M 3 - CURS - Forajul Sondelor Hidrogeologice

Lazăr AVRAM Monica STOICA
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Modul de învățare FORAJUL SONDELOR
HIDROGEOLOGICE ȘI DE
3 DRENARE
Cuprins
Obiective
Competențe
Timp de studiu
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
4. Forajul sondelor hidrogeologice și de
drenare
4.1. Metodica realizării sondelor

hidrogeologice
4.2. Sape și prăjini de foraj
4.3. Consturcția sondelor hidrogeologice
4.4. Valorificarea forajelor
hidrogeologice
Exemple
Aplicații și Rezolvării
Teste de autoevaluare
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Lucrare de control
Bibliografie
1
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Obiective:
Prezentarea conținutului cursului. Forajul sondelor
hidrogeologice și de drenare privind forajul uscat rotativ;
forajul uscat percutant; forajul în sistem hidraulic (cu
circulație directă și inversă); sape și prăjini de foraj.
Construcția sondelor hidrogeologice; modalități de a
valorifica forajele hidrogeologice; capacitatea productivă
a sondelor hidrogeologice (debitul de apă extras).
Exemple, aplicații și prezentare video.
Competențe:
După parcurgerea acestui modul studentul trebuie să
aibă viziunea asupra temelor abordate în lucrare și
aplicațiile caracteristice. Se imprimă studentului
necesitatea respectării disciplinei tehnologice, precum și
rezolvarea problemelor specifice, în scopul reducerii
consumurilor de materiale, energie și combustibil,
utilizarea tehnicilor de calcul moderne și astfel, stabilirea
unor parametri ai regimului de foraje speciale, în
vederea obținerii randamentului maxim.
Timpul de studiu
Aceast modul de învățare are un rolul introductiv

prezentând conținutul disciplinei și legătura cu materiile
studiate anterior. Se presupune o durata de studiu de 4
ore.
2
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Motto : Sapă frate, sapă, sapă
Până dai de stele-n APĂ ...
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 4
4. FORAJUL SONDELOR HIDROGEOLOGICE ȘI DE
DRENARE
4.1. Metodica realizării sondelor hidrogeologice

Pentru a obţine, în funcţie de natura şi adâncimea stratelor traversate, randamentele cele
mai ridicate, experienţa a arătat că execuţia forajelor hidrogeologice și de drenare necesită
utilizarea unei mari varietăţi de metode de foraj. Metoda adoptată trebuie să asigure o durată cât
mai scurtă de execuţie, cheltuieli de foraj şi punere în producţie cât mai mici, astfel ca, în final,
să se obţină un cost pe un 1 m3 de apă extrasă, căt mai mic.
După modul de traversare a stratelor, metodele de foraj se clasifică conform schemei din
figura 4.1.
În cele ce urmează se vor face referiri la principalele metode de foraj şi domeniul lor de
aplicabilitate.
Figura 4.1. Clasificarea metodelor de foraj
3
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
4.1.1. Forajul în sistem uscat
Forajul în sistem uscat prezintă avantajul necolmatării stratelor acvifere; de asemenea,

fiecare strat întâlnit, poate fi identificat imediat şi uneori chiar probat. În plus, pentru adâncimi
mici, necesită o organizare de şantier mult mai redusă (nefiind nevoie de batale, fluide de foraj,
etc.).
Dezavantajele forajului în sistem uscat constau în: viteze de avansare mici; limitarea
adâncimii de foraj în funcţie de numărul coloanelor de lucru; limitarea diametrului iniţial de sapă
la aproximativ 600 mm.
Deoarece prin acest sistem nu se pot realiza adâncimi mari de foraj, la execuţia forajelor
adânci se recomandă folosirea forajului mixt; traversarea stratelor până deasupra celui care
urmează a se capta se face hidraulic, iar traversarea acestuia se face uscat.
a. Foraj uscat rotativ.

Pentru traversarea stratelor mai moi sau slab consolidate, precum şi a celor de tărie medie
au fost construite burghie şi linguri de cele mai variate forme. Deşi folosirea acestor dispozitive
nu permite realizarea unor randamente mari, ele se utilizează şi astăzi, cu rezultate satisfăcătoare,
la instalaţiile manuale şi semimecanice.
O variantă modernă a traversării uscat - rotative a rocilor slab consolidate şi de tărie
mijlocie o constituie forajul rapid cu sape speciale, care se pot descărca uşor.
O altă variantă o constituie forajul cu şnec (fig.4.2). Se foloseşte cu suficient succes în roci
cu tării medii şi chiar tari, dar slab abrazive. Pe toată lungimea tronsonului de şnec 1 se sudează
placa elicoidală 2; sapa de foraj 3 - de regulă cu patru lame decalate pe înălţime la contactul cu
talpa, pentru dislocarea în trepte - dislocă roca prin rotire, iar detritusul se deplasează pe bandă
către suprafaţă.
b. Forajul uscat percutant.

Pentru traversarea rocilor puternic consolidate se poate folosi, eficient, forajul percutant, care se
bazează pe dislocarea volumică a rocii de către sapă prin lovirea tălpii sondei printr-o mişcare
alternativă. Detritusul rezultat este extras cu ajutorul unei linguri de curăţat, care se introduce
alternativ cu sapa.
După modul în care se face legătura dintre sapă şi suprafaţă se disting:
4
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
- forajul percutant cuprăjini (sistem Alianţa );
- foraj percutant cu cablu (sistem Pensilvan).
Forajul percutant cu cablu prezintă, faţă de cel cu prăjini, următoarele avantaje: elimină
manevra prăjinilor de foraj, mai exact se reduc timpii de manevră; necesită un personal mai redus
şi un utilaj mai simplu.
Avându-se în vedere şi celelalte sisteme de foraj, domeniul de utilizare al forajului percutant
poate cuprinde:
- zonele unde transportul apei pentru prepararea fluidului de foraj este prea costisitot
apa găsindu-se ia distanţe mari;
- zonele cu pierderi de circulaţie, unde forajul hidraulic se realizează cu mari
dificultăţi;
- zonele şi situaţiile unde se cere, în mod special, forajul uscat.
5
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.2. Schema forajului cu şnec:
(1 - tronson de şnec; 2 - placă de oţel; 3 – sapă)
O problemă importantă pentru forajul percutant de supraraţă (fig.4.3) o constituie

determinarea adâncimii maxime de la care trebuie realizată percuţia (se fac referiri, în cele ce
urmează, la forajul percutant cu cablu).
Figura 4.3. Forajul percutant de suprafaţă (schemă):

(1 -sapă; 2 - lest; 3 – cablu)
Energia de percuţie pentru un corp care cade liber de la înălţimea h este dată de relaţia:
Ep = mv2 / 2 (4.1)
în care
m=G/g (4.2)
iar
(4.3)
6
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
unde:
G reprezintă greutatea corpului;
g - acceleraţia gravitaţională;
g1- acceleraţia gravitaţională la căderea unui corp într-un lichid (se acceptă g 1 = 5,75 ÷ 5.80 m/s2)
Se presupune cazul cel mai defavorabil: întreaga energie este preluată de sapă realitate, o
parte este preluată, evident, de rocă, realizându-se astfel dislocarea volumică), astfel încât se va
poroduce "deformarea" sapei.
Aşadar,
mv2 / 2 = F • ∆l (4.4)
în care:
∆l reprezintă deformarea sculei tăietoare;
F - forţa.
Ţinându-se seama de relaţiile (4.2), (4.3) precum şi de faptul că greutatea
G = ρ0 • g • A • l (4.5)
relaţia (4.1) devine

mv2 / 2 = A•l•ρ0•g1•h (4.6)
în care:
A reprezintă aria secţiunii transversale;
l - lungimea;
ρ0 - densitatea materialului (ρ0 = 7850 kg/m3).
Pentru determinarea lui ∆l se pleacă de la legea lui Hooke (se presupune deformarea sapei
la contactul cu roca are loc în domeniul elastic) şi deci
σ = E • ɛ = E • ∆l / l = F / A (4.7)
∆l = F•l / E•A (4.8)

iar relaţia (4.4) devine
ρ0•g1•A•l•h = F2•l / E•A (4.9)

de unde
h = F2/ A2•E•ρ0•g1 (4.10)

h fund înălţimea de la care poate să cadă scula tăietoare, astfel încât deformația acesteia să se
producă în domeniul elastic.
7
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Dacă se consideră, la limită,
F / A = σcmin (4.11)
σcmin fiind limita minimă de curgere a materialului, atunci se află-adâncimea maximă de la care
trebuie să cadă scula tăietoare astfel încât să se producă dislocarea volumică în urma unei singure
percuţii.
Deci,
hmax = σ2cmin / E•ρ0•g1 (4.12)
Practic, prin constructive, se dă cursa mecanismului de percuţie h 0, dislocarea realizându-se
în urma unei succesiuni de percuţii, pentru o cursă la sapă
h = h0 - ∆lc (4.13)
în care ∆lc reprezintă alungirea maximă a cablului de foraj.
Alungirea maximă a cablului ∆lc se poate determina, într-o primă instanţă, cu ajutorul
relaţiei (4.8), adică:
(4.14)
în care:
Gf reprezintă greutatea ansamblului de fund (sapă + lest);
qc - masa unui metru liniar de cablu;
L'c – lungimea cablului de la rola geamblacului până la lest;
Lc - lungimea totală a cablului;
Ac - aria secţiunii transversale a cablului.
Avându-se în vedere lungimea relativ mică a lestului (comparativ cu cea a cablului

greutatea pe metru liniar a cablului, mică, şi, totodată, neglijându-se lungimea cablului, de rola
geamblacului la gura sondei, se poate accepta, fără dificultate, că L'c ≈ H.
Alungirea ∆lc din relaţia (4.14) s-a stabilit în ipoteza că forţele G f şi qc L'c sunt statice. În
realitate, masele respective sunt ridicate cu viteze care nu sunt uniforme. Oricum, influenţa
acestor forţe inerţiale poate neglijată, rezultatele obţinute fiind satisfăcătoare.
Acum problema se poate pune invers: cu ajutorul relaţiei (4.2) se determină viteza de
cădere a sapei, iar energia de percuţie transmisă rocii va fi:
8
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
(4.15)
Impulsul pe care-l imprimă sapa rocii este dat de relaţia
I = mv (4.16)
Timpul de cădere şi ridicare (perioada) pentru o percuţie se calculează din relația obişnuită
h = g1t2 / 2 (4.17)
iar
(4.18)
deci
T = 2t (4.19)
O problemă importantă ar fi aceea a determinării numărului de percuţii executate de la

