UTILAJUL PETROLIER PENTRU FORAJ I EXTRACŢIE

Generalităţi, clasificare, funcţiunile si componenta instalaţiilor de foraj

Instalaţia de foraj reprezintă ansamblul principal, care realizează rotirea

garniturii împreună cu sapa sau caroteria, circulaţia fluidului de foraj, extragerea şi
introducerea paţilor de prăjni şi introducerea coloanei de tubaj.
Dupa cel mai vechi sistem de foraj mecanic care a fost cel percutant, la
începutul secolului a apărut şi a luat amploare considerabilă sistemul de foraj rotativ
hidraulic, având o mişcare de rotaţie combinată cu acţiunea noroiului de foraj.
Mişcarea de rotaţie a sapei este realizată de la suprafaţă, prin intermediul mesei
rotative şi a garniturii de foraj, sau cu motoare de fund.
În afara forajului rotativ cu noroi, au mai aparut unele variante ale acestuia ca
forajul cu noroi aerat, forajul cu aer, etc.
De asemenea, pe baza sistemului cu introducerea noroiului sub presiune prin
interiorul prăjinilor la sapă şi evacuarea lui prin interstiţiul dintre peretii găurii şi
garnitura de foraj, a apărut şi sistemul concurent, la care fluidul de lucru este absorbit
la suprafaţă.
După scopul urmarit, forajul poate fi clasificat în :
- foraj de cercetare ( foraj de referinţă şi foraj structural sau de prospecţiune)
- foraj de explorare (de deschidere şi de extindere )
- foraj exploatare
Principalele criterii de clasificare a instalaţiilor de foraj pentru forarea sondelor
de petrol şi gaze sunt:
a. După adâncimea de foraj ce poate fii realizată, respectiv după capacitatea de lucru,
definită prin sarcina la cârlig. În corelaţie cu mărimea acestor doi parametrii, se
utilizează în mod curent denumirea de instalaţii uşoare, medii şi grele.
b. Dupa sistemul de acţionare utilizat:
- instalaţii acţionate cu maşini cu abur
- instalaţii acţionate Diesel ( mecanică; hidraulică; electrică )
- instalaţii cu acţionare electrică - în curent continuu
- în curent alternativ (direct; electrohidraulic)
- instalaţii acţionate cu turbine cu gaz.
c. După gradul de mobilitate şi după modul de montare:

1
- instalaţii staţionare, ale caror părţi componente se transportă individual cu mijloace
curente şi se asamblează la fiecare locaţie. După săparea sondei , ele se desmembrează
în elemente componente şi se transportă la noua locaţie;
- instalaţii transportabile in blocuri mari, la distanţe limitate, cu ajutorul unor
dispozitive speciale ( cărucioare pe pneuri sau pe şenile) , sau prin târâire pe tălpi
special amenajate;
- instalaţii transportabile cu mijloace proprii de transport: camioane, semiremorci
tractate sau şasiuri autopropulsate;
- instalaţii adaptate pentru transporturi speciale, prin desasamblarea în elemente cu
gabarit şi greutate reduse, în regiuni greu accesibile, cu ajutorul elicopterelor sau al
altor mijloace.
d. Dupa amplasarea lor:
- instalaţii de foraj montate la sol;
- instalaţii de foraj montate pe platforme maritime.
Forajul rotativ hidraulic cuprinde următoarele cicluri de operaţii, care se repetă
succesiv:
- introducerea sapei şi a garniturii de foraj până la talpa sondei;
- forajul propriu-zis, constând din acţiunea combinată a sapei şi a noroiului asupra
rocilor;
- completarea garniturii de foraj pe măsura creşterii adâncimii găurii,
prin adaugarea bucaţii de avansare;
- extragerea garniturii de foraj în vederea înlocuirii sapei uzate sau a efectuării unor
operaţii de investigare a găurii de sondă;
- investigarea găurii de sondă ( carotaje, măsuratori de deviaţie, etc);
- reintroducerea garniturii de foraj după înlocuirea sapei uzate sau investigarea găurii
sondei şi în continuare, reluarea ciclurilor.
După atingerea unei anumite adâncimi, se efectuează operaţia de tubare a
sondei, prin introducerea unei coloane de tubaj ( formată din burlane) şi cimentarea ei.
Ca urmare a unor accidente tehnice sau a unor situaţii neprevăzute, se
efectuează operaţii de instrumentaţie.
La terminarea sondei, dupa tubarea finală,se efectuează operaţii de punere în
producţie.

