4 f 2 EIl
x
(Winc )1    
2
( y1 " ) dx 4
cos 2 dx ,
2 0 8l 0
l

x 1 2x
şi ţinând seama că cos2  (1  cos ) , după rezolvarea integralei, se obţine:
l 2 l

 4 f 2 EI
(Winc ) 1  , J. (8.23)
16l 3

173
Instalații de foraj

- pentru porţiunea de lungime L-l,

EI
L
 4 f 2 EI L 2 ( x  2l  L)
2 l 32( L  l ) 4 l
(Winc ) 2  ( y 2 " ) dx 
2
sin dx ,
2( L  l )

 ( x  2l  L) 1  ( x  2l  L)
şi ţinând seama că sin 2  [1  cos ] , după integrare, se obţine:
2( L  l ) 2 Ll

 4 f 2 EI
(Winc ) 2  ,J (8.24)
64( L  l )3
Lucrul mecanic L1 al forţelor de compresiune pe porţiunea de lungime l este:

1
l
2 f 2 p l x
L1  p  x( y1 ' ) 2 dx  2  x sin 2 dx ,
2 0 8l 0
l

x 1 2x
din care, prin înlocuirea sin 2  (1  cos ) şi rezolvând integrala, se obţine:
l 2 l
2 f 2 p
L1  , J. (8.25)
32
Similar, pentru porţiunea de lungime L-l,

1
L
2 f 2 p L
( x  2l  L)
L2  p  x( y 2 ' ) dx 
2
 x sin 2 dx ,
2 l 8( L  l ) 3 l
2( L  l )

şi în final:

 2 f 2 p  L2  l 2 L  l  
2
L2     , J. (8.26)
16( L  l ) 2  2 2 

În conformitate cu relaţia (2.18), sarcinile la care este posibilă trecerea de la forma

rectilinie la cea deformată, adică sarcinile critice, se determină din condiţia
(Winc )1  (Winc ) 2  L1  L2 . (8.27)
Făcând substituţia valorilor W şi L, se obţine ecuaţia:

1 1  1 1  L2  l 2 2( L  l )  
 EI  3 
2
  p  2 
  . (8.28)
l 4( L  l ) 3   2 (L  l)  2 2 

Pentru determinarea sarcinii critice (pL)cr, sau a lungimii critice Lcr, este necesar ca din
ecuaţia (8.28) să se elimine mărimea l. Se încearcă să se găsească o relaţie aproximativă între
L şi l, folosind formula generală a lui Euler:
2 EI
Pcr  ,N, (8.29)
(L)2

174
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

în care coeficientul  depinde de modul de fixare a capetelor barei şi este egal cu 1 în cazul

ambelor capete simplu rezemate şi egal cu 0,5 ≈0,7, în cazul unui capăt simplu rezemat şi
celălalt încastrat.
Coeficientul  ca valoare numerică este egal cu raportul lungimii acestei porţiuni faţă
de întreaga lungime a barei. În cazul nostru, această porţiune (sau mai exact jumătate din
această porţiune) care se deformează ca o bară simplu rezemată la capete, are lungimea L-l.
Admiţând coeficientul =0,7, rezultă 2   L  l   0,7  L , de unde l  0,65  L . Substituind

această valoare a lui l în ecuaţia (8.28), se obţine expresia de calcul pentru greutatea critică a
porţiunii comprimate a garniturii de foraj:
3,22 EI
( pL)cr  , N. (8.30)
L2

8.9.3 Stabilitatea dinamică a garniturii de foraj sub acţiunea forţelor centrifuge

La forajul rotativ, în desfăşurarea procesului de săpare, garnitura de foraj se roteşte.
Sub acţiunea sarcinilor axiale, cauzate de greutatea proprie şi sub acţiunea forţelor
centrifugale, consecinţe ale mişcării de rotaţie, forma iniţială a garniturii nu este stabilă.
Pentru sarcini superioare celor critice, garnitura ia forma prezentată în figura 8.16. Garnitura
de prăjini poate fi asimilată cu o tijă lungă şi subţire, care se roteşte cu viteză mare. În cazul
devierii axului tijei de la axa de rotaţie, pe întreaga lungime a tijei iau naştere forţe centrifuge.
Asupra fiecărui element din tijă cu lungimea x va acţiona o forţă centrifugă:
Fc  m 2 f x , N , (8.31)
în care:
 m, în kg/m, este masa elementului de lungime a tijei;
 f, în m, este săgeata la flambaj corespunzătoare elementului dat;
n rad
  , în , este viteza unghiulară a tijei;
30 s
 x, în m, este lungimea elementului.