înălţimea h, echivalente cu o percuţie executată de la hmax. Pentru aceasta se vor calcula energiile
de percuţie, în cele două cazuri, cu ajutorul relaţiei (4.15), apoi se vor compara:
(4.20)
n fiind numărul de percuții echivalente cu o percuție realizată de la hmax.
Aplicația 4.1. Să se stabilească alungirea maximă a cablului de foraj, cursa la sapă, energia
de percuţie şi impulsul cedat rocii în cazul unui foraj percutant realizat în următoarele condiţii: H
= 200 m; Ds = 500 mm; Gf = 15000 N; E=2,l 1011 N/m2; ρ0=7850 Kg/m3; h0 = 0.6 m; g1 = 5,80
m/s2; se utilizează un cablu normal zincat cu simbolul 6 x 19 , având: A c=l,76 10-4 m2 (aria
secţiunii transversale); qc = 1,64 Kg/m; ls = 26 m (lungimea dintre toba de manevră şi gura
sondei); Lc = 200 + 26 = 226 m. În ipoteza că σ cmin = 3000•105 N/m2, care va fi înălţimea maximă
de cădere a sapei, astfel încât să se realizeze dislocarea volumică "totală" de la primul impact cu
talpa?
9
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Rezolvare
Alungirea maximă a cablului la adâncimea H = 200 m, datorită greutăţii lestului, sapei şi
cablului este dat de relaţia (4.14):
Cursa la sapă h se calculează cu ajutorul relaţiei (4.13):
h = 0,6 - 0,1117 = 0,4883m = 488,3mm.
Conform- relaţiei (4.3), viteza de cădere a-sapei
iar relaţia (4.15) ne conduce la aflarea energiei de percuţie (cinetice) transmisă rocii:
Impulsul transmis de sapă rocii, conform relaţiei (4.16),
Înălţimea maximă de cădere a sapei, astfel încât să se realizeze dislocarea volumică la

primul impact al acesteia cu roca (relaţia 4.12):
hmax = σ2cmin / E•ρ0•g1= 30002•1010 / 7850•2,1•1011•5,8 = 9,41m
Corespunzător acestei valori,
Cu ajutorul relaţiei (4.20) se găseşte numărul de percuţii echivalente
10
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
iar relaţia (4.19) ne conduce la aflarea perioadei în care se realizează percuţiile:
- pentru hmax = 9,41m,
- pentru h = 0,488m,
iar pentru cele 19 percuții
Observaţii:
1. Calculele au fost efectuate în presupunerea cea mai severă, adică întreaga energie de
deformaţie este preluată de scula tăietoare; în realitate, aceasta se distribuie şi rocii şi sculei
tăietoare şi, în mod corespunzător, numărul de percuţii cu care se va lucra va fi sub cel rezultat
din calcule.
2. Alungirea cablului ∆lc trebuie calculată cu multă atenţie, mai ales atunci când este vorba
de curse mai mici ale mecanismului de percuţie, astfel încât să existe siguranţa unei curse a sapei
suficientă pentru realizarea dislocării volumice.
3. Energiile cinetice, respectiv forţele de impact cresc odată cu creşterea cursei sapei,
respectiv a vitezei de cădere a acesteia. Dacă se neglijează influenţa greutăţii cablului, atunci
energia cinetică şi forţele de impact scad cu adâncimea.
4. Mai ales atunci când este vorba de curse mari ale sapei, trebuie neapărat luate în
considerare şi forţele de inerţie (Fi = m•a; m - masa; a - acceleraţia). Spre exemplu, la începutul
forajului, dacă se consideră a = 8 m/s2, atunci
Aproape că este vorba de o dublare a forței statice Gf:

15000 + 12000 = 27000 N.
În realitate însă, din cauza elasticităţii cablului, forţa de inerţie nu este chiar atât de mare.
5. Instalatia care realizează percuţiile trebuie astfel concepută încât cablul să nu desfăşoare
mai mult decât avansarea sapei în teren (avem aici în vedere acţiunea forţei inerţie). Cablul
desfăşurat în plus va consuma din lungimea cursei de ridicare.
11
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
4.1.2. Forajul în sistem hidraulic

Avantajul sistemului hidraulic, faţă de forajul în sistem uscat, rezidă în obţinerea unor
viteze superioare de foraj iar adâncimea de lucru nu mai este limitată de utilizarea coloanelor
lucru. Evacuarea detritusuiui se face prin circulaţia fluidului de foraj.
Principalul incovenient al sistemului este acela că, în anumite condiţii, fluidul de foraj
colmatează puternic stratele acvifere astfel că identificarea acestora se realizează mai greu, prin
metode indirecte, pe baza analizei probelor extrase şi a cercetării diagrafiilor geofizice.
Experienţa a demonstrat că, dacă fluidul de foraj este corespunzător, stratul acvifer se
colmatează pe o grosime neînsemnată; colmatajul poate fi uşor distrus sau înlăturat, stratul fiind
repus în condiţii naturale pentru exploatare.
Pe de altă parte, cu cât durata contactului fluidului de foraj cu stratul acvifer este mai
redusă, cu atât colmatarea va fi mai redusă şi mai uşor de înlăturat.
A. Forajul hidraulic cu circulaţie directă. Circulaţia directă (fig.4.4.a) este posibilă

numai în cazul unor diametre de sondă normale. Cum însă foarte multe sonde hidrogeologice se
sapă cu diametre mari (care depăsesc 1000mm), circulaţia directă nu mai dă rezultate: atunci se
foloseşte circulaţia inversă.
B. Forajul hidrogeologic cu circulaţie inversă. Principalele avantaje pe care le prezintă

acest sistem (fig. 4.4.b) sunt:
 realizarea unor găuri de sondă cu diametre mari;
 viteze mari de foraj; datorită vitezei ascensionale de 2,5 ÷ 4 m/s a fluidului din interiorul
prăjinilor, materialul din talpă este antrenat fără să mai necesite sfărâmare, măcinare
completă;
 utilaj uşor, cu putere instalată mică, care nu reclamă pompe cu gabarite mare precum cele
de la forajul cu circulaţie directă;
 realizarea unor adâncimi mari fără a fi nevoie de susţinerea pereţilor găurii, ca la forajul
uscat;
 identificarea uşoară a stratelor traversate (faptul că roca nu mai trebuie complet
sfărâmată, datorită vitezelor mari de antrenare, face ca identificarea să se facă cu multă
uşurinţă).
12
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.4 Forajul hidrogeologic (schemă): a - cu circulaţie directă; b - cu circulaţie inversă

(1 - pompă de noroi; 2 - pompă de absorbţie; 3 – batal)
Pentru realizarea forajului cu circulaţie inversă se folosesc, în principal, trei metode:

forajul prin absorbţie ( exhaustare); forajul prin aerlift; forajul cu ejector.
La forajul prin absorbţie, circulaţia fluidului se face din spaţiul inelar spre interiorul
prăjinilor de foraj, cu ajutorul unei pompe centrifuge cu debit mare.
Pompa aspiră lichidul încărcat cu detritus de la talpa sondei, prin orificiile sapei, interiorul
garniturii de foraj, capul hidraulic, furtun şi îl refulează într-un batal de decantare de unde se
scurge liber, printr-un şanţ, în spaţiul inelar. În figura 4.5 este prezentată, simplificat, schema
circuitului de noroi.
Adâncimea până la care poate fi
aplicat, forajul cu absorbție depinde de
mărimea rezistenţelor hidraulice din circuit,
de gradul de încărcare cu detritus a fluidului
de foraj, de eficienţa pompei centrifuge, etc.
Pentru a determina această adâncime se scrie
ecuaţia generalizată a lui Bernoulli pentru
secţiunile 1-1 şi 2-2, respectiv 2-2 şi 3-3
(secţiunea 1-1 corespunde tălpii sondei; 2-2
- nivelului superior al lulelei capului
Figura 4.5. Forajul prin absorbţie (schemă).
hidraulic; 3-3- axului pompei de absorbţie).
13
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Astfel, pentru secţiunile 1-1 şi 2-2 rezultă (planul de referinţă este talpa sondei):
(4.21)
În mod corespunzător, pentru curgerea amestecului din secţiunea 2-2 în secţiunea 3, se poate
scrie (planul de referinţă este nivelul lichidului din sondă):
(4.22)
Termenii din relaţiile (4.21) şi (4.22) au următoarele semnificaţii:

po este presiunea atmosferică;
pc - presiunea absolută în punctul cel mai ridicat al circuitului;
pp - presiunea absolută la pompa de absorbţie;
ve - viteza fluidului în spaţiul inelar;
vj - viteza fluidului în interiorul prăjinilor;
vjf - viteza fluidului în interiorul furtunului;
ρf - densitatea fluidului din spaţiul inelar;
g - acceleraţia gravitaţională (se acceptă g = 10m/s2);
ρam - densitatea amestecului;
H, hc, hp - au semnificaţiile din figura 4.5.;
∆ppc - căderile de presiune din orificiile sapei;
∆peH; ∆piH - căderile de presiune din exteriorul, respectiv interiorul prăjinilor de foraj pe
înălţimea H;
∆pihc - căderile de presiune pe înălţimea hc;
∆pif - căderile de presiune în interiorul furtunului de legătură dintre lulea şi pompă.
Pentru o funcţionare continuă trebuie îndeplinite două condiţii :

1. În orice punct al circuitului, presiunea să nu scadă sub cea de vaporizare p v (cf. fig.4.1.),
potrivit altitudinii şi temperaturii locului unde lucrează instalaţia. Avându-se în vedere că
14
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
presiunea cea rnai mică din circuit este cea de la capul hidraulic pc, condiţia necesară şi suficientă
va fi:
pc > pv (4.23)
Tabelul 4.1. Presiuni de vaporizare ale apei şi fluidului de foraj

Temperatura
( ̊ C)
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
Lichid
Apă 10-3pv 0,002 0,01 0,02 0,04 0,07 0,125 0,20 0,31 O,48 0,71 1,03
2 4 3 3 2 7 2 4
Fluid de foraj 10-3pv - 0,01 0,03 0,05 0,09 0,140 - - - - -

8 2 5 0
2. Depresiunea ce poate fi creată de pompa de aspiraţie, p0 – pp , trebuie să fie mai mare

decât suma căderilor de presiune din circuit datorate frecărilor, diferenţei de greutate specifică a
fluidului, înălţimii maxime de aspiraţie, energiei cinetice ş.a. Altfel spus, cu valoarea lui p c
rezultată din inecuaţia (4.23), se poate determina presiunea la pompă necesară realizării unui jet
continuu, utilizându-se relaţia (4.22).
Avându-se în vedere valoarea lui pc din relaţia (4.21) şi respectându-se condiţia din relaţia
(4.23), se determină adâncimea maximă de lucru la care exhaustarea (absorbţia ) se face în bune
condiţii.
Valoarea lui pc din (4.21) este:
(4.24)
Căderile de presiune în interiorul garniturii de foraj (în ipoteza că avem numai prăjini de
foraj) se determină cu ajutorul relaţiilor obişnuite (cf. cap.I, & 1.3 şi 1.5):
(4.25)
(4.26)
în care :
15
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
λi, λe reprezintă coeficienţii rezistenţelor hidraulice în interiorul, respectiv spațiul inelar al prăjinilor
de foraj ;
vi - viteza fluidului în interiorul prăjinilor de foraj;
(4.27)
ve - viteza în spaţiul inelar al prăjinilor de foraj:

(4.28)
K - coeficient al neuniformităţii găurii de sondă;