2
 Pentru a efectua operaţiile de mai sus, instalaţia de foraj este alcătuită dintr-un
complex de utilaje, echipamente şi mecanisme, care îndeplinesc urmatoarele funcţiuni
principale:
- manevrarea garniturii de foraj şi a coloanei de tubaj;
- pomparea noroiului de foraj;
- rotirea garniturii de foraj, în cazul forajului cu masa rotativă.
Corespunzator funcţiunilor enumerate, utilajele, echipamentele şi mecanismele
instalaţiilor de foraj se grupează în:
- sistemul de manevră care cuprinde troliul de foraj, geamblacul, macaraua, cârligul,
cablul, toba cap mort şi unele anexe;
- sistemul de pompare şi circulaţie a noroiului, care cuprinde pompele de noroi,
manifoldul de refulare şi aspiraţie a acestora şi complexul pentru prepararea,
depozitarea, circulaţia, curaţirea şi recondiţionarea noroiului;
- sistemul de rotire care cuprinde masa rotativă, capul hidraulic, la care se adauga
garnitura de foraj formată din prăjina de antrenare, prăjina de foraj, prăjinile grele,
sapa şi, când este cazul, turbina de foraj.
Instalaţiile de foraj cuprind de asemenea:
- sistemul de acţionare, format din motoarele de antrenare şi diverse categorii de
transmisii;
- transmisii intermediare şi cutii de viteze;
- sistemul de circulaţie şi cutii de viteze;
- turla si mastul;
- substrucţiunile instalaţiiei;
- sistemul de comenzi pneumatice, inclusiv complexul de producere şi preparare a
aerului comprimat;
- dispozitivul de mecanizare şi automatizare, inclusiv aparatele de măsura şi control;
- instalaţiile electrice pentru iluminat şi servicii auxiliare, inclusiv grupurile
electrogene;
- baracamente;
- instalaţii de alimentare cu combustibil, apa, etc.
În conformitate cu necesităţiile forajului, instalaţia de foraj se completează cu
instalaţii de prevenire a erupţiilor şi cu alte echipamente speciale.

3
4
5
6
7
 1 . Sistemul de manevră al instalaţilor de foraj
Prin sistemul de manevră al instalaţiilor de foraj, se inţelege ansamblul format
din troliu de foraj, mecanismul macara-geamblac, cârlig şi cablu. El asigură
introducerea şi extragerea garniturii de foraj,susţinerea acesteia în timpul forajului,
introducerea şi sustinerea coloanei de tubaj, precum şi efectuarea unor lucrări de
instrumentaţie sau cu caracter auxiliar.

Pentru a asigura buna funcţionare şi

amortizare a vibraţiilor cablului de foraj,
sistemul de manevră se completează la
capătul activ al cablului cu un depanator de
cablu, iar la capătul mort cu manşoane sau
cu role de ghidaj şi uneori role de deviere.

1.1. Troliul de foraj

Troliul de foraj este elementul sistemului de manevră, care împlineşte în

cadrul instalaţiilor de foraj, urmatoarele funcţiuni:
- extragerea şi introducerea garniturii de foraj, respectiv introducerea coloanei de
tubaj, suspendate in cârligul mecanismului macara-geamblac,
operaţii realizate cu ajutorul cablului de foraj înfăşurat pe toba de manevră a troliului.
- inşurubarea, strângerea, desfacerea şi deşurubarea paţilor de prajini, a burlanelor,
precum şi adăugarea prajinilor de foraj, operaţii realizate cu ajutorul mosoarelor.
- transmiterea mişcării de rotaţie la masa rotativă.
- susţinerea garniturii de foraj şi reglarea apăsării pe sapă în timpul forajului.
- lucrări auxiliare de ridicare, apropiere şi introducerea în sondă, operaţii care se
execută cu ajutorul mosoarelor lise pe care se înfăşoară o sfoară, trecută apoi peste
rola de gambet.
- lucrări de punere în producţie, pistonat, lăcărit, carotaj prin prajini, măsurători, care
se execută cu ajutorul tobei de lăcărit.
- ridicarea masturilor rabatabile cu ajutorul cârligului instalaţiei.
Principalul criteriu de clasificare a troliilor de foraj îl constituie capacitatea de
lucru, definită prin tracţiunea în cablu la tobă sau, uneori, prin puterea de antrenare,
mărimi colaterale cu adâncimea de foraj a instalaţiei căreia îi este destinat, troliul,

8
folosindu-se din acest punct de vedere în mod curent denumirea de trolii grele, medii
şi uşoare.
Troliile de foraj pot fi clasificate şi după numărul de arbori cu un arbore sau cu
mai multi arbori cea obişnuită.
Clasificarea troliilor dupa amplasarea lor : pe podul sondei sau sub el .

9
10
Componentele troliului:
a. Şasiul troliului este de obicei o construcţie realizată din profile,
table,platbande, inele metalice şi alte elemente masive, asamblate prin
sudură.

b. arborele tobei de manevră prezintă elementul cel mai important şi adesea

cel mai greu al troliului de foraj. În general , acest ansamblu se compune din toba de
manevră 1 montată pe arborele propriu-zis 2.

11
 c. frânele cu care sunt dotate troliile de foraj îndeplinesc urmatoarele :
- frânarea, oprirea şi menţinerea suspendată a cârligului neîncarcat sau încarcat
cu garnitura de foraj sau cu coloana de tubaj.
- absorbirea, prin frânare totală sau parţială, a energiei cinetice dezvoltate la
introducerea garniturii de foraj sau a coloanei de tubaj în gaura sondei;
- blocarea tobei de manevră în cursul probei de suprasarcină a turlei;
- frânarea si oprirea mişcarii tobei de lăcărit la diferite operaţii pe care le
execută.