175
Instalații de foraj

Fig. 8.16 Solicitări dinamice ale prăjinii de foraj – Flambajul

Atunci când m şi  sunt constante, valoarea forţei centrifuge care acţionează asupra
fiecărui element al tijei, variază proporţional cu variaţia săgeţii de flambaj. În figura 8.16 se
observă că săgeata de flambaj variază de la 0 până la valoarea sa maximă f0, care corespunde
mijlocului tijei curbate. Prin urmare, forţa centrifugă maximă se aplică asupra elementului de
lungime x de la mijlocul tijei curbate, şi este egală cu:
Fc max  m 2 f0 x , N . (8.32)

176
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

În acest caz, suma F a forţelor centrifuge care acţionează asupra întregii tije curbate va
fi egală cu suprafaţa triunghiului, având baza l şi înălţimea m 2 f0 , astfel încât:
1
F m 2 f 0 l , N . (8.33)
2
Săgeata de flambaj variază de la 0 la f0. Drumul mediu parcurs de forţele centrifuge va
l
fi f 0 . Prin urmare, lucrul mecanic, L, produs de aceste forţe este:
2
f0 1
LF  m  2 f 02 l , J , (8.34)
2 4
şi care trebuie să fie egal cu energia potenţială de flambaj:
4 E I f 02
Wf  , J. (8.35)
4l 3
Egalând relaţiile (8.34) şi (8.35) se obţine relaţia
m l 2 f 0
2
E I f 024

4 4l 3
din care rezultă lungimea critică a tijei, la care va începe flambajul sub acţiunea forţelor
centrifuge:
EI
lcr   4 , m. (8.36)
m 2

Corespunzător lungimii critice, se poate obţine viteza unghiulară critică:

2 EI 1
cr  , . (8.37)
l cr2 m s

Numărul critic de turaţii, ncr, în rot/min, pentru lungimea dată a tijei va fi:
30 EI rot
ncr  4 , . (8.38)
l2 m min

8.9.4 Determinarea eforturilor de încovoiere din prăjinile de foraj şi a sarcinii pe

sapa de foraj
A. Determinarea eforturilor de încovoiere din prăjinile de foraj
Se admite, ca şi în problema stabilităţii, că deformarea garniturii de prăjini se poate
exprima prin ecuaţia:
x
y  f sin . (8.39)
L
177
Instalații de foraj

În această relaţie f reprezintă săgeata la încovoiere posibilă, egală teoretic cu jumătatea

diferenţei dintre diametrul găurii de sondă DS sau diametrul interior al coloanei de burlane
1
tubate şi diametrul exterior al prăjinilor de foraj D p , adică: f  ( Ds  D p ) . Deoarece
2
diametrul găurii de sondă este mai mare decât diametrul sapei, în calcule se consideră
f  0,6( Ds  D p ).

Mărimea L reprezintă lungimea semi sinusoidei determinată cu formulele:

96 96
L 0,5z  0,25z 2  0,144n 2 ; L  0,5z  0,25z 2  1,52n 2
n n
Tensiunea de încovoiere se poate determina pornind de la ecuaţia diferenţială a fibrei
medii deformate:
d2y
EI  M (8.40)
dx2
în care se introduce expresia lui y din relaţia (8.39) diferenţiată de două ori. Rezultă:
2 EI x
M  2
f sin , Nm . (8.41)
L L
Din această relaţie se observă că momentul încovoietor este variabil de-a lungul semi
x x
sinusoidei L şi are valoarea maximă când sin este maxim, adică sin  1 , ceea ce este
L L
x  L
echivalent cu  , de unde x  . Rezultă că momentul încovoietor este maxim la
L 2 2
jumătatea semi – sinusoidei L, şi are valoarea:
2 EI
M max  f , Nm . (8.42)
L2
Eforturile unitare încovoietoare corespunzătoare acestui moment sunt date de relaţia:
M max Dp N
f  , , (8.43)
2I m2
sau utilizând relaţia (8.42) se obţine:
2 EDP N
f  2
f , 2. (8.44)
2L m

Dacă se consideră că  2  10 , E  2,1106 daN / cm2 , valoare caracteristică pentru oţel,

iar mărimile Dp şi f se consideră în centimetri şi L în metri, atunci relaţia (8.44) devine:
Dp f daN
 f  1000 2
, . (8.45)
L cm2