ρam - densitatea amestecului.
Avându-se în vedere valorile lui ∆piH şi ∆peH din ( 4.24 ), respectiv (4.25 ), şi înlocuindu-
se în (4.23) rezultă:
(4.29)
de unde:
(4.30)
sau
(4.31)
Cu valoarea lui H astfel determinată (metodologia de calcul a celorlalţi termeni de

dependenţă va fi prezentată în continuare), se deduce pc , iar din relaţia (4.22) se determină
presiunea la pompă pp cu care se va realiza un jet continuu:
(4.32)
16
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Pentru determinarea densităţii amestecului se pleacă de la supoziţia că greutatea unui
volum de amestec cuprins în interiorul prăjinilor de foraj ρamgVi se compune din greutatea rocii
sfărâmate de sapă şi greutatea fluidului care mai încape în volumul Vi:
ρamgVi = ρrgVr + ρfgVf = ρrgVr + ρfg(Vi - Vr) (4.33)
de unde
(4.34)
Pe de altă parte, se știe că, într-un timp t, volumul de rocă desprinsă de sapă şi ce trebuie
evacuată cu viteza V`i în interiorul prăjinilor pe lungimea H este:
(4.35)
Volumul de amestec Vi cuprins în interiorul prăjinilor de foraj este:

(4.36)
înlocuindu-se valorile lui Vr şi Vi din relaţiile (4.35) şi (4.36) în relaţia (4.34) rezultă
(4.37)
vm fiind viteza mecanică de foraj;

v'i - viteza ascensională a particulelor de detritus prin interiorul prăjinilor (pentru
determinarea ei se va apela la relaţiile de la & 1.4).
Pierderile de presiune la sapă ∆pos se determină, în general, cu ajutorul unei formule ce

rezultă din ecuaţia iui Toricelli pentru curgerea fluidelor prin orificii:
(4.38)
în care:
φ este un coeficient care depinde de forma muchiilor duzelor ( obişnuit, se consideră:
φ = 0,85 pentru duze cu muchii drepte şi φ = 0,95 pentru duze cu muchii prelucrate );
vj - viteza jetului prin duzele sapei:
17
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
(4.39)
do - diametrul orificiului duzei;

n - numărul duzelor.
La forajul prin absorbţie, de regulă, orificiul central al sapei, prăjinile, capul hydraulic şi
furtunul de evacuare se aleg astfel încât secţiunea de curgere să fie constantă, în scopuldiminuării
căderilor de presiune locale. În aceste condiţii, relaţia (4.38) de.devine:
(4.40)
iar căderile de presiune în interiorul furtunului vor rezulta dintr-o relaţie analogă cu (4.40):
(4.41)
Aplicaţia 4.2. Să se determine adâncimea până la care se poate fora prin absorbţie, precum
şi presiunea la pompă necesară realizării unui jet continuu la o sondă hidro geologică,
cunoscându-se: Q = 50 10-3 m3/s; Ds = 0,9 m; dp = 0,1683 m (6 5/8 in); dip = 0,1483 m;
vm = 5 m/oră = 1,39 10-3m/s; hc = 4 m; hp = 1 m; lf = 5m; pv = 0,032 105N/m2; po = 105N/m2;
ρf = 1100 Kg/m3; ρr= 2300 Kg/m3; g = 10m/s2; d = 0,015 m (diametrul real al particulei de
detritus); ηp = 10-2Ns/m2; τ0 = 3 N/m2.
Rezolvare
Adâncimea maximă de lucru până la care absorbţia se face în bune condiţii se determină, la
limită, cu ajutorul relaţiei (4.31).
Se vor determina, pe rând, elementele care intervin în relaţie.
Viteza în spaţiul inelar al prăjinilor de foraj ve rezultă din relaţia (4..28),
( coeficientul de neuniformitate al găurii de sondă s-a luat K = 1).

Viteza curentului de fluid prin interior prăjinilor de foraj, orificiul central al sapei şi
furtunul de evacuare se determină cu ajutorul relaţiei (4.27):
18
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
În vederea determinării densității amestecului se va estima viteza ascensională particulelor

de detritus cu metodologia de laa & 1.4 , relaţiile (1.28) ... (1.46).
Coeficientul m care ţine seama de condiţiile în care se face evacuarea detritusului se citeşte
din graficul 1.13, în funcţie de d; în cazul nostru m = 1,75.
Diametrul maxim al particulei de detritus ce poate fi menţinută în suspensie se determină
cu ajutorul relaţiei (1.36):
Întrucât raportul d/dO = a = 5,76, se deduce că regimul de învăluire al particulei este

tranzitoriu, iar viteza relativă de lunecare a particulelor în fluidul de foraj vr , se va calcula, într-o
primă instanţă, cu relaţia lui Rittinger:
(s-a citit, din graficul 1.16, K = 27,5).

Se admite, pentru coeficientul care ia în considerare efectul rotaţiei garniturii de foraj,
valoarea α = 1,13; în aceste condiţii, viteza absolută de ridicare a particulei este
v`i = vi – α vr =289,46 - 1,13•45 = 238,61 cm / s = 2,3361 m/s ,
Cu ajutorul relaţiei (4.37) se determină densitatea amestecului fluid - detritus din interiorul
prăjinilor:
Pierderile de presiune la sapă ∆pos se determină cu ajutorul relaţiei (4.38).
(s-a acceptat φ = 0,85)
19
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Pierderile de presiune pe înălţimea hc se determină utilizându-se relaţia (4.25), în care, în
loc de H se ia hc (se acceptă λi = 0,022): ∆pihc = 0,0279 bar
Căderile de presiune în interiorul furtunului se calculează cu ajutorul relaţiei (4.41),
acceptându-se λif = 0,02 :
Se poate rezolva acum inecuaţia (4.31) în raport cu H:
Se observă că valorile corespunzătoare energiei cinetice şi pierderile de presiune din

spaţiul inelar sunt mici, aşa încât pot fi neglijate.
Presiunea la pompă pp cu care se va realiza un jet continuu până la adâncimea de 42m se
deduce din relaţia (4.32). Tinându-se seama şi de faptul că trebuie respectată condiţia pc>pr atunci
pp < 0,032•105+1126•10(4 - 1) + 0,0279 • 105 - 0,0318•105 = 0,366•105N/m2 = 0,366 bar
Observaţii
1) La forajul prin absorbție trebuie avută în vederea altitudinea locului, de care se leagă
presiunea atmosferică. În tabelul 4.2 se redă variaţia presiunii atmosferice în funcţie de
altitudine.
Tabelul 4.2. Variaţia presiunii atmosferice cu altitudinea

Altitudinea 0 100 200 300 400 500 600 700 800 900 1000 1500
m
Presiunea 1,03 1,02 1,01 0,99 0,98 0,97 0,96 0,95 0,94 0,93 0,92 0,86
10-5Pa, N/m2
2) Prin reducerea debitului pompei de absorbţie, adâncimea de foraj creşte. Trebuie avut în
vedere ca debitul să nu scadă sub o valoare minimă, la care concentraţia de detritus în fluidul de
foraj ar creşte foarte mult, ceea ce ar conduce la un efect contrar celui dorit.
3) Forajul prin absorbţie se îmbunătăţeşte dacă se foloseşte un fluid de foraj cu o greutate

specifică mică.
20
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
4) La pornirea forajului prin absorbţie, respectiv la variaţii ale turaţiei pompei, apar foțe de
inerţie care nu pot fi neglijate.
Principiul forajului cu circulaţaie inversă prin aerlift este asemănător cu cel al forajului
prin absorbţie, cu deosebirea că circulaţia nu mai este realizată de o pompă de aspiraţie ci de
aerul comprimat debitat de un compresor, aer care este introdus în interiorul garniturii de prăjini.
Comparativ, randamentul circulaţiei prin aerlift este mai scăzut faţă de cel prin absorbţie
(unele firme indică valorile 16% faţă de 60%); deoarece adâncimea de lucru este mai mare,
aerliftul se va extinde în măsura în care sondele cu diametre mari vor evolua din acest punct de
vedere; pornirea circulaţiei şi refacerea circuitului este mai uşoară în cazul aerliftului iar
etanşeitatea nu are o influenţă deosebită asupra reuşitei operației.
Forajul cu ejector (fig.4.6) este o combinaţie a unei pompe centrifuge cu ax orizontal de

presiune mare, plasată la suprafaţă, cu un ejector Venturi fixat fie la baza prăjinii de antrenare,
fie în capul hidraulic.
21
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.6. Forajul cu circulaţie inversă cu ejector (schemă):

(1 - vană; 2 - pompă; 3 - ţeavă de refulare; 4 - ţeavă de presiune; 5 - ajutaj; 6 - aspiraţie.)
Se obţine astfel un vacuum puternic, având ca efect antrenarea detritusului către suprafaţă,
prin interiorul prăjinilor. Prin prelungirea tijei pătrate, ejectorul poate fi coborât sub nivelul
lichidului din puţ, mărindu-se astfel capacitatea de evacuare a detritusului. Această metodă
prezintă avantajul că etanşeităţile sunt mai puţin pretenţioase în comparaţie cu metoda prin
absorbţie.
În practică se combină metoda prin absorbţie sau cu ejector, cu cea cu airlift. Astfel,
aspiraţia este necesară la începutul forajului, când nu se poate încă aplica aerliftul.
Continuarea forajului prin absorbţie ar trebui să se facă până la limita la care forajul cu
airlift începe să aibă o eficienţă ridicată. Practic, limita de trecere a forajului pe aerlift o face
executantul, în funcţie de condiţiile locale, cunoscut fiind că la forajul cu aerlift intervine, în
plus, costul motocompresorului şi al carburantului.
22
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
4.2. Sape și prăjini de foraj
Există o mare varietate de scule tăietoare, în funcţie de natura terenului şi metoda de lucru
folosită.
4.2.1. Sape şi prăjini de foraj utilizate la forajul în sistem uscat
a. Forajul uscat rotativ. Pentru traversarea stratelor moi sau slab consolidate, precum şi a
celor de tărie medie se folosesc "burghie" şi linguri de cele mai diferite forme. Burghiele sunt
antrenate prin intermediul prăjinilor; în mod obişnuit prăjini de foraj pentru sondeze (d p =
50mm). În prezent se folosesc burghie şi şnecuri (de exemplu La FA 10) manevrate de prăjini
telescopice (se poate fora la circa 20 - 30 m, fără a mai fi nevoie de înşurubări și deşurubări ale
prăjinilor, manevrele de introducere - extragere facându-se foarte rapid).
b. Forajul uscat percutant. Sapele utilizate în acest caz pot fi (fig.4.7):

- sape drepte: cu tăiş în daltă - a ; cu tăiş în dublu T - b; sapă dreaptă de calibrare - c; cu
tăiş în cruce - d; cu tăiş oblic - e;
- sape excentrice : cu tăişul în daltă - f; cu tăişul oblic - g; sape cu fund plat şi tăiş daltă - h.
Diametrele nominale ale sapelor drepte fabricate în ţara noastră pentru forajul percutant cu
cablu variază între 134 ... 600 mm.
Un factor important pentru obţinerea unei productivităţi ridicate a forajului îl renrezintă

respectarea diametrului şi unghiului de tăiere. De aceea trebuie ca şeful de echipă să controleze
cel puţin odată pe schimb, cu ajutorul unui şablon, gradul de uzură al diametrului sapei. De
asemenea, tot cu ajutorul unui şablon va măsura unghiul de taiere.
Sapele vor trebui recondiţionate în situaţii de genul următor:

