CURBELE DE COMPORTARE A STRATULUI

1. Principii generale
Curbele de comportare a stratului sau curbele I.P.R. (Inflow Performance
Relationships) sunt definite de funcţia Q = f ( p d ) şi caracterizează curgerea
fluidului din strat în gaura de sondă. Acestea sunt necesare pentru evaluarea
capacităţii productive a unei sonde şi stau la baza optimizării regimului de
funcţionare al sondelor de extracţie a petrolului pe baza corelaţiei de funcţionare
strat - sondă.
Pentru trasarea curbelor de comportare a stratului este necesar să se
cunoască tipul curgerii prin zăcământ care se poate stabili ţinând seama de
presiunea de saturaţie p sat , presiunea dinamică de fund, pd şi presiunea pe
conturul de alimentare, pc .
Prin urmare se pot pune în evidenţă următoarele tipuri de curgere :
• curgerea omogenă pentru: p d > p sat şi pc > p sat ;
• curgere combinată pentru: p d < p sat şi pc > p sat ;
• curgerea eterogenă pentru: p d < p sat şi pc < p sat .

2. Curbele de comportare a stratului pentru

curgerea omogenă
Curgerea omogenă are loc atunci când presiunea pe întregul zăcământ este
mai mare decât presiunea de saturaţie.
Debitul unei sonde are următoarea expresie generală:
Q = IP ( pc − p d ) = IP∆p . (1.1)

Din relaţia de mai sus rezultă că debitul este proporţional cu pre-siunea

diferenţială ∆p ; IP fiind coeficientul de proporţionalitate.
Dacă se reprezintă grafic debitul sondei Q , funcţie de presiunea di-
namică p d , în condiţiile curgerii omogene, se obţine o dreaptă de pantă e-gală
cu tg α = IP (fig. 1.1).

1
 pc

α
pd1

Presiunea
pd2

psat
0 Q1 Q2 Q max
Debitul

Fig.1.1. Curba de comportare a stratului

pentru curgerea omogenă.

Din figura 1.1 se observă că:

Q1 Q2
tg α = = = IP = constant . (1.2)
pc − pd 1 pc − pd 2

În relaţia (1.2) Q1 , Q2 reprezintă debitele sondei rezultate din două

etalonări succesive ale acesteia, în m3/zi, iar p d 1 , p d 2 sunt presiunile dinamice
de fund corespunzătoare celor două debite, în bar;
Particularizând ecuaţia (1.1) pentru p d = p sat , rezultă că debitul maxim al
sondei în condiţiile curgerii omogene se poate determina cu relaţia:

Qmax = IP( pc − p sat ) . (1.3)

Curba de comportare a stratului se trasează fie pe baza a două etalonări

succesive ale sondei şi măsurarea concomitentă a presiunilor dinamice de fund
corespunzătoare, fie pe baza unei singure etalonări a sondei şi măsurarea
presiunii dinamice de fund şi presiunii de zăcământ.

2
 3. Curbele de comportare a stratului pentru curgerea
eterogenă
În cazul curgerii eterogene, presiunea pe întregul zăcământ este mai mică
decât presiunea de saturaţie, ceea ce are drept consecinţă curgerea prin zăcământ
a două faze (ţiţei şi gaze) sau a trei faze (ţiţei, apă şi gaze).

3.1. Curbele de comportare a stratului pentru curgerea

bifazică (ţiţei - gaze)
Metoda Vogel
J. V. Vogel a cercetat 21 de zăcăminte care produceau în regim de gaze
dizolvate şi care aveau diferite valori ale permeabilităţii relative precum şi
diferite valori ale proprietăţilor PVT. În urma prelucrării datelor în vederea
definirii curbei adimensionale de comportare a stratului, autorul propune pentru
aceasta, următoarea ecuaţie:
2
Qt p p 
= 1 − 0,2 d − 0,8 d  (1.4)
Qt max pc  pc  ,

