NOTIUNI RECAPITULATIVE

Presiunea dinamica de fund pd , se defineste ca fiind presiunea masurata la media

perforaturilor cu sonda curgand.
Presiunea masurata la suprafata in acest caz (in capul de eruptie) se numeste presiune dinamica
de suprafata.

Presiunea statica de fund pc , se defineste ca fiind presiunea masurata la media perforaturilor

cu sonda inchisa dupa ce aceasta se stabilizeaza (presiunea nu mai creste, atingand valoarea
maxima). Este presiunea existenta pe conturul exterior al zonei de drenaj de raza rc si se mai
numeste si presiune maxima de zacamant.

Ratia de solutie rs , se defineste ca fiind cantitatea de gaze care se gaseste dizolvata intr-un
metru cub de titei “mort” in anumite conditii de presiune si temperatura.
Pentru conditii normale de presiune si temperatura ratia de solutie se exprima in m3N/m3.

TN = 273,15 K ; tN = 0° C
pN = 101325 Pa = 1,01325 · 105 N/m2 = 1,01325 bar

Pentru conditii standard de presiune si temperatura ratia de solutie se exprima in St m3/m3.

Ts = 288,15 K; ts = 15º C
ps = pN

Gazele intrate in solutie sunt considerate ca fiind sub forma de lichid. Prin urmare, cresterea unui
volum de titei datorita intrarii in solutie a unui volum de gaze nu poate fi calculata pe baza
volumului pe care l-ar ocupa gazele respective la temperatura si presiunea considerata. Cresterea
reala de volum este mai mica decat volumul pe care l-ar ocupa gazul respectiv.
Daca se considera 1m3 de titei mort si gazele care-l insotesc, exprimate m3N sau Stm3, este
evident ca actionand asupra acestui sistem prin marirea presiunii, o parte din gaze se dizolva in titei.
Marind in continuare presiunea la un moment dat intreaga cantitate de gaze se dizolva in titei.
Presiunea la care are loc acest fenomen se numeste presiune de saturatie psat. In termeni de zacamant
presiunea de saturatie psat, se defineste ca fiind presiunea la care apar (ies din solutie) primele bule
de gaze.
Ratia de solutie poate fi determinata cu ajutorul nomogramei lui Standing (fig. 1).
Ratia de solutie poate fi determinata si analitic, in literatura de specialitate fiind prezentate o
multime de relatii de calcul. De exemplu:

1, 204
1, 768 1, 643  rt
  rt

 10 
rs = 0,134 ρrg  p  ( 0,0288 1,6210 3 t )  , m3 N / m3 (1)
 10 
 
in care: p este presiunea absoluta, bara;
ρrg - densitatea relativa a gazelor in raport cu aerul;
ρrt - densitatea relativa a titeiului in raport cu apa pura;
t - temperatura, °C.
1
 Fig. 1. Nomograma pentru calculul ratiei de solutie (Standing).

Ratia gaze-titei RGT, se defineste ca fiind cantitatea totala de gaze (m3N sau Stm3) care
insoteste 1 m3 de titei mort. Practic ea se determina pe baza etalonarii sondei, impartind debitul de
gaze produs Qg , la debitul de titei al sondei Qt.

Qg
RGT 
Qt

Fig. 2.

Avand in vedere ca la p = psat , toate gazele sunt dizolvate in solutie, rezulta ca rs = RGT. Deci,
psat poate fi determinat astfel:
2
 - cu ajutorul nomogramei lui Standing, marcand pe aceasta punctul rs = RGT si
procedand invers ca la determinarea ratiei de solutie;
- cu ajutorul relatiei (1) inlocuind rs = RGT si determinant psat .

Factorul de volum al titeiului bt , reprezinta volumul pe care il ocupa in conditii de zacamant

1m3 de titei mort. Factorul de volum are o valoare mai mare ca unitatea, datorita gazelor care intra in
solutie in conditiile de presiune si temperatura existente in zacamant sau in tevile de extractie.
Influenta intrarii gazelor in solutie asupra lui bt , este preponderenta comparativ cu cea a
presiunii si temperaturii. Dilatarea termica si compresiunea elastica a titeiului sunt fenomene care se
contracareaza reciproc.

Coeficientul de volum bifazic u, se defineste ca fiind volumul pe care il ocupa la o presiune si

temperatura data 1m3 de titei mort impreuna cu gazele care-l insotesc. Prin urmare din volumul total
de gaze asociate titeiului, o parte sunt dizolvate in solutie, iar cealalta se afla sub forma de gaze
libere. Rezulta:

u = bt + Bg (RGT - rs);

Bg este factorul de volum al gazelor.

CURGEREA PLAN-RADIALA STATIONARA A LICHIDELOR

CURGEREA OMOGENA

O sonda care strabate intreaga grosime a stratului productiv si primeste fluid prin peretele ei
natural (intreg) se numeste sonda perfecta din punct de vedere hidrodinamic. Daca stratul productiv
este orizontal si are grosimea h constanta, iar sonda produce la o presiune dinamica de fund pd
constanta, dintr-o zona cilindrica coaxiala avand pe frontiera de raza rc , presiunea constanta pc ,
miscarea este plan-radiala stationara.
Curgerea omogena are loc atunci cand in intregul zacamant presiunea este mai mare decat
presiunea de saturatie ( p > psat ) iar de la rc la rs curge o singura faza, faza lichida.

Fig. 3.

3
 Debitul sondei exprimat in conditii de zacamant, in cazul curgerii omogene este egal cu:
2k t h( pc  p d )
Qt  (1)
 t ln rc rs

In conditii de suprafata debitul va fi egal cu:

2kt h( pc  pd )
Qt  (2)
bt t ln rc rs
In practica relatia (2) mai poate fi scrisa si sub forma:

Qt = IP(pc - pd) = IP·Δp (3)

unde IP este indicele de productivitate si este dat de relatia:

2k t h
IP  (4)
bt  t ln rc rs

Indicele de productivitate se defineste ca fiind raportul dintre debitul de lichid produs de sonda si
caderea de presiune sub care are loc curgerea. De asemenea, indicele de productivitate arata cat
produce o sonda corespunzator unei presiuni diferentiale
( pc - pd) egala cu 1 bar.
Pentru a putea compara capacitatea de productie a doua strate trebuie sa se tina seama si de
grosimea lor. In acest sens s-a introdus notiunea de indice de productivitate specific, IPS, dat de
relatia:

IPS = IP / h (5)

Deasupra presiunii de saturatie odata cu cresterea presiunii bt scade foarte putin (din cauza
compresibilitatii lichidului) in timp ce μt creste foarte putin (datorita faptului ca lichidul cu gazele in
el se apropie tot mai mult de o stare complet lichida).

Fig. 4.

Asfel, s-a constatat ca pentru valori p > psat produsul bt·μt este practic constant. De asemenea, in
relatia (4), kt = constanta, h = constanta, rc = constanta, rs = constanta si bt·μt = constant.
Rezulta deci ca in cazul curgerii omogene indicele de productivitate este constant – figura 5.

4
 Fig. 5.

ΔN este cumulativul de titei extras.

Reprezentand grafic debitul sondei functie de presiunea dinamica de fund Q = f (pd), se obtine
curba caracteristica sau curba de comportare a stratului si ea caracterizeaza curgerea prin zacamant.
In literatura de specialitate ea este cunoscuta sub denumirea de curba IPR (Inflow Performance
Relationship) – figura 6.

Fig. 6.
Qt1 Qt 2
tg    IP  constnt (6)
pc  pd 1 pc  pd 2

Curba de comportare a stratului poate fi determinata astfel:

1. Se efectueaza o operatie de cercetare a sondei, in urma careia rezulta Qt, pc si pd. Se
reprezinta grafic cele trei puncte si se traseaza curba de comportare a stratului. Cu ajutorul
relatiei (3) se determina indicele de productivitate.
2. Metoda prezentata mai sus implica oprirea sondei din productie pentru determinarea lui pc.
Aceasta conduce la pierderi de productie si la costuri suplimentare. Mai simplu curba de
comportare poate fi trasata efectuand doua etalonari (sonda este lasata sa produca pe doua
duze cu diametre diferite) in urma carora rezulta doua seturi de perechi de valori Qt1, pd1 si
Qt2, pd2. Reprezentand grafic aceste perechi de valori se obtine curba caracteristica a
stratului. Ulterior se determina pc si IP.
5
 Presiunea statica de zacamant si indicele de productivitate pot fi determinate si analitic scriind
relatia (3) pentru cele doua seturi de perechi de valori:
Qt1  IP( pc  p d 1 )

Qt 2  IP( pc  p d 2 )

Rezolvand sistemul de mai sus rezulta pc si IP.

a b c
Fig. 7.

Daca dupa un anumit timp de exploatare a sondei se traseaza din nou curba de comportare a
stratului si aceasta porneste de la un pc1 < pc , dar este paralela cu prima (α = constant) – figura 7,a
inseamna ca avem de-a face cu o depletare (scadere a presiunii) a zacamantului fara ca in jurul
sondei sa fi aparut o zona contaminata.
Daca curba de comportare a stratului porneste de la aceiasi valoare pc dar cu un unghi α1 < α -
figura 7,b inseamna ca nu avem de-a face cu o depletare a zacamantului, ci doar cu o contaminare a
zonei din jurul gaurii de sonda care face ca IP sa fie mai mic.
Daca curba de comportare a stratului porneste de la o valoare pc1 < pc si un unghi α1 < α -
figura 7,c inseamna ca in afara unei depletari a zacamantului, in jurul sondei a aparut o zona
contaminata care face ca IP sa fie mai mic.
Daca sonda produce titei si apa rezulta:

Ql Qt  Qa
IP   (7)
p p
unde:
2k a h( pc  p d )
Qa  (8)
ba  a ln rc rs

6
 ECHIPAREA SONDEI IN DREPTUL STRATULUI PRODUCTIV

Echiparea sondei in dreptul startului productiv se face in functie de natura rocii din
care este constituit acesta si de gradul sau de consolidare. In acest sens exista doua cazuri
distincte:
- strate alcatuite din roci compacte bine consolidate cum ar fi gresiile, calcarele
dure etc.;
- strate alcatuite din roci slab consolidate sau neconsolidate (nisipuri).
In cazul stratelor alcatuite din roci compacte bine consolidate la care peretii gaurii de
sonda sunt suficienti de rezistenti pentru a nu se surpa se poate adopta solutia ca stratul
deschis prin foraj sa ramana netubat.
Sonda se sapa pana in acoperisul stratului productiv, dupa care se tubeaza si se
cimenteaza. Ulterior stratul productiv se sapa cu sapa largitor – figura 1.

Fig. 1.

Avantajele acestei scheme de echipare sunt urmatoarele:

- sonda este prefecta dupa modul si gradul de deschidere:
- suprafata mare de filtrare si in consecinta producerea unor debite mari de
fluide;
- la saparea stratelor productive cu presiuni mici exista posibilitatea folosirii
fluidelor de foraj cu densitate mica (stratele de deasupra fiind izolate);
- se creeaza conditii favorabile introducerii filtrelor impachetate cu pietris;
- se reduc cheltuielile legate de tubarea, cimentarea si perforarea sondei;
Dezavantajele acestei scheme de echipare sunt urmatoarele:
- creste durata de sapare a sondei;

7
 - nu permite exploatarea selectiva si separata atunci cand avem un complex de
strate productive;
- imposibilitatea realizarii unor tratamente de stimulare selective in cazul in
care exista un complex de strate productive;
- imposibilitatea realizarii unui ecran impermeabil in calea gazelor sau a apei,
daca exista cap de gaze sau apa de talpa;
- curatiri dese ale sondei in timpul exploatarii, datorita deprinderii fragmentelor
de roca de pe peretii gaurii de sonda.
In cazul stratelor alcatuite din roci slab consolidate, sau neconsolidate se impune ca
acestea sa fie echipate in mod corespunzator, atat pentru a asigura un suport adecvat
pentru peretii gaurii de sonda, prevenind surparea acestora, cat si pentru oprirea
patrunderii nisipului din strat in sonda.
Acest lucru se poate realiza in urmatoarele variante (fig. 2.):

a b
Fig. 2.

In cazul figurii 2,a coloana se tubeaza si se cimenteaza de la siu pana la o inaltime

data, care acopera toate stratele productive intalnite. Dupa priza cimentului, coloana este
deschisa in dreptul stratului productiv prin perforare.
Avantajele acestei scheme sunt:
- scurtarea duratei de sapare a sondei;
- permite exploatarea selectiva si separata a stratelor productive;
- permite realizarea unor tratamente de stimulare selective ale stratelor;
- permite izolarea apei de talpa si a gazelor din cupola de gaze prin cimentarea
sub presiune.
Dezavantajele acestei scheme sunt:
- nu se cunoaste precis numarul de gloante care strabat coloana si inelul de
ciment;
- nu se poate realiza un numar mare de perforaturi deoarece se micsoreaza
rezistenta coloanei;
- sonda este imperfecta dupa modul si gradul de deschidere.

8
 In cazul figurii 2,b coloana este perforata in dreptul stratului productiv de la
suprafata. Cimentarea deasupra stratului productiv se face cu ajutorul niplului de
cimentare prevazut cu orificii laterale. Patrunderea cimentului in spatele coloanei
perforate este impiedicata de umbrela de cimentare. In locul umbrelei de cimentare se pot
folosi packere inflatabile.
Avantajele acestei scheme de echipare consta in faptul ca numarul de perforaturi
precum si distributia acestora poate fi aleasa de asa natura, incat coeficientul de prefectie
dupa modul si gradul de deschidere sa aiba valoare maxima.
Dezavantajele sunt:
- nu permite exploatarea selectiva si separata a stratelor atunci cand avem un
complex de strate productive;
- nu permite realizarea unor tratamente de stimulare selective in cazul in care
exista un complex de strate productive;
- operatiile de izolare a apei de talpa si a gazelor din cupola sunt greu de
realizat.
In cazul in care in timpul procesului de foraj sunt intalnite strate cu presiuni mari sau
pierderi de circulatie sonda se tubeaza si se cimenteaza pana sub culcusul acestor strate.
Se continua apoi forajul pana la stratul care prezinta interes, dupa care se tubeaza si se
cimenteaza o coloana pierduta (liner) – figura 3. Ulterior, daca este necesar, aceasta poate
fi intregita la zi (pana la suprafata).

Fig. 3.

9
 Daca prin metodele prezentate mai sus nu poate fi oprita patrunderea nisipului din
strat in gaura de sonda, atunci pot fi folosite urmatoarele scheme de echipare:

a b c

Fig. 4.

Se introduce un filtru confectionat la suprafata si se fixeaza in coloana. Ulterior acest

filtru poate fi impachetat cu pietris (operatia de Gravel packing) – figura 4,b.

10
 ▼

PREVENIREA SI COMBATEREA VIITURILOR DE NISIP

Exploatarea sondelor cu un procent ridicat de suspensii solide (peste 0,2 %) in fluidele

extrase la suprafata conduce la aparitia unor fenomene nedorite si anume:
– scaderea productivitatii sondelor datorita:
• formarii unor dopuri de nisip in coloana de exploatare sau in garnitura de
tevi de extractie;
• intreruperii temporare a procesului de extractie pentru eliberarea
intervalului perforat sau degajarea dopurilor din garnitura de tevi de
extractie;
– deteriorarea prin eroziune a echipamentului de fund si de suprafata;
– intreruperea partiala sau totala a afluxului in gaura de sonda prin daramarea
intercalatiilor sau a capacului marnos aferent formatiei productive. Formarea unor
caverne si prabusirea acoperisului stratului productiv pot conduce la blocarea
perforaturilor precum si la ovalizarea sau deplasarea coloanei de exploatare, in asa fel
incat sonda sa fie scoasa complet din exploatare. De asemenea, prin surparea acoperisului
se pot deschide stratele acvifere superioare, apele patrunzand in stratul productiv.
– umplerea progresiva cu nisip a sistemului de colectare si de masura de la
suprafata (conducte, rezervoare de etalonare si de depozitare etc.)
Factorii care concura la declansarea viiturilor de nisip pot avea, in functie de
natura acestora, fie un caracter obiectiv, fie un caracter subiectiv.
Astfel, dintre factorii cu caracter obiectiv se enumera :gradul de consolidare al
rocii magazin, inclinarea stratelor, vascozitatea fluidelor din zacamant si respectiv,
presiunea de fund.
Formatiile productive neconsolidate, analizate din punctul de vedere al
momentului declansarii viiturii de nisip si al concentratiei particolelor solide in fluidele
extrase pot fi caracterizate prin:
- nisipuri curgatoare (quick sands) – producerea nisipului incepe inca din
timpul probelor de productie, iar concentratia acestuia in fluidele extrase ramane constanta
timp indelungat, din sonde putandu-se extrage cantitati importante de material solid fara ca in
jurul gaurii de sonda sa se formeze caverne.
In acest caz, obtinerea unor carote mecanice cu grad corespunzator de
recuperare este putin probabila, iar mentinerea intervalului perforat fara depuneri de nisip
este de scurta durata.
- nisipuri tasate (packed sands) – viiturile de nisip apar dupa un timp relativ
mic de exploatare a sondelor, moment in care sub actiunea fortelor de frecare generate de
circulatia fluidelor prin mediul poros, liantul slab de cimentare dintre granulele de nisip
cedeaza in zona din imediata vecinatate a gaurii de sonda. In acest caz, concentratia nisipului
in fluidele extrase este variabila in timp, materialul solid fiind extras alternativ sub forma de
suspensie, respectiv sub forma de dopuri. Ca rezultat al acestei comportari, in jurul gaurii de
sonda se formeaza caverne si in final se inregistreaza prabusirea capacului marnos al
formatiei productive cu repercusiuni decisive asupra indicelui de productivitate si starii
tehnice a coloanei de exploatare.

11
 - nisipuri friabile (friabel sands) – cu toate ca la prima vedere carotele
mecanice par bine consolidate, viiturile de nisip apar totusi dupa o perioada relativ mare de
exploatare, iar concentratia nisipului in fluidele extrase scade progresiv, in timp la debit
constant. Deteriorarea echilibrului mecanic al matricei se datoreaza, in principal, scaderii
presiunii de zacamant peste care se suprapune cresterea impuritatilor lichide ca urmare fie a
avansarii apei adiacente, fie ca efect al unor procese de injectie de apa. Si in aceasta situatie
apar conditii favorabile formarii cavernelor la nivelul intervalului perforat, respectiv,
prabusirii separatiilor marnoase si deteriorarii coloanelor de exploatare.
Este de mentionat ca amploarea viiturilor de nisip si a dificultatilor ce le
insotesc cresc odata cu cresterea inclinarii stratelor productive, iar manifestarea acestora
are loc pe toata durata de exploatare a zacamintelor, fara aparitia cavernelor in jurul gaurii de
sonda, dar cu inregistrarea unui numar mai mare de sonde scoase din productie, datorita
deteriorarii coloanei de exploatare.
In aceiasi ordine de idei, prezenta unui titei cu vascozitate ridicata
favorizeaza initierea si intretinerea viiturilor de nisip. Acest fapt se datoreaza atat cresterii
accentuate a capacitatii de antrenare a particulelor solide de catre fluidele extrase cat si
aplicarii unor metode termice de intensificare a afluxului.
La factorii cu caracter obiectiv mentionati anterior, care actioneaza in
directia declansarii si mentinerii viiturilor de nisip, se pot alatura si alti factori, dar de aceasta
data, cu caracter subiectiv, dupa cum urmeaza:
- alterarea permeabilitatii zonei din jurul gaurii de sonda prin folosirea
unor fluide de traversare neadecvate (deteriorarea permeabilitatii zonei
din jurul gaurii de sonda in timpul forajului datorita contaminarii cu
fluidul de foraj sau cu filtratul acestuia);
- executarea necorespunzatoare a cimentarii coloanei de exploatare, in
special in dreptul stratelor productive;
- perforarea nesatisfacatoare din punctul de vedere al uniformitatii,
penetrabilitatii si a suprafetei de comunicare cu stratul;
- realizarea unor presiuni diferentiale mult prea mari in timpul operatiilor
de punere in productie;
- exploatarea fortata a sondelor;
- deteriorarea liantului matricei ca urmare a executarii unor operatii
repetate de stimulare a afluxului;
Fata de complexitatea fenomenelor care concura la declansarea si mentinerea
viiturilor de nisip, pe de o parte, si de amploarea dificultatilor generate de acestea, pe de
alta parte, este necesar ca la alegerea metodei de control a nisipului ce urmeaza a fi luata
pe fiecare zacamant in parte, sa se tina seama de intregul complex de factori ce
caracterizeaza fiecare sonda in parte.

Mecanismul producerii viiturilor de nisip

Pentru a explica mecanismul producerii viiturilor de nisip s-au emis mai multe
ipoteze dintre care doar trei par a fi mai importante si anume:
• deplasarea nisipului din strat in sonda are loc atunci cand cimentarea granulelor
de nisip este slaba, iar in timpul exploatarii sondei se aplica o presiune diferentiala
strat-sonda mare;

12
 • deplasarea nisipului din strat in sonda are loc ca urmare a aparitiei apei de
sinclinal care dizolva materialul de cimentare a granulelor de nisip (fenomen care
are loc in prezenta apei existente in momentul sedimentarii nisipului, apa a carei
compozitie este diferita de cea a apei de sinclinal);
• deplasarea nisipului din strat in sonda are loc datorita scaderii presiunii de
zacamant, care are ca rezultat tasarea stratelor si distrugerea materialului de
cimentare.

METODE DE PREVENIRE SI COMBATERE

A VIITURILOR DE NISIP

Metodele cunoscute si aplicate atat in tara cat si in strainatate, in scopul controlului

nisipului, se pot grupa in:
- metode mecanice;
- metode chimice;
- metode combinate.
Indiferent de metoda, rolul de limitator al migrarii particulelor solide din formatia
productiva il indeplineste un ecran filtrant artificial, format dintr-un nisip de cuart cu o
granulatie controlata, plasat la nivelul formatiei productive si mentinut la randul sau, fie
printr-un liant de natura chimica (rasina), fie printr-un filtru metalic.