178
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Pentru prăjinile de foraj cu diametrul de 33,5 mm ( Dp  3,35cm) , relaţia devine:

f daN
 f  3350 , . (8.46)
L2 cm2
Pentru prăjinile cu diametrul de 42 mm ( Dp  4,2 cm) :

f daN
 f  4200 , . (8.47)
L2 cm2
Pentru prăjinile cu diametrul de 50mm ( Dp  5 cm) :

f daN
 f  5000 , . (8.48)
L2 cm2
Pentru prăjinile cu diametrul de 60,3 mm ( Dp  6,05cm), :

f daN
 f  6050 , . (8.49)
L2 cm2
Pentru prăjinile cu diametrul de 73mm ( Dp  7,3cm), :

f daN
 f  7300 , . (8.50)
L2 cm2
Pentru reducerea tensiunile de flambaj se recomandă alcătuirea părţii inferioare a
garniturii de foraj din prăjini grele, iar pe prăjini să se monteze sisteme protectoare de cauciuc
care micşorează săgeata de flambaj, precum şi frecarea prăjinilor de pereţii sondei.

B. Determinarea sarcinii pe sapa de foraj

Deoarece apăsarea axială pe sapă este parametrul principal pentru anumită duritate de
rocă, se urmăreşte determinarea valorii acesteia, în funcţie de elasticitatea elementelor
componente ale garniturii de foraj. În figura 8.17 este reprezentată garnitura de prăjini de
lungime L. Garnitura fiind elastică, componentele ei sunt asimilate cu două arcuri diferite.
Se notează cu:
 Gt greutatea totală a garniturii de foraj, în N;

 G greutatea la cârlig, în N;
 G1 greutatea prăjinilor de foraj, în N;

 G 2 greutatea prăjinilor grele plus sapa (carotiera, coroana), în N;

 G3 apăsarea axială pe sapă(coroană), în N;

 G 4 greutatea prăjinilor grele suspendate solicitate;

  f suma forţelor de frecare, în N.

179
Instalații de foraj

Fig. 8.17 Determinarea sarcinii pe coroană în funcţie de alungirea garniturii de foraj

Garnitura de prăjini se găseşte în contact permanent sau periodic cu pereţii găurii

deoarece ea nu este verticală. De asemenea, apar forţe de frecare din cauza vibraţiilor.
În cazul manevrării garniturii fără rotaţie, există următoarele relaţii:
- deasupra tălpii:
G  G1  G2   f , N; (8.51)

- la talpă:
G  G1  G2  (G3   f ) , N. (8.52)

Dacă garnitura de foraj se coboară până deasupra tălpii, indicatorul de greutate

transmite rezultatul din relaţia (8.51), iar la talpă, rezultatul din relaţia (8.52).
La pornirea pompei şi la rotirea garniturii, aceasta vibrează, iar greutatea prăjinilor
plus G 2 sau G 4 anulează efectul frecării. În acest caz se citeşte la indicatorul de greutate:
- deasupra tălpii:

180
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

G  G1  G2 , N ; (8.53)
- la talpă:
G  G1  G2  G3 , N . (8.54)
Considerând forţa datorită frecării de pereţii găurii a unui racord special, din figura
8.17, rezultă:
f n  Gx sin  , N , (8.55)

iar suma acestor forţe de frecare este:

f n G x sin  , N , (8.56)

în care:  este unghiul dintre axul prăjinii şi verticala locului, G - greutatea prăjinii în
contact cu peretele găurii, în N;  - coeficientul de frecare dintre prăjina din oţel şi rocă.
Greutatea prăjinilor grele adăugate reprezintă o greutate echivalentă cu lungimea L2 a
prăjinilor de foraj, dată de relaţia:
n
G2 (l  )
0
L2  , m, (8.57)
U
în care U este greutatea prăjinilor pe unitatea de lungime, în N/m.
La talpă lungimea echivalentă a prăjinilor pentru G4 este:
n
G4 (l  )
0
L4  , m. (8.58)
U

8.10 Analiza de tip Flow Simulation a fluidului de foraj

Vom prezenta analiza comportamentul fluidului de foraj pentru o instalaţie de sondaj
care are o sapă cu trei conuri cu canale de circulaţie a lichidului de foraj. Analiza a fost făcută
în aplicaţia SOLIDWORKS utilizând facilitatea Flow Simulation. Ansamblul supus analizei
este prezentat în figura 8.18.