în care Qt max reprezintă debitul maxim de ţiţei corespunzător presiunii p d = 0

bar.
Dacă se reprezintă grafic ecuaţia (1.4) în coordonate adimensionale
p d / p c = f (Qt / Qt max ) rezultă o curbă care poate fi utilizată pentru estimarea
productivităţii unei sonde fără zonă de permeabilitate modificată şi care produce
dintr-un zăcământ în regim de gaze dizolvate.
pc
Presiunea

0
0 Qmax
Debitul
Fig.1.3. Curba de comportare a stratului
pentru curgerea bifazică.
Ţinând seama de faptul că în urma etalonării sondei se pot determina
parametrii Qt , pd şi pc , din relaţia (1.4) rezultă valoarea debitului Qt max . În
aceste condiţii dând diferite valori presiunii dinamice de fund p d , rezultă
valorile corespunzătoare debitului Qt , ceea ce permite trasarea curbei de
comportare a stratului (fig.1.3).
3
 Metoda Fetkovich
Metoda propusă de M. Fetkovich pentru determinarea curbelor de
comportare ale stratului în cazul curgerii bifazice se bazează pe testarea
izocronală a sondelor de ţiţei.
Ecuaţia propusă de Fetkovich pentru sondele care produc ţiţei este:

( )
Qt = C1 pc2 − p d2 ,
n
(1.5)

unde parametrul C1 este dat de relaţia:

2πkh  k rt  1 
C1 =   ⋅ , (1.6)
µb
ln + s  t t
rc  p 2 pc 
c

rs

în care : k , k rt reprezintă permeabilitatea absolută a stratului, m2; respectiv

permeabilitatea relativă a ţiţeiului;
h - grosimea stratului productiv, m;
rc , rs - raza conturului de alimentare, respectiv, raza sondei, m;
s - factorul skin;
µ t - viscozitatea dinamică a ţiţeiului, Pa⋅ s ;
bt - factorul de volum al ţiţeiului.
n - exponent a cărei valoare se determină pe baza datelor rezultate
din testarea izocronală a sondei.

Metoda Standing
M.B.Standing a extins relaţia (1.4) a lui Vogel şi în cazul sondelor cu
zonă de permeabilitate modificată la care eficienţa curgerii, E ≠ 1 , obţinând
următoarea relaţie generalizată:

Qt  p   p 
= E 1 − d  1,8 − 0,8E1 − d  . (1.7)
Qt max  pc    p c 

Pentru E = 1 relaţia (1.6) devine identică cu relaţia (1.4) a lui Vogel şi

este valabilă pentru E ≤ 1,5.
Eficienţa curgerii reprezintă raportul dintre indicele de productivitate real
si indicele de productivitate ideal al sondei şi se determină din cercetarea sondei.
Prin urmare, ea poate furniza informaţii cu privire la valoarea factorului skin la
un moment dat.

4
 De asemenea, eficienţa curgerii poate avea valori subunitare în cazul în
care zona din vecinătatea găurii de sondă este contaminată (factor skin pozitiv)
sau valori supraunitare în cazul unei stimulări reuşite a sondei (factor skin
negativ).
În figura 1.4 sunt reprezentate curbele de comportare adimensionale în
coordonate p d / pc şi Qt / Qt max pentru valori ale eficienţei curgerii cu-prinse
între 0,5 şi 1,5.
1

0,9
0,8

0,7 1,5
1,1 1,2
0,6
0,7 0,9 1
pd/pc

0,5 0,5 0,8

0,6
0,4

0,3
0,2

0,1
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
Qt/Qmax
Fig.1.4. Curbele de comportare adimensionale
pentru 0,5 < E < 1,5 .

Din figura 1.4 se poate determina raportul dintre debitul de ţiţei la un

moment dat şi debitul maxim de ţiţei în funcţie de valoarea raportului dintre
presiunea dinamică de fund şi presiunea de zăcământ, precum şi de valoarea
eficienţei curgerii.