METODE MECANICE DE PREVENIRE SI COMBATERE

A VIITURILOR DE NISIP

Dintre metodele aplicate la scara mondiala in scopul controlului nisipului,

metodele mecanice inregistreaza o frecventa in aplicare, cu mult superioara frecventei
aferente tuturor celorlalte metode proprii acestui domeniu.
Spre exemplu, in SUA, in ciuda bogatei diversificari inregistrata indomeniul
maselor plastice, cat si a aditivilor necesari, metodele mecanice sunt folosite la 85% din
numarul total de sonde operate in scopul controlului nisipului.
Principalele avantaje ale metodelor mecanice rezulta, in principal, din:
- durata mare de influenta in directia controlului eficient al nisipului, durata
imprimata de rezistenta mecanica a filtrelor in timp superioara rezistentei
liantului de masa plastica;
- lipsa limitarilor de aplicabilitate impuse de valoarea temperaturii de zacamant
sau a proceselor termice de recuperare aplicate pe acestea;
- evitarea deteriorarii permeabilitatii zonei din jurul gaurii de sonda;
- controlul eficient al nisipului inclusiv la sondele cu intervale deschise pe
lungimi de zeci de metri;
- neconditionarea executarii operatiilor de catre ploaie sau temperaturi mult sub
zero grade;
- folosirea unor substante chimice inofensive din punctul de vedere al toxicitatii.
In cazul metodelor mecanice intalnim urmatoarele tehnologii;

13
 - injectia conventionala de nisip de cuart in stratul productiv;
- utilizarea filtrelor metalice;
- echiparea sondei cu un filtru metalic impachetat cu pietris in gaura de sonda
largita din timpul forajului sau in coloana cu precompactare in spatele
perforaturilor (gravel - packing).

Injectia conventionala de nisip de cuart in stratul productiv

Injectia conventionala de nisip de cuart in stratul productiv este utilizata numai in
cazuri cu totul particulare. Cu toate ca aceasta tehnologie este simpla in sine, totusi nu
cunoaste o raspandire larga, deoarece lipsa unui suport metalic(filtru)plasat in fata
nisipului injectat.suport care sa mentina nisipul de cuart la nivelul formatiei productive
nu permite exploatarea sondelor la debite potentiale,fara riscul antrenarii materialului
solid in gaura de sonda. Din aceasta cauza,aria de aplicabilitate a injectiei conventionala
de nisip de cuart se limiteaza numai la sondele la care restrictiile de diametru aferente
coloanei de exploatare nu permit completarea sondelor cu filtre mecanice.

Utilizarea filtrelor metalice

Filtre cu orificii. Se construiesc din burlane de tubaj in care sunt practicate orificii
cu diametrul cuprins intre 1,5 – 10 mm.
Filtre cu slituri (fante) .Se construiesc din burlane de tubaj sau tevi de extractie in
care se practica niste deschideri dreptunghiulare numite slituri sau fante, dispuse
longitudinal sau transversal pe suprafata burlanului (fig. 1. ).
Filtrele cu fante longitudinale rezista mai bine la tractiune, iar cele cu fante
transversale la presiune exterioara.

Fig. 1. Filtru cu slituri

Sliturile se executa prin frezare cu freze circulare, prin taiere cu flacara

oxiacetilenica sau eroziune anodomecanica.

14
 Latimea fantelor poate sa varieze in functie de procesul de prelucrare folosit, de la
0,3 mm la 1,3 mm, lungimea lor este de aproximativ 3 in, iar numarul lor de 150 – 250
slituri/m. Peretii laterali ai slitului se largesc catre interiorul burlanului sub un unghi de
6. Prin aceasta se realizeaza un spatiu ˮde fuga” pentru granulele de nisip care au patruns
in fanta, eliminandu-se astfel posibilitatea abturarii acesteia (filtre autodeblocante).
In cazul procedeului de prelucrare anodo-mecanic este folosit efectul eroziv al
descarcarilor elecrice de scurta durata, care se produce intre obiectul de prelucrat
scufundat intr-un electrolit si scula taietoare legata la catod. Fata de filtrele cu fante
confectionate prin taiere cu flacara oxiacetilenica, cele confectionate prin eroziune
anodomecanica prezinta urmatoarele avantaje:
- obtinerea unor fante cu latimi exacte si a unor suprafete libere de filtrare mai
mari;
- nu modifica structura metalurgica a otelului din care sunt confectionate
filtrele;
- pret de cost scazut.
Se recomanda ca latimea fantei, t, sa fie egala cu 0,75  d mi min . In mod obisnuit se
pietris

utilizeaza pietris cu dimensiunea de 20-40 U.S. Mesh ceea ce corespunde la 0,84

respectiv 0,42 mm diametru.

Filtre cu infasurare de sarma.Acestea sunt confectionate din filtre cu orificii

circulare sau filtre cu slituri mai mari, pe suprafata carora se sudeaza, in lungul
generatoarelor, niste vergele metalice care indeplinesc rolul de suporti (distantiere) pentru
infasurarea in exterior a unei sarme de otel, nichel sau bronz (fig. 2. ).

Fig. 2. Filtru cu infasurare de sarma

Distanta intre spire, t, se ia ca si in cazul filtrelor cu slituri.

In prezent, pe plan mondial, se folosesc filtre cu infasurare de sarma canfectionate
in totalitate din materiale inox.
Superioritatea acestor filtre consta in suprafata libera de trecere mult marita fata
de cea aferenta filtrelor cu slituri si o rezistenta marita la coroziune si abraziune.

15
 De exemplu, in cazul filtrelor cu infasurare de sarma inox sudate, la care distanta
intre doua spire este egala cu 0,3 mm, pentru un diametru exterior de 3½ in, suprafata
libera de trecere este egala cu aproximativ 7,7% din suprafata laterala a filtrului.
Pentru acelasi diametru exterior in cazul unui filtru cu fante de 0,3 mm, suprafata
libera de trecere este de aproximativ 0,8%. Dimensiunea sarmei si distanta dintre spire
depinde de marimea granulelor de nisip care trebuiesc retinute si de caracteristicile
titeiului care curge din strat in gaura de sonda.
Sectiunea sarmei poate fi circulara, patrata sau trapezoidala.
Cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea sarmei cu sectiune trapezoidala,
care realizeaza deschideri divergente spre interiorul burlanului, creind acel “spatiu de
fuga” pentru granulele de nisip.
Filtrele cu infasurare de sarma pot fi si cu infasurare multipla (fig. ), la care
infasurarea de sarma se prezinta in mai multe straturi suprapuse. Distanta intre spire la
primul strat din jurul filtrului metalic este de 0,01 in (0,25 mm), la cel de al doilea strat de
0,02 in (0,50 mm) iar la cel de al treilea de 0,03 in (0,76 mm). Infasurarea din extrerior
retine granulele mai mari, infasurarea din mijloc granulele medii, iar cea din interior
granulele mici, lasand sa treaca prin filtru, odata cu fluidele produse, doar particulele fine
de marna, argila sau alte impuritati.
Dezavantajele filtrelor cu infasurare de sarma il prezinta faptul ca sunt slabe din
punct de vedere constructiv, deteriorandu-se usor in timpul manevrelor de introducere in
gaura de sonda, indeosebi daca aceasta este deviata. De asemenea, la extragerea din
sonda are loc distrugerea infasurarii de sarma.
Cu toate aceste dezavantaje, filtrele cu infasurare de sarma sunt folosite pe scara
larga in industria extractiva, datorita faptului ca au o eficienta ridicata la retinerea
nisipurilor fine si opun o rezistenta mica la curgerea fluidului prin ele.

Efectul montarii unui filtru

Fig. 3. Efectul montarii unui filtru

In momentul in care sonda este pusa in productie granulele fine de nisip vor fi
antrenate din strat in sonda, iar cele cu dimensiuni mari se vor opri la intrarea in
deschiderea filtrului – figura 3.
Granulele de nisip cu dimensiuni mai mari oprindu-se in fata deschiderii filtrului
formeaza aici un fel de filtru natural format din fractii de nisip care se aseaza in mod

16
gradat (fractii cu dimensiuni din ce in ce mai mici) pe masura ce creste distanta de la
peretele filtrului.
Explicatia acestei antrenari selective consta in faptul ca viteza de curgere este
maxima in jurul gaurii de sonda. Rezulta ca in aceasta zona va fi antrenata o gama mai
mare de granule de nisip. Pe masura departarii de sonda viteza scade, ceea ce face ca
antrenarea nisipului sa fie mai redusa.
Podirea granulelor mari la intrarea in filtru apoi a celor mici in spatele acestora in
mod gradat, conduce la formarea asa numitei bolte stabile respectiv a unui filtru natural
cu efect de retinere a particulelor solide care tind sa treaca din strat in sonda.
Permeabilitatea in aceasta zona este mult mai mare fata de permeabilitatea initiala
a rocii datorita reducerii rezistentelor la curgere.

Dimensionarea filtrelor metalice

Pentru dimensionare se folosesc relatiile deduse pe cale experimentala de catre

Coberley.
Parametrul care se ia ca baza de calcul, este diametrul efectiv de fractie care impreuna cu
fractiile de dimensiuni mai mici reprezinta 90% din greutatea probei analizata
granulometric. Aceasta valoare se citeste pe curba de compozitie granulometrica (curba
de trecere) – figura 4.
Practic se ia o proba de nisip din formatie si se face o analiza granulometrica. Se
traseaza curba de compozitie granulometrica si se citeste pe curba diametrul
corespunzator procentului de 90%.

Fig. 4. Curba de compozitie granulometrica

Pentru filtrele cu fante, latimea deschiderii unei fante va fi egala cu:

lf=2dn90%

Pentru filtrele cu orificii, diametrul unui orificiu va fi egal cu:

17
 do=3dn90%

Echiparea sondei cu un filtru metalic impachetat cu pietris in gaura de sonda

largita din timpul forajului sau in coloana cu precompactare in spatele
perforaturilor (gravel - packing).

Echiparea sondei cu un filtru metalic si impachetarea acestuia cu pietris in gaura de

sonda largita din timpul forajului este cea mai eficienta metoda mecanica de a combate
patrunderea nisipului in sonda si de a asigura in acelasi timp pierderi mici de presiune la
curgerea lichidului din strat in sonda. Aceasta metoda conduce la extinderea zonei
artificiale de filtrare cu permeabilitate imbunatatita la o distanta mai mare de axul gurii de
sonda, extindere care atrage dupa sine cresterea debitelor de fluide extrase.
Astfel, in timp ce permeabilitatea rocilor magazin rareori depaseste 3 darcy,
permeabilitatea stratului din impachetarea cu pietris este de 1150 darcy pentru un pietris
cu diametru de 2-2,4 mm si de 3700 darcy pentru un pietris cu diametrul de 3,4-4,8mm.
In urma experientelor efectuate s-a constatat ca “bolta stabila” care se formeaza dincolo
de stratul de pietris are o permeabilitate de cel putin 30 de ori mai mare decat cea a rocii
magazin.In felul acesta, pe distanta de la exteriorul filtrului metalic pana dincolo de bolta
stabila, va exista o zona de mare permeabilitate, care va prezenta conditii optime de
deplasare a fluidelor spre sonda, ca urmare a scaderii rezistentelor la curgere. Astfel,
extragerea unui debit dat se face cu o cadere de presiune mai mica.
Efectul obtinut va fi cu atat mai mare, cu cat raza zonei cu permeabilitate ridicata
va fi mai mare.
In gauri tubate cimentate si perforate se recomanda echiparea cu un filtru metalic
si impachetarea acestuia cu pietris cu precompactare in spatele perforaturilor. Pietrisul se
introduce atat intre coloana de exploatare si filtru cat si in spatele perforaturilor. Pietrisul
presat in spatele perforaturilor se mai numeste si pietris precompactat.
In cazul in care nu se poate duce pietris si precompacta in spatele coloanei este
recomandabil ca acesta sa fie introdus macar in perforaturi.
Experientele de santier au aratat ca la filtrele impachetate cu pietris in coloana, cu
precompactare in spatele perforaturilor, productivitatea sondei este de 25% pana la 33%
din cea a gaurilor deschise, in timp ce la cele fara precompactare in spatele perforaturilor,
pierderea de productivitate ajunge pana la 95%.
Comportarea filtrelor cu pietris a fost foarte mult studiata si experimental, pe
modele de laborator. In cele ce urmeaza se vor prezenta o parte din rezultatele acestor
experimente.
Astfel, s-a constatat ca o crestere sau descrestere accentuata a debitului duce la o
crestere temporara a cantitatii de nisip produsa. Daca noul debit este apoi mentinut
constant se constata o scadere a cantitatii de nisip produsa.
Cantitatea de nisip produsa depinde foarte mult de ratia pietris-nisip, Rpn:
dp
R pn 
dn

18
 in care: d p este diametrul mediu al pietrisului din impachetare;
d n - diametrul mediu al nisipului din formatia productiva.
De asemenea, la fluctuatii de presiune in sonda (pf creste sau descreste cu 5 bar,
ca la gaz-lift), cantitatea de nisip produsa a crescut de 10 ori pentru Rpn = 6,7 si de 100 de
ori pentru Rpn = 9,4.
Aparitia curgerii bifazice conduce la cresterea si mai mare a cantitatii de nisip
produsa si anume de 60 de ori pentru Rpn = 6,7 si de 2000 de ori pentru Rpn = 9,4.
Reducand debitul de lichid si pastrand debitul de gaze (marindu-se deci R.G.T.)
cantitatea de nisip produsa a scazut. Aceasta se explica prin faptul ca micsorandu-se
numarul de interfete gaz-lichid, este antrenat mai putin nisip din strat.
Apare astfel ca la Rpn mai mari ca 6,7 pentru o anumita conditie de curgere (un
debit dat) podirile primare si secundare sunt stabile pentru geometria existenta si pentru
fortele hidrodinamice existente.
Daca echilibrul de forte este schimbat, au loc instabilitati, podirile se darama si
cantitatea de nisip produsa va fi mai mare pana cand apar noi podiri sub noile conditii
stabilizate. Experimente cu Rpn cuprinse intre 5 si 6 au pus in evidenta o diminuare a
cantitatii de nisip produsa in conditii de curgere perturbata (fluctuatii de debit si
presiune). In acest caz apare mai curand o oprire a nisipului decat o podire, tinand seama
de geometria retelei romboedrice.
In favoarea lui Rpn = 5...6 pledeaza si gradul de deteriorare al permeabilitatii
efective a pietrisului in timp (fig. 5).

Fig. 5. Variatia permeabilitatii pietrisului in timp in functie de Rpn

In fig. 5, kpi este permeabilitatea efectiva initiala a pietrisului, iar kpt este
permeabilitatea efectiva a pietrisului dupa un timp t. Se observa ca daca diametrul
pietrisului este mare in interiorul filtrului cu pietris patrund particule de nisip care ii reduc
permeabilitatea. Pentru Rpn mai mici ca 6 conform fig. 5, practic nu exista pericol de
scadere a permeabilitatii pietrisului. Acest criteriu de alegere al pietrisului nu rezolva in
intregime problema, deoarece, dupa cum se vede, daca diametrul pietrisului este egal cu
diametrul nisipului din formatie, permeabilitatea pietrisului dupa un timp t raportata la
cea initiala este egala cu 1 (kpt / kpi = 1); in schimb productivitatea sondei va fi scazuta.

19
 R. J. Saucier deduce pe cale analitica ca daca se reprezinta grafic Rpn=f(kpt/kn),
rezulta diagrama prezentata in figura 6, unde kn este permeabilitatea nisipului din
formatie.

Fig. 6. Raportul permeabilitatii pietris/nisip in functie de Rpn.

Dupa cum se observa din fig. 6, pentru R pn = 5...6 au loc podiri eficiente si
permeabilitatea pietrisului este maxima. La o valoare a lui R pn aproximativ egala cu 10,
particulele de nisip patrund in interiorul pietrisului si datorita migrarii greoaie prin acesta
conduc la blocarea cailor de curgere spre gaura de sonda si deci la micsorarea
productivitatii.
La valori ale lui R pn = 12 ori sau mai mari, nisipul patrunde in impachetarea cu
pietris si se misca din ce in ce mai usor prin acesta. Ca urmare, permeabilitatea pietrisului
creste si acelasi timp se produc cantitati mai mari de nisip. Are loc o scadere continua a
eficientei controlului nisipului.
Ulterior la aceleasi rezultate au ajuns si alti cercetatori din cadrul firmei Exxon
Production Research Company in urma experimentelor efectuate pe un model de
laborator (fig. 7).
Modelul de laborator folosit este un sector de 70 dintr-o sonda cu o coloana
perforata de 7in, echipata cu un filtru mecanic de 2⅞ in, avand grosimea de 30cm si raza
de 1,5m (fig. 8).
Ca nisip de formatie s-a folosit un nisip uniform cu d 50  0,21mm si un coeficien t
de neuniformitate de 1,5, iar ca pietris de impachetare un nisip de cuart cu dimensiunile:
0,25 – 0,42; 0,42 – 0,84; 0,84 – 2,00 si 1,41 – 2,83 mm.
Fluidele vehiculate au fost apa sarata cu o concentratie de 2,5% NaCl si motorina
cu vascozitatea de 2,7 cP.
Pentru a simula curgerea a doua faze s-a folosit bioxidul de carbon.

20
 Fig. 7. Permeabilitatea zonei Fig. 8. Schema modelului de
compacte in functie de Rpn. curgere radiala.

Testele efectuate au aratat ca pierderile de presiune (chiar la debite foarte

mari) prin pietris si filtru, la filtrele impachetate cu pietris in gaura libera, sunt extrem de
mici, in timp ce la filtrele impachetate cu pietris in coloana, cu precompactare in spatele
perforaturilor, apar pierderi mari de presiune la curgerea prin perforaturi.
In cazul filtrelor impachetate in coloana, folosindu-se nisipuri uniforme
(coeficient de neuniformitate de 1,5) si permeabilitate 5 Darcy, s-a constatat ca valoarea
caderilor de presiune prin perforaturi este mai mare in cazul in care numai perforatura
este plina cu pietris, comparativ cu situatia in care avem precompactare in spatele
coloanei si extrem de mare cand perforatura este plina cu nisip din formatia productiva
(fig. 9).

Fig. 9. Efectul plasarii pietrisului Fig. 10. Variatia permeabilitatii perforaturii

asupra productivitatii. in functie de debit la filtrele
impachetate cu pietris in coloana, fara
precompactare in spatele perforaturilor.
S-a constatat, de asemena, ca in situatia cand nu exista precompactare,
deteriorarea permeabilitatii perforaturilor se mentine la valori scazute, pana la atingerea
debitului critic de atenuare a nisipului, dupa care blocarea se accentueaza brusc (datorita
fortelor de frecare care devin mari, antrenand nisipul din strat in perforaturi) si devine
permanenta chiar daca debitul vehiculat scade pana la valori initiale (fig. 10).

21
 In situatia in care exista precompactare, permeabilitatea scade daca debitul creste
ca rezultat al efectului curgerii turbulente. Scazand debitul catre valori initiale,
permeabilitatea perforaturilor protejate de preimpachetare se reface sau chiar va creste
(fenomen observat la mai multe teste) datorita unei usoare curatiri a perforaturilor de
catre fluidul produs (fig. 11).
Studierea comparativa a caderilor de presiune in functie de R pn (fig. 12)
evidentiaza superioritatea completarii cu precompactare fata de completarea numai cu
filtru impachetat.
Indiferent de tipul de completare (cu sau fara precompactare a coloanei perforate)
nu se poate realiza o retinere totala a nisipului din formatia productiva, ci numai o
limitare a migrarii acestuia in gaura de sonda.
Testele efectuate cu nisipuri neuniforme (coeficient de neuniformitate 3,6 si
permeabilitate 90 mD) au scos in evidenta pierderi suplimentare de presiune la interfata
nisip-pietris precompactat, din cauza unei mai mari game a dimensiunilor particulelor de
nisip din strat, care duc la reducerea eficientei podirii. S-a presupus ca aceasta crestere a
presiunii se datoreaza particulelor foarte fine (argila, etc.) care tind sa mareasca caderea
de presiune la interfata nisip-pietris si sa micsoreze productivitatea daca nu pot trece prin
pietris.

Fig. 11. Variatia permeabilitatii Fig. 12. Variatia caderii de presiune

perforaturii in functie de debit la filtrele in perforatura in functie de Rpn.
impachetate cu pietris in coloana, si
precompactare in spatele perforaturilor.

In urma experimentelor efectuate cu acelasi nisip neuniform, dar lipsit de argila,

au rezultat de asemena, caderi de presiune mari. Rezulta ca aceasta cadere de presiune la
interfata nisip-pietris (datorita blocarii partiale a acestei interfete) se datoreaza mai
degraba neuniformitatii nisipului decat prezentei argilelor.
O alta concluzie care a rezultat este ca, desi apare o cadere de presiune
suplimentara la interfata pietris-nisip, nu s-a observat infundarea perforaturilor atata timp
cat ratia pietris-nisip a fost cuprinsa intre 5 si 6. Cand nisipul este neuniform,
percompactarea se impune si mai mult, deoarece caderea de presiune la interfata nisip-
pietris devine mult mai mare, din cauza suprafetei mult mai mici de curgere. Cu cat

22
coeficientul de neuni-formitate este mai mare, cu atat si caderea de presiune este mai
mare. ▲
Efectul curgerii a doua faze. Experimentele de santier arata ca, odata cu cresterea
cantitatii de apa produsa, productivitatea sondelor scade, iar viiturile de nisip se
accentueaza. Aceasta se datoreaza aparitiei perturbatiilor locale de presiune, din cauza
numeroaselor interfete care se misca prin canalele rocii si provoaca miscarea particulelor
mici, precum si dizolvarii materialului de cimentare.
Astfel, experimentele efectuate in cazul filtrului impachetat in coloana fara
precompactare au aratat ca permeabilitatea perforaturilor nu a fost deteriorata in mod
permanent, atata timp cat debitul de apa nu a atins valoarea critica de antrenare a
nisipului din formatie (fig. 13)
Daca debitul scade, are loc o crestere a permeabilitatii perforaturilor catre
valoarea initiala. In momentul in care au aparut si gazele, productia de nisip a inceput sa
creasca, permeabilitatea a scazut brusc, iar blocajul a devenit permanent.
Experimentele efectuate cu nisip precompactat in spatele perfora-urilor au indicat
si in acest caz o crestere a cantitatii de nisip produsa odata cu aparitia curgerii bifazice
(fig. 14).

Fig. 13. Efectul curgerii multifazice Fig. 14. Efectul curgerii multifazice
asupra productivitatii pentru Rpn = 9,6. asupra cantitatii de nisip produsa
pentru Rpn = 15.

Cand ratia pietris-nisip are valori cuprinse intre 5 si 6 efectul curgerii bifazice este
mult atenuat. Se observa ca indiferent daca exista curgere apa-gaze sau apa-titei, efectul
de antrenare al particulelor solide a fost acelasi si a incetat odata cu disparitai curgerii
bifazice.
In cazul nisipurilor neuniforme efectul asupra cantitatii de nisip produs a fost
aproape acelasi, dar s-a observat o scadere a productivitatii insotita de o patrundere mai
adanca a particulelor fine in pietris. Daca dimensiunea pietrisului este necorespunzatoare,
curgerea multifazica poate duce la o infundare permanenta a perforaturilor. ▼
In concluzie, rezulta ca cea mai eficienta metoda de a combate patrunderea
nisipului in sonda si de asigura in acelasi timp pierderi mici de presiune la curgerea
lichidului din strat in sonda este echiparea sondei cu un filtru metalic si impachetarea
acestuia cu pietris in gaura de sonda largita din timpul forajului

23
 In cazul sondelor tubate, cimentate si perforate matoda recomandata este
echiparea cu un filtru metalic si impachetarea acestuia cu pietris cu precompactare in
spatele perforaturilor.
Plasarea pietrisului ca in fig. 4,b – curs Echiparea sondei in dreptul stratului
productiv, conduce totodata la o crestere a productivitatii sondei asa cum se observa din
fig. 15.