- când diametrul a rămas mai mic cu 10 mm decât cel nominal;
- când tăişul s-a tocit, fiind mai mare de 5 mm;
- când unghiul celor două fețe care formează tăişul sapei depăşeşte cu cel mult 300 unghiul
normal;
- când colţurile sapei s-au rotunjit, spre a se evita împănarea sapei în teren ş.a.
23
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.7. Sape pentru forajul uscat
Pentru recondiţionarea sapelor, pe şantier există forje portabile la care aerul este furnizat de
compresorul instalaţiei. Când acestea lipsesc, suprafeţele de şoc se pot reînnoi la locul forajului
prin sudură electrică şi material dur.
4.2.1. Sape şi prăjini de foraj utilizate la forajul în sistem uscat
a. Forajul hidraulic cu circulaţie directă, tipurile de sape utilizate în acest caz sunt: sape
coadă de peşte, cu role, lărgitoare.
Sapa - coadă de peşte, denumită astfel după forma ei, se foloşeste numai în roci moi, slab
consolidate. Cu o aplicabilitate mai largă sunt sapele obişnuite, cu trei conuri.
Dimensiunile constructive şi tipurile de roci pentru care se recomandă sunt trecute în
tabelul 4.3.
24
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Tabelul 4.3. Sape cu conuri
25
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
26
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Prăjinile de foraj pot fi cu îngroşare interioară, sau cu îngroşare exterioară şi cu dublu
blocaj.
Mai des utilizate sunt cele cu îngroşare interioară (tabelul 4.4).
Tabelul 4.4. Prăjini cu îngroşare interioară (caracteristici tehnice)

Diametrul Diametrul Diametrul Grosimea de Forţa admisibilă de tracţiune
nominal exterior interior perete (σc = 38•107N/m2)
10-4Ft
in mm mm mm mm N
2⅜ 60 60,3 46,1 7,1 45
2⅞ 73 73,0 59,0 7,0 55,1
2⅞ 73 73,0 54,5 9,2 70,0
3½ 89 88,9 74,9 7,0 68,4
3½ 89 88,9 70,1 9,4 88,4
3½ 89 88,9 66,1 11,4 105,4
4 102 101,6 84,8 8,4 93,3
4 102 101,6 83,6 9,0 99,4
4 102 101,6 81,5 10,0 109,3
4½ 114 114,3 100,5 6,9 88,4
4½ 114 114,3 97,1 8,6 108,7
4½ 114 114,3 95,3 9,5 118,7
4½ 114 114,3 92,5 10,0 134,5
5 127 127,0 111,0 8,0 113,6
5 127 127,0 108,5 9,2 129,3
5 127 127,0 107,0 10,0 139,6
5½ 140 139,7 123,7 8,0 125,7
5½ 140 139,7 121,3 9,2 143,4
5½ 140 139,7 118,7 10,5 162,0
Pentru exploatarea îndelungată a prăjinilor de foraj se impune:

- respectarea strictă a regulilor de manipulare;
- evitarea efectelor de crestătură, datorate folosirii unor pene necorespunzătoare la bătaia
cu barosul, etc.;
- curăţarea, ungerea şi strângerea corectă a biletelor;
- ţinerea evidenţei şi efectuarea controlului regulat al garniturii ş.a.;
b. Forajul hidraulic cu circulaţie inversă. Tipurile de sape utilizate în ţara noastră pentru
astfel de foraje sunt:
- sape cu lame, destinate forajului în roci afânate şi moi, argile, nisipuri necimentate
(caracteristicile constructive sunt date în tabelul 4.5 );
27
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Tabelul 4.5. Sape cu lame
Diametrul mm 444,5 609,6 762 1016 1270

sapei in 17 ½ 21 30 40 50
Dimensiunea in 6 6 6 6 6
nominală a
flanşei de
legătură
Diametrul mm 245 270 270 345 345
lamelor
inferioare
Înălţimea mm 600 600 600 600 600
corpului
Înăirîmea mm 210 210 210 250 250
lamelor
inferioare
Apăsarea tf 5 5 5 5 5
maximă pe
sapă
Turaţia rot/min 50 50 50 50 50
maximă
Masa sapei kg 60 68 75 100 106
- sape cu lame etajate, destinate forajului în pietrişuri şi bolovănişuri sau în roci moi, cu intercalaţii
de pietrişuri şi bolovănişuri (caracteristicile constructive sunt date în tabelul 4.6);
Tabelul 4.6. Sape cu lame etajate
Diametrul mm 444,5 609,6 762 1016 1270

sapei D in 17 ½ 21 30 40 50
Dimensiunea in 6 6 6 6 6
nominală a
flanşei de
legătură
Înălţimea mm 930 1150 1300 1600 1800
sapei L
Apăsarea tf 5 5 5 5 5
maximă pe
sapă
Turaţia rot/min 50 50 50 50 50
maximă
Masa sapei kg 100 150 218 340 482
28
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
- sape etajate cu role, destinate forajului în roci tari (caracteristicile constructive sunt date
în tabelul 4.7); se pot fora găuri de sondă cu diametrul de 24in folosind ambele etaje, sau găuri
de 17 ½ in, folosind numai un etaj.
Tabelul 4.7. Sape etajate cu role
29
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
(a - pentru forajul cu aspiraţie ; b - pentru forajul prin aerlift ; c - prăjini cu duze pentru forajul prin aerlift)
Tabelul 4.8. Prăjini de foraj pentru circulaţia inversă

Tip prăjină Prăjini pentru Prăjini pentru Prăjini cu duze
Caracteristici absorbţie aerlift pentru aerlift
Dimensiunea. in 6 6 6
nominală
Lungimea m 3 3 3
Turația maxima a rot/min 50 50 50
prăjinii
Masa unitară kg/m 28,7 32 37,3
Masa totală kg 86,1 96 112
4.3. Construcţia sondelor hidrogeologice

4.3.1. Generalități
În cele ce urmează se vor face referiri la programul de tubare al sondei hidrogeologice,

care cuprinde: numărul de coloane şi adâncimile de introducere ale acestor tipuri şi diametre.
Numărul de coloane se propune, în general, în funcţie de accidentele posibile adâncimea
sondei, iar diametrul ultimei coloane (coloana de exploatare sau coloana filtrantă) trebuie stabilit
ţinându-se seama de faptul că debitul de apă depinde direct de diametrul filtrului.
Tubarea unei sonde hidrogeologicc se face cu o coloană filtrantă unică (fig.4.9. a.) sau o
coloană filtrantă lainer (fig.4.9. b.).
30
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.9. Componenţa coloanei filtrante :
(a - unică: 1 - coloană de ancoraj; 2 - coloană filtrantă; 3 - filtru; 4 - decantor; b - lainer. 1 - cap de lansare; 2 -
coloană de ancoraj; 3 - dispozitiv de etanşare; 4-coloană filtrantă; 5 - filtru; 6- decantor)
Coloana de ghidaj (de 3 - 4 m lungime) folosită la sistemul de foraj hidraulic serveşte la

evitarea surpării la suprafaţă a găurii de sondă. Filtrul este elementul principal ai programului de
tubare. La partea inferioară are un decantor, terminat, la rândul lui, cu o piesă de fund.
Excepţie făcând coloanele filtrante, celelalte sunt confecţionate, în majoritatea cazurilor,
din oţel laminat sau din tablă. Îmbinările cele mai obişnuite sunt cu filet, cu cep - mufă din corp
sau cu mufă separată. Coloanele de lucru (coloane ajutătoare forajului, care după terminarea
acestuia se recuperează) vor avea. obligatoriu, asamblarea cu cep - mufă din corp, pentru ca la
extragere să nu creeze rezistențe suplimentare.
În figura 4.10 se redă diferite tipuri de îmbinări: 1-prin bordurare; 2-prin manșonare cu
nituri; 3- cu flanşe; 4 - cu eclise; 5 - cu filet mare; 6-cu mufă suprapusă; 7-cu mufă de corp; 8 -
prin cordon de sudură.
31
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.10. Tipuri de mbinări ale burlanelor
Diametrul lingurii
Caracteristicile burlanelor uzuale, folosite la sondele hidrogeologice sunt date în tabelul 4.9.
Tabelul 4.9. Burlane destinate forajelor hidrogeologice
Diametrul sapei
pereteGrosimea de
Diametrul interior
Diametrul interior
maxima admisă
Diametrul șiului
Diametrul exterior
maxima de tubare
cu clapă.
Masa unitară
Tracţiunea
Diametrul
minim la cep
cel mai mare
Adîncimea
nominal
in mm mm mm mm mm kg/m m tf mm mm mm
4½ 108 5 95 95 108 12,8 1295 23,2 111 90 76
6½ 159 6 147 139 159 23,0 928 48,5 163 134 108
8½ 216 7 202 195 216 36,8 604 84,0 221 188 133
10 ½ 267 7 253 246 267 45,9 340 95,5 272 239 168
12 ½ 318 8 302 295 318 62,5 310 134,5 324 288 241
14 ½ 368 8 352 345 368 72,7 193 156,0 375 338 279
16 ½ 419 9,5 400 396 426 98,3 222 198,5 426 388 318
18 ½ 470 10,5 449 447 478 122,0 211 245,0 478 438 368
20 ½ 521 11,5 498 498 531 148,8 202 274,0 530 489 419
22 ½ 572 12,5 547 545 583 177,0 196 300,0 582 540 470
În medii puternic corozive sau cu ape acidulate, în cazul în care nu există burlane și filtre
cu protecţie anticorczivă corespunzătoare, se pot folosi conducte de PVC cu pereţi groși (tabelul
4.10).
Tabelul 4.10. Burlane din PVC
Diametrul Grosimea peretelui Greutatea
mm mm kg/m
125 6 3,34
160 7,7 5,46
200 9,6 8,49
225 10,8 10,80
280 13,4 16,60
4.3.2. Filtre
De durata în timp şi de buna funcţionalitate a filtrului depinde viaţa puţului forat.
Principalele calităţi care se cer unui filtru sunt: o construcţie care să permită, în final, curgerea
apei fără nisip; rezistenţă minimă la trecerea apei; rezistenţă la coroziune; rezistenţă mecanică
ş.a.. Dimensiunile fantelor filtrelor trebuie astfel stabilite încât să permită ca, prin denisipare,
materialul fin din strat să fie evacuat, doar cel grosier să fie reţinut, formându-se un filtru natural.
Există o largă varietate de filtre. Astfel, din punct de vedere al materialului, acestea pot fi:
din materiale metalice (oţel obişnuit, oţel obişnuit protejat anticoroziv, oţel inoxidabil de diferite
32
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
calităţi, cupru, aluminiu, etc.) sau nemetalice (lemn, mase plastice, poliesteri, azbociment,
ceramic, etc.).
Din punct de vedere constructiv, filtrele metalice se pot grupa în următoarele categorii:
- din ţevi cu şliţuri confecţionate prin frezare sau flacără oxiacetilenică;
- din tablă cu fante frezate evazat (tip Vrancea);
- din tablă perforată (cu găuri circulare şi fante alungite);
- din tablă expandată (cu vizieră şi tip punte);
- din vergele;
- din sârmă înfăşurată pe generatoare.
Filtrele şliţuite cu flacără oxiacetilenică se execută, de regulă, din burlane tubaj;
suprafaţa activă de trecere nu depăşeşte 9% iar fantele sunt neregulate şi se înfund relativ uşor.
Din aceste motive s-a trecut la proiectarea unei linii tehnologice de filtre din tablă
perforată (cu fante alungite) şi din tablă expandată.
Se menţionează, de asemenea, realizarea filtrelor din tablă cu fante frezate evazat (tip
Vrancea), confecţionate de I.L.Focşani (acestea pot avea suprafaţa activă de circa 16%, ca tipul
Nold).
Filtrele cu găuri circulare se confecţionează relativ uşor, dar cu suprafaţă de trecere mică;
diametrul găurilor permite pătrunderea nisipului sau blocarea filtrului.
Filtrele cu fante alungite se execută relativ simplu, prin ştanţarea tablelor și apoi roluirea
lor (ştanţarea se execută de către Tehnometal Timişoara). Prezintă dezavantajul că lăţimea
fantelor nu se poate realiza decât cel puţin cât grosimea tablei, motiv pentru care se pot folosi
numai la captarea stratelor acvifere cu granulaţie mare.
La filtrele tip punte (Nold ), odată cu ştanţarea laterală a deschiderii, materialul se
îndoaie prin presare către exterior, căpătând forma unei punţi. Au o rezistenţă mecanică foarte
bună.
Filtrele din sârmă înfăşurată pe vergele generatoare dispun de o suprafaţă filtratantă în
formă de V, ceea ce elimină blocarea acestora. Filtrele Johnson se confecţionează din oțel
inoxidabil de diferite calităţi, rezistent la coroziune; sunt considerate cele mai bune.
Filtrele eu fante executate prin electroeroziune sunt realizate printr-o metodă nouă de
prelucrare, care se bazează pe fenomenele ce apar la contactele electrice cu funcţionare de curent
continuu. Aceste filtre au o suprafaţă activă mai mică decât cele tip pod dar, datorită grosimii
33
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
peretelui burlanului, au o rezistenţă mult mai mare la presiuni laterale, putând fi folosite la
captarea stratelor acvifere din sonde adânci de 200 - 250 m.
La forajele hidrogeologice, coloanele de tubaj trebuie prevăzute cu un strat protector
anticoroziv (chiar şi pentru a evita ruginirea în timpul depozitării în aer liber).
În ţara noastră, cea mai răspândită este metoda acoperirii cu citom (iac de bitum).
Bune acoperiri se execută cu clor - cauciuc si. în special, cu polletilenă procedee ce sunt
practicate rar în țara noastră. De asemenea, în tehnica mondială se folosesc cu cele mai bune
rezultate, în ceea ce priveşte rezistenţa la ape agresive, filtrele din oţel inoxidabil.
Pentru ape foarte agresive se utilizează şi filtre din materiale nemetalice: din răşini
sintetice şi lemn, formate din segmenţi asamblaţi la gura sondei; din PVC, executate şi în țara
noastră cu diametre de până la 280 mm; din azbociment acoperite cu pietriş consolidat,
experimentate în ţară de ICECHIM şi FORADEX (fostul IFLGS); din poliesteri armaţi cu fibre
din sticlă – cu bune rezistenţe mecanice şi calităţi anticorozive deosebite.
Filtre din pietriş