Metoda Klins – Majcher

M.A. Klins şi M.W. Majcheră19î, în urma analizei metodelor lui Standing
şi Vogel şi aplicării tehnicii regresiei neliniare pentru 19942 perechi de valori
(Qt , pd ) , au trasat două tipuri de curbe adimensionale:
• curbele de tipul 1 numite şi curbe adimensionale normalizate, re-
prezintă variaţia presiunii adimensionale ( pd / pc ) în funcţie de
raportul dintre debitul de ţiţei şi debitul de ţiţei maxim real (Qt / Qt max )
descrise de ecuaţia:

5
 2
Qt p p 
= 1 − 0,1225 d − 0,8775 d  . (1.8)
Qt max pc  pc 
De asemenea, cei doi autori au elaborat un model de regresie pentru a lega
debitul adimensional de presiunea adimensională, presiunea de saturaţie şi
presiunea de zăcământ. Ecuaţia obţinută de aceştia are următoarea formă:
m
Qt p p 
= 1 − 0,295 d − 0,705 d  , (1.9)
Qt max pc  pc 
în care exponentul m este dat de relaţia:

 p
m =  0,28 + 0,72 c
p sat

( )
 1,235 + 1,45 ⋅ 10 − 7 p sat . (1.10)
 
• curbele de tipul 2 numite şi curbe adimensionale nenormalizate,
reprezintă variaţia presiunii adimensionale ( p d / pc ) în funcţie de
raportul dintre debitul de ţiţei şi debitul de ţiţei maxim teoretic co-
respunzător factorului skin s = 0 (Qt /(Qt max ) s =0 ) descrise de ecuaţia:

Qt  pd  pd  
2
= M 1 − 0,1225 − 0,8775   , (1.11)
(Qt max )s=0  pc  pc  

unde parametrul M este dat de relaţia:

 r 
 ln c − 0,476 
M = ,
rs
(1.12)
 rc 
 ln − 0,476 + s 
 rs 
sau

6,886
M= (1.13)
(6,886 + s )
.

atunci când valoarea razei conturului de alimentare rc este necunoscută.

Şi în cazul curbelor adimensionale nenormalizate, cei doi autori au
determinat o ecuaţie care leagă debitul adimensional de presiunea a-

6
dimensională, factorul skin, raportul rc / rs , presiunea de saturaţie şi presiunea
de zăcământ. Aceasta are următoarea formă:

Qt  pd  pd  
m
= M 1 − 0,295 − 0,705   , (1.14)
(Qt max )s = 0  pc  pc  

în care parametrul M este dat de relaţiile:

 r 
 ln c − 0,467 
M = ,
rs
(1.15)
 rc 
 ln − 0,467 + s 
 rs 

6,835
M= (1.16)
(6,835 + s )
,

iar exponentul m este dat de relaţia (1.10).

3.2. Curbele de comportare a stratului pentru

curgerea trifazică (ţiţei-apă-gaze)
Metoda Wiggins
Pentru curgerea trifazică, Wigginsă37î propune tratarea separată a fiecărei
faze în scopul determinării unor ecuaţii specifice fiecărei faze, pe baza cărora să
se poată trasa curba de comportare a stratului.
Relaţiile propuse de Wiggins pentru determinarea curbelor de comportare
a stratului în cazul curgerii trifazice sunt următoarele:
• pentru faza ţiţei:
2
Qt p p 
= 1 − 0,52 d − 0,48 d  , (1.17)
Qt max pc  pc 
• pentru faza apă:

7
 2
Qa p p 
= 1 − 0,72 d − 0,28 d  , (1.18)
Qa max pc  pc 
în care Qa , reprezintă debitul de apă, corespunzător presiunii dinamice de fund,
pd , iar Qa max reprezintă debitul maxim de apă pentru p d = 0 bar.