De mentionat ca diametrul
gaurii largite trebuie sa fie cu
aproximativ 5....7 in mai mare decat
diametrul coloanei de exploatare.
Amestecarea pietrisului cu
nisipul din formatia productiva, inca
din timpul executarii operatiei de
impachetare, conduce la scaderea
accentuata a permeabilitatii zonei din
vecinatatea gaurii de sonda (fig. 16).

Fig. 15. Influenta razei zonei impachetate asupra

cresterii procentuale a productiei dupa impachetare.

Tinand seama de cele prezentate mai sus, se impune ca in faza de pregatire a

sondei sa se execute lucrari speciale pentru crearea in spatele coloanei de exploatare, in
dreptul intervalului perforat, a unei zone excavate, care ulterior sa fie umpluta cu pietris.
Aceasta se realizeaza prin spalarea perforaturilor si a zonei din spatele coloanei cu
ajutorul unui dispozitiv de spalare cu circulatie, tip BAKER. Schema de ansamblu si de
lucru a acestui dispozitiv este prezentata in figura. 17.
Prin utilizarea acestui dispozitiv se executa intr-un singur mars curatirea dopurilor
din coloana de exploatare si respectiv spalarea perforaturilor si a formatiei productive din
imediata vecinatate a gaurii de sonda pe intrega lungime a intervalului perforat.

Fig. 16. Permeabilitatea amestecului Fig. 17. Dispozitiv de spalare in spatele

24
 pietris – nisip. coloanei in dreptul intervalului perforat:
a – pozita de introducere a aparatului;
b – ridicarea si rotatirea 900 la dreapta,
blocheaza aparatul in pozitia de lucru -
spalare in spatele perforaturilor;
c – circulatie inversa, posibil si avansare cu
circulatie inversa; d – extragerea aparatului.

Introducerea pietrisului numai in perforaturi se recomanda numai la debite mici

de productie. In cazul nisipurilor neuniforme aceasta tehnica trebuie evitata.
Pentru transportul pietrisului in cazul operatiilor de precompactare sau de
impachetare a filtrelor se foloseste un fluid preparat din apa dulce sau sarata sau produse
petroliere in care se adauga stabilizatori pentru argile si agenti pentru cresterea portantei.
Pentru spargerea gelurilor folosite la transportul pietrisului destinat impachetarii se
utilizeaza acizi sau enzime.
Injectia de pietris se va face la ratii fluid-pietris cat mai mici.
Injectia la ratii mari conduce la aparitia unor fenomene care pot influenta negativ
productivitatea sondei si controlul nisipului dupa cum urmeaza:
a) Curgerea turbulenta care are loc in lungul tevilor de extractie pana la formatia
productiva conduce la o agitare puternica a pietrisului aflat in suspensie. Ca urmare a
acestei agitari, particulele de pietris colturoase se pot sparge sau rotunji ca efect al
ciocnirii reciproce dintre acestea a frecarilor cu peretii tevilor de extractie, al impactului
cu peretii coloanei de exploatare (la iesirea din mufa de incrucisare a circulatiei) si al
strangularii curgerii la nivelul intrarii in perforaturi. In aceasta situatie granulatia fina a
pietrisului va diferi de cea proiectata, fapt care face ca eficienta controlului nisipului sa
scada simtitor.
b) Injectarea pietrisului cu debite mari de fluid si in concentratii scazute
favorizeaza transportul acestuia la distante mari de gaura de sonda si amstecarea cu
nisipul din formatia productiva. Aceasta face ca permeabilitatea amestecului pietris-nisip
de formatie sa scada foarte mult, chiar si la procente volumetrice relativ mici de nisip de
formatie in pietris (fig. 16).
c) Formarea unor zone de canalizare preferentiala a fluidului de transport.
d) Cresterea prematura a presiunii de injectie si finalizarea operatiunilor de
injectie inainte de realizarea unei compactari corespunzatoare a formatiei productive.
Pentru evitarea aspectelor negative prezentate mai sus este necesar sa se
foloseasca fluide de transport cu vascozitate mare (200 – 1000 cP), fluide care permit
pomparea pietrisului la debite de 80 – 160 l/min, in concentratie de 1300 – 1800 kg
pietris/m3 fluid transport. De asemena, se recomanda ca fluidul care transporta pietrisul sa
fie trecut printr-un filtru de 2 (1 = 10-3mm).
Pe baza celor prezentate mai sus se recomanda ca diametrul mediu al pietrisului
sa fie de 5...6 ori mai mare ca diametrul mediu al nisipului din formatie:
d 50p  5  6 d 50n
Ca diametru mediu se considera d 50 (corespunzator procentului in greutate de
50%) de pe curba de compozitie granulometrica.
Filtrele utilizate la operatiile de impachetare sunt filtre cu slituri, filtre cu
infasurare de sarma inox, etc.

25
 Referitor la diametrul exterior al filtrelor impachetate in coloana se precizeaza ca
un diametru exterior cat mai apropiat de diametrul interior al coloanei nu reprezinta o
solutie optima pentru completarea sondei. Cand se dispune de un filtru cu suprafata libera
de curgere corespunzatoare, diametrul exterior al filtrului nu este necesar sa depaseasca
diametrul exterior al tevilor de extractie.
Acest aspect apare deoarece:
- existenta unui spatiu inelar mare reduce posibilitatea formarii in timpul
operatiei a dopurilor suspendate in spatele filtrelor;
- o rezerva de pietris mai mare, plasata in spatiul inelar de deasupra filtrului,
permite umplerea prin segregare a eventualelor goluri care pot aparea de-a
lungul filtrului in timpul injectiei de pietris;
- jocul radial de minim 1 in dintre filtru si coloana permite degajarea ulterioara
prin spalare a filtrelor blocate sau deteriorate;
De asemenea, este bine sa se centreze filtrul in gaura de sonda, pentru a-i mari
rigiditatea si a asigura o impachetare uniforma.

Metode chimice de prevenire si combatere a viiturilor de nisip

Metoda consta in retinerea nisipului in strat, prin consolidarea rocii aflata in zona
din imediata apropiere a peretilor gaurii de sonda cu ajutorul rasinilor sintetice sau a
materialelor plastice ca materiale de cimentare.
Acestea trebuie sa prezinte urmatoarele proprietati:
- sa nu reactioneze cu fluidele din zacamant sau cu fluidele folosite la operatiile
de stimulare a formatiei (acidizari, fisurari, etc.);
- sa prezinte o reducere mica de volum in timpul intaririi;
- sa posede puternice proprietati de umectare si adeziune;
- sa nu reactioneze cu produsii de reactie in timpul polimerizarii.
Rasinile folosite se impart in doua mari grupe: rasini la care agentul de intarire
este adaugat acestora la suprafata, inainte de a fi introduse in sonda (rasini activate intern)
si rasini la care agentul de intarire este introdus dupa ce acestea au fost injectate in
formatie (rasini activate extern). Rasinile pot fi de tip epoxidic, furanic si fenolic.
Pentru a se obtine o eficienta maxima a procesului de consolidare trebuie realizate
urmatoarele deziderate:
- rezistenta mare la compresiune si permeabilitate mare a matricei rezultate;
- rezistenta buna la actiunea fluidelor din formatie si a fluidelor de stimulare;
- timp redus de intarire (polimerizare);
- timp minim de preparare la sonda;
- presiune redusa de injectie.
Consolidarea cu ajutorul rasinilor sintetice se face dupa urmatoarele procedee:
1) Procedeul prin care nisipul (pietrisul) se amesteca cu rasina la suprafata, dupa
care are loc transportul in formatia productiva.
Procedeul se realizeaza in doua variante:
- se injecteaza in formatia productiva un amestec de nisip si rasina, dupa care
urmeaza injectia agentului de intarire;

26
 - se injecteaza in formatia productiva un amestec format din nisip, rasina si
agent de intarire.
2) Procedeul prin care rasina se injecteaza direct in formatie.
Si acest procedeu se realizeaza in doua variante:
- se injecteaza in formatia productiva rasina urmata de injectia agentului de
intarire;
- se injecteaza in formatia productiva rasina amestecata de la suprafata cu
agenul de intarire.
Rasina consolideaza granulele de nisip din strat sau cele din nisipul de injectie,
formand o retea rezistenta, poroasa si permeabila pe o anumita distanta de la peretele
gaurii de sonda, cu actiune efectiva de retinere a nisipului din strat.
In cursul procesului de intarire a rasinii are loc un fenomen de contractie sau de
concentrare a rasinii care, prin polimerizare se separa din solutie si incepe sa se ingroase.
Rasina separata de solvent umecteaza preferential granulele de nisip, adera la
suprafata lor imbracandu-le intr-o pelicula subtire, iar restul se aduna in spatiile
pendulare, sub efectul fortelor capilare, constituind cimentul de legatura pentru granulele
de nisip.
Prin separarea rasinii din solutia de tratare, care contine peste 75 – 80%
ingredienti nereactivi, dupa ce se inchieie procesul de solidificare a rasinii, in roca
ramane un volum de pori, umplut temporar cu lichidul care a alcatuit solutia de tratare,
dar care nu a participat la procesul de consolidare si care poate fi evacuat din porii rocii
consolidate.
Solutia folosita la consolidarea cu mase plastice este compusa din: rasina
sintetica, solvent si aditivi.
Solventul are rolul de a dilua rasina si in acest scop se foloseste benzenul.
Aditivii (agenti de intarire, catalizatori, etc.) se folosesc pentru:
- reglarea timpului de reactie, astfel incat rasina introdusa in strat sa se
solidifice dupa un timp bine determinat de la injectarea in porii rocii;
- umectarea nisipului;
- stabilizarea argilelor;
- evacuarea apei interstitiale;
- marirea rezistentei retelei consolidate.
In România se aplica consolidarea pe cale chimica corespunzatoare primului
procedeu. Metoda consta in injectarea in formatia productiva a unei cantitati de nisip de
cuart pana aproape de compactarea formatiei, dupa care urmeaza injectia unei cantitati de
nisip umectat cu rasina plus agentul de intarire.
Metoda se aplica cu rezultate bune in sonde cu intervale deschise de maximum 8
m. Aceasta limitare se datoreaza posibilitatii reduse de a realiza – in cazul stratelor cu
grosime mare – un manson permeabil si rezistent de grosime constanta, pe intreg
intervalul perforat.
Rezultate mai bune se pot obtine in cazul sondelor la care cantitatea de nisip
evacuata din strat a fost mica si in care se reuseste ca prin injectia prealabila de nisip
neumectat sa se realizeze compactarea formatiei, conditie necesara si obligatorie pentru
consolidarea cu mase plastice.
Metoda se poate aplica si in cazul formatiunilor “murdare” si neconsolidate,
deoarece prin injectia de nisip cu fluide pe baza de apa sarata tratata cu clorura de potasiu

27
sau clorura de calciu se realizeaza protejarea particulelor argiloase impotriva hidratarii si
indepartarea acestora din jurul gaurii de sonda. Mansonul filtrant, format din nisipul
consolidat cu rasina, are o permeabilitate mai mare decat cea a formatiunii productive (
cca. 10 – 40 D, in functie de granulatia nisipului de compactare).
De asemenea, metoda conduce la rezultate satisfacatoare si la sondele care, prin
extragerea unor cantitati mari de material solid din stratul productiv, prezinta o lipsa
accentuata sau totala de aflux, datorita prabusirii capacului marnos.
In acest caz este necesar ca operatia de compactare sa fie realizata cu cantitati mari
de nisip de cuart, deoarece numai in acest mod se creeaza posibilitatea punerii in
comunicatie a zonei de strat nedeteriorata cu gaura de sonda.
In urma unor astfel de operatii, sondele pot produce la debite nerestrictive, fara
dificultati provocate de viiturile de nisip.
Dupa scurgerea intervalului de timp necesar intaririi rasinii, se controleaza talpa
cu tevile de extractie. In cazul in care in coloana se gaseste un dop de nisip consolidat, se
va proceda la frezarea acestuia pana la eliberarea intregului interval perforat. In cazul
sondelor cu coloane defecte in intervalul perforat, frezarea dopului de nisip consolidat nu
mai este necesara. Lasarea unui dop de nisip consolidat in partea de jos a perforaturilor pe
o inaltime egala cu jumatate din intervalul deschis este oportuna prin reducerea
procentului de impuritati fluide extrase.
Sonda va fi repusa in productie cu un debit restrictiv, timp in care in formatia
productiva se va realiza podirea naturala a nisipului din strat in spatele zonei de pietris
injectat pentru precompactare. Dupa scaderea procentului de impuritati sub 0,2% se poate
trece la marirea debitului.

28
 ▼
Tevile de extractie

Tevile de extractie se utilizeaza la toate sistemele de exploatare a

sondelor. Garnitura de tevi de extractie sustine echipamentul de fund si
asigura ascensiunea fluidelor din strat pana la suprafata. Aceasta indeplineste
mai multe roluri si anume :
- asigura, printr-o alegere judicioasa a diametrului si lungimii ei,
folosirea rationala a energiei de zacamant;
- permite circulatia fluidelor din coloana in tevi si invers, pentru
pornirea sau omorarea sondelor;
- protejeaza coloana de exploatare impotriva actiunii corozive sau
abrazive a fluidelor in miscare;
- permite efectuarea operatiei de pistonare la punerea in productie a
sondei;
- protejeaza coloana de exploatare (atunci cand se lucreaza cu packere),
in cazul unor operatii sub presiune in sonda.
Tevile de extractie se construiesc din tuburi de otel fara sudura, laminate
si trase la cald prin matrite.
Conditiile de lucru din sonde fiind foarte diferite, este necesar sa se
utilizeze tevi de extractie confectionate din oteluri capabile sa suporte
solicitarile la care sunt supuse si actiunile mediului in care lucreaza. In acest
sens, tevile de extractie se confectioneaza din :
- otel grad H 40 si J 55 pentru conditii normale de lucru si adancimi
medii;
- otel grad C 75 si C 95 pentru mediu coroziv salin, combinat cu H2S si
CO2 si adancimi medii si mari de lucru;
- otel grad N 80 pentru mediu coroziv salin si adancimi medii si mari;
- otel grad P 105 pentru mediu normal si adancimi foarte mari.
Caracteristicile de rezistenta ale otelurilor din care sunt confectionate
tevile de extractie sunt prezentate in tabelul 1.
Conform standardului Institutului American de Petrol (API) Spec. 5
CT tevile de extractie se executa in urmatoarele clase de rezistenta: H 40, J
55, L 80, N 80, C 90, T 95 si P110. ▲

29
 Tabelul 1

Caracteristicile de rezistenta ale otelurilor pentru tevi de extractie

Marca otelului sau Rezistenta minima la Limita minima de Observatii

clasa de rezistenta rupere, curgere,
N/mm2(kgf/mm2) N/mm2(kgf/mm2)
D 660 (66,0) 380 (38,0) σc = (0,6 – 0,7) σr
H 40 424 (42,4) 281 (28,1) σa = 0,8 σc
J 55 527 (52,7) 387 (38,7) σa - rezistenta
C 75 668 (66,8) 527 (52,7) admisibila (care
C 95 738 (73,8) 668 (66,8) se ia in calcul)
N 80 703 (70,3) 562 (56,2 σr – rezistenta
P 105 844 (84,4) 738 (73,8) minima la rupere

▼
Indicii 40, 55,.........,105 sunt legati de calitatea otelului si ei
reprezinta efortul unitar minim de curgere in 103 psi (1 psi = 0,06895 · 10-2
daN/mm2 ).
De exemplu pentru otelul P 105 , σcmin = 105·103 psi sau σcmin = 105 ·
103 · 0,06895 · 10-2 = 72,3975 daN/mm2.
Pentru calculele de rezistenta, la toate otelurile, efortul unitar admisibil
este σa = 0,8 σc.
Se construiesc tevi de extractie cu diametrul nominal de : 1,050 ; 1,315 ;
1,660 ; 1,900 ; 2,063 ; 2 3/8 ; 2 7/8 ; 3 1/2 ; 4 si 4 1/2 in. Prin diametrul
nominal se intelege diametrul exterior al corpului tevii.
In schele se mai utilizeaza ca diametru nominal si diametrul interior
(dupa vechiul sistem).
Lungimea tevilor de extractie este cuprinsa intre intervalele 6,10....7,32
m si 8,53.....9,75 m. Al doilea interval este cel mai frecvent si se poate
considera o lungime medie de 9 m.
Dupa tipul filetului si al imbinarilor, tevile de extractie se pot incadra in
urmatoarele grupe :

Tevi de extractie cu capete neingrosate (non-upset tubing sau NU)

(fig. 1, a). Se fabrica conform API Std. 5A si 5AX.
Acestea au filetul rotunjit API (cu unghiul flancurilor de 600 si
conicitatea 1:16 ) si mufe exterioare separate. Prin filetare, rezistenta tevilor
scade cu 15-20 % fata de rezistenta corpului in portiunea nefiletata. Se
folosesc la sondele cu adancime mica.

30
 Fig. 1. Tevi de extractie.

▼
Tevi de extractie cu capete ingrosate la exterior (external-upset
tubing sau EU) (fig. 1, b). Se fabrica conform API Std. 5A si 5AX si au
acelasi filet ca si tevile neingrosate.Tevile de extractie cu capetele ingrosate,
pentru acelasi diametru nominal, au o sectiune utila in dreptul filetului cu
30-60 % mai mare decat cele cu capete neingrosate, fapt pentru care suporta
sarcini superioare si pot fi folosite la sonde cu adancimi mari si la presiuni
mari.
La tevile de extractie cu capete ingrosate filetul se poate executa fie cu
lungime normala (filet normal), fie cu lungime mai mare (filet lung), pentru
imbinari cu rezistenta mai mare.

Tevi de extractie cu mufe din corp (integral joint). Acestea sunt

prevazute cu imbinari speciale tip Extreme Line, Omega, Hydrill etc. (fig. 2)
si sunt folosite la sondele de mare adancime (in mod deosebit pentru sondele
cu presiuni mari de gaze).
Se folosesc ca tevi paralele sau tevi interioare, cand se introduc in
sonda mai multe randuri de tevi.
Acestea prezinta avantajul ca pentru acelasi diametru nominal al tevii au
un diametru exterior al mufei mai mic, putandu-se introduce in coloane cu
diametru mic. ▲

31
 Fig. 2. Tevi de extractie cu imbinari speciale:
a – Extreme Line; b – Hydrill; c – Omega.

Observatii :
1) In afara de forma filetului (rotunda, trapezoidala), pentru a se evita
infiletarea gresita a diverselor tipuri de filete, este necesar sa se cunoasca si
numarul de pasi pe in (25,4 mm) si anume :
- filetul API pentru tevi cu capete neingrosate are 10 pasi/in pentru
diametrele de 1,05 - 3 ½ in si 8 pasi/in pentru diametrele de 4 - 4 ½ in;
- filetul API pentru tevi cu capete ingrosate are 10 pasi/in pentru diametrele
de 1,05 - 1,9 in si 8 pasi/in pentru diametrele de 2⅜ - 4 ½ in;
- filetul trapezoidal Extreme-Line are 6 pasi/in pentru diametrele de 2⅜ -
3 ½ in;
- filetul trapezoidal Omega are 8 pasi/in pentru diametrele de 1,05 - 1,9 in
si 6 pasi/in pentru diametrele de 2⅜ - 4 ½ in;
- filetul trapezoidal Hydrill CS are 8 pasi/in pentru toate diametrele. ▼
2) La sondele in eruptie naturala si eruptie artificiala care produc fluide
corozive (apa sarata, H2S, CO2) si la sondele de injectie de apa reziduala

32
trebuie utilizate numai tevi de extractie acoperite la interior cu rasini
epoxidice sau fenolice si cu mase plastice.
3) Tevile de extractie nu se vor folosi la operatii de frezare a dopurilor de
ciment sau a altor scule si materiale ramase in sonda.
Siul tevilor de extractie. La partea inferioara a tevilor de extractie se
monteaza un siu numit si sabot (fig. 3) care are diametrul interior d3 mai mic
decat al tevilor.

Acesta are urmatoarele functiuni :

- protejeaza capatul inferior al tevilor si
constituie un ghidaj la introducerea
acestora in sonda ;
- retine diferitele scule scapate accidental in
sonda (pistoane, sabloane, curatitoare
depafarafina etc.), permitand totodata
trecerea prin el a manometrului de fund,
aparatelor de luat probe etc. ;
Fig. 3. Siu pentru tevi de - ghidajul conic interior ghideaza aparatele
extractie
mentionate mai sus la extragere ;
▲

33
 CAPETE DE ERUPTIE

Pentru a realiza etansarea intre tevile de extractie si coloana de

exploatare si pentru dirijarea si controlul curgerii fluidelor prin tevile de
extractie, la gura sondei se foloseste o instalatie alcatuita din :
- dispozitivul de suspendare a tevilor de extractie ;
- capul de eruptie propriu-zis.
Dispozitivul de suspendare a tevilor de extractie. Dispozitivul de
suspendare a tevilor de extractie (denumit in santier si tubing head sau oala
de etansare se monteaza pe flansa de etansare a coloanei de exploatare si
serveste atat la suspendarea tevilor de extractie cat si la etansarea spatiului
inelar dintre acestea si coloana de exploatare.
Este prevazut cu doua brate laterale asezate la 1800 unul de altul, care
permit controlul presiunii din coloana sau pomparea de fluide in scopul
pornirii sau omorarii sondei.
Dispozitivele pentru suspendarea tevilor de extractie sunt de doua tipuri:
- tipul I, pentru presiuni de 140 si 210 bari, cu suspendarea tevilor in
flansa dubla (fig.1) ;
- tipul II, pentru presiuni de 210, 350, 700 si 1050 bar, cu suspendarea
tevilor de extractie in boneta (fig.2).