181
Instalații de foraj

Fig.8.18 Ansamblul supus analizei comportamentului fluidului de foraj

Pentru a “închide” circuitul fluidului de foraj la partea superioară a prăjinii respectiv a

tubulaturii au fost adăugate două părţi LID1 şi LID3. Rolul lor este esenţial în cazul unei
analize de tip intern aşa cum voi face în acest capitol, deoarece ele determină limite ale
domeniului de analiză. Aşa cum am spus mai sus am efectuat o analiză de tip intern fluidul
luat în considerare fiind apa.
Se impun trei condiţii la limita de separaţie a domeniul analizat: viteza de intrare a
apei în prăjină (figura 8.19), presiunea la limita superioară a tubulaturii (figura 8.20) şi o
limită de tip stator corespunzătoare suprafeţei interne a tubulaturii (figura 8.21).

182
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.8.19 Impunerea vitezei de pătrundere a fluidului de foraj în prăjină

Fig.8.20 Impunerea presiunii la limita superioară a tubulaturii

183
Instalații de foraj

Fig.8.21 Impunerea suprafeţei interioare a tubulaturii ca un perete stator

Mişcarea de rotaţie a sapei şi a prăjinii a fost simulată prin introducerea în cadrul

ansamblului a două domenii de rotaţie, unul care să “îmbrace” sapa iar altul care să “îmbrace”
prăjina. În figura 8.22 ele sunt prezentate transparent, iar la prezentarea rezultatelor aceste
domenii au primit atributul “ascuns”.

Fig.8.22 Domeniile de rotaţie

184
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

 rad 
Celor două domenii li s-a impus o turaţie de 105  ceea ce corespunde la 1000
 s 
 rot 
 min  (figura 8.23).

Fig.8.23 Impunerea turaţiei domeniilor de rotaţie

În figura 8.24 este prezentată o captură ecran care prezintă comportamentul fluidului
de foraj. Se poate observa că viteza acestuia creşte considerabil la ieşirea din cele trei duze.
Acest rezultat evidenţiază rolul hidrodinamic al fluidului de foraj.

185
Instalații de foraj

Fig.8.24 Viteza lichidului de foraj – rolul hidrodinamic al acestuia

Analizând liniile de traiectorie ale fluidului de foraj se poate trage concluzia că în

spaţiul dintre prăjină şi tubulatură lichidul are o mişcare elicoidală de la talpa sondei către
partea superioară a acesteia. Această traiectorie este generată de mişcarea de rotaţie pe care o
efectuează sapa şi prăjinile, care joacă un rol de rotor pentru fluidul pompat în sondă.
În figura 8.25 este prezentată variaţia presiunii fluidului de foraj. Ca şi în cazul figurii
8.24 se poate observa o creştere a presiunii la talpa sondei, aspect care scoate în evidenţă rolul
hidrodinamic al fluidului de foraj.

186
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.8.25 Presiunea lichidului de foraj – rolul hidrodinamic al acestuia

Aplicaţia SOLIDWORKS permite determinarea volumului de fluid care intră în

analiza efectuată. În figura 8.26 este prezentată această opţiune, iar pentru exemplul luat în
considerare volumul fluidului de foraj este de aproximativ 1,61 m3.
În figura 8.27 am prezentat volumul lichidului de foraj constituit ca o parte distinctă
prin care am efectuat o secţiune după două planuri.

187
Instalații de foraj

Fig.8.26 Referitoare la determinarea volumului lichidului de foraj

Fig.8.27 Secţiune prin volumul lichidului de foraj

188
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

8.11 Studiul solicitărilor şi deformărilor sapelor de foraj cu metoda elementului

finit
Pentru studiul deformărilor şi solicitărilor prin metoda elementului finit (Anexa 1) am
ales sapa din figura 8.28. Aici am prezentat o secţiune prin această sapă combinată, la care
partea activă este formată atât din lame cât şi din ştifturi, având un efect combinat al dislocării
rocii. În figura 8.29 sunt arătate dimensiunile de gabarit.
Am optat pentru un model de simulare statică al aplicaţiei SOLIDWORKS. Pentru
început se alege material din care este confecţionată sapa (oţel aliat). Deoarece geometria
sapei nu este una complicată, în vederea discretizării nu a fost necesară modificarea
geometriei CAD.

Fig.8.28 Secţiune prin sapa supusă analizei cu elemente finite

189
Instalații de foraj

Fig.8.29 Dimensiunile sapei supuse analizei cu elemente finite

190
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

8.11.1 Stabilirea elementelor de imobilitate

Primul pas care se face în cadrul analizei statice cu elemente finite este stabilirea
elementelor imobile. În figura 8.30 este prezentată o captură ecran în care se pot observa
elementele care sunt considerate imobile în cadrul analizei de faţă.