12
 d. Mosoarele troliilor. În mod obişnuit, troliile de foraj sunt prevăzute cu două
mosoare cu ajutorul cărora se efectuează:
- operaţiile de înşurubare şi strângere a racordurilor speciale, a prăjinilor de
foraj şi a burlanelor de tubaj;

13
 - operaţiile de slăbire, uneori de deşurubare a racordurilor speciale ale
prajililor de foraj.
- introducerea prăjinilor, a burlanelor şi a altor piese de pe rampa de prăjini si
burlane în turlă;
- ridicarea şi manipularea de piese în turlă.

1.2. Geamblacuri

Geamblacul, montat in vârful turlei, constituind partea fixă a mecanisnului

macara-geamblac, este format dintr-un numar de role pentru cablu care se rotesc liber
pe rulmenţi, montaţi la rândul lor pe un ax care se sprijină pe suporţi.
Geamblacul trebuie să permită:
- trecerea capătului activ al cablului de la toba de manevră în turlă la prima
rolă;
- rotirea uşoară a rolelor, amplasate astfel încât să împiedice sărirea cablului de
pe acestea;
- trecerea capătului mort al cablului de la ultima rolă la toba cap mort, fără a
atinge elementele turlei sau ale substructurii;
- ungerea individuală a rulmenţiilor rolelor de la locuri accesibile;
- securitatea personalului de întreţinere prin apărători de protecţie la piesele în
mişcare.
Geamblacul poate fii: - geamblac de foraj monobloc
- geamblac cu două axe ( care poate avea axele in linie
sau în paralel;

14
15
 1.3 Macarale

Macaraua este partea mobilă a mecanismului macara-geamblac, având cu o rolă

mai puţin decât geamblacul, dar de acelaşi tip şi echipată cu aceeaşi rulmenţi. Macaraua
execută o mişcare verticală de ridicare şi coborâre în interiorul turlei, trebuind sa
satisfacă condiţiile enumerate si la geamblac. În cazul macaralelor trebuie făcută o
menţionare specială în privinţa greutăţii proprii, care trebuie sa aibă o anume mărime
pentru înfăşurarea corectă a cablului.

16
 1.4. Cârlige şi macarale cârlig

Cârigul este partea sistemului de manevră, care completând macaraua şi formând

uneori împreună cu aceasta un singur bloc macara-cârlig, îndeplineşte următoarele
funcţiuni:
- susţine în timpul forajului în ciocul cârligului propriu-zis, prevăzut cu sistem
de blocare, garnitura de foraj prin toarta capului hidraulic, precum şi alte greutăţi;
- susţine umerii cârligului propriu-zis, prevăzuţi cu eclise de închidere, prin
intermediul chiolbaşilor şi al elevatorului în timpul operaţiilor de extragere şi
introducere, garnitura de foraj şi în timpul tubajului, coloana de tubaj;
- ridică diferite greutăţi în turlă, asigrând manipularea prajinii de avansare;
- ridică în timpul montajului şi demontajului difetite utilaje şi piese grele şi ia
parte la operaţia de ridicare şi coborâre a masturilor rabatabile.
În funcţie de numărul gurilor de suspendare a sarcinii, deosebim cârlige simplex
cu o singura gură de sprijin ; duplex cu două guri de sprijin şi treiplex cu trei guri de
sprijin .
Cîrligele de foraj sunt de obicei de tipul triplex, permiţând suspendarea toartei
capacului hidraulic în gura principală (ciocul cârligului) respectiv a chiolbaşilor, pe
umerii cârligului. Cârligele de foraj duplex se construiesc foarte rar.
Cârligele de producţie sunt de obicei simplex – permiţand suspendartea în gura
principală a elevatorului pentru prăjini de pompare sau ţevi de extracţie, respectiv a
perechii de chiolbaşi- sau duplex, cu umeri pentru sprijinirea chiolbaşilor.

17
18
 Pentru a se obţine o reducere a lungimii ansamblului format din macara şi cârlig,
în vederea micşorării înalţimii necesare a turlei, sau a utilizării mai bune a înalţimii
acesteia prin mărirea spaţiului de siguranţă dintre macara şi geamblac, acestea se
contopesc într-un singur ansamblu compact .

19
1.5. Cablul de foraj
20
 Cablurile pot fi de construcţie simplă, construită dintr-un singur toron sau de
construcţie compusă, tipul utilizat în mod curent. Cablurile compuse pot fi la randul
lor de construcţie normală sau combinată, dupa cum firele de toron au acelaşi
diametru sau nu. Cele mai utilizate cabluri de construcţie combinată sunt:
- Sil la care sârmele subţiri formează un strat complet
- Filer denumită şi construcţie umplută la care cârmele subţiri umplu golurile dintre
sârmele groase
- Warrington la care sârmele din stratul exterior sunt alternat groase şi subţiri

Cablarea cablului în ansamblu poate fi : cruce dreaptă S/Z; cruce stânga Z/S;
paralelă dreapta Y/Y respectiv paralela stânga S/S.