Fig. 1. Dispozitiv pentru sustinerea Fig. 2. Dispozitiv pentru sustinerea

tevilor de extractie tip I :
1 - flansa dubla; 2 - boneta;
3 - mufa tronconica de sustinere;
4 - inel de etansare; 5 – piulita pentru
fixarea mufei; 6 – garnituri inelare;
7 – supapa de contapresiune
tevilor de extractie tip II:
1 – falnsa dubla; 2 – boneta; 3 – agatator
4 – element pentru etansare exterioara;
5 – surub de blocare

34
 Dispozitivul tip I se recomanda la sondele la care, se poate da la o parte
prevenitorul si se poate monta capul de eruptie cu tevile de extractie
deschise.
Etansarea spatiului inelar se realizeaza prin piesa tronconica 3 (piatra).
Pe exteriorul conic sunt practicate doua canale in care se fixeaza garniturile
de etansare 6. Etansarea este asigurata si prin strangerea piulitei 5, care
preseaza piatra in locasul sau.
La partea superioara piatra este prevazuta cu un filet in care se
insurubeaza un protector, care are rolul de a proteja filetul impotriva
loviturilor, in timpul introducerii sau extragerii diferitelor scule sau
dispozitive in tevile de extractie.
Cand se extrag tevile de extractie, in acest filet se insurubeaza bucata de
manevra (suveiul).
Dispozitivul tip II da posibilitatea manevrarii tevilor de extractie sub
presiune. Suspendarea tevilor de extractie se face in agatatorul 3 (hanger),
infiletat in boneta 2. Etansarea spatiului inelar se realizeaza cu o piesa
speciala de etansare 4, cu garnituri, care este presata in locasul sau cu
suruburile de blocare 5.Dispozitivul asigura o etansare mai buna a spatiului
inelar la presiuni mari.
La ambele tipuri de dispozitive se poate monta o supapa de
contrapresiune (fig.3) care asigura inchiderea sondei in scopul efectuarii
unor reparatii la echipamentul de suprafata. Folosirea acesteia inlatura
necesitatea de a omori sonda; deci evita colmatarea stratului productiv si
reduce timpul de oprire al sondei.
Introducerea si extragerea supapei de contrapresiune se face cu ajutorul
dispozitivului din figura 4, care poate lucra sub presiune montat peste flansa
ventilului 5 (fig.5). Flansa 6 se aseaza peste ventilul de deasupra capului de
eruptie. Prin intermediul ventilelor 7 se egalizeaza presiunea din capul de
eruptie pe capetele tijei 5, astfel ca aceasta poate fi rotita si manevrata pe
verticala manual, cu ajutorul unui cleste.
Prin intermediul dispozitivului de legarura 8 din capatul inferior, se
introduce o supapa de contrapresiune sau un dop in agatatorul de tevi.

Capul de eruptie propriu-zis. Este compus dintr-un ansamblu de

armaturi si robinete care se monteaza deasupra dispozitivului de sustinere a
tevilor de extractie si are urmatoarele functiuni:
- permite inchiderea sondei;
- permite reglarea debitului de fluide al sondei cu ajutorul duzelor;
- permite circulatia fluidelor din spatiul inelar in tevile de extractie
si invers;

35
 Fig.3. Supapa de contrapresiune
Fig.4. Dispozitiv pentru introdus si extras
supape de contrapresiune:
1 – dop; 2 – cep de introducere;
3 - cep de extragere; 4 – reductie
cu flansa; 5 – tija; 6- flansa;
7 – ventil; 8 – dispozitiv de
legatura;

- permite masurarea presiunii si temperaturii la gura sondei.

Capul de eruptie se construieste din otel de calitate superioara, deoarece
pe langa faptul ca suporta presiunea existenta in sonda, el trebuie sa reziste si
la actiunea coroziva a apei sarate, care insoteste titeiul, sau la actiunea
abraziva a nisipului antrenat din strat. Cand se ridica tevile de extractie prin
bacurile inchise ale prevenitorului suporta si greutatea acestora (vezi punerea
in productie a sondelor de mare adancime).
Capetele de eruptie se construiesc pentru presiuni de lucru de:140, 210,
350, 700 si 1050 bar. La zacamintele noi se aleg capete de eruptie a caror
presiune de lucru este mai mare sau cel putin egala cu presiunea de strat
initiala.

36
 Din punct de vedere constructiv, capetele de eruptie se prezinta in doua
variante :
- tip CEA, capete de eruptie asamblate cu un singur brat (CEA 1) sau cu
doua brate (CEA 2) (fig.5);

Fig.5. Cap de eruptie cu doua brate:

1 – dispozitiv pentru sustinerea tevilor de extractie; 2 – ventil principal; 3 – cruce; 4 – ventil pe brat;
5 – ventil pentru pistonat; 6 – baston; 7 – supapa de retinere; 8 – dispozitiv de reglare a debitului;
9 – dop de 3 in; 10 – flansa pentru introducerea curatitorului de parafina.

- tip CEM, capete de eruptie monobloc, cu un singur brat, cu un singur

robinet pe linia principala (CEM 11) (fig.6) sau cu doua robinete pe
linia principala (CEM 12).

Capetele de eruptie asamblate pot

sa aiba sau sa nu aiba legatura
coloana-tevi de extractie (baston).
Capetele de eruptie CEA 1- cu
un brat - pentru presiuni de 140, 210
si 350 bar se folosesc la sondele care
nu prezinta pericol in exploatare si la
care opririle necesare pentru diverse
lucrari de suprafata nu pun probleme
in functionarea sondelor.
Fig.6 Cap de eruptie monobloc.

Capetele de eruptie CEA 2 - cu doua brate - pentru presiuni de 210,

350, 700 si 1050 bar se folosesc la sondele cu dificultati in exploatare, la
care pentru siguranta sunt necesare doua cai de dirijare a productiei sau

37
eventual de omorare a sondei si la sondele de mare adancime. Se construiesc
cu doua robinete principale si cu unul sau doua robinete pe brate.
Capetele de eruptie monobloc prezinta avantajul ca sunt mai usoare
decat cele asamblate si elimina numarul mare de etansari metalice dintre
robinete si corpul capului de eruptie, etansari care in cazul unor defectiuni de
montaj sau sub efectul presiunii fluidelor care curg prin ele, eventual si al
unor agenti puternic corozivi, pot sa cedeze.
Prezinta dezavantajul ca sunt mai greoaie pentru transport si montaj,
neputandu-se demonta in parti componente si nu permit inlocuirea unor parti
defecte.
La ambele tipuri se poate adapta la partea superioara dispozitivul pentru
introducerea si extragerea sub presiune a supapei de contrapresiune (fig.4).
Supapa de retinere (numita in santier si rückschlag) 7, permite trecerea
fluidelor numai intr-un singur sens (spre coloana sondei) (fig.7).
Atunci cand se omoara sonda prin circulatie, folosirea ei pe intrarea
fluidului de omorare in capul de eruptie este obligatorie, deoarece impiedica
intoarcerea fluidului introdus sub presiune dupa oprirea pomparii sau in alte
cazuri accidentale (spargerea conductei prin care se face pomparea etc.).
Duzele sunt ajutaje cu ajutorul carora se regleaza debitul de titei si de
gaze al sondei. Ele pot fi fixe sau reglabile.
- Duza fixa 4 se monteaza in capul de eruptie intr-un locas numit
portduza (fig.8), fiind construita dintr-un corp de otel masiv, rezistent la
abraziune sau din materiale mineralo-ceramice de mare duritate.

Fig.7. Supapa de retinere: Fig.8. Locasul portduza:

1 – corp; 2 – supapa; 3 – arc; 1 – corpul locasului; 2 – caseta duzei;
4 – garnitura; 5 – piulita; 3 – siguranta duzei; 4 – duza; 5 – zona
filetata.

38
 - Duza reglabila (fig.9) permite obtinerea unor sectiuni diferite de
trecere a fluidului prin manevrarea tijei 1, care schimba pozitia acului 2, fata
de scaunul 3.
Se foloseste la punerea in productie a sondelor pana la curatirea stratului
de noroi sau nisip, deoarece duzele fixe se infunda usor cu impuritatile
venite din strat, precum si la operatiile de omorare a sondelor.

Fig.9 Duza reglabila

Capete de eruptie pentru exploatare duala. In cazul exploatarii

simultane si separate a doua strate cu doua randuri de tevi de extractie, se
foloseste un cap de eruptie dual (fig.10) care asigura sustinerea si etansarea
celor doua garnituri de tevi si dirijarea separata a fluidelor extrase.
Dispozitivul de suspendare a tevilor de extractie (fig.11) este astfel construit,
incat cele doua garnituri de tevi sa poata fi introduse independent una de
alta.
Fiecare garnitura de tevi se fixeaza in cate un semicilindru masiv 2,
prevazut la extremitati cu filet pentru tevi, iar la mijloc cu un filet special
pentru montarea unei supape de contrapresiune sau a unui dop.
Semicilindrii sunt prevazuti cu 2-3 garnituri de etansare in flansa dubla
si de asemenea, cu elemente de etansare in flansa superioara (boneta). In
filetul superior al semicilindrilor se insurubeaza piesa 3, asemanatoare
protectorului si care are rolul de a etansa in boneta.

39
 Fig,10. Cap de eruptie dual:
1 - dispozitiv pentru sustinerea tevilor
de extractie; 2 – boneta; 3 - cruce;
4 – ventil pe brat; 5 – dispozitiv pentru
reglarea debitului.
Fig.11. Dispozitiv pentru suspendarea tevilor
de extractie dual:
1 – flansa dubla; 2 – element de sustinere
(piatra); 3 – protector.

La partea superioara a capului de eruptie se poate monta dispozitivul

pentru introducerea si extragerea sub presiune a supapelor de contrapresiune,
precum si instalatia pentru manevra in sonda sub presiune a dispozitivelor
introduse cu sarma.

40
 Packere

Packerele sunt dispozitive care impiedica comunicatia dintre tevile de

extractie, prajini de foraj, coloane pierdute, etc. si coloana de tubaj a sondei
sau peretii gaurii de sonda, in care acestea se fixeaza. Primele sunt cunoscute
sub numele de packere de coloana, iar ultimele, fixate in teren, sub numele
de packere de teren.
In tehnologia moderna de extractie a titeiului si gazelor packerele sunt
folosite la un numar foarte variat de operatii, cum ar fi:
- exploatarea simultana si separata a doua sau mai multe strate;
- executarea unor operatii de injectie sub presiune in strat pentru
protejarea coloanei de exploatare;
- injectarea de abur, pentru izolarea spatiului inelar;
- testarea stratelor cu ajutorul probatoarelor de strat;
- punerea in productie prin pistonare, pentru a realiza o pornire mai
rapida si mai economica.
Dupa modul de folosire, packerele se impart in doua categorii:
packere de tip permanent si packere de tip recuperabil.
Packerele de tip permanent se folosesc la probele de productie la
sondele de mare adancime si marine, la exploatarea simultana si separata a
doua sau mai multe strate etc. Odata introduse in sonda, acestea nu se mai
pot extrage; de aceea, se contruiesc din materiale frezabile, pentru a putea fi
indepartate din sonda in cazuri accidentale.
Dupa modul de fixare packerele se clasifica astfel:
- packere cu fixare mecanica, prin manevre de rotire, manevre
verticale sau o combinatie a acestora;
- packere cu fixare hidraulica, prin crearea unor presiuni in tevi;
- packere cu fixare prin actiunea unei explozii lente – in special in
cazul packerelor permanente;
- packere cu fixare termica, provocata de injectia unui agent termic,
in special la sondele de injectie de abur.
Dupa sistemul de fixare avem:
- packere cu bacuri;
- packere fara bacuri (cu picior, cu ancora, cu actionare prin
expandare hidraulica sau termica).

41
 Calculul fixarii packerelor

Pentru determinarea rezultantei fortelor care actioneaza asupra unui

packer, se considera ca sens pozitiv sensul gravitational.
De asemenea, se considera ca diametrele interior si exterior al tevolir
cu care s-a introdus packerul sunt egale cu ale corpului de fixare (teava
interioara) a packerului, neglijandu-se prezenta mufelor.
Fortele care actioneaza asupra unui packer sunt urmatoarele
1.Forta de compresiune, G, care trebuie lasata pe packer, dupa fixarea
acestuia, pentru asigurarea etansietatii. Aceasta forta rezulta din lasarea pe
packer a unei parti din greutatea tevilor cu care s-a introdus in sonda.
2.Forta de presiune, F1, care actioneaza in spatiul inelar deasupra
packerului (fig.1)


F1 
4
D i
2

 d e2 p c (1)

Fig. 1. Schema unui packer fixat in coloana

1. Forta de presiune, F2, care actioneaza sub packer:


F2 
4
D i
2

 d e2 p t (2)
2. Forta de presiune, F3, care actioneaza asupra sectiunii pline a
tevilor:

42
 
F3 
4
d 2
e 
 d i2 p t (3)
in care:
Di – diametrul interior al coloanei in care se fixeaza packerul, m;
di, de – diamerul interior respectiv exterior al tevilor de extractie, m;
pt , pc – presinea din interiorul tevilor respectiv din coloana calculata
la nivelul packerului, N/m2.
pc  Hg
unde: H este adancimea de fixare a packerului, m;
ρ- densitatea lichidului din sonda, in momentul fixarii, kg/m3.
In ceea ce priveste pt , exista doua situatii:
- operatii de injectie sub presiune, la care:
pt  pinj  H inj g
unde pinj este preiunea deinjectie la suprafata, in metri , iar  inj – densitatea
lichidului injectat.
- operatii de denivelare, la care
pt = ( H – H0 ) g

unde H0 este adancimea de denivelare.

5. Forta de umflare,Fu,datorita variatiei de presiune.
In timpul operatiilor in sonda,pe langa G,F1,F2 si F3,mai intervin si
fortele rezultate din variatia diferentei de presiune dintre interiorul si
exteriorul tevilor de extractie.
Presiunea interioara din tevile de extractie produce atat marirea
diametrului interior al acestora,deci o umflare (balonare),cat si o flambare
(buclare) a tevilor (fig.2).
Fenomenului de umflare generat de presiunea in tevi i se opune efectul
presiunii din coloana.Tevile de extractie fiind fixate in capul de eruptie tind
din cauza umflarii lor,conform legii generalizate a lui Hooke,sa traga in sus
de packer cu o forta Fu care rezulta din relatia:

 ptm d i p cm * d e 
Fu =    at (4)
 2t 2t 

in care :
Δ ptm - diferenta dintre presiunea medie din interiorul tevilor de
extractie in timpul operatiei si presiunea medie din tevi in momentul fixarii
packerului,N/m2;
Δ pcm - are aceeasi semnificatie ca mai sus,cu deosebirea ca referirea se

43
 face la coloana,N/m2;
t - grosimea peretelui tevilor de extractie,m;
at - aria sectiunii metalice a tevilor de extractie,m2;
μ - coeficientul lui Poisson (μ = 0,3).
Presiunea medie se ia pe baza mediei aritmetice intre presiunile de la
suprafata si presiunile din dreptul packerului.
Fu este orientata in sus cand Δ ptm > Δ pcm .
6. Forta Ff,datorita efectului de flambaj in spirala (buclare).
Fenomenul de flambare apare ori de cate ori printr-un tub liber la un
capat se vehiculeaza un fluid sub presiune.
Intr-un fel,cazul tevilor de extractie libere,la capatul de jos si supuse la
presiune,este o reciproca a principiului manometrului: un tub incovoiat si
inchis la un capat,sub presiune tinde sa se indrepte.In cazul de fata,un tub
drept si liber la capat sub presiune, tinde sa se incovoaie (flambeze).Forta
care produce flambarea se poate pune in evidenta imaginandu-se situatiile
prezentate in fig.2.

Fig.2 Ilustrarea grafica a fenomenului de flambare datorita presiunii interioare.

Trecerea din pozitia a in pozitia b este evidenta.Exercitand presiune in

interiorul tubului,pentru a mentine capacul 2 la o distanta extrem de mica de
d e2
tubul 1,trebuie sa se actioneze asupra resortului cu o forta F’’ = pt
4
Pentru o anumita presiune F” = F’, resortul este la fel de intins si este de
asteptat ca tubul 1 sa arate in pozitia c la fel ca in pozitia b, adica sa

44
flambeze.Figura 2, c pune in evidenta totodata si marimea fortei care
provoaca flambajul (buclarea) : aria sectiunii libere a tevilor multiplicata cu
presiunea interioara.Daca tubul din figura 2 ar arata ca in fig.3, a sau 3, b
evident ca forta care ar provoca flambajul ar fi asa cum s-a aratat mai sus:

d e2
F” = pt (5)
4

Fig.3 Influenta sectiunii capatului liber asupra fenomenului de flambare.

Fenomenul de flambare al tevilor conform fig.3 este insa influentat in acest

caz de presiunea care actioneaza pe suprafata de trecere de la un diametru la
altul.
Tinand seama de cele prezentate mai sus rezulta pentru forta de flambaj
urmatoarea relatie:


Ff = de2 ( pt – pc )
4

Daca presiunea in tevi si in coloana la nivelul packerului a variat cu Δ pt

si Δ pc, relatia de mai sus devine:


Ff = de2 ( Δ pt – Δ pc ) (6)
4

Garnitura de tevi de extractie va flamba daca Ff este pozitiva si va

ramane dreapta daca Ff este negativa sau zero.
7. Forta Ft ,care apare datorita variatiei de temperatura,la care sunt
supuse tevile de extractie in timpul operatiei fata de momentul initial (fixarii
packerului).Forta Ft se determina exprimand alungirea Δl atat prin variatia
temperaturii Δl = l α Δtm cat si prin legea lui Hooke Δl = Ftl/Eat.

45
 Rezulta : Ft = α at EΔtm (7)
in care :
 este coeficientul de dilatare termica al materialului

( α = 1,242 * 10-5 m/m 0C );

E - modulul de elasticitate al materialului,N/m2;

Δtm - variatia temperaturii medii, 0C.

Δtm = tm - tm (8)
In timpul initial
operatiei

Temperatura medie in timpul operatiei se calculeaza pe baza temperaturii

capatului inferior si superior al tevilor, tinand seama si de lichidul din spatiul
inelar.
Ft este pozitiva daca exista o crestere a temperaturii in timpul operatiilor
fata de temperatura din timpul fixarii packerului (injectie de abuz); invers Ft
este negativa (acidizari,fisurari etc.).
Rezultanta R a tuturor fortelor care actioneaza asupra packerului trebuie
sa fie mai mare decat forta de compresiune Fc necesara deformarii
garniturilor de cauciuc pentru asigurarea etansarii,deci :

R = G + F1 – F2 – F3 ± Fu – Ff ± Ft  Fc

de unde rezulta :

G  Fc – F1 + F2 + F3 ± Fu + Ff ± Ft (9)

Valoarea lui Fc este functie de diametrul packerului si de duritatea

cauciucului din care sunt confectionate garniturile de etansare.
Relatia (9) permite sa se calculeze ce greutate G trebuie lasata pe
packer,pentru asigurarea etanseitatii.
Daca in timpul operatiilor de injectie sub presiune (F2,F3,Ft si Fu au
valori Mari, greutatea tevilor de extractie nu este suficienta pentru asigurarea
etanseitatii pakerului. In acest caz se creeaza, legand un agregat la
coloana,presiune in spatiul inelar pentru a mari apasarea pe packer.
De asemenea,in aceasta situatie se poate folosi un packer cu ancore
hidraulice sau un packer cu armare prin tractiune de jos in sus.

46
 PUNEREA IN PRODUCTIE A SONDELOR

Punerea in productie a sondelor este operatia prin care se provoaca afluxul

titeiului si gazelor asociate din strat in sonda. Punerea in productie se realizeaza prin
reducerea presiunii exercitate asupra stratului de coloana de lichid din sonda, fie
actionand asupra densitatii acesteia (inlocuirea fluidului din sonda cu unul mai usor),
fie micsorand inaltimea acestei coloane de lichid (prin denivelare cu gaze comprimate
sau pistonare).
Fluidele curg din strat in sonda in momentul in care :

pc ≥ ρgH + ps

unde : pc este presiunea de strat ;

H - inaltimea coloanei de lichid din sonda ;
ρ - densitatea lichidului din sonda ;
ps - presiunea suplimentara necesara invingerii rezistentelor la curgere
provocate de filtratul din fluidul de foraj sau mici particule care au
patruns in strat.
In vederea micsorarii lui ps se face uneori la sonda o acidizare, fisurare sau un
tratament cu substante tensioactive. De obicei se actioneaza asupra lui ρ sau H.
Crearea unei presiuni diferentiale strat-sonda se poate realiza mai repede sau mai
lent, in functie de caracteristicile stratului. Echipamentul de la suprafata depinde de
presiunea care se asteapta sa fie intalnita.
La stratele cu presiuni mari constituite din gresii sau nisipuri consolidate, punerea
in productie se poate face mai repede schimband de exemplu fluidul de foraj cu apa.
Aceasta inlocuire conduce la aparitia unei presiuni diferentiale mari la nivelul
perforaturilor (pc » pd) care poate realiza totodata si curatirea zonei din vecinatatea
gaurii de sonda.
La punerea in productie a stratelor cu presiuni mici si neconsolidate se urmareste
sa se creeze presiunea diferentiala strat-sonda cat mai lent. La aceste strate este bine
ca in prealabil sonda sa fie echipata cu filtru impachetat cu pietris.
Punerea in productie prin circulatie. Punerea in productie prin circulatie se
face cu ajutorul unui agregat, inlocuind fluidul din sonda cu apa, dupa ce in prealabil
s-a scos supapa ventilului de retinere si s-a facut o circulatie pentru omogenizarea
fluidului de foraj. Fluidul din sonda se recupereaza intr-o haba. Apa se injecteaza in
coloana, iar fluidul care iese este dirijat pe unul din bratele capului de eruptie si prin
legatura care se monteaza in locul dopului de 3” (fig. 5- curs Capete de eruptie) la
haba.
Dupa inlocuirea fluidului se circula in continuare apa timp de aproximativ 30
minute, timp in care sonda poate sa manifeste. In caz contrar se opreste circulatia si se

47
tine sonda deschisa sub observatie. La stratele cu presiuni mari, dupa cateva ore sonda
incepe sa erupa. In acest caz fluidul din sonda este dirijat pe celalalt brat al capului de
eruptie, spre parcul de separatoare.
Presiunea la agregat depinde de debitul cu care se face inlocuirea si este maxima
in momentul in care apa ajunge la siul tevilor de extractie.
La inceput, imediat dupa punerea in productie a sondei, presiunea in coloana este
mai mica decat presiunea in tevi, coloana fiind plina cu apa, iar in tevi fiind titei si
gaze. Ulterior presiunea in coloana devine mai mare ca presiunea in tevi, in coloana
formandu-se o perna de gaze.
Punerea in productie prin denivelare cu gaze comprimate. Metoda consta in
introducerea gazelor comprimate in coloana sondei. Datorita acestei presiuni
echilibrul din sonda este modificat si o parte din lichid este evacuat, gazele dislocuind
lichidul din coloana pana la o adancime h (fig. 1, a) in functie de valoarea presiunii de
injectie. Astfel,
pinj = ρgh

Scurgand apoi gazele comprimate, in sonda se va stabili un alt nivel de lichid,

rezultand in final o micsorare a inaltimii coloanei de lichid cu Δh (fig. 1, b).
Denivelarea Δh, care trebuie realizata
pentru ca sonda sa porneasca, este data de
relatia :

pc ≥ ( H – Δh )ρg

de unde rezulta :

pc
h  H 
g

Fig.1. Schema punerii in productie prin denivelare

cu gaze comprimate.