Calitatea pietrişului filtrant a fost reglementată prin STAS 1712/l-70. Nisipul şi pietrişul
trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii:
- provenienţa: produs natural de balastieră sau carieră;
- forma granulelor: rotundă şi netedă;
- volumul golurilor dintre granule, % : 25 - 35;
- culoarea: alb ... aib-găibui;
- conţinut în bioxid de siliciu: min 96%;
- conţinut în substanţe organice: max 0,5%;
- corpuri străine (resturi animale, păcură, ulei, etc.): nu se admit.
Dimensiunile pietrişului şi nisipului standardizat sunt date în tabelul 4.11.
Tabelul 4.11. Sorturi, de pietriş filtrant
Denumirea produsului Sort, mm Coeficient de neuniformitate, U
0,50 - 1,00
0,71 - 1,30
0,71 - 1,40
1,00 - 1,40
1,00 - 2,00
Nisip 1,00 - 2,80
1,40 - 2,00
2,00-2,80
34
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
2,80 – 4,00
2,80 – 5,00 1,5 – 2,5
4,00 – 5,00
Nisip cu pietriș 4,00 – 5,00
5,60 - 8,00
8,00- 11,20
Pietriș 11.20- 16,00
16,00 -22,40
22,00 -31,50
Alegerea pietrişului se face în funcţie de granulometria stratului. În tabelul 4.12 se redă

dimensiunea pietrişului după diverşi autori.
Tabelul 4.12. Dimensiunea pietrişului

Granulometria rocii Autorul expresie Diametrul D al pietrişului
U<2,5 Johnson - SUA D10 = 8d10
strat foarte omogen Johnson - SUA D30 = 4d30
strat mai puţin omogen D30 = 6d30
2,5 < U < 5 Terzaghi 4d15 < D15 < 4d85
După cercetările lui Truelsen, pentru un grad de neuniformitate U = 3 ÷ 5; se alege cifra de

trecere de 90% ("cifra de trecere" reprezintă procentul de material mai fin pe care pietrișul
mărgăritar îl lasă să treacă). Dacă gradul de neuniformitate este sub 3, se alege o cifră de
trecere de 70 - 80%. Dacă gradul de neuniformitate este peste 5, din proba stratului pregătit
pentru cernere se alege materialul cel mai grosier, până ce gradul de neuniformitate va ajunge
între 3 şi 5.
Privitor la grosimea coloanei de pietriş mărgăritar, conform normelor DIN, aceasta variază
în funcţie de mărimea bobului de pietriş mărgăritar (tabelul 4.13).
Tabelul 4.13 Grosimea coroanei de pietriş
Mărimea bobului de pietriş, mm Grosimea coroanei de pietriş, mm
0,25 – 4 60
4 – 11,2 70
11,2 – 31.5 80
Volumul aproximativ de pietriş mărgăritar corespunzător unui metru liniar de coloană

filtrantă este redat în tabelul 4.14.
Tabelul 4.14. Volumul de pietriş mărgăritar pentru diferite diametre ale coloanei, dm 3/ml
Diametrul Diametrul nominal al coloanei filtrante
coloanei de
lucru
in mm in mm
35
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
- - 133/4 123/4 103/4 85/8 65/8 200 250 300 350 400
22 ½ 572 173 202 227 248 263 250 231 209 180 150
20 ½ 521 122 151 176 197 212 199 180 158 131 99
18 ½ 470 78 107 132 153 168 155 136 114 87 -
16 ½ 419 - 69 94 115 130 117 98 76 - -
14 ½ 368 - - 58 79 94 81 62 - - -
12 ½ 318 - - - 50 65 52 - - - -
10 ½ 267 - - - - 39 - - - - -
8½ 216 - - - - 18 - - - - -
Introducerea pietrişului filtrant se face în funcţie de metodica realizării forajului: uscat sau
hidraulic, cu circulaţie directă sau inversă.
Se fac succinte referiri la introducerea pietrişului filtrant în cazul forajului cu circulaţie
inversă (obişnuit, la forajul cu circulaţie directă se practică rar acest procedeu, iar pentru forajul
uscat lucrurile sunt relativ simple). La acest tip de foraj se practică, în general, două metode de
introducere a pietrişului mărgăritar: în circuit de fluid de foraj ascendent şi în circuit de fluid de
foraj descendent.
În cazul introducerii în circuit ascendent (fig.4.11), în timpul turnării pietrişului în spaţiul
inelar, fluidul de foraj trebuie să fie din ce în ce mai diluat, ajungându-se treptat până la apă
(evident, se va avea grijă ca diluarea să se efectueze până la limitele care nu afectează gaura de
sondă, în sensul dărâmării acesteia).
36
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.11. Introducerea pietrişului în circuit ascendent:

(a - fără ţevi auxiliare ; b - cu ţevi auxiliare)
Introducerea în circuit descendent (metodă răspândită în prezent în ţara noastră) are La
bază turnarea pietrişului mărgăritar în spaţiul inelar dintre coloana filtrantă şi pereţii găurii de
sondă, în timp ce, prin interiorul coloanei filtrante, fluidul de foraj este extras la suprafaţă cu
ajutorul pompelor (fig.4.12).
37
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.12. Introducerea pietrişului în circuit descendent

(1 - aer; 2 - fluid de foraj; 3 - pietriş mărgăritar ; 4 – centrori)
Cum, de corecta introducere a pietrişului mărgăritar depinde, în bună măsură, reuşita

puţuiui, se redau, în continuare câteva principii de bază privitoare la introducerea corectă
acestuia:
- coloana filtrantă, prevăzută cu centrori, nu se va tuba până la talpă (se evită, astfel
flambajul coloanei şi, implicit, nerealizarea unei coroane uniforme de pietriş înjurul filtrelor);
- după terminarea tubajului se va restabili cât mai repede circulaţia, spre a nu se produce
dărâmări de strat sau depuneri la talpă;
38
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
- volumul de pietriş mărgăritar ce se introduce prin circiulație nu trebuie să depăseaacă 15
÷ 20% din volumul fluidului;
- în timpul pompării se va urmări ca, atât lichid cât se pompează din puţ, să se şi introducă
(micşorarea contrapresiunii asupra stratului poate conduce la dărâmarea găurii de sondă);
- în timpul pompării fluidului de foraj, acesta se va dilua treptat, astfel ca la finele
introducerii pietrişului mărgăritar să se ajungă la introducerea de apă curată;
- după introducerea pietrişului şi spălarea lui cu cu apă. se retrage sorbul pompei Mamuth
şi se începe denisiparea.
Filtre cu pietriş formate la suprafaţă

La filtrele cu pietriş turnate la sonde există riscul, mai ales atunci când spaţiul inelar are
valori mici, ca stratul de pietriş să nu se distribuie uniform în jurul coloanei filtrante. S-au
construit de aceea şi filtre cu pietriş formate la suprafaţă. Acestea pot fi; cu pietriş turnat în
carcase speciale şi cu pietriş consolidat printr-un liant. Unul dintre tipurile de filtre cu pietriş
turnat în carcase speciale este şi cel tip coş (fig. 4.13).
Figura 4.13. Filtru de tip coş