Fig.8.30 Stabilirea elementelor imobile

8.11.2 Stabilirea solicitărilor la care este supusă sapa

Am considerat că sapa este supusă la două solicitări. Prima este forţa de apăsare care
acţionează (figura 8.31) prin intermediul prăjinii asupra gulerului de la partea superioară a
sapei. Am impus ca valoarea acesteia să fie de 2500 N.
Datorită mişcării de rotaţie pe care sapa o execută în jurul axei prăjinii asupra
ştifturilor acţionează o presiune (figura 8.32).

191
Instalații de foraj

Această presiune apare ca urmare a rezistenţei pe care roca o opune acţiunii de

N
sfărâmare a sapei. Valoarea acestei presiuni este de 500.000  2  .
m 
Valorile impuse forţei de apăsare şi presiunii de rezistenţă sunt constante.
SOLIDWORKS permite şi aplicarea unor solicitări care au ca expresii funcţii.
O analiză mai complexă se poate face dacă se ia în considerare apariţia în rocă a unei
porţiuni cu o rezistenţa la tăiere mult mai mare decât a rocii pe care am considerat-o în cazul
de faţă ca fiind omogenă.

Fig.8.31 Aplicarea forţei de apăsare

192
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.8.32 Aplicarea presiunii asupra ştifturilor

8.11.3 Discretizarea sapei

Discretizarea este una de tip standard cu dimensiunile elementelor reţelei cuprinse între 10
şi 0,5 mm. În figura 8.33 este prezentată reţeaua cu elemente finite obţinută în urma
procesului de discretizare al sapei.

193
Instalații de foraj

Fig.8.33 Reţeaua cu elemente finite

8.11.4 Realizarea studiului propriu-zis

Modelul matematic obţinut din geometria CAD şi din impunerea restricţiilor şi a
solicitărilor a fost supus analizei cu elemente finite. Am luat în considerare trei rezultate pe
care le voi prezenta în continuare: deformarea (figura 8.34), tensiunea von Mises (Anexa 1)
(figura 8.35) şi factorul de siguranţă (figura 8.36).

194
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.8.34 Deformarea sapei în urma solicitărilor impuse

Fig.8.35 Tensiunea von Mises în urma solicitărilor impuse

195
Instalații de foraj

Fig.8.36 Factorul de siguranţă pentru solicitările impuse

Pentru a putea compara tensiunea de cedare a materialului ale cărui caracteristici sunt
prezentate în figura 8.37 am mărit scala de comparaţie a rezultatelor analizei de stres de la
1x106 N/m2 (figura 8.35) la 1x107 N/m2 (figura 8.38).

Fig.8.37 Caracteristicile materialului din care este construită sapa

196
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.8.38 Localizarea tensiunii maxime von Mises

În acest mod se poate identifica mai bine care este zona sapei care este supusă la cele
mai mari eforturi. Ţinând cont de simetria capului sapei şi a solicitărilor la care este supusă
am selectat regiunea nodală din figura 8.39.

Fig.8.39 Regiunea propusă pentru evidenţierea solicitării maxime

197
Instalații de foraj

Pentru această regiune s-a trasat diagrama din figura 8.40, care reprezintă variaţia
tensiunii von Mises corespunzătoare nodurilor regiunii selectate. Valoarea maximă este de
1,25x107 N/m2. Comparând această valoare cu valoarea tensiunii de cedare a materialului
atribuit sapei în analiza pe care am efectuat-o (62,04x107 N/m2) se observă că pentru
solicitările la care a fost supusă sapa nu există pericolul ca aceasta să cedeze.

Fig.8.40 Diagrama de variaţie a tensiunii von Mises corespunzătoare nodurilor regiunii selectate

A fost trasată variaţia factorului de siguranţă pentru regiunea considerată.

Diagrama de variaţie a acestuia este prezentată în figura 8.41. Valoarea minimă este în
zona vârfului sapei fiind de 49,5. Acesta se poate calcula ţinând cont de valoarea solicitării
maxime rezultate şi de tensiunea de cedare a materialului care este factorul de siguranţă
minim rezultat:
62, 04 106
FOSmin   49, 632 .
1, 25 106
Această valoare este aproximativ egală cu cea rezultată din analiza graficului din figura
8.40, eroarea fiind de 0,27%.
198
 Mașini și utilaje pentru lucrări de infrastructură

Fig.8.41 Variaţia factorului de siguranţă

199