Caracteristicile cablurilor sunt :

21
 - Diametrul nominal, definit ca valoarea rezultată din măsurarea diametrului
cercului circumscris secţiunii cablului ;

- Secţiunea , definită ca suma secţiunilor nominale ale tuturor sârmelor din cablu

care preiau eforturi;

- Sarcina teoretică de rupere a cablului, definită ca suma sarcinilor de rupere a
sârmelor active componente;

- Sarcina reală de rupere a cablului , rezultă din amplificarea sarcinii teoretice de

rupere cu coeficientul de cablare

- Sarcina efectivă de rupere a cablului, definită ca sarcina de tracţiune la care se
produce ruperea primului toron din cablu;
- Coeficientul de cablarte, definit ca raportul dintre sarcina ewfectivă de rupere a
cablului si suma sarcinolor efective de rupere a sârmelor active componente;
- Alungirea cablului, care se prezintă în exploatare sub doua forme : alungire
permanentă, care apare la scurt dimp după intrarea în serviciu şi este de 2-4 % , şi
alungirea elastică
Sârmele pentzru cabluri pot fi mate sau zincate, ultimele fiind mai rezistente la
coroziune.
Funcţionarea cablului la sistemul de manevră al instalaţiilor de foraj este mult
îmbunătaţit prin folosirea dispozitivelor de conducere a cablului şi a depănătoarelor.

22
23
 La capătul mort al cablului, în scopul eliminării vibraţiilor şi uneori pentru devierea
cablului, se folosesc dispozitive de conducere
La capatul activ al cablului sunt întâlnite depănatoare de cablu devenite obligatorii
odată cu creşterea vitezei cablului la valori depăşind 20 m/s. Acestea reduc vibraţiile si bătăile
şi ajută ca înfăşurarea cablului pe tobă să fie regulată şi ca întoarcerea cablului, la trecerea de
pe un strat pe altul, să fie mai promptă. Pentru buna funcţionare a depănătorului este esenţial
modul de instalare, care poate fi facută în două feluri, cu contragreutăţi sau în triunghi.
Fixarea capetelor cablurilor peste ocheţi sau la praştiile sistemelor de ridicare ale
masurilor, se face cu ajutorul unor cleme montate ca in figură

Toba cap mort serveşte la fixarea

capătului inactiv al cablului şi trebuie să
permită montarea uşoară a cablului în
sistemul de manevră, respectiv tragerea
comodă a cablului în vederea tăierii ţi
evitării deteriorării cablului.

24
 Construcţia din figură care îndeplineşte aceste cerinţe are prevăzută fixarea cablului
printr-o clemă 1 , fixată cu şase şuruburi şi permite tragerea cablului prin eliberarea tobei
suplimentare 2 care în condiţii normale este fixată pe toba 3 prin şurubuiri şi cleme. Se
observă că pentru transmitere directă a tracţiunii din cablu la fundaţie sau la substructură, toba
3 este excentrică. Construcţia permite adaptarea unui traductor 4 , pentru drilometru în acest
scop montarea tobei pe axul 5 este făcută pe rulmenţii 6.În cazul în care nu se montează
traductorul respectiv, toba este blocată prin bolţul 7.

2 . Sistemul de circulaţie al noroiului de foraj

2.1 Pompe de noroi

În ultimi 20 de ani , puterea medie pe instalaţia de foraj a crescut mai mult decât dublu.
Cauza principală a fost utilizarea unor pompe de noroi din ce în ce mai mari cere s-au dovedit
eficace nu numai pentru mărirea vitezelor de foraj, ci şi pentru promovarea unei tehnici
superioare în folosirea şi valorificarea eficienţei noroaielor de foraj.
Principalul element care determină adoptarea unor soluţii noi în construcţia pompelor de
noroi este presiunea de lucru.La valorile sale actuale se ridică probleme deosebit de grele în
ceea ce priveşte etanşarea, durata de lucru a pieselor de uzură rapidă (pistoane, cămăşi ,
supape, tije de pistoane şi presetupe) şi rezistenţa la oboseală a cilindrilor pompelor.
Problemele care apar la presiunile mari de funcţionare sunt mai greu de rezolvat la
pompele cu pistoane cu dublu efect, decât la pompele cu simplu efect şi cu toate astea primele
sunt mai des utilizate.

25
 Durata de funcţionare a pieselor de uzură este elementul cu cea mai mare influenţă
asupra posibilităţiilor de folosire extensivă a pompelor de noroi.
Din cercetările efectuate rezultă că cel mai solicitat organ al pompelor este pistonul.
Îmbunătăţirea sau înlocuirea lui prin plungere constituie deci calea spre reducerea substanţială
a timpilor de nefuncţionare a pompelor.
Construcţia şi elementele pompelor de noroi
Constructiv, pompele de noroi cu transmisie se compun din două subansambluri
principale, partea hidraulică şi partea mecanică.
Partea hidraulică este ansamblul prin care circulă noroiul şi posedă toate elementele care
asigură mişcarea noroiului de la aspiraţie pâna la refulare.
Părţile şi piesele principale sunt: corpul de pompă, cămaşa , pistonul, tija pistonului,
presatupă, supapa, capacele şi amortizorul de pulsaşii.