Legatura intre h si Δh rezulta scriind, conform figurii 1 , egalitatea dintre volumul

de lichid care a deversat din sonda la sfarsitul operatiei de introducere a gazelor
comprimate si volumul liber ramas in sonda dupa scurgerea gazelor. Rezulta :
π(Di2 – de2) h = π(Di2 – de2 + di2) Δh
4 4

48
 2 2 2
Di  d e  d i
h  h 2 2
Di  d e

iar
2 2 2
Di  d e  d i
pinj  2 2
gh
Di  d e

unde : Di, de, di sunt diametrul interior al coloanei de exploatare, respectiv diametrul
exterior si interior al tevilor de extractie,m ;
pc, pinj - presiunea de strat, respectiv presiunea de injectie, N/m2 ;
H - adancimea sondei pana la perforaturi, m ;
ρ- densitatea lichidului din sonda, kg/m3.
Considerand de ≈ di rezulta:
2
Di
pinj  2 2
gh
Di  d e

Daca s-ar injecta gazele prin tevile de extractie, urmand acelasi rationament se
obtine:
π di2 h= π (Di2 – de2 + di2) Δh
4 4
2
Di
pinj  2
 g h
di

Deoarece Di2 – de2 » di2 , rezulta ca presiunea de pornire este mult mai mica in
cazul injectarii gazelor comprimate prin coloana sondei si de aceea in practica se
aplica numai aceasta metoda.
Punerea in productie prin pistonare. In acest caz denivelarea lichidului din
sonda se realizeaza cu ajutorul unui piston metalic (fig. 2) introdus in sonda cu cablu
(ø cablu 12-16 mm).
La introducerea prin tevi, garniturile 1, care au un diametru egal cu al
tevilor, se strang spre interior, bila 2 este saltata, iar pistonul trece prin lichid datorita
orificiilor 4 din partea inferioara si orificiilor 3 de la felinar. Pentru a cobori mai usor
prin lichid se ataseaza o tija grea la filetul inferior 5.
La extragere bila 2 se aseaza pe scaun, iar lichidul care a trecut deasupra
garniturilor le umfla etansandu-le pe tevi, astfel ca dopul de lichid de deasupra
pistonului este adus la suprafata. Lichidul iese printr-un brat al capului de eruptie,
intr-o haba plasata langa sonda.

49
 Pe cablul de pistonare sunt fixate intre toroanele acestuia, pentru a nu fi
indepartate la trecerea prin cutia de etansare, semne prevestitoare pentru a nu lovi cu
racordul pistonului in burlanul de pistonare.
Burlanele moderne sunt prevazute cu dispozitive
de siguranta care impiedica ruperea cablului si
scaparea pistonului in sonda, datorita unei clapete care
se inchide automat la iesirea pistonului din burlanul de
pistonare.
Daca in timp ce se extrage pistonul sonda incepe
sa manifeste (se simte la troliu), avand tendinta sa
arunce pistonul si sa ingramadeasca cablul, se
stranguleaza iesirea si se trage mai repede afara.
Adancimea la care s-a introdus pistonul se
cunoaste dupa numarul de valuri de la toba. Pistonul se
coboara sub nivelul de lichid aproximativ 200 m. La
sondele cu viituri de nisip pistonul se introduce sub
nivelul de lichid aproximativ 75-100 m. Operatia de
pistonare se executa pana la adancimi de maxim 1800-
2000 m, datorita solicitarii cablului si uzurii rapide a
garniturilor de etansare ale pistonului.

Fig.2 Piston pentru pistonat

50
Fig. 3. Schema instalatiei de pistonat.

51
 ECHIPAREA SI PUNEREA IN PRODUCTIE
A SONDELOR DE MARE ADANCIME

ECHIPAMENTUL DE FUND AL SONDELOR DE MARE ADÂNCIME

Datorită condiţiilor deosebite de presiune şi temperatură întâlnite la sondele de mare

adâncime, atât pentru efectuarea probelor de producţie cât şi pentru exploatare, este necesară o
echipare diferită faţă de cea utilizată la sondele cu adâncimi obişnuite, echipare care are în
vedere următoarele obiective principale:
- asigurarea unui control permanent, atât în timpul manevrelor cât şi în timpul probelor de
producţie sau al exploatării sondei;
- protejarea coloanei de exploatare faţă de presiunile ridicate ce s-ar putea dezvolta la
deschiderea stratelor cât şi împotriva acţiunii corozive a fluidelor din strat;
- reducerea la minimum posibil a numărului de manevre cu garnitura de ţevi de extracţie şi
a operaţiilor de omorâre a sondei, care duc la colmatarea stratului;
- izolarea stratelor investigate în vederea retragerii la altele superioare, prin mijloace diferite şi
îmbunătăţite faţă de cimentările de tip obişnuit, care de multe ori sunt nereuşite datorită
presiunilor şi temperaturilor ridicate din sondă.

În funcţie de condiţiile specifice fiecărei sonde există o mare varietate de scheme de

echipare a sondelor de mare adâncime,. În cele ce urmează este prezentată o schemă generală de
echipare precum şi descrierea dispozitivelor care intră în componenţa garniturii de ţevi de
extracţie.
Echiparea sondei are în vedere introducerea şi fixarea în coloana de exploatare, la 10-15
m deasupra intervalului perforat, a unui packer de tip permanent frezabil, care are rolul de a
izola stratul productiv de coloana de exploatare.
Introducerea packerului se face după ce, în prealabil, s-a verificat starea coloanei cu un
curăţător extensibil pentru coloană (rotrovert).
Prin construcţia sa, packerul permite atât producerea sondei prin intermediul niplurilor
de etanşare (care trec prin interiorul packerului), cât şi izolarea stratului cu ajutorul clapetei cu
care este prevăzut packerul la partea inferioară.
În componenţa garniturii de ţevi de extracţie se includ o serie de dispozitive care permit
efectuarea unor operaţii în gaura de sondă, fără a fi necesară extragerea şi introducerea repetată a
garniturii de ţevi de extracţie (fig. 1). Acţionarea unora din aceste dispozitive (valva de
circulaţie), precum şi lansarea şi etanşarea altor dispozitive (duze şi dopuri în niplurile R şi F) se
face cu scule introduse cu sârma de la suprafaţă (diametrul sârmei 1,9 – 2,3 mm). Izolarea
stratului investigat în vederea retragerii la altul superior, se realizează cu ajutorul unor dopuri
nerecuperabile (tip D1 sau DII) lansate, ca şi packerele, cu un dispozitiv cu acţionare electrică
(introdus cu cablul) sau cu acţionare hidraulică (introdus cu ţevile de extracţie).
Niplul locator cu prag R. În acest niplu se introduce un dispozitiv de fixare (locator) la
care se poate ataşa un manometru de fund. După cum arată denumirea, prin el nu poate trece
locatorul, motiv pentru care este montat la partea inferioară a garniturii de ţevi de extracţie.
Manometrul de fund este fixat în niplul R când cercetarea sondei se face prin variaţia debitului
extras (pentru înregistrarea presiunii dinamice). Niplul R are şi rolul de opri căderea în gaura de
sondă a diferitelor scule (scăpate accidental), deci joacă rolul de sabot.
Niplul selectiv F. Permite trecerea prin el a locatorului, la care se poate ataşa, în acest
caz, o duză de fund, un dop sau manometrul de fund. În niplul F inferior se montează, de regulă,
o duză de fund pentru prevenirea formării criohidraţilor. Duza se montează în niplul F de la
partea inferioară deoarece aici temperatura este mai mare. Tot în niplul F de la partea inferioară
se montează un manometru de fund atunci când se face cercetarea sondei prin închidere. În
niplul F de la partea superioară se montează dopuri cu închiderea totală sau dopuri cu închiderea
52
Fig. 1 Schema echipamentului de fund al sondelor de mare adancime

53
într-un singur sens. Astfel se poate interveni pentru remedierea unor defecţiuni la echipamentul
de la suprafaţă fără a mai omorî sonda. Acest niplu se fixează la o adâncime de 2000-2400 m,
pentru a permite efectuarea operaţiei de pistonare.
Reducţiile de rezistenţă sunt tuburi cu pereţi groşi, cu lungimea de circa 1 m. Acestea
se montează în zonele de maximă turbulenţă, pentru a proteja ţevile de extracţie de acţiunea
erozivă a fluidului extras.
Locatorul G asigură etanşarea ţevilor de extracţie în packer şi, de asemenea, cu ajutorul
lui se controlează adâncimea de fixare a packerului şi se face proba fixării acestuia. Pentru proba
fixării packerului, se lasă pe acesta o greutate de 3-5 tf. Dacă packerul nu rezistă la această
greutate, se împinge prin coloană până în sacul sondei şi se introduce altul.
După determinarea poziţiei packerului şi controlul fixării lui, ţevile de extracţie se retrag
cu locatorul la circa 2 m deasupra packerului. Acest spaţiu este necesar deoarece, în timpul
diverselor operaţii care se execută în gaura de sondă, ţevile se pot alungi şi pot exercita forţe
suplimentare asupra packerului. Etanşarea în acest caz este asigurată de către niplurile de
etanşare care pot avea lungimi cuprinse între 3-5 m.
Atât locatorul G cât şi niplurile de etanşare sunt prevăzute cu garnituri de etanşare în
formă de V, cele inferioare cu deschiderea în jos, iar cele superioare cu deschiderea în sus,
pentru a asigura etanşeitatea sistemului la presiuni diferenţiale din ambele sensuri.
Datorită variaţiilor de lungime ale ţevilor de extracţie care au loc în diferitele faze de
operare, sistemul de etanşare al niplurilor este supus deteriorării, din cauza deplasării în corpul
packerului.
Pentru a înlătura acest neajuns, în locul locatorului G, se foloseşte un locator cu ancore în
packer. Acesta se fixează în filetul (de la partea superioara) packerului prin intermediul bacurilor
filetate elastice, prin simplă apăsare. Extragerea locatorului din packer se face prin rotirea la
dreapta a ţevilor de extracţie, bacurile filetate elastice având filet stânga. În cazul folosirii
locatorului cu ancore în packer, deformaţiile ţevilor de extracţie vor fi preluate de către un
dispozitiv special telescopic numit receptacul, montat deasupra acestuia. Decuplarea tubului
exterior al receptacolului de tubul interior se face prin rotirea ţevilor de extracţie la stânga ¼ tură
(la nivelul receptacolului).
În cazul în care este nevoie să se extragă ţevile, se introduce un dop de fund cu sârma şi
se fixează în niplul F din capul tubului interior al receptacolului, izolându-se în acest fel zona de
sub packer, iar ţevile împreună cu tubul exterior pot fi extrase la suprafaţă. Receptacolul poate
prelua variaţii ale lungimii ţevilor de extracţie de la 2 la 9 m.
Valva de circulaţie laterală are rolul de a permite circulaţia ţevi-coloană şi invers, când
aceasta este necesară – la pornirea sau omorârea sondei, sau în cazul injectării sub presiune a
unor fluide în strat (acidizări, fisurări etc.).
Deschiderea şi închiderea ferestrelor valvei se face cu ajutorul unui dispozitiv manevrat
de la suprafaţă cu sârma.
Valva de siguranţă. Se montează la o adâncime mai mare de 100 m. Menţinerea valvei
în poziţie de lucru (deschisă) se realizează prin presiunea transmisă de la suprafaţă printr-o
conductă de control de ¼ in, ataşată la ţevile de extracţie. Scurgerea voită sau accidentală a
presiunii provoacă închiderea valvei şi, implicit, a sondei pe ţevile de extracţie. Se foloseşte în
mod obligatoriu la sondele marine în exploatare. Valvele de siguranţă pot fi cu clapă şi sferice.
Pe traseul liniei de control (la suprafaţă) se găsesc dopuri fuzibile sau, în unele cazuri, un
regulator de presiune acţionat de o conductă de joasă presiune. Pe traseul conductei de joasă
presiune se montează din loc în loc porţiuni de conductă din plastic. În caz de incendiu, dopurile
fuzibile şi porţiunile din plastic se topesc, permiţând scurgerea presiunii din conducta de joasă
presiune. Astfel, regulatorul de presiune se deschide permiţând scurgerea presiunii din linia de
control şi închiderea valvei de siguranţă.

Ţeava lustruită. Se montează o singură bucată la partea superioară a garniturii de ţevi de

extracţie. Aceasta este lustruită la exterior pentru a permite etanşarea bacurilor prevenitorului de
erupţie.

54
 ECHIPAMENTUL DE SUPRAFATA AL SONDELOR DE MARE ADANCIME

Datorita presiunilor mari care se pot dezvolta si pericolului producerii unor eruptii
libere necontrolate la operatiile de punere in productie a sondelor de mare adancime se foloseste
un complex de echipamente dupa cum urmeaza:
a) in timpul manevrarii tevilor de extractie
- prevenitor de eruptie tip CAMERON LD (SE) – figura 1;
- prevenitor de eruptie tip CAMERON U (DF).
b) in timpul probelor de productie
- prevenitor de eruptie tip CAMERON LD;
- boneta HB (fig. 1) pentru sustinerea si etansarea tevilor de extractie prin
intermediul agatatorului HB-A (fig. 2) pentru tevi infiletat in boneta;
- mosor de legatura intre boneta si capul de eruptie (unde este nevoie);
- capul de eruptie.
c) in timpul operatiei de pistonare:
- toate reperele de la punctul b, burlanul de pistonat, cutia de etansare pe
cablu , dispozitivul de siguranta care previne eruptia sondei in cazul
ruperii cablului si prevenitorul de eruptie pe cablu.
d) la sondele aflate in productie:
- dispozitivul pentru suspendarea si etansarea tevilor de extractie tip
CAMERON F, boneta HB, mosor si capul de eruptie.

PREVENITORUL CAMERON LD (fig. 1 ) este un prevenitor orizontal cu etansare pe tevi si

actionare manuala. Bacurile asigura simultan atat etansarea spatiului inelar cat si sustinerea
greutatii tevilor de extractie prin intermediul agatatorului. Este prevazut cu doua iesiri laterale
care asigura circulatia fluidelor in sonda. Joaca rol de tubinghead.

PREVENITORUL CAMERON U este un prevenitor orizontal dublu etajat cu doua randuri de

bacuri. Bacurile de jos sunt cu inchidre totala, iar cele de sus cu inchidere pe tevi. Actionarea lui
se face hidraulic dar poate fi facuta si manual. Folosirea lui este obligatorie ori de cate ori se
introduc sau se extrag tevile de extractie din gaura de sonda.

ANSAMBLUL BONETA-AGATATOR

Ansamblul boneta-agatator (fig. 1) face legatura intre tevile de extractie si ventilul

principal al capului de eruptie (agatatorul joaca rolul de piatra).
In interior agatatorul denumit si HANGER este prevazut cu un filet special, iar la
capete cu filet pentru tevile de extractie. In filetul special se poate introduce un dop sau o supapa
de contrapresiune.
Agatatorul se infileteaza la teava lustruita, care permite manevrarea garniturii de tevi
de extractie sub presiune prin bacurile inchise ale un prevenitorului CAMERON LD sau a
dispozitivului CAMERON F pe o distanta de 8-9 m (egala cu lungimea tevii lustruite). Aceasta
manevra este necesara atunci cand sonda manifesta si valva de circulatie nu poate fi deschisa
pentru realizarea circulatiei de fluide in sonda. In felul acesta niplele de etansare ies din packer
si circulatia in vederea omorarii sondei poate fi efectuata pe la partea inferioara a tevilor de
extractie.

55
 Fig. 1 Prevenitor cu bacuri tip CAMERON LD.
1 – corp; 2 – capac; 3 – surub; 4 – ochi de ridicare; 5 – carcasa rulmentilor; 6 – surub; 7 – tija cu surub pentru
actionarea bacurilor; 8 – rulment; 9 – ungator cu bila; 10 – inel metalic; 11 – garnituri de etansare; 12 – ungator cu
surub; 13 – manson pentru cuplarea si manevrarea bacurilor; 14 – bacuri cilindrice; 15 – garnituri de cauciuc pentru
etansarea pe tevi; 16 - garnituri de cauciuc pentru etansarea bacurilor; 17 – bolt de centrare;18 – teava de extractie
lustruita la exterior; 19 – agatator pentru tevi tip Cameron HB-A; 20 – boneta tip Cameron HB.

Fig. 2 Agatator pentru tevi tip Cameron HB-A.

1 – corp; 2 – garnitura de etansare din cauciuc; 3 – inel metalic de protectie; 4 – pana de ghidaj; 5 – manson cu filet
mare pentru fixarea agatatorului in boneta; 6 – manson de reazem; 7 – stift tubular de siguranta.

56
PREGATIREA SI DESFASURAREA OPERATIEI DE PUNERE IN PRODUCTIE

1. Deasupra flansei coloanei de exploatare se monteaza un prevenitor CAMERON LD iar

deasupra acestuia prevenitorul CAMERON U.
2. Se introduc tevile de extractie cu un curatitor de coloana expandabil (ROTOVERT) si se
curata coloana de eventualele coji de noroi, ciment sau rugina si se circula 2-3 volume de
coloana pentru omogenizarea fluidului.
3. Se extrag tevile de extractie cu ROTOVERTUL.
4. Se executa proba de etanseitate a coloanei in zona necimentata cu ajutorul unui dop
recuperabil (F, C).
5. Se extrage un pas de tevi si se monteaza teava lustruita. Se inchid bacurile prevenitorului
CAMERON LD pe teava lustruita si se executa proba de presiune atat a coloanei cat si a
prevenitorului CAMERON LD.
6. Se scurge presiunea din coloana, se deschid bacurile prevenitorului CAMERON LD, se
inchid bacurile prevenitorului CAMERON U (pentru inchiderea pe tevi) si se face proba
prevenitorului CAMERON U.
7. Se scurge presiunea din coloana, se da la o parte teava lustruita, se introduce pasul de
tevi de extractie, se cupleaza dopul si se extrage pana in primul burlan de la suprafata.
8. Se decupleaza baioneta de la dop si se extrag tevile de extractie la suprafata. Se inchid
bacurile pentru inchiderea totala a prevenitorului CAMERON U si se executa proba de presiune
a acestuia.
9. Se deschid bacurile prevenitorului CAMERON U, se introduc tevile de extractie, se
cupleaza cu dopul prin intermediul baionetei si se extrage dopul.
10. Se introduc tevile de extractie si se inlocuieste fluidul din sonda cu un fluid de perforare
sau packer.
11. Se extrag tevile de extractie.
12. Se executa perforarea.
13. Se introduc tevile prevazute la partea inferioara cu o freza tronconica care va lucra in
zona perforaturilor si cu un ROTOVERT care va lucra pana deasupra acestora. Se circula bine
pentru eliminarea eventualelor resturi ramase de la operatia de perforare.
14. Se extrag tevile de extractie.
15. Se introduce si se fixeaza in coloana la aproximativ 10 m deasupra perforaturilor un
packer permanent.
16. Se introduc tevile de extractie echipate cu toate dispozitivele necesare punerii in
productie (nipluri, valva etc.) pana la 1 m deasupra packerului.
17. Se inlocuieste fluidul din sonda cu un fluid special de packer si dupa o circulatie
prelungita pentru omogenizarea acestuia, se coboara incet tevile pana cand locatorul G se aseaza
pe packer.
18. Se face proba de fixare a packerului lasand pe el o greutate de 3-5 tf.
19. Se ridica tevile astfel incat locatorul G sa ramana la 1-2 m deasupra packerului.
20. Se inchid bacurile prevenitorului CAMERON U pe exteriorul tevilor si se face proba de
etanseitate a niplurilor in packer, ridicand presiunea in spatiul inelar cu 100-150 bar.
21. Se scurge presiunea din coloana, se retrag tevile pana cand niplurile de etansare ies din
packer si se monteaza teava lustruita si agatatorul de tevi (hanger).
22. Se coboara tevile pana cand niplurile de etansare intra in packer, iar locatorul G ramane
deasupra acestuia cu cca 1 m si se executa proba de etansare a niplurilor in packer la 100-150
bar.
23. Se monteaza in agatator un dop (H) sau o supapa de contrapresiune pentru a preveni o
eventuala eruptie a sondei prin tevi in timpul demontarii prevenitorului CAMERON-U.
24. Se demonteaza prevenitorul CAMERON U.
Fazele demontarii prevenitorului CAMERON U si montarii capului de eruptie sunt:

57
 Fig. 3 Fazele de montaj ale capului de eruptie.

1. Se inchid bacurile prevenitorului CAMERON LD si se suspenda intreaga

greutate a tevilor prin intermediul agatatorului pe aceste bacuri (fig. 3,a).
2. Se da bucata de manevra la o parte.
3. Se demonteaza prevenitorul CAMERON U si se da la o parte.
25. Se monteaza bucata de manevra, se tine garnitura in carlig, se deschid bacurile
prevenitorului CAMERON LD, se trage garnituara in sus, se monteaza broasca cu pene (bacuri)
deasupra flansei prevenitorului CAMERON LD si se suspenda garnitura de tevi in broasca cu
bacuri (fig. 3,b).
26. Se demonteaza bucata de manevra.
27. Se infileteaza boneta HB impreuna cu capul de eruptie in agatator.
28. Se suspenda intreaga greutate in carlig si se da la o parte broasca cu bacuri.
29. Se coboara boneta impreuna cu capul de eruptie peste flansa prevenitorului
CAMERON LD si se fixeaza in suruburi (fig. 3,c).
30. Se inchid bacurile prevenitorului CAMERON LD pe exteriorul tevilor.
31. Se monteaza deasupra ventilului de pistonat dispozitivul CAMERON UNIVERSAL
1000 – figura 4.
32. Se deschide ventilul de pistonat si ventilul principal si cu ajutorul tijei CAMERON
1000 se extrage dopul H din agatator.
33. Se inchid cele doua ventile si se demonteaza dispozitivul CAMERON UNIVERSAL
1000.
34. Se monteaza deasupra ventilului de pistonat instalatia speciala de manevra in sonda,
sub presiune, a dispozitivelor introduse cu sarma.
35. Se introduce dispozitivul pentru deschiderea valvei de circulatie si se deschide valva.
36. Se introduce prin tevi un fluid cu densitate mai mica pana la nivelul valvei si se
inchide valva. Se lasa sonda in repaus cateva ore pentru a vedea modul de comportare
al acesteia.
37. Daca sonda nu porneste se inlocuieste fluidul din tevi cu altul cu densitate si mai
mica ajungandu – se pana la inlocuirea cu apa. Inlocuirea cu fluide de densitate mai mica se face
in trepte, inchizand valva dupa fiecare treapta si facand o pauza de cateva ore (dupa fiecare
treapta) pentru a observa modul de comportare al sondei.
In cazul in care sonda nu porneste nici in urma inlocuirii fluidului din tevi cu apa, se
trece la denivelarea cu azot.