(1 - pâlnie ; 2 - ţeavă perforată; 3 - inel ; 4 - şaibă de sprijin)
39
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Filtrele cu pietriș legat cu liant s-au realizat pentru eliminarea diferitelor elemente de
susţinere exterioară a pietrişului. Cei mai utilizați sunt cei pe bază de ciment sau pe bază de
răşini ori bachelită. Filtrul din pietriş cu liant bachelitic s-a realizat, în ţara noastră, iniţial în
cadrul industriei petroliere; s-a utilizat, ulterior, cu bune rezultate şi la sondele hidrogeologice în
cazul unor strate acvifere cu nisipuri fine.
Filtre cu sită
Se folosesc din ce în ce mai rar şi constau în acoperirea burlanului perforat cu o sită.
Ţesăturile pentru filtre se împart în trei categorii: ţesături cu ochiuri pătrate; ţesătura Koper (cu
ochiul tot pătrat, însă sârmele de pe o direcţie încalecă totdeauna peste două sau trei sârme din
cealaltă direcţie); sita specială Galun (numărul firelor urzelii este diferit de cel al bătăturii).
Dimensiunile sitelor care se fabrică în tara noastră sunt date în tabelul 4.15..
Tabelul 4.15. Site pentru filter
Nr. Grosimea sârmei Masa Diametrul
site mm kg/m2 particulei ce poate fi
urzeală bătătură zincată alarmă reținută,
mm
4/50 0,8 0,55 4,34 4,73 0,53
4/60 0,8 0,45 3,63 3,93 0,55
5/50 0,8 0,35 3,53 4,90 0,47
5/70 0,8 0,37 3,09 3,56 0,51
6/60 0,6 0,45 3,54 3,82 0,35
6/70 0,6 0,40 3,30 3,57 0,36
6/80 0,6 0,30 2,82 3,20 0,38
8/70 0,6 0,40 3,47 3,76 0,32
8/80 0,6 0,34 2,99 3,39 0,33
8/90 0,6 0,31 2,84 3,27 0,34
12/110 0,4 0,25 2,17 2,34 0,21
12/120 0,4 0,22 1,91 2,06 0,22
14/110 0,34 0,25 2,09 2,29 0,17
14/120 0,34 0,22 1,83 2,01 0,18
18/110 0,31 0,25 2,12 2,32 0,14
18/120 0,31 0,22 1,86 2,04 0,15
În continuare se trec în revistă tipurile de filtre utilizate curent La asecarea

formaţiunilor acvifere.
Pentru realizarea unei asecări intensive se impune, în mod cert, o îmbunătăţire a
procedeelor de asecare utilizate în prezent, atât sub aspectul numărului şi densităţii filtrelor
montate, cât şi a construcţiei propriu-zise a filtrelor.
40
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
a. Filtrul utilizat la întreprinderea "Metroul" Bucureşti
Se forează găuri de sondă (Ds = 400...600 mm şi lungimea L = 25...30 m) echipate apoi cu
tuburi metalice sau din PVC cu diametrul D = 275 mm, prevăzute în partea inferior cu striaţii de
circa 3 m lungime. La talpa sondei se montează o pompă submersibilă. În gaura forată şi
"coloană" (tub), se introduc granulele de cuarţ, clasat la 2... 3 mm, granule care filtrează apa,
oprind nisipul, astfel că, în refulare, nu se întâlnesc decât suspensii de argilă.
b. Filtrul cu vacuum tip "6MARTIE" - Timişoara
Se livrează în cadrul unui complet de asecare ce cuprinde, pe lângă filtre, şi o pompă de
vacuum. Se utilizează în nisipuri cu o permeabilitate foarte mică. Este prevăzut cu aceleași
striaţii lungi ca şi filtrul prezentat anterior, dar elementul cel mai interesant în construcția acestui
tip este bila de cauciuc montată în capul tubulaturii, care asigură etanşarea în cazul unei erupţii.
Instalaţia s-a utilizat la asecarea unor iazuri de decantare.
c. Filtrul tip ICH Bucureşti
Se bazează pe utilizarea unor ţesături sintetice, ca material filtrant, înfăşurat la exterior
peste striaţiile tubulaturii. Se cunosc peste 30 de variante de asemenea ţesături, care se pot
înfăşură pe tubulatură în diverse moduri, în funcţie de debitul şi natura rocilor acvifere. Acete
tipuri de filtre sunt larg utilizate la lucrările de construcţii hidrotehnice şi amelioraţii; se pot
utiliza şi în subteran, cu un randament superior filtrelor cu ţesătură metalică.
d. Filtrul cu tuburi spongioase, tip Carbochim - Cluj
Este constituit din tronsoane inelare spongioase, montate în capătul unei tubulaturi
obişnuite, prevăzute cu ferestre. Inelele spongioase se confecţionează din cuarţ granulat cimentat
cu răşini sintetice speciale, care, având după întărire un caracter spongios, pentru filtrarea apei.
În interiorul tubului filtrant, inelele spongioase se aşează unul peste altul, cu ganituri de
cauciuc între ele, strânse şi presate de către un inel metalic înfiletat la partea superioară a
tubulaturii. Un asemenea filtru se colmatează greu şi este eficace la aproape toate tipurile de
nisip, așa se explică, de fapt, larga lui utilizare.
e. Tuburi filtrante striate înfăşurate cu fibre sintetice
Tuburile filtrante sunt construite din metal sau material plastic (PVC sau polietilenă) având
pe întreaga circumferinţă striaţii practicate pe lungime (deschiderea acestor striaţii este de 1 … 3
mm pe 5 … 10 cm lungime). Pe porțiunea striata se înfăşoară, la exterior, un şnur de fibre de
poliester, sau fibre de sticlă, iar tubul astfel echipat se introduce în gaura de sondă. Aceste filtre
41
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
cunosc o largă utilizare practică (sunt şi cele mai ieftine) şi, totodată, se pot adapta (modificând
înfăşurarea) la orice tip de nisip.
Desigur că, întrebarea firească ce s-ar pune în continuare este: care din aceste tipuri de
filtre este, totuşi, cel mai bun? (vizăm, deocamdată, partea tehnică). S-au făcut, astfel,
experimentări pe următoarele tipuri de filtre:
- filtrul din tub metalic găurit, acoperit cu ţesătură din sârmă;
- filtrul cu fante longitudinale, fără ţesătură metalică, prevăzut la interior cu granule de
cuarţ (după modelul aceluia de la întreprinderea "Metroul" Bucureşti);
- filtrul tip "6 MARTIE" - Timişoara, fără pompă de vacuum;
- filtrul tip ICH Bucureşti, cu împletitură de 0,5 mm şi 2,2 mm grosime;
- filtrul spongios, tip Carbochim - Cluj;
- filtrul cu tuburi striate, înfăşurate cu şnur din fibră sintetică.
Filtrul din tub metalic găurit, acoperit cu ţesătură din sârmă, s-a înfundat după 13 minute,
fără a filtra întreaga cantitate de apă din recipient; s-a constatat, după demontare, formarea unei
pelicule argiloase impermeabile în ţesătura metalică.
Filtrul cu fante longitudinale, fără ţesătură metalică, s-a colmatat după circa 21 minute, de
asemenea, fară a filtra întreaga cantitate de apă introdusă iniţial în recipient. S-a constatat
colmatarea granulelor de cuarţ, cu particule foarte fine.
Filtrul tip "6 MARTIE" s-a colmatat după 27 minute, dar în lipsa pompei vacuumetrice a
eliminat o cantitate foarte mică de apă din cea drenată (comparativ cu filtrul cu fante
longitudinale). Colmatarea s-a produs la nivelul fantelor.
Filtrul tip ICH Bucureşti, utilizând o ţesătură de 0,5 mm s-a colmatat după 16 minute (nu
există o diferenţă substanţială în ceea ce priveşte grosimea țesăturii).
Filtrul spongios, tip Carbochim - Cluj a avut cea mai bună comportare dintre toate tipurile
încercate, necolmatându-se.
Filtrul cu tuburi striate, înfăşurat cu şnur din fibră sintetică, nu s-a colmatat nici el pe
parcursul a trei zile.
În funcţie de aceste experimentări - desigur sumare, care nu au putut acoperi toate
problemele cu care se confruntă în practică procesul de asecare a unor formaţiuni acvifere s-a
ajuns la concluzia că, sub aspectul construcţiei filtrelor de drenare, cele care se pretează cel mai
42
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
bine la caracteristicile nisipurilor acvifere ar fi: cele spongioase, tip Carbochim - Cluj şi cele
cu tuburi striate înfăşurate cu şnur din fibră sintetică.
4.4. Valorificarea forajelor hidrogeologice

Principalele modalităti de a valorifica forajele hidrogeologice le reprezintă drenarea sau
asecarea apelor subterane, precum şi exploatarea acestora la scopuri industriale sau alimentare.
Constructiv, sondele nu se deosebesc, iar din punct de vedere al punerii în producţie şi
exploatării trebuie luate o serie de măsuri care să permită extragerea apei în bune condiţii şi într-
un timp îndelungat.
Urmează succinte referiri la punerea în producţie a unei sonde hidrogeologice, care se face
în trei etape distincte: decolmatarea, denisiparea şi pompările experimentale.
A. Activitatea de decolmatare - denisipare urmăreşte mărirea permeabilităţii stratului în

vecinătatea filtrului, micşorarea pierderilor de presiune şi menţinerea în echilibru a rocii
magazin. Pentru aceasta se execută, în fapt, serii repetate de acţiuni fizico – chimice şi, mai ales,
fizico-mecanice asupra zonei acviferului din vecinătatea filtrului.
Acţiunea fizico - chimică vizează utilizarea fie de soluţii acide în concentraţii de până la
15% de acid clorhidric sau acid fluorhidric în roci calcaroase şi silicioase, fie soluţii de
polifosfaţi de sodiu - hexametafosfaţi, pirometafosfaţi în cantităţi de 2 - 4 kg la 100 litri de apă -
în mediu argilos. Tratarea cu polifosfaţi se face cu oarecare precauţie; operaţia nu trebuie
efectuată cu viteze de circulaţie prea mari, pentru a nu introduce în formaţiunea acviferă fluidul
de foraj, ceea ce ar conduce la colmatarea unor zone neatinse de fluidul de foraj în timpul
forajului.
Acţiunea fizico - mecanică se realizează prin următoarele metode:
- suprapompaj;
- pompaj alternant;
- pistonaj;
- aerlift;
- circulaţie intensă în jurul filtrului.
a. Suprapompajul reprezintă cea mai simplă metodă, utilizată curent, dar nu cea mai
eficientă. Procedeul constă în pomparea apei la un regim superior celui fixat pentru exploatare.
43
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Metoda nu are însă efect asupra podurilor de nisip şi duce la o deteriorare rapidă a pompei
utilizate.
b. Pompajul alternant constă în punerea în funcţiune a pompei şi oprirea bruscă a acesteia
pe parcursul a mai multor reprize.
c. Pistonajul se realizează cu ajutorul unui piston, acţionat vertical, în două sensuri,
interiorul coloanei filtrante.
În mişcarea ascendentă, pistonul crează o depresiune, care antrenează particule fine din
formaţiune către filtru. Aceste particule traversează filtrul şi se acumulează în decantor.
La mişcarea descendentă a pistonului, apa intră în strat, împingând la distanțe apreciabile
particulele fine care nu au fost antrenate la mişcarea ascendentă.
La forajele puţin productive se recomandă folosirea pistoanelor echipate cu clapetă care la
cursa descendentă, se deschide.
d. Decolmatarea - denisiparea prin aerlift comportă două procedee: foraj deschis și foraj
închis. La aplicarea acestei metode trebuie avute în vedere relaţiile care există între debitul de
pompare, adâncimea nivelului apei, diametrele ţevilor de apă și ale ţevilor de aer.
În tabelul 4.16 se prezintă câteva asemenea relaţii aproximative, pentru cazurile practice
mai des întâlnite.
Tabelul 4.16. Debitul de pompare (valori aproximative)
Diametrul interior Diametrul nominal Diametrul nominal Debitul de pompare
al coloanei filtrante, al ţevilor de apă, al ţevilor de aer,
mm mm mm m3/oră
100 60 20 6 ÷ 12
125 90 30 12 ÷ 20
150 100 40 20 ÷ 30
200 125 40 30 ÷ 50
200 150 50 50 ÷ 90
250 200 65 90 ÷ 120
300 250 65 120 ÷ 220
e. Metoda circulaţiei intense în jurul filtrului este recentă, simplă şi puțin costisitoare.
Elementele de bază ale sistemului la baza filtrului până la partea superioară a