26
 Corpul de pompă reprezintă piesa principală a părţii hidraulice şi se compune din mai
multe camere formate din elemente cilindrice.
În figură este prezentat un corp dublu in construcţie forjată.
Forjarea se execută pe elemente, care se asamblează între ele prin sudare.

Cămaşa este piesa din interiorul corpului de pompă în care se deplasează pistonul.Ea
trebuie sa fie uşor demontabilă, pentru a se înlocui în caz de defectare sau în cazul în care se
doreşte schimbarea regimuliu de lucru ( alte presiuni şi debite).

Diametrele interioare ale cămaşilor sunt tipizate şi sunt în concordanţă cu cele ale
pistoanelor.
Cămăşile se confecţionează din oţel, având suprafaţa interioară durificată, obţinută prin
cementare, călire superficială, cromare sau prin alt procedeu care sa-i asigure o bună
rezistenţă la abraziune.
Fixarea cămaşii în corpul pompei se poate realiza elastic sau rigid. În primul caz,
cămaşa se sprijină în corp pe o garnitură de cauciuc, care are rolul de a etanşa între ele cele
două compartimente ale cilindrului. Strângerea garniturii este realizată prin intermediul
şurubului fixat în capacul cilindrului şi a felinarului intermediar.Deoarece sprijinirea cămaşii
se face pe un mediu elastic, in timpul funcţionării pompei , aceasta capătă o mişcare pulsatorie
care solicită în mod defavorabil garnitura de cauciuc, distrugând-o prematur. Din aceste
motive, sistemul acesta de fixare nu se recomandă la pompele care funcţionează la presiuni
ridicate.

27
 În cazul fixării rigide cămaşa 2 se află în contact direct cu corpul pompei 1 , fiind
blocată în aceasta de capacul cilindrului 3 şi de felinarul 4 . Etanşarea cămăşii faţă de cilindru
este realizată prin două garnituri de cauciuc 5 , presate din exterior de şuruburile 6 prinse în

28
capacul cilindrului. Şuruburile apasă flanşa 7 asupra garniturii 8 , care etanşează cilindrul faţă
de exterior şi care la rândul ei , prin cel de al doilea felinar 9, presează garniturile de etanşare
ale cămăşii. Această construcţie permite o strângere separată a garniturilor, independent de
cea a cămăşii, asigurându-se în orice moment etanşarea dorită.
Pistonul. Pompele de noroi cu dublu efect au pistoane de tip disc cu două feţe de
etanşare, iar cele cu simplu efect utilizează fie pistoane de tip pluger, fie pistoane disc cu o
singură faţă de etanşarte.
Pistoanele disc cu două feţe de etanşare sunt cu garnituri vulcanizate de corpul metalic ,
de tip monobloc şi cu garnituri detaşabile.

Presiuni mari se utilizează numai pistoanele cu garnituri detaşabile, care au garnitura

întărită pe partea din spate cu o inserţie groasă din pânză, care opreşte refularea cauciucului.
Pistonul cu garnituri detaşabile se compune dintr-un corp metalic 1,garniturile in formă
de cupă 2, talerul de fixare 3 şi inelul de siguranţă 4 .
Corpul pistonului se execută din oţel cu caracteristici mecanice superioare, de obicei un
oţel aliat cu crom.
Garnitura este din cauciuc rezistent la produse petrolifere şi cu o rezistenţă la uzură
ridicată ( cauciuc poliuretan).
Pistoane pot fii şi cu construcţie îmbunătzăţit

29
 Tija pistonului este piesa care leagă pistonul cu capul de cruce. La capul dinspre
piston, tija se termină cu o parte tronconică şi cu una cilindrică filetată, pe care se fixrează şi
se strânge corpul pistonului, iar la celălalt cap cu o parte filetată cilindrică sau conică, pentru
legătura cu capul de cruce sau cu tija prelungitoare.
Presa tupă este organul de etanşare contra scurgerii lichidului. Ea funcţionează în
aceleaşi condiţii ca şi pistonul şi trebuie sa reziste la presiunile ridicate ale noroiului cât şi la
particulele abrazive conţinute de acesta.
Supapa are rolul de a dirija curentul de lichid intr-un singur sens, întrerupând periodic
comunicaţia cilindrului cu conductele de aspiraţie şi de refulare.
La pompele de noroi cele două supape de aspiraţie şi de refulare sunt identice.
Capacele servesc pentru închiderea cilindrilor şi a camerelor supapelor. Toate capacele
sunt executate din oţel, dat fiind presiunile mari la care lucrează pompele.

30
 Etanşarea dintre capace si corp se realizează prin garnituri inelare din cauiciuc de forma
dreptunghiulară sau rotundă.
Fixarea capacelor de corpul pompei se face prin prezoane sau prin înşurubare . Metoda
prin înşurubare permite intervenţie rapidă la supape sau pistoane şi de aceea ea s-a
generalizat.
Amortizorul de pulsaţii la refuzlare. Formele constructive utilizate sunt diferite de la
un constructor la altul.

O construcţie larg utilizată este cea din figură.

31
 Supapa de siguranţă este un dispozitiv care are rolul de a proteja pompa contra
supraîncarcării. Ea se pontează pe colectorul de refulare al pompei.
Supapa de siguranţă poate fii cu arc sau cu cui de forfecare, cele cu cui având o utilizare
mai largă.