58
 Fig. 4. Fig. 5

38. Daca sonda nu porneste nici in urma operatiei de denivelare cu azot, atunci se trece la
efectuarea unei operatii de stimulare a afluxului.
Pentru aceasta se procedeaza astfel:
- se deschide valva de circulatie si se umple sonda prin circulatie inversa
(coloana – tevi) cu fluid de packer;
- se inchide valva de circulatie;
- se monteaza dispozitivul CAMERON UNIVERSAL 1000 si se fixeaza un
dop H in agatator;
- se demonteaza dispozitivul CAMERON UNIVERSAL 1000;
- se demonteaza boneta impreuna cu capul de eruptie;
- se monteaza peste prevenitorul CAMERON LD prevenitorul CAMERON
U;
- se extrag tevile de extractie si se dau la o parte dispozitivele speciale
(nipluri, valva, etc.);
- - se introduc tevile de extractie prevazute la capatul inferior cu un sper
(teava de extractie cu diametrul mai mic decat diametrul interior al packerului) – figura 5;

59
 - se inlocuieste fluidul de sub packer cu o substanta tensioactiva. Daca nu s-ar
introduce substanta tensioactiva atunci cand se efectueaza acidizarea fluidul de sub packer ar fi
introdus in strat, ceea ce ar conduce la un blocaj si mai mare. Substanta tensioactiva are si rolul
de a debloca stratul.
- se extrag tevile cu sperul;
- se introduc tevile echipate cu toate dispozitivele necesare punerii in
productie (nipluri, valva, etc.). Pana la deschiderea valvei operatiile se
repeta idendic ca mai sus.
- se deschide valva de circulatie si se injecteaza prin tevi acid pana cand
acesta ajunge la nivelul valvei;
- se inchide valva de circulatie si se efecueaza operatia de acidizare;
- se deschide valva de circulatie si se introduce prin tevi apa pana in dreptul
acesteia dupa care se inchide;
- se lasa sonda in repaus cateva ore si daca nu porneste se trece la
denivelarea cu azot;
39. Daca sonda nu porneste nici dupa denivelarea cu azot stratul se abandoneaza si se
trece la efectuarea probelor de productie la un strat superior.
Se procedeaza astfel:
- se inlocuieste fluidul din sonda cu un fluid cu densitatea egala cu cea a
fluidului cu care s – a sapat sonda;
- se extrag tevile de extractie;
- se introduce si se fixeaza in filetul patrat al packerului un dop recuperabil
tip D – 1 sau D – 2. De asemenea se poate fixa in coloana deasupra
packerului un dop nerecuperabil tip N.
40. Daca sonda porneste, dar in timpul probelor apar situatii anormale cum ar fi:
cresterea presiunii la capul de eruptie peste cea corespunzatoare echipamentului existent,
aparitia de presiuni in spatiul inelar, pierderea fluidului din spatiul inelar etc., atunci se trece la
omorarea sondei.
Pentru aceasta se procedeaza astfel:
- se injecteaza prin tevi un fluid cu densitatea egala cu a fluidului din
coloana pana cand presiunea la nivelul valvei se echilibreaza;
- se deschide valva de circulatie si se circula invers pana cand fluidul din
sonda se omogenizeaza;
- se lasa sonda in repaus 4 – 6 ore si se urmareste modul de comportare al
ei. Daca nu se intampla nimic deosebit se trece la remedierea defectiunii
care a necesitat omorarea sondei.
Observatie: Daca valva de circulatie este blocata si nu poate fi deschisa cu
ajutorul dispozitivului manevrat cu sarma atunci se procedeaza astfel:
- se demonteaza suruburile flansei bonetei;
- se extrage sub presiune garnitura de tevi impreuna cu boneta si capul de
eruptie, prin bacurile inchise ale prevenitorului CAMERON LD, pe o
distanta egala cu lungimea tevii lustruite. Astfel niplurile de etansare ies
din packer si circulatia poate fi efectuata pe la partea inferioara a tevilor
de extractie.

60
 ▼

CALCULUL EFORTURILOR ŞI AL VARIAŢIILOR DE

LUNGIME ÎN GARNITURA DE ŢEVI DE EXTRACŢIE,
DATORATE VARIAŢIILOR DE PRESIUNE ŞI
TEMPERATURĂ, LA SONDELE ECHIPATE CU PACKER
NERECUPERABIL
- COMPLETARE UNIFORMĂ-

Stabilirea lungimii niplelor de etanşare, care trebuie ataşate la garnitura de ţevi

de extracţie la sondele echipate cu packer nerecuperabil, prezintă o importanţă
deosebită, deoarece acestea trebuie să preia efectele de scurtare sau de alungire ale
ţevilor, datorită variaţiilor de presiune şi temperatură care au loc în diferitele faze de
operare în gaura de sondă sau în timpul exploatării.
În general, sunt patru factori care pot determina schimbări ale eforturilor sau
lungimii ţevilor de extracţie, în sondele echipate cu packer:
1. Efectul de piston, datorat modificării presiunilor care acţionează asupra
suprafeţelor orizontale din lungul garniturii de ţevi de extracţie.
2. Efectul de flambaj în spirală (buclare elicoidală) - a porţiunii inferioare a
garniturii de ţevi - atunci când presiunea din interior este mai mare decât cea din
exteriorul ţevilor de extracţie.
3. Efectul de balonare, datorat variaţiei presiunii medii din interiorul şi
exteriorul ţevilor de extracţie.
4. Efectul de temperatură, datorat variaţiei temperaturii medii a garniturii de
ţevi de extracţie.
Cu excepţia efectului de flambaj, care are numai tendinţa de scurtare, ceilalţi
factori menţionaţi mai sus pot provoca atât alungirea cât şi scurtarea ţevilor de extracţie,
în funcţie de modificarea condiţiilor de lucru, rezultanta acestora fiind suma algebrică a
efectelor menţionate.
În oricare din aceste situaţii, dacă se cunoaşte variaţia eforturilor (forţelor) poate
fi determinată variaţia lungimii ţevilor de extracţie şi invers.
În anumite situaţii efectele de sudare a ţevilor de extracţie sunt eliminate total
sau parţial.
Astfel, efectul de piston dispare într-o garnitură de ţevi de extracţie ancorată în
packer, deoarece efortul respectiv este preluat în întregime de packer. De asemenea,
efectul de flambaj în spirală este mult diminuat atunci când jocul radial dintre corpul
ţevilor de extracţie şi diametrul interior al coloanei este mic (de exemplu ţevi de 27/8 in
introduse în coloane de 4 1/2 - 5 in).

61
 În cazul completării uniforme ţevile de extracţie şi coloana au diametrul
constant. Fluidul din spaţiul inelar poate fi sau nu acelaşi cu cel din ţevile de extracţie.
Se disting trei situaţii: ▲
a. Ţevile de extracţie se deplasează liber în
packer prin intermediul niplelor de etanşare.
Considerând presiunile pţ şi pc aplicate în
interiorul ţevilor de extracţie respectiv în coloană la
nivelul packerului (fig. 1), aceste presiuni conduc la o
variaţie a lungimii ţevilor (variaţie a forţelor) după cum
urmează:
1. Variaţia lungimii datorită efectului de
piston. Presiunile pţ şi pc supun capătul inferior al ţevilor
de extracţie la o forţă de presiune Fp, care are următoarea
expresie:
  
F p  A p  Ai pt  A p  Ae pc  (1) Fig. 1.
în care:
Ap este aria interioară a packerului;
Ai, Ae - aria interioară respectiv exterioară a ţevilor de extracţie.
Relaţia (1) este valabilă pentru ambele situaţii din figura 1.
Sub acţiunea forţei Fp, are loc o scurtare a ţevilor de extracţie L1 (de fapt o
micşorare a alungirii sub proprie greutate), dată de legea lui Hooke:

L
L1 
E  at  A p    
 Ai pt  A p  Ae pc (2)

în care:
L este lungimea garniturii de ţevi de extracţie;
 aţ - aria secţiunii metalice a ţevilor de extracţie;
E-modulul de elasticitate al materialului.
Dacă presiunea în ţevile de extracţie şi în coloană la nivelul packerului a variat
cu pţ şi pc, relaţia (2) devine:

L
L1 
E  at  A p  
 Ai pt  A p  Ae pc  (3)

Se presupune pţ = pc înainte de aplicarea variaţiei de presiune pţ şi pc, lucru

valabil aproape în toate cazurile.
2. Variaţia lungimii datorită efectului de flambaj în spirală
Dacă presiunea din ţevi pţ este mai mare decât presiunea din coloană pc, ţevile de
extracţie vor flamba ca şi cum ar fi supuse la capătul inferior la o forţă de flambaj Ff (de
compresiune) dată de următoarea relaţie [1]:

F f  A p  pt  pc  (4)

Garnitura de ţevi de extracţie va flamba dacă Ff este pozitivă şi va rămâne

dreaptă dacă Ff este negativă sau zero.

62
 Relaţia (4) este valabilă pentru ambele situaţii din figura 1.
Este de menţionat că în prezenţa lichidului punctul neutru se defineşte ca fiind
punctul sub care garnitura de ţevi este buclată elicoidal, iar deasupra este dreaptă.
Punctul în care efortul axial este zero ( = 0), este diferit de acest punct din
cauza presiunilor exercitate de lichid. Lungimea zonei buclate (flambate) este dată de
relaţia:
Ff
ln  (5)
qg

unde q este dat de relaţia (8).

Dacă punctul neutru este situat în interiorul garniturii de ţevi de extracţie,
scurtarea datorită flambajului în spirală L2 este dată de relaţia [1]:

r 2 F f2
L2  (6)
8 EI qg

în care: r este jocul radial dintre diametrul interior al coloanei şi diametrul exterior al
ţevilor de extracţie;
I - momentul de inerţie axial al ţevilor de extracţie

 4
I
64 e

d  di4  (7)

di, de fiind diametrul interior respectiv exterior al ţevilor de extracţie

q - masa pe unitatea de lungime
g - acceleraţia gravitaţiei
În prezenţa lichidului masa pe unitatea de lungime q este dată de relaţia [1]:

q  q t  q lt  q lc (8)

în care: qt este masa ţevilor de extracţie pe unitatea de lungime;

qlt - masa lichidului din ţevile de extracţie pe unitatea de lungime;
qlc masa lichidului din coloană dislocuit de ţevile de extracţie pline cu lichid
pe unitatea de lungime qlc ţine seama de efectul de plutire al ţevilor de extracţie pline cu
lichid, în lichidul din coloană.
Înlocuind (4) şi (8) în (6) rezultă:

2
r 2 A 2p  pt  pc 
L2  (9)
8 EI q t  q lt  q lc  g

Dacă presiunea în ţevi şi în colonă la nivelul packerului a variat cu pţ şi pc,

relaţia (4) devine:
Ff  Ap  pt  pc  (10)

63
iar
2
r 2 Ap2  pt  pc 
L2  (11)
8 E I qt  qlt  qlc  g

Şi în acest caz se presupune pt = pc (aceasta este de fapt şi situaţia în realitate)

înainte de aplicarea variaţiei de presiune pţ şi pc.
Dacă pţ = pc sau pc >pţ, atunci nu există flambaj
şi L2 =0.
În cazul în care punctul neutru se află deasupra
capătului superior al garniturii ţevilor de extracţie (fig. 2),
întreaga garnitură este flambată iar L2 este dat de relaţia:

L2  L'2  L''2 (12)

în care: L'2 - reprezintă scurtarea totală a unei garnituri de

lungime egală sau mai mare decât ln şi se determină cu relaţia
(6), (ln fiind distanţa până la punctul neutru);
L''2 - scurtarea porţiunii de garnitură de lungime ln - L,
Fig 2.
generată de o forţă F f'  F f  L  q .

Prin urmare:
r 2 F f2
'
L2  (13)
8 EI q g

''
L2 

r 2 Ff  L q g 2 (14)
8 EI qg
Rezultă deci:
r 2 F f2  L q g  Lq g
L2   2   (15)
8 EI q g  F f  F f  
 

Distanţa (pasul) între spirale p, este dată de relaţia [1]:

8E I
p (16)
Ff

unde Ff este forţa de flambaj în punctul în care se calculează pasul.

64
 3. Variaţia lungimii datorită efectului de balonare
Fenomenul de balonare, practic de mărire a diametrului interior al ţevilor de
extracţie apare ca urmare a unei presiuni în ţevile de extracţie mai mare decât cea din
coloană.
Variaţia lungimii ţevilor de extracţie (scurtarea lor) L3, în acest caz, este dată
de relaţia:

 L  ptm d i pcm d e 
L3   (17)
E  2t 2t 


L3 mai poate fi calculat şi cu relaţia:

1  2
g   lt  R 2  lc   
 2 2 pts  R 2 pcs
L3  L2  (18)
E R2  1 E R2  1

în care:
  pţm este diferenţa dintre presiunea medie din interiorul ţevilor de extracţie
în timpul operaţiei şi presiunea medie iniţiala din ţevi;
  pcm - are aceeaşi semnificaţie ca mai sus cu deosebirea că referirea se face
la coloană;
  lţ, lc - variaţia presiunii în ţevi respectiv în coloană la suprafaţă;
  t- grosimea peretelui ţevilor de extracţie;
   - coeficientul lui Poisson ( = 0,3);
  căderea de presiune pe unitatea de lungime datorită curgerii fluidului
prin ţevile de extracţie.  este pozitiv când curgerea este descendentă şi  = 0 când nu
există curgere. De obicei se au în vedere condiţiile cele mai defavorabile, când nu există
curgere (=0);
R = de/di.
4. Variaţia lungimii datorită efectului de temperatură
Variaţia lungimii datorită variaţiei de temperatură este dată de relaţia:

L4   L t m (19)

în care:  este coeficientul de dilatare termică al materialului (= 1,242 · 10-5 m/moC);
  tm - variaţia temperaturii medii a garniturii de ţevi de extracţie.

tm = tm în timpul - tm iniţial (20)

operaţiei

Variaţia totală a lungimii ţevilor de extracţie când asupra acestora acţionează toţi
cei patru factori enumeraţi mai sus, va fi egală cu:

L  L1  L2  L3  L4 (21)

65
 b. Ţevi de extracţie introduse cu apăsare iniţială pe packer
Se consideră aceeaşi garnitură de ţevi de extracţie etanşă în packer, care îi
permite o deplasare limitată (numai în sus) ca în figura 3. Apăsarea pe
packer cu o greutate G, are ca rezultat apariţia unei forţe, dirijată în
sus şi care acţionează la capătul inferior al ţevilor, egală cu G. Sub
acţiunea acestei forţe are loc o scurtare a ţevilor de extracţie L*1 dată
de legea lui Hooke şi o scurtare L*2 datorită flambajului.

În acest caz urmează să se determine care este variaţia

lungimii ţevilor de extracţie datorită variaţiei de presiune şi
temperatură.
Scurtarea ţevilor datorită forţei G este egală cu: Fig.3

L5 L*1  L*2 (22)

L*1 se calculează cu relaţia:

G L
L*1  (23)
E  at
iar L*2 cu relaţia:
r2 G2
L*2  (24)
8 EI qg

Variaţia lungimii ţevilor de extracţie L, datorită variaţiei presiunii şi

temperaturii este dată de relaţia (21).
Datorită faptului că ţevile de extracţie au fost supuse unei comprimări deasupra
packerului (s-au scurtat cu L5), variaţia finală a lungimii ţevilor de extracţie în acest
caz va fi egală cu:

L*   L  L5 (25)

Combinând relaţiile (23) şi (24) se poate determina ce apăsare iniţială G* trebuie

lăsată din ţevi pentru ca niplele să nu se deplaseze în packer cu relaţia:

G * L r 2 G *2
L   (26)
E  at 8 EIqg

de unde rezultă G* (L fiind cel dat de relaţia 21)

c. Ţevi de extracţie ancorate în packer

În cazul în care garnitura de ţevi este ancorată în packer (fig 4) odată cu variaţia
presiunii şi temperaturii apare o forţă necesară pentru a reţine ţevile de extracţie în
packer, respectiv o forţă cu care packerul trage de ţevi Fţ şi invers.
Datorită reţinerii în packer apare o nouă forţă Fp* dată de următoarea relaţie:

66
 Fp*  Fp  Ft (27)

Pe baza aceluiaşi raţionament rezultă o nouă forţă Ff* dată de relaţia:

Ff*  Ff  Ft (28)

În relaţiile (27) şi (28) se ţine seama de orientarea forţelor.

Fţ este forţa care contracarează variaţiile de lungime
datorate efectului de piston, flambării, balonării, efectului de
temperatură şi a forţei aplicată iniţial. Aplicând forţa Fţ niplele s-
ar deplasa în jos cu o distanţă egală cu L (relaţia 21).
Aşa după cum s-a arătat la punctul b deplasarea finală L*
a ţevilor (relaţia 25), este rezultatul variaţiei presiunii,
temperaturii şi a greutăţii G aplicate iniţial. Pentru a preveni
deplasarea ţevilor de extracţie este necesară o forţă Fţ care să ducă
la o variaţie de lungime Lţ = - L* în urma căreia ţevile ar reveni Fig. 4
la poziţia iniţială în packer (dacă s-a lăsat o greutate G pe packer).
Forţa Fţ se determină astfel:
- dacă punctul neutru este situat în interiorul garniturii de ţevi de extracţie pe
baza relaţiilor (23) şi (24) se poate scrie:

L  Ft r 2 Ft 2
Lt   (29)
E  at 8 E I q g

de unde rezultă Fţ.

- dacă punctul neutru este situat deasupra capătului superior al garniturii de
ţevi pe baza relaţiilor (23) şi (15) se poate scrie:

L  Ft r 2 Ft 2  L  qg  L  qg  
Lt    2   (30)
E  at 8 E I q g  Ft  Ft  
de unde rezultă Fţ..
Cunoscând Fţ se poate determină Fp* şi Ff* .
Fp* (forţa care supune la tracţiune ţevile de extracţie imediat deasupra
packerului) permite determinarea efortului unitar de tracţiune deasupra packerului şi la
suprafaţă. Ff* este necesară pentru a determina dacă garnitura de ţevi de extracţie este
dreaptă (întinsă) sau flambată şi în ce măsură.
Pentru a înţelege mai bine cele expuse, se consideră un exemplu practic care să
ilustreze totodată şi metodologia de calcul.
Datele necesare efectuării exemplului practic sunt următoarele:
- adâncimea de fixare a packerului, L=3050 m;
- diametrul interior al coloanei, Di = 0,154 m;

67
 - diametrul exterior al ţevilor de extracţie, de = 0,073 m (Ae= 4,185·10-3m2);
- diametrul interior al ţevilor de extracţie, di = 0,062 m (Ai= 3,019·10-3m2);
- masa ţevilor pe unitatea de lungime, qţ = 9,67 kg/m;
- diametrul interior al packerului, dp = 0,0825 m (Ap= 5,34·10-3m2);
- densitatea ţiţeiului din sondă, ţ = 870 kg/m3.
Se cere să se determine variaţia lungimii ţevilor de extracţie în cazul unei
operaţii de cimentare sub presiune, cunoscându-se:
- densitatea pastei de ciment, pc = 1800 kg/m3;
- presiunea în ţevi la suprafaţă în timpul operaţie, pţs =350·105N/m2 (350
bar);
- presiunea în coloană la suprafaţă în timpul operaţiei, pcs=70·105N/m2
(70 bar);
- variaţia temperaturii medii a ţevilor de extracţiei, tm = -15oC
a. Ţevile de extracţie se deplasează liber în packer.
1. Variaţia lungimii datorită efectului de piston.
Creşterea de presiune în ţevi şi în coloană la nivelul packerului în timpul
operaţiei este:

 
pt  L   pc g  pts  L  t g 
 3050  1800  9,81  350  105   3050  870  9,81  628,26  105 N / m2

pc   L  t g  pcs   L  t g  70  105 N / m2

Variaţia lungimii (scurtarea) ţevilor de extracţie datorită efectului de piston este

dată de relaţia (3) şi va fi egală cu :

L
L1 
E  at  A  A p   A  A p   2,110 3050
p i t p e c
 1166
, 11
 10 3


 
 5,34  10 3  3,019  10  3   628,26  105  5,34  10 3  4,185  10 3 70  105  1,715 m

2. Variaţia lungimii datorită efectului de flambaj în spirală.

Forţa de flambaj la nivelul packerului se calculează cu relaţia (9) şi este egală cu:

Ff  Ap  pt  pc   5,34  10  3 628,26  105  70  105   298110 N

Masa pe unitatea de lungime conform relaţiei (8) este:

q=q t  q lt  q lc  q t  Ai   pc  Ae   t 
 9,67  3,019  10 3  1800  4,185  10 3  870  11,46 kg / m

Poziţia punctului neutru conform relaţiei (5) este:

68
 Ff 298110
ln    2561,7 m
qg 11,46  9,81

Momentul de inerţie axial şi jocul radial este egal cu:

 4 
I=
64
 d e  di4  
64
0,0734  0,062 4   66,86 108 m4
D  d e 0,154  0,073
r i   0,0405 m
2 2

Variaţia lungimii (scurtarea) ţevilor de extracţie datorită efectului de flambaj

conform relaţiei (11) este:

2
r 2 A p2  pt  pc 
L2  
8 E I  q t  q lt  q lc  g
2 2



0,04052 5,34  10  3   628,26  10 5
 70  105   1154
, m
8  2,1  1011  66,86  10 8  11,46  9,81

3. Variaţia lungimii datorită efectului de balonare.

Variaţia densităţii fluidului din ţevi şi din coloană este:

lt  1800  870  930 kg / m3

lc  0
iar
d e 0,073
R   1177
,
di 0,062

Ţinând seama de relaţia (18) pentru variaţia lungimii datorită balonării, rezultă:

1  2
g lt  R 2 lc   
 2 2
2 pts  R 2 pcs
L3  L  L
E R2  1 E R2  1
0,3  9,81  930  30502 2  0,3  350  105  1177
, 2  70  105  3050
   0,886 m
2,1 1011 1177
, 2  1 2,1  1011 1177
, 2  1

4. Variaţia lungimii datorită efectului de temperatură:

L4    Lt m  1,242  105  3050  15  0,568 m

Variaţia (scurtarea) totală a lungimii ţevilor de extracţie va fi egală cu:

L  L1  L2  L3  L4  1,715  1154

,  0,886  0,568  4,323 m

69
 b. Ţevi de extracţie introduse cu apăsare iniţială pe packer
Iniţial pe packer se lasă o greutate G = 88290 N(9tf). În această situaţie urmează
să se determine care va fi variaţia lungimii ţevilor de extracţie în timpul operaţiei de
cimentare sub presiune.