4. Curbele de comportare a stratului

pentru curgerea combinată
În zăcământ are loc o curgere combinată atunci când pc > p sat şi
p d < p sat . Prin urmare, pe intervalul de presiune ( pc , p sat ) curgerea prin
zăcământ este omogenă, iar debitul de ţiţei, Qt este dat de relaţia:

Qt = IP0 ( pc − psat ), (1.19)

în care IP0 reprezintă indicele de productivitate corespunzător curgerii

omogene.
Pe intervalul de presiune ( p sat , p d ) curgerea prin zăcământ este eterogenă
(bifazică) şi se poate aplica relaţia (1.4) a lui Vogel.
Curbele de comportare a stratului se construiesc în acest caz, cu ajutorul
următoarelor ecuaţii:
• pentru intervalul de presiune pc > p d > p sat :

Qt = IP0 ( pc − pd ) , (1.20)

Qsat = IP0 ( pc − p sat ) , (1.21)

• pentru intervalul de presiune p sat > p d > 0 :

p sat IP0
Qt max = Qsat + , (1.22)
1,8

 pd  pd  
2
Qt = Qsat + (Qt max − Qsat )1 − 0,2 − 0,8   , (1.23)
 p sat  sat  
p

unde Qsat , Qt max reprezintă debitul la presiunea de saturaţie, respectiv debitul

maxim de ţiţei.

8
unde Qsat , Qt max reprezintă debitul la presiunea de saturaţie, respectiv debitul de
ţiţei maxim.
Deci cunoscând valoarea lui IP0 se pot determina valorile lui Qsat şi Qt max .
Dând apoi diferite valori presiunii pd în relaţia (1.23), rezultă diferite valori ale
debitului Qt , putându-se astfel, construi curba de comportare a stratului în cazul
curgerii combinate(fig.1.14).

Fig 1.14. Curba I. P.R.. în cazul curgerii combinate.

Valoarea lui IP0 se determină în urma cercetării sondei astfel:

• dacă presiunea rezultată de la testarea sondei pd este mai mare
decât presiunea de saturaţie pd > psat atunci indicele de
productivitate IP0 este dat de relaţia:

Qt
IP0 = (1.24)
pc − p d

• dacă presiunea rezultată de la testarea sondei pd este mai mică

decât presiunea de saturaţie pd < p sat atunci indicele de
productivitate IP0 este dat de relaţia:

Qt
IP0 = (1.25)
p sat   pd  
2
pd
pc − p sat + 1 − 0,2 − 0,8  
1,8  p sat  sat  
p


Metoda PETROBRAS
Firma PETROBRAS a elaborat o metodă de determinare a curbelor de
comportare ale stratului pentru curgerea combinată în care aceasta a fost

9
considerată ca fiind compusă dintr-o curgere omogenă şi o curgere eterogenă
trifazică întâlnită la sondele de ţiţei care produc cu apă.
La elaborarea metodei s-a pornit de la ecuaţia lui Vogel pentru curgerea
ţiţeiului, iar pentru curgerea apei s-a considerat indicele de productivitate
constant.
Pentru determinarea curbelor de comportare ale stratului în acest caz se
calculează fie:
a) presiunea dinamică de fund pentru diferite debite totale de curgere;
b) debitul total de curgere pentru diferite presiuni dinamice de fund.

a) Calculul presiunii dinamice de fund pentru diferite debite totale de curgere

Pentru determinarea relaţiilor de calcul ale presiunii dinamice de fund
pentru diferite debite totale de curgere când presiunea de zăcământ este mai
mare decât presiunea de saturaţie, se foloseşte figura 1.16

Fig.1.16. Curba de comportare a stratului determinată prin metoda Petrobras

Autorii metodei împart curba de comportare a stratului în trei intervale

(fig.1.16), pentru fiecare interval stabilind o relaţie între debit şi presiune
(tabelul 1.22 ).

10
Tabelul 1.22. Relaţiile de calcul ale presiunii dinamice de fund pentru diferite debite
totale de curgere.
Calculul presiunii dinamice de fund pentru
Intervalul de
diferite debite totale de curgere
debit

QT
pd = pc − (1.26)
IP
0 < QT < Qsat
QT = Qt + Qa (1.27)

 QT   QT − Qsat 
pd = f a  pc −  + 0,125 f t p sat  −1 + 81 − 80  (1.28)
 IP   Qt max − Qsat 

Qsat < QT < Qt max (

Qsat = IP pc − psat ) (1.29)