2.2 Claviatura pompelor

Claviatura sau manifoldul este complexul de organe de închidere şi de conducte care

compun circuitele de aspiraţie şi de refulare ale pompelor de noroi, de la habe până la capul
hidraulic.Ea se împarte în manifoldul de aspiraţie şi manifoldul de refulare. Primul, cu
secţiuni largi de curgere, funcţionează la presiuni joase, iar al doilea cu secţiuni mai mici,
trebuie să permită funcţionarea la presiunile maxime ale pompelor.
Manifoldul de aspiraţie trebuie să asigure aspiraţia pompelor de la oricare habă de
noroi a instalaţiei de foraj, iar în cazuri speciale de la beciul sondei, din conducta de apă sau
de la habele sau batalele cu noroi de rtezervă.Circuitele manifoldului se aranjează astfel încat
curgerea fluxului să fie asigurată cu pierderi de presiune minime.

32
 Manifoldul de refulare începe de la colectorul pompelor şi se termină la luleaua
capului hidraulic.
Funcţia principală a manifoldului este să colecteze fluidul refulat de pompe şi să-l
canalizeze spre capul hidraulic. El trebuie să asigure pornirea separată a fiecărei poimpe de
noroi. Pornirea în gol a pompei se face printr-o conductă de derivaţie, cunoscută sub numele
de sterp, prin care noroiul pompat se întoarce la haba de aspiraţie.

Robinetele utilizate la manifolduri au o construcţie

specială, închiderea realizându-se printr-o limbă de
oţel călit, care etanşează între două inele de cauciuc sau
de material plasic, fixate liber în corpul robinetului.
Elementele manifoldului se prin între ele prin
legături rapide.

2.3 Utilaje pentru prepararea, curăţirea, circulaţia, depozitarea şi condiţionarea

noroiului

Forajul sondelor nu poate fii conceput fără noroaie de bună calitate. Pentru obţinerea şi
conservarea noroaielor trebuie însă create condiţii. Echipamentul care asigură aceste condiţii
trebuie să satisfacă urmatoarele cerinţe:
- Să asigure o scurgere liberă curentului de noproi care iese din gaura sondei ;

33
 - Să rezolve o bună curaţire a noroiului, prin separarea totală a detritusului şi a
nisipului.
- Să permită traversarea uşoară a noroiului dintr-o habă în alta , precum şi amestecul şi
agitarea lui în scopul omogenizării ;
- Să asigure capacitate suficientă de stocaj, pentru a se putea efectua cât mai repede
înlocuirea şi îngreunarea noroiului;
- Să permită prepararea rapidă a noroiului proaspăt.
Acest echipament este compus din urmatoarele elemente princiopale :
a) Habele . În prezent mai sunt sonde de mică adâncime care sapă cu fluide de
foraj stocate în bataluri amenajate în sol.
Ele au fost înlocuite cu habele metalice.Acestea fiind aşezate deasupra solului permit
aspiraţia înecată a pompelor, asigură curăţirea uşoară şi folosirea întregului volum de noroi
stocat, precum şi determinarea precisă a cantitaţii de fluid din circuit sesizând eventualele
pierderi sau debitări din strat.

Modul de amplasare a habelor la sondă

depinde de spaţiul disponibil şi de numărul de
habe. În afara de habele curente, pentru
stocarea noroiului, la instalaţiile pentru
adâncimi mari mai există habe pentru
prepararea chimicalelor, necesare tratării
noroiului şi habe pentru apa de rezervă.
După funcţiile pe care le îndeplinesc în instalaţia de foraj se deosebesc mai multe
habe de noroi ca: haba sitei , haba pentru noroiul de rezervă şi haba de aspiraţie sau de lucru.
Dimensiunile lor sunt identice, utilizându-se aceeaşi habă la care se instalează
suplimentar utilajele sau aparatele corespunzătoare specificului ei.
b) Site pentru noroi . Ele au rolul de a cerne noroiul de particulele desprinse de
sapă şi aduse la suprtafaţă.
Se cunosc două tipuri constructive : sita rotativă si sita vibratoare.

34
35
 c) Hidrocicloane. Curăţirea noroaielor numai prin site nu este suficientă,
deoarece ele nu pot reţine particulele fine care se scurg odată cu fluidul de foraj. Pentru
îndepartarea acestora se utilizează aparatul numit hidrociclon.

36
 d) Agitatoare de noroi În procesul de preparare a noroiului, agitatoarele asigură
uniformizarea calitaţii, degelifică noroaiele din habele de rezervă, asigură obţinerea unui
tratament chimic uniform şi împiedică depunerea baritei din noroaiele îngreunate.
Prin agitare se mai poate obţine şi o degajare a gazelor şi răcirea noroiului.
În instalaţiile de foraj sunt utilizate agitatoare cu palete şi cu jet.