constau dintr-o pompă de înaltă presiune şi acestuia, supune suprafața la o viguroasă
spălător cu duze (fig.4.14 ). Mişcarea de spălare sub presiune.
rotaţie lentă în plan orizontal a spălătorului,
combină o mişcare de dute-vino continuă de
44
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.14. Spălător cu duze
B. Pompările experimentale
Se execută, de regulă, cu instalaţia de aerlift (fig.4.15). În interiorul coloanei filtrante 1 se
introduc două şiruri de ţevi 2 şi 3 (de extracţie şi de injecţie), paralele sau concentrice, care
comunică pe la partea de jos; ţevile de extracţie sunt prevăzute, sub legătură, cu un şiu perforat
prin care intră apa şi nisipul, antrenate de aerul introdus sub presiune prin interiorul ţevilor de
injecţie.
45
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.15. Pompări experimentale (schemă).
Pompările experimentale presupun mărirea treptată a debitului de aer şi măsurarea

principalelor elemente: nivelul hidrodinamic şi debitul de apă extras.
Se începe prima pompare experimentală cu un debit de aer care să conducă la o denivelare
S1 (de circa 2 ... 3 m); submergenţa iniţială va trebui astfel aleasă încât să se evite slipajui. Pe un
grafic (fig.4.16) se reprezintă variaţia nivelului hidrodinamic Nnd şi a debitului de apă extras Q în
timp. Măsurătorile se fac din jumătate în jumătate de oră, păstrându-se debitul de apă constant.
Prima pompare experimentală durează circa 100 ÷ 150 ore şi se consideră terminat dacă la
ultimele trei măsurători Nnd şi Q rămăn constante (cf.fig.4.16).
46
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.16. Variaţiile Nnd = f(t) şi Q = f(t).
A doua pompare experimentală se face cu un debit mai mare, deci denivelarea creşte, iar
când se ajunge la valoarea S2 se încep măsurătorile de debit de apă extras Q şi nivelul
hidrodinamic Nnd. Ca şi în cazul precedent, operaţia se consideră terminată dacă la ultimele
măsurători, Q şi Nnd se păstrează constante. Operaţia durează cca 100 ÷ 125 ore.
Pentru realizarea celei de-a treia denivelări se procedează analog cu primele două;
pomparea durează circa 75 ÷ 100 ore (valorile duratelor sunt orientative).
Se consideră că decolmatarea, denisiparea şi pompările experimentale au fost efectuate
corect dacă debitul de apă Q şi debitul specific de aer q variază în funcţie de denivelarea S
conform graficului din fig.4.17.
Figura 4.17. Variaţiile Q = f(S) şi q = f(S).
4.5. Capacitatea productivă a sondelor hidrogeologice
47
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Pentru stabilirea capacităţii productive Q a sondelor hidrogeologice (debitul de apă extras),
este necesară cunoaşterea coeficientului de permeabilitate k (determinarea lui se poate face: cu
ajutorul aparatului Darcy; cu unele formule empirice; dispunându-se de un grup de sonde - prin
pomparea dintr-o sondă de referinţă, etc.).
În figura 4.18 este prezentat cazul când culcuşul şi acoperişul (coperişul) stratului
productiv sunt impermeabile, nivelul hidrostatic coincide cu nivelul inferior al acoperişului, iar
sonda străbate stratul productiv pe toată lungimea.
Notaţii:
H reprezintă grosimea stratului productiv (coincide, deci, cu nivelul hidrostatic):
h0 - nivelul hidrodinamic din gaura de sondă;
r0 - raza găurii de sondă;
R - raza de influenţă.
Figura 4.18 Sondă perfectă în strat cu nivel liber.
48
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Conform relaţiei lui Darcy, pentru un punct oarecare de pe curba piezometrică (raza r şi
nivelul h), viteza este
(4.42)
Ecuaţia de continuitate
Q = vA (4.43)
în care :
A = 2πrh (4.44)
conduce la
(4.45)
şi, prin separarea variabilelor
(4.46)
După integrare, în care limitele sunt r0 și R pentru r, respectiv h0 și H pentru h se ajunge la:
(4.47)
Cele câteva aplicaţii care urmează, vizează cazuri practice de determinare a capacităţii
productive Q, a permeabilităţii medii km şi a razei de influenţă R.
49
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Aplicaţia 4.3. Un strat acvifer are grosimea a = 12 m şi coeficientul de permeabilitate k =
0,015 10-2 m/s. O sondă de apă forată în stratul respectiv are diametrul Ds = 139,7 mm şi raza de
influenţă R = 100 m. Cunoscându-se nivelul hidrostatic al apei din strat H = 25 m, nivelul
hidrodinamic h0 = 20 m (fig. 4.19), să se determine capacitatea productivă a sondei Q.
Figura 4.19. Secţiune printr-o succesiune de strate în care a fost forată o sondă hidrogeologică
Rezolvare. Conform figurii 4.19, pentru o sondă perfectă într-un strat acvifer sub presiune,
capacitatea productivă a sondei
(4.48)
respectiv
50
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Aplicaţia 4.4. În condiţiile din problema precedentă, care va fi debitul de apă dacă sonda
hidrogeologică pătrunde în stratul acvifer cu înălţimea de 12 m, numai pe înălţimea a 1 = 5,6 m
(fig. 4.20) ?
Figura 4.20. Sondă imperfectă după gradul de deschidere
Rezolvare. Conform figurii 4.20, capacitatea productivă a unei sonde hidrogeologice care pătrunde
în stratul acvifer cu grosimea a numai pe înălţimea a1 rezultă din relaţia
(4.49)
în care S reprezintă scăderea nivelului de lichid când sonda produce; din figura 4.20 rezultă
h`0 = h0 - ( a – a1 ) = 20 - (12 - 5,6) = 13,6 m
S = H - h0 = 25 - 20 = 5 m.
51
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
iar
Aşa cum era de aşteptat, capacitatea productivă a sondei imperfecte se diminuează faţă de
cazul când sonda este perfectă; coeficientul de diminuare al debitului
provenit dintr-o micşorare a înălţimii

∆a = a – a1 = 12-5,6 = 6,4 m
care corespunde unui coeficient de diminuare a înălţimii
fapt care confirmă rezultatele practice referitoare la micşorarea debitului în funcţie de înălţimea
de deschidere a stratului acvifer.
Observaţie. Există şi alte relaţii de calcul a capacităţii productive la sondele imperfecte după
gradul de deschidere.
Astfel [ 7 ]: se compară a1 cu 1/3 a şi dacă:
1) a1 > 1/3 a, se recomandă relaţia
(4.50)
în care h = a1 a, iar F este un factor adimensional care se determină din figura 4.21 în funcţie
de h ;
52
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.21. Variaţia F =f(h).

2) a1 < 1/3 a,
(4.51)
În cazul problemei de faţă a1 = 5,6 m > 1/3 a = 4 ,

h = 5,6 / 12 = 0,47; din figura 4.21 se citeşte F = 1,3 şi, conform relaţiei (4.50),
valoare foarte apropiată de cea obţinută cu ajutorul relaţiei (4.49).
Aplicaţia 4.5. În scopul determinării coeficientului de permeabilitate mediu km. într-un

strat de nisip acvifer, s-au efectuat măsurători ale debitului la o sondă centrală A. Sondele de
observaţie A1 şi A2 sunt plasate la distanţele r1 = 30 m respectiv r2 = 67 m faţă de axa găurii de
sondă centrală (fig.4.22). Pentru un debit al sondei centrale Q1 = 22,5 m3/h, s-a produs o scădere
a nivelului de 0,42 m în sonda A1 şi 0,21 m în sonda A2. Pentru Q2 = 24 m3/h, scăderile de nivel
au fost de 0,51 m, respectiv 0,26 m, iar pentru Q3 = 27,5 m3/h de 0,76 m, respectiv 0,37 m. Care
este valoarea coeficientului de permeabilitate mediu km, ştiind că nivelul hidrostatic al apei din
strat este H = 24 m ?
53
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.22 Schema plasării sondelor pentru determinarea coeficientului de permeabilitate mediu
Rezolvare
Coeficientul de permeabilitate mediu
(4.52)
în care k1, k2, k3 reprezintă permeabilităţile corespunzătoare debitelor Q1, Q2, Q3.
Pentru un debit Q măsurat în sonda centrală,
(4.53)
în care: r1, r2 reprezintă distanţele dintre axele găurilor de sondă de observaţie şi axa găurii de
sondă centrală;
z1, z2 - nivelele în sondele de observaţie, când din sonda de referinţă se extrage debitul Q
(cf fig. 4.22).
În tabelul 4.17 sunt date valorile cotelor z1 şi z2 la extragerea prin sonda centrală a debitelor
Q1, Q2, Q3.
Tabelul 4.17. Valori ale cotelor z în funcţie de Q
Debitul z1 z2
m3/h m m
Q1 23,58 23,79
Q2 23,49 23,74
54
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Q3 23,24 23,63
Corespunzător celor trei debite, cu ajutorul relaţiei 4.53 se găsesc valorile
iar coeficientul de permeabilitate mediu
Aplicaţia 4.6. Sub un strat impermeabil de argilă s-au interceptat trei strate de nisipuri
acvifere (fig.4.23) cu grosimile a1 = 5,2 m, a2 = 7,6 m şi a3 =12,5 m; coeficienţii de filtrare k1 =
0,02 10-2 m/s, k2 = 0,07 10-2 m/s, k3 = 0,01 10-2 m/s, de către o sondă cu diametrul Ds = 0,1397 m
şi o rază de influenţă de 290 rn.
55
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.23. Secţiune verticală printr-un orizont acvifer cu trei straturi de nisip în care a fost forată o sondă
Să se determine debitul sondei pentru o coborâre a nivelului S = H - h0 = 5,2 m (filtrarea