IP ⋅ p sat
Qt max = Qsat + (1.30)
1,8

 0,999Qt max 
p dD = f a  p c − +
 IP 
 0,999Qt max − Qsat 
+ 0,125 f t p sat − 1 + 81 − 80 
 Qt max − Qsat  (1.31)

0,001Qt max  0,999Qt max − Qsat 

Qt max < QT < QT CD = f a IP
+ 0,125 f t psat  −1 + 81 − 80
 Qt max − Qsat 


(1.32)
CG = Qt max − 0,999Qt max = 0,001Qt max (1.33)

CG CD
tg α = ; tg β = (1.34)
CD CG

 Q 
pd = f a  pc − t max  − ( QT − Qt max ) tgβ (1.35)
 IP 
Qt max < QT < QT
 Q 
QT max = Qt max + f a  p c − t max tgα (1.36)
 IP 

11
 b. Calculul debitului total de curgere pentru diferite presiuni dinamice
de fund
Relaţiile pentru calculul debitului de curgere în funcţie de diferite presiuni
dinamice de fund sunt prezentate în tabelul 1.23.
Tabelul 1.23. Relaţiile de calcul ale debitului de curgere pentru diferite presiuni dinamice de
fund.
Calculul debitului total de curgere pentru
Intervalul de
diferite presiunii dinamice de fund
presiune

QT = IP( pc − pd ) (1.37)
psat < pd < pc

 Q 
p dG = f a  p c − t max 
 IP 
(1.38)

− C + C 2 − 4B 2 D
QT = pentru B ≠ 0 (1.39)
2B 2
D
QT = − pentru B = 0 (1.40)
C

p d + 0,125 f t p sat − f a p c
p dG < p d < p sat A1 = (1.41)
0,125 f t p sat

fa
B= (1.42)
0,125 f t psat IP

80
C= + 2 AB (1.43)
Qt max − Qsat

80Qsat
D = A1 − − 81
2
(1.44)
Qt max − Qsat

pdG + Qt max tgβ − pd

0 < pd < pdG QT = (1.45)
tgβ

12
 Pentru construirea curbelor de comportare ale stratului în cazul curgerii
combinate (monofazică şi trifazică) sunt necesare următoarele date: presiunea de
zăcământ, presiunea de saturaţie, presiunea dinamică de fund, debitul total de
curgere şi fracţia de apă.
În funcţie de valoarea presiunii dinamice de fund din timpul testării
sondei, există două metode de determinare a curbelor de comportare ale stratului
pentru curgerea combinată.
• când presiunea dinamică de fund în timpul testării sondei pd este mai
mare decât psat , se utilizează următoarele relaţii:

QT
IP = (1.46)
pc − pd

Qsat = IP ( pc − p sat ) (1.47)

IP ⋅ p sat
Qt max = Qsat + (1.48)
1,8

 Q 
QT max = Qt max + f a  pc − t max tgα (1.49)
 IP 

• când presiunea dinamică de fund în timpul testării sondei pd este mai

mic decât presiunea de saturaţie, psat , se utilizează următoarele relaţii:

QT
IP = (1.50)
 A ⋅ p sat 
f t  pc − p sat +  + f a ( pc − p d )
 1,8 

unde parametrul A este dat de relaţia:

2
p  p 
A = 1 − 0,2 d − 0,8 d  (1.51)
psat  psat 

Prin urmare indicele de productivitate IP în acest caz se calculează cu

relaţia (1.50) iar Qsat , Qt max şi QT max cu relaţiile (1.47), (1.48) şi (1.49).
Atunci când presiunea de zăcământ este mai mică decât presiunea de
saturaţie, curbele de comportare ale stratului pentru curgerea combinată se
construiesc cu ajutorul relaţiilor anterioare cu menţiunea că în loc de psat se va
introduce pc iar Qsat = 0 .