37
 e) Amestecătoare de noroi (mixere). Amestecătorul serveşte la prepararea sau
îngreunarea noroiului. Cel mai utilizat amestecător este cel de tip pâlnie .
f) Degazeificatoarele de noroi sunt aparatele care separă gazele din noroiul de
foraj. Prin degazeificare se asigură o mărire a randamentului volumetric al pompelor, se
stăpâneşte în condiţii mai bune densitatea noroiului, şi deci siguranţa puţului, şi se înlătură
pericolul de incendiu la habe unde se pot produce degazeificări naturale.
g) Aparatură pentru măsurarea şi controlul noroiului. Pentru stăpânirea
procesului de foraj este de mare importanţă ca operatorul să cunoască în orice moment
presiunea noroiului, debitul pompat, debitul ieşit din sondă, nivelul din habe , procentul de
gaze din noroi, masa specifică , vâscozitatea, etc.
Presiunea noroiului se măsoară cu manometre speciale.

Debitul noroiului pompat se masoară fie prin

înregistrarea numărului de curse al pompei, fie direct prin
debitmetre montate pe conducta de refulare a pompelor.
Indicatorul de nivel este în general un flotor care se
plasează în habă la un loc unde noroiul este mai linistit.
Masa specifică a noroiului se măsoară cu aparate a căror
funcţionare se bazează pe indicarea greutăţii unei coloane de
lichid care circulă printr-un recipient.

38
 3 . Sistemul de rotaţie

Sistemul de rotaţie cuprinde elementele din instalaţiile de foraj prin care se asigură
transmiterea mişcării şi circulaţia noroiului între părţile fixe şi mobile ale garniturii de foraj
cum sunt mesele rotative, capetele hidraulice, turbinele de foraj şi electroburele.

3.1 Mesele rotative

Masa rotativă este utilajul care asigură mişcarea de rotaţie a garniturii de foraj .
Funcţiuniile principale ale ei sunt:
- Transmite mişcarea de rotaţie şi cuplul necesar sapei;
- Suportă greutatea garniturii de prajini şi coloanei de burlane în timpul operaţiilor de
înşurubare şi deşurubare ;
- Opreşte rotirea garniturii în timpul operaţiilor de strângere a prăjinilor sau burlanelor ;
- Roteşte sau deşurubează garnitura de prăjini în timpul operaţiilor de instrumentaţie;
- Preia reacţiunea cuplului motor în cazul folosirii în foraj a motoarelor de fund.

39
 Masa rotativă este un reductor cu angrenaj conic, de o construcţie specială. Ea se
compune din trei părţi principale: statorul sau partea fixă , rotorul sau partea turnată şi
prisnelul.

40
1 Statorul
2 Rotorul
3 coroană dinţată
4 pinionul conic
5 rulment cu bile
6 rulmentul secundar
7 prisnelul
8
9
10
11 bară de blocare
12
13
Angrenajul , care serveşte pentru transmiterea mişcării de la prisnel la rotor, este
compus dintr-un pinion si o coroană cu dantură
conică.

Din complexul mesei rotative fac parte în mod

obligatoriu şi pătraţii mari, prin care se antrenează
prăjunile de foraj şi se suspendă garnitura în pene.

41
1 corp dein otel turnat; 2 grupul de role; 5 capac ; 6 ştergător de cauciuc ; 13 piesa care
asigură patraţii contra rasucirii; 15 şuruburi

42
 Pătraţii mici , care se fixează în interiorul pătraţilor mari, servesc pentru a transmite
mişcarea tijei de antrenare şi prin ea garniturii de prăjini.

3.2 Capetele hidraulice

Capul hidraulic, constituie legătura dintre garnitura de foraj care se roteşte şi partea fixă
a instalaţiei asigurând :
- Susţinerea garniturii de prăjini în
timpul rotirii sapei;
- Circulaţia noroiului prin furtunul fix
şi prin prăjinile de foraj care se
rotesc.
Capatele hidraulice după capacitate,
caracterizată prin sarcina statică maximă pe care
o suportă.

Capul hidraulic se compune dintr-o parte

fixă, prin care se suspendă în cârligul macaralei
şi o parte mobilă, de care se suspendă garnitura
de foraj.
Partea fixă se compune dintr-o piesă 1 în
formă de cuâvă (oală) care cuprinde la baza sa
rulmentul principal de mare capacitate 2 şi o
toartă 46 pentru suspendare în cârligul
macaralei. La partea superioară cuva este închisă
cu un capac 23în care se sprijină rulmentul de
ghidare 5 şi rulemntul axial cu bile 4 . Tot în
capac mai sunt aşezate şi cele două garnituri
inelare 12 care asigură etanşarea băii de ulei din cuvă şi împiedică pătrunderea noroiului din
afară. Pe flanşa superioară a capacului este fixată luleaua 34 care asigură legatura capului
hidraulic cu furtunul rotary. Partea mobilă cuprinde fusul 3 , care este piesa rotitoare
principală, prin gaura căruia se asigură scurgerea noroiului în timpul forajului.Fusul se
termină la extremitatea inferioară printr-o reducţie cu filet stânga pentru legătura cu prajina de
antrenare şi sprijină pe rulmentul principal, prin gulerul superior practicat din el.