G L 88290  3050
L*1    11
, m
E  at 2,1  1011  1166
,  10 3
r 2 G2 0,04052  88290 2
L*2    0,134 m
8 EIqg 8  2,1  1011  66,86  10 8  8,65  9,81

În relaţia de mai sus q este masa pe unitatea de lungime înainte de efectuarea

operaţiei de injecţie sub presiune:

q=qt  qlt  qlc  qt  Ai  t  Ae  t 

 9,67  3,019  10  3  870  4,185  10  3  870  8,65 kg / m
L5  L*1  L*2  11 ,  0,134  1,234 m

Variaţia lungimii ţevilor de extracţie în acest caz va fi:

L*  L  L5  4,323  1,234  3,089 m

Pentru a determina greutatea G* care trebuie lăsată pe packer pentru ca niplele să

nu se deplaseze în acesta trebuie ca:

L5  L*1  L*2  4,323 m

Deci:

G *  3050 0,04052  G *2
  4,323
2,1  1011  1166
,  10 3 8  2,1 1011  66,86  108  8,65  9,81

Rezultă G* = 256304 N (26 tf)

Lăsând pe packer greutatea G* se va produce în mod evident o flambare a ţevilor
de extracţie. În timpul operaţiei, după aplicarea presiunii, apăsarea pe packer dispare,
dar ţevile rămân în continuare flambate (lungimea lor nu se schimbă) pentru că forţa Ff
are aceeaşi valoare ca şi cazul a, Ff = 298110 N

c.Ţevi de extracţie ancorate în packer.

Iniţial pe packer se lasă o greutate G =88290 N(9 tf). În timpul operaţiei datorită
variaţiei presiunii şi temperaturii şi a greutăţii G aplicată iniţial, ţevile de extracţie se
scurtează cu L* = 3,089 m.
Pentru a preveni deplasarea ţevilor de extracţie este necesară o forţă Fţ care să
ducă la o variaţie de lungime Lţ = -L* în urma căreia ţevile ar reveni la poziţia iniţială
în packer. Aceasta înseamnă că packerul trebuie să tragă de ţevi şi respectiv ţevile de
packer cu o forţă Fţ corespunzătoare lui Lt.
În prezenţa lui Fţ forţele Fp şi Ff reale vor deveni Fp* şi Ff* şi vor fi egale cu:

70
 Fp*  Fp  Ft
Ff*  Ff  Ft
De menţionat că în cazul de faţă Fp şi Ff sunt orientate în sus, iar Ft este orientată
în jos (trage de ţevi în jos).
Conform relaţiei (29):

3050  Ft 0,04052  Ft 2
3,089  
2,1  1011  1166
,  10  3 8  2,1 1011  66,86  108  11,46  9,81

de unde rezultă: Fţ =204418 N (21 tf)

Valoarea forţei Fp conform relaţiei (1) este:

  
Fp  Ap  Ai pt  Ap  Ae pc  
 5,34  10 3  3,019  10 3   3050  1800  9,81  350  105  
 5,34  10 3  4,185  10 3  3050  870  9,81  70  105  
168086 N
Deci:

Fp*  204418  168086  36332 N - orientatã în jos.

Fp* reprezintă forţa care supune la tracţiune ţevile de extracţie imediat deasupra
packerului. La rândul lor ţevile trag în sus de packer cu forţă egală cu Fp* .
Ff*  298110  204418  93692 N - orientată în sus.
Ff* fiind orientată în sus, ţevile de extracţie sunt supuse flambajului în spirală.
Datorită lui Fp* în ţevile de extracţie va apare un efort unitar de tracţiune egal cu:

36332
t   311,6  10 5 N / m 2
1166
,  10  3

Pe baza acestei valori se poate determina valoarea efortului unitar de tracţiune

din ţevile de extracţie la suprafaţă:

3050  9,67  9,81

 t suprafata  311,6  10 5   2793  10 5 N / m 2
1,166  10  3

În situaţia în care nu s-ar fi lăsat iniţial pe packer nici o greutate, ţevile de

extracţie s-ar fi deplasat în sus cu 4,323 m. În acest caz pentru a aduce înapoi ţevile de
extracţie în packer trebuie să se tragă de ele cu o forţă Fţ conform relaţiei (29):

3050  Ft 0,04052  Ft 2
4,323  
2,1  1011  1166
,  10  3 8  2,1 1011  66,86  108  11,46  9,81
sau Fţ = 270666 N

71
 În această situaţie:
Fp*  270666  168086  102580 N orientată în jos
F f*  298110  270666  27444 N orientată în sus
102580
t   879,75  10 5 N / m 2
1166
,  10  3
3050  9,67  9,81
 t suprafata  879,75  10 5   336115,  10 5 N / m 2
1166
,  10  3

Şi în această situaţie, Ff* fiind orientată în sus, ţevile de extracţie sunt supuse
fenomenului de flambaj.
Pentru ca să dispară fenomenul de flambaj trebuie ca Ff*  0 şi deci Ft =
298110 N (Pentru aceasta trebuie ca înainte de începerea operaţiei de cimentare să se
tragă de ţevile de extracţie cu o forţă egală cu 27444 N).
În acest caz rezultă:

Fp*  298110  168086  130024 N

130024
t   1115,12  10 5 N / m 2
1166
,  10  3
3050  9,67  9,81
 t suprafata  1115,12  10 5   3596,52  10 5 N / m 2
1,166  10  3

Pe baza acestor date se poate aprecia dacă oţelul (calitatea) din care sunt
confecţionate ţevile de extracţie corespunde condiţiilor de lucru.
De exemplu în cazul în care nu se lasă iniţial pe packer nici o greutate
 t suprafata  3361,15  10 5 N / m 2 .
În acest caz oţelul J-55 nu corespunde şi este necesar să se folosească ţevi de
extracţie confecţionate din oţel N-80 care au  c min =5513·105N/m2, coeficientul de
siguranţă având valoarea cs = 1,64.

72
 ▼

CALCULUL EFORTURILOR ŞI AL VARIAŢIILOR DE

LUNGIME ÎN GARNITURA DE ŢEVI DE EXTRACŢIE,
DATORATE VARIAŢIILOR DE PRESIUNE ŞI
TEMPERATURĂ, LA SONDELE ECHIPATE CU PACKER
NERECUPERABIL
- COMPLETARE COMBINATĂ -

În cazul completării combinate apar două situaţii: 1) mai multe diametre de ţevi
de extracţie; 2) mai multe diametre de coloană.
▲
a. Ţevile de extracţie se deplasează liber în packer prin intermediul niplelor
de etanşare.
Considerând o completare combinată ca în figura 1
şi presiunile pt1 şi pc1 la nivelul packerului, rezultă o
variaţie a lungimii ţevilor după cum urmează:
1. Variaţia lungimii datorită efectului de piston
Forţa de presiune la nivelul packerului (punctul A)
Fp1 , rămâne neschimbată şi este dată de relaţia:

   
Fp1  Ap  Ai1 pt1  Ap  Ae1 pc1 (1)

în care: Ai1 şi Ae1 reprezintă aria interioară respectiv

exterioară a ţevilor de extracţie corespunzătoare primului
tronson.
La garnitura combinată, la nivelul punctului B mai Fig. 1
apare o forţă de presiune Fp2 dată de relaţia:

   
Fp2  Ae2  Ae1 pc2  Ai2  Ai1 pt2 (2)

în care: Ai2 şi Ae2 reprezintă aria interioară respectiv exterioară a ţevilor de extracţie
corespunzătoare celui de al doilea tronson; pt1 , pc1 , pt 2 , pc2 - diferenţa de presiune
din ţevile de extracţie respectiv din coloană calculată în punctele A şi B, în timpul
operaţiei faţă de momentul anterior operaţiei.

73
 Datorită acestor forţe rezultă o variaţie a lungimii ţevilor de extracţie dată de
relaţia:

L1 
L1  Fp1


L2 Fp1  Fp2  (3)
E  at1 E  at 2

în care: L1, L2 este lungimea primului, respectiv celui de la doilea tronson de ţevi;
at1 a t2 - aria secţiunii metalice a ţevilor corespunzătoare primului tronson respectiv celui
de al doilea tronson de ţevi.

2. Variaţia lungimii datorită efectului de flambaj în spirală

Forţa de flambaj la nivelul packerului (la baza secţiunii 1) este aceeaşi ca şi la
completarea uniformă şi este dată de relaţia:


Ff1  Ap pt1  pc1  (4)

Forţa de flambaj la baza secţiunii 2 este dată de relaţia:

Ff 2  Ff1  l1q1 g (5)

în care: q1 este masa pe unitatea de lungime corespunzătoare secţiunii 1

q 1 
 q t1  q lt1  q lc 1 ;
l1 - lungimea secţiunii 1.
Forţa de flambaj la baza secţiunii 3 este:

Ff 3  Ff1  l1q1 g  l2 q2 g (6)

în care: q2 este masa pe unitatea de lungime corespunzătoare secţiunii 2

 q2  qt 2  qlt2  qlc 2  , practic egală cu q1;
l2 - lungimea secţiunii 2 l1  l2  L1  .
Înainte de a calcula scurtarea ţevilor datorită flambajului trebuie cunoscută
poziţia punctului neutru. Pentru aceasta se presupune punctul neutru în secţiunea 1 şi se
determină distanţa ln până la acesta:

Ff1
ln  (7)
q1 g

Dacă ln  l1 , punctul neutru nu se află în secţiunea 1 şi se repetă calculul pentru

secţiunea 2:

Ff1  l1q1 g
ln   l1 (8)
q2 g

74
 Dacă ln  l1  l2 aceasta reprezintă distanţa până la punctul neutru. Dacă
ln  l1  l2 punctul neutru se află deasupra secţiunii 2 şi se repetă calculul pentru
secţiunea 3.
Având punctul neutru determinat se aplică relaţia:

r 2 Ff2  L  qg  L  qg  
L2    2   (9)
8 E I q g  Ff  Ff  

în fiecare secţiune completă de sub punctul neutru şi respectiv relaţia:

r 2 Ff2
L2  (10)
8E I q g

în secţiunea care conţine punctul neutru, folosindu-se valorile corespunzătoare fiecărei

secţiuni pentru l, r, Ff, I şi q.
Suma algebrică reprezintă variaţia totală a lungimii ca rezultat al flambajului
care sub formă generalizată se poate scrie:

m  r 2 F f2  l  qg  l  qg     r F f 
2 2
L2  
i 1 
  
8 E I q g  F f 
2    
F f     8E I q g 
(11)
 i m 1

m+1, fiind secţiunea în care se află punctul neutru.

3. Variaţia lungimii datorită efectului de balonare
Variaţia lungimii datorită efectului de balonare se determină aplicând relaţia:

  L  ptm  di pcm  d e 
L3   (12)
E  2t 2t 

sau relaţia

1  2

g lt  R 2 lc   2
 2 2 2 pts  R pcs
L3  L  L (13)
E R2  1 E R2  1

pentru fiecare tronson de ţevi de extracţie şi însumând algebric rezultatele.

4. Variaţia lungimii datorită efectului de temperatură
Variaţia lungimii datorită variaţiei de temperatură este dată de relaţia:

L4    L  t m (14)

Variaţia totală a lungimii ţevilor de extracţie când asupra acestora acţionează toţi
cei patru factori de mai sus va fi egală cu:

75
 L  L1  L2  L3  L4 (15)

b. Ţevi de extracţie introduse cu apasare iniţială pe packer.

Apăsarea pe packer cu o greutate G are ca rezultat şi în acest caz, o scurtare a
ţevilor de extracţie egală cu:

L5  L*1  L*2 (16)

L*1 se calculează cu relaţia:

G n Li
L*1  
E i 1 ati
(17)

iar L*2 cu relaţia (11) în care Ffi este dată de relaţia:

n
Ffi  G   gl  q  i 1
(18)
i 1

Variaţia lungimii ţevilor de extracţie L, datorită variaţiei presiunii şi

temperaturii este dată de relaţia (15). Variaţia finală a lungimii ţevilor de extracţie în
acest caz va fi egală cu:

L*  L  L5 (19)

c. Ţevi de extracţie ancorate în packer

Este posibil să se calculeze forţele pentru completarea combinată în maniera
prezentată pentru completarea uniformă.
Aceasta reclamă însă un procedeu de încercare şi eroare adaptabil numai pe
calculator.
Observaţie: ,,Procedeele de calcul descrise mai sus
sunt valabile şi în cazul în care la sondă se pistonează sau
când sonda produce”.
Pentru a înţelege mai bine cele expuse, se consideră
un exemplu practic care să ilustreze totodată şi metodologia
de calcul.
Datele necesare pentru efectuarea exemplului practic
sunt următoarele (fig. 2):
- adâncimea de fixare a packerului, L=3050 m;
- diametrul interior al coloanei de 7 in, Di1 = 0,157 m;
- diametrul interior al coloanei de 9 5/8, Di2 = 0,224 m; Fig. 2
5 5
- lungimea coloanei de 9 /8 in, Lg = 9 /8 = 2290m;
- diametrul interior al ţevilor de 2 7/8 in, di1 = 0,062 m Ai1  3,019  10 3 m 2  ;
- diametrul exterior al ţevilor de 2 7/8 in, d e1  0,073m Ae1  4,185  10 3 m 2 

76
- masa pe unitatea de lungime a ţevilor de 2 7/8 in, qt1  9,67 kg / m (L1 = 1220 m);


- diametrul interior al ţevilor de 3 1/2 in, di2  0,076 m Ai2  4,53  10 3 m2 ; 

- diametrul exterior al ţevilor 3 1/2 in, d e2  0,089 m Ae2  6,22  10  3 m2  ;
- masa pe unitatea de lungime a ţevilor de 3 1/2 in qt2  13,7 kg / m ;
- lungimea ţevilor de 3 1/2 in, L2 = 1830 m;

- diametrul interior al packerului, dp = 0,0825 m Ap  5,34  10  3 m2 ; 
- densitatea fluidului din sondă n  1190 kg / m3 ;
Se cere să se determine variaţia lungimii ţevilor de extracţie în cazul unei
operaţii de cimentare sub presiune, cunoscându-se:
-densitatea pastei de ciment  pc  1800 kg / m3 ;
- presiunea în ţevi la suprafaţă în timpul operaţiei, pts  490  105 N / m2 (490 bar ) ;
- presiunea în coloană la suprafaţă în timpul operaţiei pcs  70  105 N / m2 (70 bar ) ;
- variaţia temperaturii medii a ţevilor de extracţie tm =- 10oC.

a. Ţevile de extracţie se deplasează liber în packer

1. Variaţia lungimii datorită efectului de piston.
Creşterile de presiune în ţevi şi în coloană la baza primului tronson în timpul operaţiei
sunt:
 
pt1  L   pc g  pts  L  n g   3050  1800  9,81  490  105  
 3050  1190  9,81  672,52  105 N / m2 ;

pc1   L  n g  pcs   L  n g  70  105 N / m2

rocedând identic pentru al doilea tronson se obţine:

pt2  599,5  105 N / m2 şi pc2  70  105 N / m2

Forţa de presiune în punctul A conform relaţiei (1) este:

   
Fp1  Ap  Ai1  pt1  Ap  Ae1 pc1  5,34  10 3  3,019  10  3   672,52  105 
 5,34  103  4,185  10 3  70  105  148007 N

Forţa de presiune în punctul B conform relaţiei (2) este:

  
Fp2  Ae2  Ae1  pc2  Ai2  Ai1  pt2  
 6,22  10 3  4,185  10 3   70  105  4,53  10 3  3,019  10 3  599,5  105   76339 N

Variaţia lungimii (scurtarea) datorită forţelor Fp1 şi Fp2 este dată de relaţia (3) şi
va fi egală cu :

77
 L1 
L1 Fp1


L2 Fp1  Fp2 
E  at1 E  at 2
1220  148007 1830  148007  76339
 11 3
  1107
, m
2,1  10  1166
,  10 2,1  1011  1,69  10 3

2. Variaţia lungimii datorită efectului de flambaj în spirală.

Forţele de flambaj la baza celor trei secţiuni se calculează cu relaţiile (4), (5), (6)
şi sunt următoarele:
 
Ff1  Ap pt1  pc1  5,34  10  3 672,52  105  70  105   321746 N

Ff 2  Ff1  l1q1 g  321746  760  10,12  9,81 246295 N

Ff 3  Ff1  l1q1 g  l2 q2 g  321746  760  10,12  9,81  460  10,12  9,81  200628 N ,
masele pe unitatea de lungime pentru cele trei secţiuni fiind:

q1  qt 1  qlt1  qlc1  qt1  Ai1  pc  Ae1 n 

 9,67  3,019  10  3  1800  4,185  10 3  1190  10,12 kg / m ;

q2  qt 2  qlt2  qlc2  10,12 kg / m ;

q3  qt 3  qlt3  qlc3  14,45 kg / m .

Poziţia punctului neutru:

Ff1 321746
ln    3240,8 m  l1
q1 g 10,12  9,81

se presupune punctul neutru în secţiunea 2:

Ff1  l1q1 g 246295

ln   l1   760  3240,8 m  l1  l2
q2 g 10,12  9,81

deci punctul neutru nu se află nici în secţiunea 2.

Se presupune punctul neutru în secţiunea 3:

Ff1  l1q1 g  l2 q2 g 200628

ln   l1  l2   760  460  2635,3 m
q3 g 14,45  9,81

deci punctul neutru se află în secţiunea 3.

Momentele de inerţie axiale şi jocurile radiale pentru cele trei secţiuni sunt:

78
  4 
I1 
64
 
d e1  d i41  0,0734  0,062 4   66,86  10 8 m 4
64
I 2  66,86  108 m4 ; I 3  144,21 108 m4
Di  d e1 0,157  0,073
r1  1   0,042 m
2 2
r2  0,075 m ; r3  0,067 m

Variaţia lungimii (scurtarea) datorită efectului de flambaj conform relaţiei (11) este:

 r 2 F 2  l  qg
m  L  qg     r 2 Ff2 
f
L2      2       
i 1  8 E I q g 
 Ff  Ff     8 E I q g 
 i  m 1
2 2
0,042  321746  760  10,12  9,81  760  10,12  9,81 
  2   
11 8
8  2,1  10  66,86  10  10,12  9,81  321746  321746 
0,0752  2462952  460  10,12  9,81  460  10,12  9,81 
  2  
11 8
8  2,1  10  66,86  10  10,12  9,81  246295  246295 
2 2
0,067  200628
  2,23 m
8  2,1 10  144,21  10 8  14,45  9,81
11

3. Variaţia lungimii datorită efectului de balonare.

Variaţia densităţii fluidului din ţevi şi din coloană:

lt  1800  1190  610 kg / m 3 ;

lc  0

Variaţia presiunii în ţevi şi în coloană la partea superioară a fiecărui tronson:

 
pts1  L2   pc g  490  105  L2  n g 
 1830  1800  9,81  490  105   1830  1190  9,81  599 ,5  105 N / m2
pts2  490  105 N / m2
pcs1  pcs2  70  10 5 N/m 2

Ţinând seama de relaţia (13) pentru variaţia lungimii datorită balonării, rezultă:

 1  2 
 g   lt  R  lc  
2
n  
 2  2  pts  R 2 pcs
L3    L2
 L 
i 1  E R2  1 E R2  1 
 
 i
0,3  9,81 610  1220 2 2  0,3 599,5  105  1177
, 2  70  105 0,3  9,81  610  1830 2
   1220  
2,1  1011 1177
, 2  1 2,1 10 11
1177
, 2
1 2,1 1011 117
, 2  1

79
 2  0,3 490  105  117
, 2  70  105
 1830  1124
, m
2,1 1011 , 2 1
117

4.Variaţia lungimii datorită efectului de temperatură:

L4  Lt m  1,242  10 5  3050  10  0,378 m

Variaţia (scurtarea) totală a lungimii ţevilor de extracţie va fi egală cu:

L  L1  L2  L3  L4  1107

,  2,23  1124
,  0,378  4,84 m

b. Ţevi de extracţie introduse cu apăsare iniţială pe packer

Iniţial pe packer se lasă o greutate G = 88290 N (9 tf). În această situaţie
urmează să se determine care va fi variaţia lungimii ţevilor de extracţie în timpul
operaţiei de cimentare sub presiune:

G n Li 88290  1220 1830 

L*1    11 
E i 1 ati 2,1  10  1166
,  10 3
   0,912 m
1,69  10 3 

Pentru a determina L*2 trebuie cunoscută poziţia punctului neutru.

G 88290
ln    1087 m  l1
q1 g 8,28  9,81

se presupune punctul neutru în secţiunea 2

G  l1q1 g 88290  760  8,28  9,81

ln   l1   760  1087 m  l1  l2
q2 g 8,28  9,81

deci punctul neutru se află în secţiunea 2.

În relaţiile de mai sus q1 şi q2 sunt masele pe unitatea de lungime înainte de
efectuarea operaţiei de injecţie sub presiune:

q1  qt1  qlt1  qlc1  qt1  Ai1  n  Ae1  n 

 9,67  3,019  103  1190  4,185  103  1190  8,28 kg / m ;
q2  8,28 kg / m

Forţa de flambaj la nivelul packerului (la baza secţiunii 1) este:

Ff1  G  88290 N

iar la baza secţiunii 2:

80
 Ff 2  G  l1q1 g  88290  760  8,28  9,81  26558 N

Deci:
r12  Ff21  l1q1 g  l1q1 g   r22  Ff22
*
L   2   
2
8 E I1q1 g  Ff1  Ff1   8 E I 2 q2 g
0,042 2  882902  760  8,28  9,81  760  8,28  9,81 
  2  
11 8
8  2,1 10  66,86  10  8,28  9,81  88290  88290 
2 2
0,075  26558
  0,180 m
8  2,1  10  66,86  10 8  8,28  9,81
11

iar
L5  L*1  L*2  0,912  0,180  1,092 m

variaţia lungimii ţevilor de extracţie în acest caz va fi:

L* L  L5 4,841,092 3,748 m

Pentru a determina greutatea G* care trebuie lăsată pe packer pentru ca niplele să

nu se deplaseze în packer este necesar ca:

L5  L*1  L*2  4,84 m

Deci:
G *  1220 1830  0,042 2  G *2
    
2 ,1  1011  1166
,  10 3 1,69  10 3  8  2,1 1011  66,86  10 8  8,28  9,81
2
 760  8,28  9,81  760  8,28  9,81  0,0752  G *  760  8,28  9,81
· 2    
 G *  G *   8  2,1 1011  66,86  10 8  8,28  9,81
 460  8,28  9,81  460  8,28  9,81  
 * 2  *  
 G  760  8,28  9,81  G  760  8,28  9,81 
2
0,067 2  G *  760  8,28  9,81  460  8,28  9,81
  4,84 m
8  2,1 1011  144,21  10 8  11,68  9,81

Rezultă G *  278156 N

Lăsând pe packer greutatea G* se va produce în mod evident o flambare a ţevilor

de extracţie. În timpul operaţiei, după aplicarea presiunii, apăsarea pe packer dispare,
dar ţevile rămân în continuare flambate (lungimea lor nu se schimbă) pentru că forţa Ff1
are aceeaşi valoare ca şi în cazul a, Ff1  321746 N .