13
 5. Curbele de prevedere a comportării stratului
Parametrii stratului sunt în continuă modificare din momentul în care
începe exploatarea şi până la epuizare a acestuia. Prin urmare, este necesar să se
se prevadă evoluţia acestor parametrii pe parcursul exploatării zăcă-mântului în
scopul optimizării regimului de funcţionare al sondelor.
Curbele de prevedere a comportării stratului permit estimarea evoluţiei
parametrilor stratului în viitor pe baza datelor rezultate de la eta-lonarea sondei
în prezent.
De asemenea, în urma corelaţiei de funcţionare strat-sondă realizată pe
baza acestor curbe şi a curbelor de comportare a echipamentului se pot estima
coordonatele probabile ale viitorului punct de corelaţie de fun-cţionare strat-
sondă.
În cele ce urmează se vor prezenta câteva metode de determinare a
curbelor de prevedere a comportării stratului.

Metoda Fetkovich

Fetkovich porneşte de la observaţia că la zăcămintele care pro-duc în

regim de gaze dizolvate, permeabilitatea relativa a ţiţeiului k rt variază liniar cu
presiunea de zăcământ:
(k rt ) p cv pcv
= , (1.51)
(k rt ) pcp
pcp
unde pcp este presiunea de zăcământ la timpul prezent, iar (k rt ) p şi (k rt ) p
cp cv

reprezintă permeabilităţile relative ale ţiţeiului la timpul prezent, respectiv la

timpul viitor.
Pe baza acestei observaţii şi relaţiei (1.51), Fetkovich obţine o relaţie prin
care se poate prevede debitul de ţiţei viitor Qt v pentru o presiune de strat,
respectiv cădere de presiune viitoare dată ( pcv − pdv ) . Această relaţie ţine seama
şi de modificarea curbei de comportare a stratului datorită depletării şi are
forma:
p  2
(
Qtv = C *p  cv  pcv
 pcp 
2 n
− pdv )
, (1.52)
 

unde parametrul C *p la timpul prezent se determină pe baza presiunii de ză-

cământ la timpul prezent, pcp , presiunii dinamice de fund la timpul prezent, pdp
şi debitului de ţiţei la timpul prezent Qtp , cu relaţia:
14
 Qtp
C *p = . (1.53)
2
pcp − pdp
2

Prin urmare, pe baza datelor rezultate de la testarea izocronală a sondei la

timpul prezent, se pot trasa cu ajutorul relaţiei (1.52), curbele de comportare a
stratului în viitor, pe măsură ce presiunea de zăcământ scade.

Metoda combinată Fetkovich -Vogel

Ekmeieră12î utilizează mai întâi ecuaţia lui Fetkovich atât pentru timpul
prezent corespunzător presiunii pcp cât şi pentru timpul viitor corespunzător
presiunii pcv .
Prin împărţirea celor două relaţii astfel obţinute şi considerând n = 1 şi
pd = 0 bar a obţinut o ecuaţie care permite determinarea debitului de ţiţei
maxim viitor, Qt max v :
3
Qt max p  pcp 
=   (1.54)
Qt max v  pcv 
În continuare pentru trasarea curbelor de comportare ale stratului se
utilizează relaţia (1.4) a lui Vogel.

Metoda Standing

Standingă31î extinde relaţia lui Vogel şi o combină cu relaţia lui Muskat

cu privire la indicii de productivitate prezenţi şi viitori, determinând o relaţie
care permite prevederea curbelor de comportare ale stratului aflat în regim de
gaze dizolvate, pe măsură ce presiunea de zăcământ scade.
Astfel relaţia (1.4) a lui Vogel poate fi scrisă sub forma:
pc ⋅ IP *   pd  
2
pd
Qt = 1 − 0,2 − 0,8   (1.55)
1,8  pc  p  
 c 
*
unde IP se determină din relaţia:
IP 1  p 
= 1 + 0,8 d  (1.56)
IP * 1,8  pc 
Pe de altă parte indicele de productivitate IP* poate fi determinat cu
ajutorul relaţiei lui Muskat, pentru orice valoare viitoare a presiunii statice, p c :

15
 IPv*  k   k rt 
=  rt    (1.57)
IPp*  µt bt v  µt bt p
în care IPp* reprezintă valoarea la timpul prezent a lui IP* , iar IPv* valoarea
viitoare a acestuia la o presiune pcv mai mică.
Cunoscând permeabilităţile relative, pe baza relaţiei (1.57) se de-termină
indicele de productivitate IPv* . În cazul în care permeabilităţile relative nu sunt
cunoscute, Standing propune ca pentru determinarea acestora să fie utilizate
relaţiile lui Coreyă9î.
Pe baza relaţiei (1.55), se trasează curbele de comportare a stratului dând
diferite valori lui pd şi determinând valorile corespunzătoare ale de-bitului Qt ,
ţinând seama de valorile viitoare ale presiunii pc şi ale indicelui de
productivitate, IPv* .