43
 Legătura dintre fus şi lulea este asigurată printr-o ţeavă de spălare 35 , care este un
element de uzură al capului hidraulic. Ţeava de spălare poate fii fixată atât de partea turnată
cât şi de partea fixă, după modul de construcţie , fiind etanşată printr-o presătupă care se
montează de partea cealaltă.
Ghidarea radială a fusului se realizează prin cei doi rulemnţi cu role cilindrice 5 , iar
jocul axial se limitează rulmentul axial 4 , fixat la partea superioară , care suportă şi
împingerile provenite din deplasarea garniturii de prăjini în timpul forajului. Reglarea jocului
acestui rulment se obţine prin adaosuri între oală şi capac. La partea inferioară , oala se
inchide cu capacul 9 , care asigură etanşietatea baii de ulei faţă de fus prin trei garnituri
inelare de cauciuc 12 . Prin garnituri identicese realizează şi etanşarea de la partea superioară,
dintre fus şi capac.
O parte delicată a capacului hidraulic este presatupă şi ţeava de spălare, care datorită
uzurii sunt înlocuite des, din această cauză construcţia ansamblului trebuie să asigure o
schimbare rapidă a acestora.
Oala capului hidraulic , având forma unei cuve, prevăzută lateral cu două buzunare
pentru prinderea toartei, se execută din oţel turnat carbon sau aliat după mărimea capului
hidraulic.Construcţia sa este compactă, asigurând spaţiul necesar montării pieselor din interior
şi o baie suficientă care să asigure buna ungere.
Toarta se execută prin forjare din oţel carbon de calitate sau din oţel aliat şi are la partea
curbată o secţiune ovală care-i măreşte rigiditatea şi rezistenţa. La capete , toarta se termină cu
două ochiuri care se leagă de oală prin bolţuri.
Fusul , are forma unui corp de revoluţie prevăzut în partea mijlocie cu un guler, pentru
sprijinirea pe rulmentul principal şi cu o gaură cilindrică centrală, se execută din fier forjat
aliat.
Rulmentul principal utilizat este de obicei de tip axial şi suportă sarcina provenită din
greutatea garniturii de prăjini.
Rulmenţii de ghidare sunt de construcţie normală , cu role cilindrice la care inelul
interior este liber pentru a fii asigurată montarea şi demontarea uşuara a fusului.
Rulmentul axial superior este totde construcţie normală, fiind în mod normal un rulment
axial cu bile.

44
 Presatupă-ţeavă de spălare se cunosc doua forme constructive : presătupă pentru ţeavă
de spălare extrasă pe la partea superioară a capului hidraulic şi presătupă cu ţeavă de spălare
extrasă lateral.

45
 3.3 Turbinele de foraj

Turbina de foraj este un motor hidraulic care transformă energia hidraulică, transmisă
de la pompele de noroi prin intermediul fluidului de foraj , în energia mecanică necesară
dislocării terenului cu ajutorul sapei. Ca urmare turbinele de foraj nu se rotesc, servind numai
pentru conducerea fluidului de foraj, susţinerea turbinei şi a sapei şi preluarea momentului
reactiv.
Forajul cu turbină prezintă o serie de avantaje faţă de forajul rotativ cu masă şi anume :
- Creşterea vitezelor mecanice de foraj, datorită mişcării substanţiale a puterii
transmise la talpă ;
- Reducerea solicitării prăjinilor şi deci a pericolului de avarii ;
- Micşorarea greutăţii garniturii de foraj, putându-se folosi prăjini cu grosimi de
perete mai mici;
- Mărirea durabilităţii meselor rotative şi a capetelor hidraulice;
- Posibilitatea efectuării economice a forajului dirijat.
Componentele turbinei de foraj :
- turbina propriu-zisă , de tip axial ;
- arborele turbinei ;
- lagărul principal, de obicei din cauciuc vulcanizat;
- carcasa turbinei;
- reducţia de legătură cu garnitura de prăjini.
Fiecare etaj al turbinei constă dintr-un disc fix al statorului, solidarizat cu carcasa şi un
disc al rotorului care se roteşte solidat cu arborele turbinei .

46
 3.4 Echipamentul pentru forajul cu
motoare electrice de fund

O altă metodă de foraj cu motorul de

acţionare a sapei plasat la talpa sondei este
electroforajul, adică forajul cu motor electric de
fund.

Pe lângă avantajele legate de mutarea

motorului de acţionare la talpa sondei, cunoscute
de la forajul cu turbină, electroforajul mai are şi
unele avantaje specifice :
- puterea transmisă sapei şi turaţia
acesteia nu depind de performanţele
pompei de noroi şi nici de adâncimea
sondei;
- durabilitatea mai mare a organelor
agregatului electric de fund, care
lucrează în ulei, în raport cu aceea a
elementelor turbinei;

47
- posibilitatea folosirii unor noroaie grele, în scopul evitării complicaţiilor , fără ja se
influenţa în mod negativ performanţele forajului ;
- posibilitatea folosirii cablului de alimentare ca un canal electric de transmitere a
semnalelor, pentru efectuarea diferitelor măsurători în sondă, de exemplu a devierii
gaurii de sondă prin intermediul înclinometrului0 special, intercalat în prăjina de
foral plasată deasupra motorului electric de fund.

48
49