are loc într-un plan paralel cu direcţia de stratificaţie).
Rezolvare
În cazul filtrării într-un plan paralel cu direcţia de stratificaţie, coeficientul de filtrare
mediu
(4.54)
respectiv
56
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Cu ajutorul relaţiei (4.48), debitul
Aplicaţia 4.7. Într-un strat de nisip cu granulaţie uniformă s-au forat două sonde A1 şi A2.
Distanţa dintre sonde este L = 500 m, iar înălţimea coloanelor de apă z1 = 12,5 m în sonda A1,
respectiv z2 = 21,7 m în sonda A2 (fig.4.24 m). Să se traseze curba de depresiune şi, pentru o
grosime a stratului H = 23 m, să se determine raza de influenţă R a sondei A1.
Figura 4.23. Variaţia nivelului într-un strat de nisip cu granulaţie uniformă în care s-au forat sondele A1 şi A2
Rezolvare. Se consideră sonda A1 plasată în ordonata sistemului cartezian xOz (z

reprezintă nivelul apei la distanţa x de sonda A1).
Pentru determinarea curbei de depresiune, valorile nivelului z la distanța x de sondă se
estimează cu ajutorul relaţiei:
(4.55)
57
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Se dau diferite valori lui x, obţinându-se valori corespunzătoare pentru z (tabelul 4.18) şi,
cu ajutorul acestor date, se trasează curba de depresiune (fig. 4.25).
Tabelul 4.18. Valori ale nivelului apei z la distanţa x de sondă
x 0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 550 600 650 700
z 12,5 13,7 14,8 15,8 16,8 17,7 18,6 19,4 20,2 21,0 21,7 22,4 23,1 23,8 24,4
Figura 4.25 Curba de depresiune z=f(x) (aplicaţia 4.7).
Din figura 4.25, corespunzător grosimii stratului H = 23 m, se găseşte raza de influenţă R a

sondei A1 de 590 m.
Aplicaţia 4.8. O sondă hidrogeologică de rază r0 = 0,109 m pătrunde într-un strat acvifer
pe înălţimea h1 = 4,1 m (fig.4.26). Stratul acvifer are grosimea H =15,6 m. Să se determine
valoarea debitului de apă pentru o coborâre de nivel S = 2,1m, dacă raza de influenţă R = 170 m,
k = 0,06 10-2 m/s = 51,84 m/zi.
58
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Figura 4.26. Sondă imperfectă în strat cu nivel liber (stratul acvifer are grosimea mare).
Rezolvare. Când stratul acvifer are o grosime mare, iar culcuşul impermeabil se află la o
distanţă H mult mai mare decât înălţimea Ha de la care se face alimentarea, debitul sondei se
determină cu ajutorul relaţiei:
(4.56)
în care H1 are semnificaţia din figura 4.26.

Pentru determinarea adâncimii Ha se folosesc date din tabelul 4.19.
Tabelul 4.19. Date pentru determinarea înălţimii H a
S/h1 0,2 0,3 0,5 0,8 1
Ha/h1 1,30 1,60 1,70 1,85 2
59
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Pentru cazul de față:
Din tabelul 4.19, prin interpolare, se obţine
şi deci
Ha = 1,705h1, = 1,705 • 4,1 = 6,99 m.
Se mai are în vedere că
H1 = Ha - S = 6,99 - 2,1 = 4,89 m,
h0=h1 - S = 4,1 - 2,1 = 2 m,

şi, cu ajutorul relaţiei 4.56, se obţine
60
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Teste de autoevaluare
1. Energia de percuţie pentru un corp care cade liber de la înălţimea h este dată de relaţia:
a) Ep = mv2 / 4 b) Ep = mv2 / 2 c) Ep = mv2 / 8
2. Impulsul pe care-l imprimă sapa rocii este dat de relaţia:
a) I = mv b) I = m / v c) I = m+v
3. Alungirea maximă a cablului ∆lc se poate determina, într-o primă instanţă, cu ajutorul
relaţiei:
4. Înălţimea maximă de cădere a sapei, astfel încât să se realizeze dislocarea volumică la primul
impact al acesteia cu roca se calculează cu relaţia:
a) hmax = σ2cmin•T / E•ρ0•g1 b) hmax = σ2cmin vmax / E•ρ0•g1 c) hmax = σ2cmin / E•ρ0•g1
5. Coeficientul de diminuare al debitului este dat de relaţia:
a) cQ = (Q - Qa1) / Q b) cQ = (Q + Qa1) / Q c) cQ = (2Q - Qa1) / Q
6. Coeficientul de permeabilitate mediu este dat de relaţia:
a) km = (k1 + k2 + k3) / 3 b) km = (k1 + k2 - k3) / 3 c) km = (k1+k2+k3) / 6
7. Pentru a determinarea curba de depresiune, valoarea nivelului z la distanța x de sondă se
estimează cu ajutorul relaţiei:
Răspunsurile testelor de autoevaluare
1-b, 2-a, 3-a, 4-c, 5-a, 6-a, 7-b
61
Valentin TUDORACHE
Foraje speciale
Lucrare de control
1. Reprezentați schematic clasificarea metodelor de foraje verticale pentru apă – 1p.

2. Care sunt dezavantajele forajului în sistem uscat-1p.
3. Reprezentați schematic forajul hidraulic cu circulaţie directă și inversă -1p.
4. Care sunt principalele avantaje ale forajului hidrogeologic cu circulaţie inversă -1p.
5. Definiți semnificaţiile termenilor din relația – 1p.
6. Reprezentați schematic cazul când culcuşul şi acoperişul stratului productiv sunt

impermeabile, nivelul hidrostatic coincide cu nivelul inferior al acoperişului, iar sonda
străbate stratul productiv pe toată lungimea – 1p.
7. Care este relaţia capacității productive Qa1 a unei sonde hidrogeologice care pătrunde în
stratul acvifer cu grosimea a numai pe înălţimea a1 – 1p.
8. Reprezentați schematic secţiunea verticală printr-un orizont acvifer cu trei straturi de
nisip în care a fost forată o sondă hidrogeologică – 1p.
9. Reprezentați schematic o sondă hidrogeologică imperfectă în strat cu nivel liber – 1p.
10. Din oficiu – 1p.
62

M 3 - CURS - Forajul Sondelor Hidrogeologice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M 3 - CURS - Forajul Sondelor Hidrogeologice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lazăr AVRAM Monica STOICA

4.1. Metodica realizării sondelor

Aceast modul de învățare are un rolul introductiv

4.1. Metodica realizării sondelor hidrogeologice

Figura 4.1. Clasificarea metodelor de foraj

Forajul în sistem uscat prezintă avantajul necolmatării stratelor acvifere; de asemenea,

a. Foraj uscat rotativ.

b. Forajul uscat percutant.

O problemă importantă pentru forajul percutant de supraraţă (fig.4.3) o constituie

Figura 4.3. Forajul percutant de suprafaţă (schemă):

Ţinându-se seama de relaţiile (4.2), (4.3) precum şi de faptul că greutatea

relaţia (4.1) devine

∆l = F•l / E•A (4.8)

ρ0•g1•A•l•h = F2•l / E•A (4.9)

h = F2/ A2•E•ρ0•g1 (4.10)

în care ∆lc reprezintă alungirea maximă a cablului de foraj.

Avându-se în vedere lungimea relativ mică a lestului (comparativ cu cea a cablului

Impulsul pe care-l imprimă sapa rocii este dat de relaţia

O problemă importantă ar fi aceea a determinării numărului de percuţii executate de la

n fiind numărul de percuții echivalente cu o percuție realizată de la hmax.

Cursa la sapă h se calculează cu ajutorul relaţiei (4.13):

h = 0,6 - 0,1117 = 0,4883m = 488,3mm.

Conform- relaţiei (4.3), viteza de cădere a-sapei

Impulsul transmis de sapă rocii, conform relaţiei (4.16),

Înălţimea maximă de cădere a sapei, astfel încât să se realizeze dislocarea volumică la

hmax = σ2cmin / E•ρ0•g1= 30002•1010 / 7850•2,1•1011•5,8 = 9,41m

Corespunzător acestei valori,

Cu ajutorul relaţiei (4.20) se găseşte numărul de percuţii echivalente

iar pentru cele 19 percuții

Aproape că este vorba de o dublare a forței statice Gf:

4.1.2. Forajul în sistem hidraulic

A. Forajul hidraulic cu circulaţie directă. Circulaţia directă (fig.4.4.a) este posibilă

B. Forajul hidrogeologic cu circulaţie inversă. Principalele avantaje pe care le prezintă

Figura 4.4 Forajul hidrogeologic (schemă): a - cu circulaţie directă; b - cu circulaţie inversă

Pentru realizarea forajului cu circulaţie inversă se folosesc, în principal, trei metode:

Termenii din relaţiile (4.21) şi (4.22) au următoarele semnificaţii:

Pentru o funcţionare continuă trebuie îndeplinite două condiţii :

Tabelul 4.1. Presiuni de vaporizare ale apei şi fluidului de foraj

Fluid de foraj 10-3pv - 0,01 0,03 0,05 0,09 0,140 - - - - -

2. Depresiunea ce poate fi creată de pompa de aspiraţie, p0 – pp , trebuie să fie mai mare

ve - viteza în spaţiul inelar al prăjinilor de foraj:

K - coeficient al neuniformităţii găurii de sondă;

Cu valoarea lui H astfel determinată (metodologia de calcul a celorlalţi termeni de

ρamgVi = ρrgVr + ρfgVf = ρrgVr + ρfg(Vi - Vr) (4.33)

Volumul de amestec Vi cuprins în interiorul prăjinilor de foraj este:

vm fiind viteza mecanică de foraj;

Pierderile de presiune la sapă ∆pos se determină, în general, cu ajutorul unei formule ce

do - diametrul orificiului duzei;

( coeficientul de neuniformitate al găurii de sondă s-a luat K = 1).

În vederea determinării densității amestecului se va estima viteza ascensională particulelor

Întrucât raportul d/dO = a = 5,76, se deduce că regimul de învăluire al particulei este

(s-a citit, din graficul 1.16, K = 27,5).

v`i = vi – α vr =289,46 - 1,13•45 = 238,61 cm / s = 2,3361 m/s ,

Pierderile de presiune la sapă ∆pos se determină cu ajutorul relaţiei (4.38).

(s-a acceptat φ = 0,85)

Se poate rezolva acum inecuaţia (4.31) în raport cu H:

Se observă că valorile corespunzătoare energiei cinetice şi pierderile de presiune din

pp < 0,032•105+1126•10(4 - 1) + 0,0279 • 105 - 0,0318•105 = 0,366•105N/m2 = 0,366 bar

Tabelul 4.2. Variaţia presiunii atmosferice cu altitudinea

3) Forajul prin absorbţie se îmbunătăţeşte dacă se foloseşte un fluid de foraj cu o greutate

Forajul cu ejector (fig.4.6) este o combinaţie a unei pompe centrifuge cu ax orizontal de

Figura 4.6. Forajul cu circulaţie inversă cu ejector (schemă):

4.2.1. Sape şi prăjini de foraj utilizate la forajul în sistem uscat