Metoda Couto

Coutoă8î propune pentru determinarea curbelor de comportare a stratului

în cazul sondelor cu zonă contaminată ( Ec ≠ 1) şi diferite suprafeţe de drenaj,
următoarea ecuaţie:
kh k  p   p 
Qt = 3,49 pc rt Ec 1 − d  1,8 − 0,8 Ec 1 − d  (1.58)
ln X µ t bt  pc    pc  
În relaţia (1.58) viscozitatea dinamică a ţiţeiului µt se introduce în
centipoise, iar factorul de formă X, se calculează cu una din relaţiile prezentate
în tabelul 1.28, în funcţie de geometria suprafeţei de drenaj.
Prin urmare, curbele de prevedere a comportării stratului se pot de-
termina cu ajutorul relaţiei (1.58) dacă se cunosc valorile para-metrilor µ t , bt şi
k rt corespunzătoare unei anumite valori viitoare a presiunii de zăcământ pcv .

16
Tabelul 1.28. Factorul de formă X în funcţie de geometria ariei de drenaj.

Geometria ariei Factorul de formă Geometria ariei Factorul de formă

de drenaj X de drenaj X

1 0,966 A1 / 2
rc / rs
rs
2
0,571A 1/ 2
1,440 A1 / 2
1
rs rs
2
1/ 2
0,565 A 1 2,206 A1 / 2
rs rs
2
1/ 2
0,604 A 1,925 A1 / 2
1
rs 4 rs

0,610 A1 / 2 1 6,590 A1 / 2
rs 4 rs

0,678 A1 / 2 1 9,360 A1 / 2
1/3
rs 4 rs
1

. 0,668 A1 / 2 1,724 A1 / 2
1
rs rs
2

. 1 1,368 A1 / 2 1,794 A1 / 2
1
rs rs
4 2

. 1 2,066 A1 / 2 4,072 A1 / 2
rs 1 rs
5
2
1/ 2
. 0,884 A 9,523 A1 / 2
1
rs rs

. 1,485 A1 / 2 10,135 A1 / 2
rs 3 4 rs

17
 Metoda Klins şi Clark III

Klins şi Clark IIIă18î analizează o serie de metode de determinare ale

curbelor de comportare a stratului printre care şi cele elaborate de Fetkovich,
Fetkovich-Vogel. De asemenea, ei studiază un număr de zăcăminte teoretice în
regim de gaze dizolvate care prezintă un domeniu larg de variaţie a proprietăţilor
fluidelor şi rocii, a permeabilităţii relative şi a fac-torului skin. În urma acestor
cercetări, Klins şi Clark III propun pentru de-terminarea curbelor de prevedere a
comportării stratului, relaţiile:
2 3
n  p   p   p 
= 1 + 0,05771 − c  − 0,24591 − c  + 0,50301 − c 
nsat  psat   psat   psat  (1.59)
2 3
C*  p   p   p 
*
= 1 − 3,57181 − c  + 4,79811 − c  − 2,30661 − c 
Csat  p sat   p sat   psat  (1.60)

n C*
în care exponentul , respectiv coeficientul sunt daţi de relaţiile:

Qt
ln
Qt max
n=
pc2 − pd2 (1.61)
ln
pc2

Qt max
C* =
(p )
2 n
c (1.62)

*
iar nsat şi C sat reprezintă valorile exponentului n şi coeficientului C * co-
respunzătoare presiunii de saturaţie.
Cu ajutorul relaţiilor de mai sus se pot prevede valorile parametrilor n şi
*
C pentru orice valoare a presiunii de zăcământ. De asemenea, debitul maxim
pentru orice valoare a presiunii de zăcământ, pc mai mică decât presiunea
saturaţie se determină cu relaţiile (1.8), (1.9) şi (1.10).
Curbele de prevedere a comportării stratului se trasează pe baza relaţiei
(1.10) a lui Klins şi Majcher.

Metoda Wiggins

Spre deosebire de metodele prezentate anterior, această metodă tratează

cazul când în zăcământ are loc o curgere trifazică (gaze, ţiţei şi apă). În acest
18
sens Wiggins propune pentru determinarea curbelor de pre-vedere a comportării
viitoare a stratului următoarele relaţii:
• pentru faza ţiţei:

(Qt max )v
2
p p 
= 0,15 cv + 0,84 cv 
(Qt max ) p p cp  p cp


 ; (1.63)

• pentru faza apă:

(Qa max )v
2
p p 
= 0,59 cv + 0,36 cv 
(Qa max ) p p cp  p cp


 , (1.64)

în care indicii p şi v se referă la condiţiile prezente, respectiv viitoare.

Curba de comportare a unei formaţiuni stratificate

traversată de o sondă
În multe cazuri o sondă traversează formaţiuni stratificate care conţin o
serie de strate delimitate între ele prin intermediul unor intercalaţii
impermeabile. Astfel, sonda este perforată în dreptul fiecărui strat, iar fluidele
corespunzătoare tuturor acestor strate sunt amestecate în gaura de sondă şi aduse
la suprafaţă printr-o singură garnitură de ţevi. Prin urmare, sonda produce
simultan, dar nu şi separat din toate aceste strate care conţin fluide cu proprietăţi
şi presiuni diferite. Deoarece stratele respective au presiuni diferite, stratul cu
presiune mai mare va invada stratul cu presiune mai mică producându-se aşa
numitul fenomen de crossflow.
Pentru a explica modul de construire a curbelor de comportare a
formaţiunii stratificate se consideră o sondă care traversează o formaţiune
stratificată care conţine două strate separate între ele printr-o intercalaţie
impermeabilă. Acestea au presiunile de zăcământ p c1 , respectiv p c 2 , iar în gaura
de sondă presiunea dinamică este p d . Dacă presiunea p d este mai mare decât
presiunea p c1 , atunci fluidul din stratul 2 va invada stratul . Până când presiunea
dinamică din gaura de sondă nu devine suficient de mică, astfel încât debitul
zonei superioare să fie mai mare decât debitul de invazie al acestei zone, nu se
poate vorbi despre o producţie netă. Pentru a construi curba de comportare
compusă a formaţiunii stratificate, este necesar să se cunoască acea valoare a

19
presiunii de la care ambele strate încep să producă. Pentru acesta se porneşte de
la condiţia ca debitele celor două strate să fie egale:
Q1 = Q2

Dacă se consideră că în ambele strate curgerea este omogenă, atunci se

poate scrie că:
( ) (
IP1 p c1 − p d* = IP2 p c 2 − p d* )
De unde rezultă presiunea:
p c1 + p c 2 (IP2 / IP1 )
p d* =
1 + IP2 / IP1

pc1, Q1, IP1

pd

pc2, Q2, IP2

Fig.1.17. Sonda care traversează o formaţiune stratificată.

Pentru trasarea curbei de comportare compuse se va trasa curbele de

comportare pentru fiecare strat în parte după care se vor cumula(fig.1.18).

20
 Q2=-Q1

pc1

pc2

Presiunea, bar

psat
Qmax1 Qmax2 QmaxT
3
Debitul, m /zi

Fig.1.18. Curba de comportare compusă în cazul în care sonda traversează o formaţiune

stratificată, curgerea fiind omogenă.

pc1

pc2
Presiunea, bar

0
0 Qmax1 Qmax2 QmaxT
3
Debitul, m /zi
Fig.1.19. Curba de comportare compusă în cazul în care sonda traversează o formaţiune
stratificată, curgerea fiind eterogenă..

21