81
 PUNEREA IN PRODUCTIE PRIN DENIVELARE CU AZOT

Pentru a realiza o diferenta de presiune intre strat si gaura de sonda cat mai mare s-a
recurs la denivelarea si, in unele cazuri mai rare, chiar la inlocuirea totala a fluidului din
sonda cu azot.
S-a ales azotul din urmatoarele motive:
- nu formeaza amestecuri explozive;
- nu este toxic, nu este corosiv, nu arde, este inabusitor de foc, nu
reactioneaza cu fluidele introduse de la suprafata sau cu cele din
zacamant;
- are o solubilitate redusa in apa si titei;
- este usor de procurat (79% din volumul atmosferei este azot).
De regula denivelarea cu azot se efectueaza numai dupa ce fluidul din sonda a fost
inlocuit cu apa.

Echipamentul necesar denivelarii cu azot se compune din:

- cisterna pentru transportul azotului lichid la sonda;
- converterul pentru pomparea si vaporizarea azotului lichid la mare
presiune.
Cisterna de azot este un recipient criogenic, cu doua mantale superizolate prin vid
si are capacitatea cuprinsa intre 10.000 si 20.000 l azot lichid.
Presiunea maxima in interiorul cisternei este de circa 3 bar, iar temperatura
azotului lichid de -195ºC.
Cisterna 1 este prevazuta cu o sepentina de vaporizare 2, pentru presurizarea ei cu
azot gazos si cu aparatura de masura si control, alcatuita din manometru, manometru
diferential, indicator de nivel, supapa de siguranta pentru presiune de 3 bar, membrana de
siguranta pentru presiune de 4,2 bar.
Cisterna se monteaza de regula pe un camion, pentru a fi autonoma in privinta
transportului.

Converterul de azot 3 este un echipament complex care efectueaza pomparea si

vaporizarea azotului lichid la mare presiune, cu debit reglabil. Pentru transportul rapid la
sonde, el se monteaza, de regula, pe un camion.
82
 Parametrii de lucru ai converterului sunt: presiunea maxima 700 bar; temperatura
azotului in stare gazoasa la iesirea din converter 10-50ºC; debitul de pompare este reglabil,
intre 283 si 2550 m3 N/h; unitatea de forta, un motor diesel.
Pompa centrifuga 4 alimenteaza cu azot lichid din cisterna o pompa triplex 5.
Aceasta pompeaza cu mare presiune azotul lichid, care trece printr-un vaporizator 6, se
transforma in stare gazoasa si ajunge in sonda la presiunea ceruta de operatia care se executa.
Pompa centrifuga pentru alimentarea si racirea pompei triplex are o turatie
variabila pana la 3600 rot/min, presiunea minima necesara pentru alimentarea ei cu azot lichid
din cisterna fiind 0,35 bar.
Vaporizatorul are o serpentina de mare presiune, incalzita cu aerul ambiant aspirat
de un ventilator, la care se adauga energia termica a unitatii de forta (motorul diesel), degajata
de gazele de esapament si de caldura uleiului din sistemul hidrostatic. In acest mod se obtine o
temperatura a azotului lichid la iesirea din converter, mai mare cu 10-50ºC decat temperatura
mediului ambiant. Temperatura azotului gazos la iesirea din vaporizator scade cu cresterea
debitului (respectiv a turatiei pompei triplex) si creste cu presiunea de pompare. De aceea,
daca este necesar, pentru a se obtine un debit optim in functie de presiunea ceruta de operatia
de la sonda, temperatura poate fi redusa de catre operator, prin injectie de azot lichid la
intrarea in vaporizator.
Tehnologia denivelarii lichidelor din sonda cu azot si calculul parametrilor de
lucru.
Denivelarea fluidului din sonda cu azot, pentru provocarea afluxului, se aplica in
urmatoarele situatii:
- la punerea in productie a sondelor care deschid formatii cu H2S si CO2
in gazele extrase sau sunt amplasate in locuri unde pistonatul este
interzis;
- la punerea in productie a sondelor de mare adancime, care nu pornesc
prin inlocuirea fluidului din sonda cu alte fluide mai usoare si la care
pistonatul pana la adancimea 1800-2000 m nu asigura presiunea
diferentiala necesara provocarii afluxului din strat;
- la evacuarea apei din sondele eruptive de gaze cu presiuni de strat
reduse, inundate cu apa.
Avantajele metodei sunt:
- pierderile de presiune prin frecare sunt neglijabile, chiar si in cazul
tevilor de extractie cu diametre mici;
- asigura dislocuirea totala a fluidului din sonda (apa), pana la adancimea
de circa 6000 m;
- se reduce durata operatiei de denivelare a fluidului din sonda la cateva
ore, fata de cateva zile in cazul pistonatului.
Metoda se aplica diferentiat la sondele cu sau fara circulatie.
Denivelarea cu azot la sondele echipate cu packer de coloana
Se procedeaza astfel:
- se calculeaza presiunea de pompare necesara la capul de eruptie si
volumul de azot lichid necesar pentru operatie;
- se monteaza instalatia de pompare a azotului pe pozitie si se fac
legaturile la cisterna , la sonda si la cosul de gaze;
- se deschide valva de circulatie laterala;
- se inlocuieste fluidul din sonda cu apa;
- se pune converterul in functiune;
- se probeaza linia de impingere a azotului gazos in sonda, la presiunea
maxima de lucru calculata pentru operatie;
- se pompeaza in tevile de extractie volumul de azot gazos calculat, pana
la adancimea de circa 30 m deasupra valvei de circulatie laterala si se

83
 masoara la haba volumul de apa iesit din coloana, pentru a avea
controlul adancimii la care ajunge perna de azot gazos in tevile de
extractie. Este foarte important sa nu patrunda azot gazos in spatiul
inelar dintre tevile de extractie si coloana de exploatare, deasupra
packerului, deoarece bulele de azot gazos migreaza spre suprafata cu
viteza de 300-500 m/h si prin destindere formeaza presiuni
suplimentare in capul coloanei;

- dupa pomparea azotului gazos in tevile de extractie, se opreste

converterul si se inchide ventilul de pe bratul capului de eruptie;
- se inchide valva de circulatie laterala;
- se deschide sonda pe duza fixa sau reglabila la cosul de gaze si se
urmareste comportarea acesteia. Producerea sondei se face lent, daca
formatia productiva este slab consolidata sau pe liber, pe ambele brate
ale capului de eruptie, daca formatia productiva este bine consolidata si
necesita un soc hidrauluic pentru initierea afluxului.
Calculul volumului de azot necesar
Pentru determinarea volumului de azot lichid necesar punerii in productie a
sondelor echipate cu packer de coloana, se procedeaza astfel:
 se calculeaza volumul V1(m3) al fluidului care trebuie dislocuit din tevile de
extractie cu azot gazos (GN2), pana la 30 m deasupra valvei de circulatie laterala;
 se calculeaza presiunea hidrostatica ph (bar), exercitata de fluidul din spatiul inelar
la adancimea de 30 m deasupra valvei;
 se determina presiunea de injectie pi (bar) a GN2 in capul de eruptie, utilizand
relatia:
 rg  g h
287  z m Tm
p h  pi e (1)

84
 Pentru calculele practice de santier, presiunea de injectie a GN2 se determina cu
ajutorul diagramei din figura de mai jos in functie de ph si h.

 se calculeaza presiunea medie pm(bar) a azotului gazos din sonda:

p  ph
pm  i (2)
2
 se calculeaza temperatura medie Tm (K),a azotului gazos:
t t
Tm  s h  273 (3)
2
unde, ts este temperatura azotului la iesirea din converter, iar th temperatura corespunzatoare
adancimii h.
 se calculeaza volumul de azot gazos GN2 necesar pentru operatie. Deoarece
azotul se apropie mult de un gaz perfect, pentru calculele de santier se poate aplica legea
gazelor perfecte:
p 0V0 p mVl
 (4)
T0 Tm
de unde:
p T
V0  V1 m 0 (5)
p 0Tm
in care :
V0 este volumul azotului gazos la 0оC si 1 bar, m3N ;
V1- volumul lichidului dislocuit de catre azotul gazos, m3.
-se calculeaza volumul de azot lichid LN2 necesar, stiind ca din 1,5443 l LN2 prin
evaporare se obtine 1 m3N GN2.
La acest volum se mai adauga pierderile prin evaporare a azotului in cisterna, in
timpul transportului, precum si consumul de LN2 necesar pentru racirea instalatiei de pompare
in timpul operatiei conform experientei acumulata in santier.
Observatii:
1. Volumul de azot lichid necesar se poate determina si cu ajutorul relatiei:
m
V0   22,4 (6)
M
in care: M este masa moleculara a gazului, kg / kmol ;
m – cantitatea de gaz lichefiat, kg;
22,4 – volumul ocupat de un kilomol de gaz in conditii normale m3/ kmol.
Pentru aceasta, din relatia (6) se calculeaza cantitatea de azot lichid necesar, m (Kg).
In continuare, tinand seama ca din 1kg LN2 se obtine 1,2439 l LN2 se calculeaza volumul de
azot lichid necesar.
2.Punerea in productie cu azot se poate aplica si la sondele obisnuite (fara packer)
in locul denivelarii cu ajutorul gazelor comprimate.In acest caz, daca pentru punerea in
85
productie trebuie dislocuit si o parte din fluidul din spatiul inelar, atunci pentru ph, se va
considera presiunea hidrostatica maxima ph max cand azotul gazos ajunge la siul tevilor de
extractie.

86
 ASCENSIUNEA FLUIDELOR PRIN TEVI VERTICALE

Ascensiunea fluidelor prin tevi verticale are loc datorita energiei hidraulice manifestata prin
presiunea fazei lichide (energia potentiala de presiune) si datorita energiei de expansiune a gazelor. In
cazul zacamintelor cu impingere de apa in perioada initiala energia hidraulica provoaca ascensiunea
lichidului la suprafata. La zacamintele care produc in regim de gaze dizolvate importanta energiei
hidraulice scade odata cu scaderea presiunii sub presiunea de saturatie. Ridicarea fluidelor la suprafata
are loc datorita energiei de expansiune a gazelor.
Acestea dupa ce ies din solutie se destind de la presiunea de saturatie pana la presiunea de la
talpa sondei si de la aceasta pana la presiunea de la suprafata p2. Ascensiunea lichidului datorita gazelor
comprimate se produce sub actiunea fortelor de presiune care lucreaza direct asupra lichidului la
interfata dintre lichid si gaze, precum si a fortelor de frecare dintre gaze si lichid.
Studiul miscarii fluidelor in procesul de ascensiune spre suprafata implica analiza
fenomenelor care au loc pe traseul parcurs de fluid intre punctele de presiune pd si p2.

Fazele care se deplaseaza in sonda

Pe portiunea unde se deplaseaza numai lichid ridicarea se face datorita energiei

hidraulice.Pe portiunea care incepe din p = psat unde gazele incep sa iasa din solutie la ridicare
participa gazele respective care pe masura ce se ridica in sus trec la presiuni din ce in ce mai mici se
destind si isi maresc volumul. Deoarece sectiunea tevilor este constanta gazele capata o viteza din ce in
ce mai mare.In procesul de ascensiune gazele se deplaseaza cu o viteza mai mare decat lichidul
antrenandu-l si pe acesta si cedandu-i o parte din energia de expansiune. In figura 1,c pe toata
lungimea tevilor de extractie gazele exercita asupra lichidului o actiune de ridicare.

a b c

Fig. 1.

87
 ASCENSIUNEA LICHIDULUI PRIN TEVI VERTICALE (p2>psat)

In cazul in care prin tevile de extractie curge numai lichid curat ascensiunea acestuia are loc
datorita energiei hidraulice a lichidului.

Fig. 2.

Presiunea intr-un punct din lungul tevilor de extractie (fig. 2), avand in capul de eruptie
presiunea p2, este data de relatia:

hv 2
p= p2 + gh    (1)
2d

4Q
in care   f ( Re ,  / d ) iar v =
d 2

vd
Re =

Pentru valori Re < 2300

64

Re

iar pentru valori Re >2300

0,3164
 0 , 25
Re
88
 Daca tevile de extractie sunt fixate cu siul in capul perforaturilor, conform relatiei (1),
presiunea dinamica de fund va fi egala cu:

Hv 2 v2
pd= p2+ gH     p 2  H ( g   ) (2)
2d 2d

Se observa din relatia (2) ca presiunea variaza cu adancimea dupa o dreapta a carei panta
este egala cu:

2
tg α = g   v  (3)
2d

Din asemanarea celor doua tringhiuri din figura 2 rezulta:

p  p2 pd  p2

h H

sau
h
p = p2 + ( pd  p2 ) (4)
H

Relatia (4) ne permite sa determinam presiunea in orice punct din lungul tevilor de extractie
cunoscand presiunea dinamica de fund pd si presiunea in capul de eruptrie p2.
Daca din cercetarea sondei se cunosc IP si pc din relatia

Q = IP(pc - pd) (5)

rezulta:

Q
pd = pc - (6)
IP

Din relatiile (2) si (6) rezulta:

Q Hv 2
pc - = p2 + gH    (7)
IP 2d

Relatia (7) ne permite ca pentru un anumit debit pe care vrem sa-l extragem sa determinam
ce presiune p2 trebuie mentinuta in capul de eruptie, sau invers pentru o presiune p2 care trebuie
mentinuta in capul de eruptie sa determinam cu ce debit va produce sonda.

89
 CORELATIA DE FUNCTIONARE STRAT – SONDA IN CAZUL ASCENSIUNII
LICHIDULUI PRIN TEVILE DE EXTRACTIE (p2 > psat)

In acest caz ne intereseaza ca pentru o anumita presiune p2 care trebuie mentinuta in

capul de eruptie, sa determinam debitul maxim Qmax pe care poate sa il produca sonda. Se procedeaza
astfel:
- cu ajutorul relatiei (5) se traseaza curba de comportare a stratului (curba IPR) –
Qstrat = f(pd), care caracterizeaza curgerea prin zacamant (dreapta 1- figura 3).

Fig. 3.

- pentru diferite valori ale debitului Q, cu ajutorul relatiei (2) se calculeaza presiunile
dinamice de fund corespunzatoare. Se obtine astfel un set de perechi de valori Q, pd.
- pe aceiasi diagrama pe care s-a trasat curba de completare a stratului se reprezinta
grafic setul de perechi de valori Q, pd determinat mai sus. Se obtine astfel curba de
comportare a sondei Qsonda = f(pd) – curba 2, care caracterizeaza curgerea prin sonda (prin
tevi).
Intersectia dintre cele doua curbe 1 si 2 ne da debitul maxim pe care poate sa-l produca
sonda Qmax sonda si presiunea de fund corepunzatoare.
Procedeul poate fi repetat si pentru alte valori ale presiunii p2 in capul de eruptie.

90
 ASCENSIUNEA FLUIDELOR BIFAZICE
PRIN TEVILE DE EXTRACTIE
▼
Asa dupa cum s-a demonstrat in cursul anterior, in cazul ascensiunii lichidelor prin
tevile de extractie (curgere omogena), presiunea in lungul acestora poate fi determinata cu
ajutorul relatiei ….. si variaza liniar dupa o dreapta a carei panta este data de ….. .
In cazul ascensiunii fluidelor bifazice, pentru a determina modul in care variaza
presiunea in lungul tevilor de extractie (de la talpa sondei pana la capul de eruptie) trebuie
calculata valoarea gradientului de presiune.
Gradientul de presiune dp/dh, reprezinta pierderea de presiune pe unitatea de lungime.
Principalii parametri de care depinde valoarea gradientului de presiune sunt: debitul
de lichid, debitul de gaze, diametrul tevilor de extractie, caracteristicile fizice ale fluidelor si
presiunea la care are loc curgerea.
Problema determinarii gradientului de presiune nu este deloc usoara avand in vedere
ca valorile acestor parametri se schimba in lungul tevilor de extractie ca urmare a variatiei
presiunii.
Astfel, debitul de lichid variază foarte puţin prin ieşirea gazelor din soluţie pe măsură
ce presiunea scade. În schimb, debitul de gaze este foarte sensibil la această variaţie. Ca urmare
a ieşirii gazelor din soluţie, ţiţeiul devine mai vâscos, modificându-se astfel coeficientul de
frecare. Frecarea gazelor de pereţii ţevilor de extracţie este, de asemenea, influenţată de variaţia
de presiune. Un alt factor, care intervine şi complică problema, este alunecarea, fenomen
caracteristic curgerii prin ţevi verticale a amestecului gaze-lichid. Acest fenomen de alunecare
(strecurare)se produce datorită diferenţei dintre greutatea specifică a gazului şi a lichidului.
Gazele fiind mai uşoare tind să se strecoare prin lichid, astfel încât viteza lor absolută faţă de
un reper fix este mai mare decât cea a lichidelor. Dacă se pompează debite constante de lichid
şi de gaze, raportul lor R este constant, în permanenţă, într-un punct dat din interiorul ţevilor de
extracţie. Prin urmare:

qg v g  Ag
R   constant [m3/m3]
ql vl  Al

unde: R este raţia gaze-lichid la o presiune dată;

Al - secţiunea ocupată de lichid;
Ag - secţiunea ocupată de gaze (Al+Ag=A);
A - secţiunea interioară a ţevilor de extracţie;
vg - viteza absolută a gazelor în punctul considerat;
vl - viteza absolută a lichidului în acelaşi punct;
qg şi ql sunt exprimaţi în m3/s în condiţiile de presiune din ţevile de extracţie, în
punctul luat în considerare.
Dacă nu ar exista alunecare, vg ar fi egal cu vl, iar suprafeţele ocupate de lichid şi gaze
ar fi proporţionale cu debitele.
Datorită alunecării, pentru aceleaşi valori qg şi ql, vg devine mai mare decât vl, rezultă
prin urmare că Ag scade şi Al se măreşte. Este ca şi cum tubul de curent format din gaze s-ar
subţia dar s-ar mişca mai repede, iar tubul de curent format din lichid s-ar ingrosa dar s-ar
deplasa mai încet. Datorită creşterii secţiunii ocupată de lichid, greutatea specifică a
amestecului se măreşte şi deci, gradientul de presiune dat de greutatea proprie a amestecului
(gradientul static) se măreşte şi el. Rezultă că alunecarea (strecurarea) gazelor prin lichid duce
la creşterea greutăţii specifice a amestecului şi, deci, a gradientului static.
Viteza de alunecare (strecurare) este dată de diferenţa dintre vitezele absolute ale
gazelor şi lichidului:
vs=vg-vl

91
 Un alt fenomen care intervine si complica problema determinarii gradientului de
presiune il constituie schimbarea structurii amestecului datorita variatiei presiunii, astfel ca in
lungul tevilor de extractie pot fi intalnite mai multe regimuri de curgere. ▲
In cazul curgerii bifazice interfaţa dintre cele două faze se poate prezenta sub o serie
de aspecte, depinzând de debitele, proprietăţile fizice ale fazelor şi geometria sistemului.
Aceste aspecte ale curgerii caracterizează regimurile de curgere în cazul ascensiunii fluidelor
bifazice prin ţevile de extracţie.
Principalele tipuri de curgere, împărţite pe grupe şi subgrupe, împreună cu diferitele
tranziţii bazate pe vitezele superficiale ale fazelor, se pot defini astfel:
 Curgere cu segregare gravitaţională, în care ambele faze sunt separate. Pot exista picături
sau bule dintr-o fază în cealaltă. Acest tip de curgere include:
- curgere stratificată cu suprafaţă de separaţie netedă sau ondulatorie (cu valuri);
- curgere inelară care cuprinde : film inelar şi ceaţă inelară cu picături de lichid
intrate în miezul de gaz.
 Curgere intermitentă, în care una din faze este fază discontinuă iar cealaltă este fază
continuă. Acest tip de curgere include:
- curgere bule alungite;
- curgere dop sau glonţ;
- curgere ceaţă sau spumă (o zonă de tranziţie între curgerea glonţ şi curgerea ceaţă
inelară).
 Curgere uniform distribuită, în care faza lichidă este fază continuă iar faza gazoasă este
fază discontinuă. Acest tip de curgere include:
- curgere bule;
- curgere bule dispersate în care bulele de gaz sunt dispersate în faza lichidă care
curge continuu. ▼
În cazul ascensiunii fluidelor prin ţevi verticale şi înclinate (fig.1), pe măsură ce
presiunea scade, pot apare următoarele regimuri de curgere care se regăsesc în categoriile de
curgeri prezentate mai sus:
 curgere bule - curgere uniform distribuită;
 curgere dopuri - curgere intermitentă;
 curgere spumă - curgere intermitentă;
 curgere ceaţă - curgere cu segregare gravitaţională.

Fig. 1 Regimurile de curgere in cazul ascensiunii fluidelor bifazice prin tevi verticale.
Apariţia acestor regimuri de curgere este influenţată de valoarea debitului de gaze
raportat la aria secţiunii de curgere, respectiv viteza superficială a gazelor v sg , de valoarea
debitului de lichid raportat la aceiaşi arie, respectiv viteza superficială a lichidului v sl , de
geometria sondei, de presiunea din capul de erupţie etc. În cazul sondelor cu devieri mai mari
de 50º, curgerea bule uneori poate să nu mai apară, fiind influenţată de diametrul ţevii şi de
unghiul de înclinare al acesteia. Tranziţia dintre acest regim de curgere şi regimul de curgere
dopuri depinde de unghiul de înclinare al ţevii prin care curg fluidele. ▲
92
 De asemenea, caracteristicile curgerii dopuri şi a curgerii spumă diferă de cele
întâlnite în cazul sondelor verticale.
În cazul curgerii fluidelor prin ţevi orizontale s-au identificat regimurile de curgere
prezentate în figura 2.
Aşa cum se observă din figura 2 regimurile de curgere în ţevile orizontale sunt
împărţite în următoarele categorii:
 curgere cu segregare gravitaţională care cuprinde:
- curgere cu suprafaţă de separaţie netedă;
- curgere cu suprafaţă de separaţie ondulată;
- curgere inelară;
 curgere intermitentă care cuprinde:
- curgere cu bule mari de gaze;
- curgere cu dopuri de lichid;
 curgere uniform distribuită care cuprinde:
- curgere cu bule mici de gaze;
- curgere ceaţă.

Fig. 2. Regimurile de curgere a fluidelor bifazice prin ţevile orizontale.

93
▼ Datorită acestor cauze, determinarea gradientului de presiune nu a fost posibilă prin
utilizarea legilor din dinamica fluidelor, bazate pe ecuaţiile Navier-Stokes. Cele mai bune
rezultate s-au obţinut prin folosirea unor procedee semi-empirice, ce combină o ecuaţie de
bilanţ energetic cu nişte corelaţii, determinate experimental, pentru factorul de frecare şi
fracţiunea din lichid din curentul de curgere. Această fracţiune este exprimată prin raportul
dintre suprafaţa ocupată de lichid într-un punct din ţevile de extracţie şi suprafaţa totală a ţevii.
Au fost astfel elaborate mai multe metode de determinare a gradientului de presiune,
dupa cum urmeaza:
- pentru tevi verticale:
- metoda H. DUNS si N. ROS;
- metoda A. HAGEDORN si K. BROWN;
- metoda K. AZIZ, G.W. GOVIER si M. FOGARASI;
- metoda J. ORKISZEWSKI;
- metoda A.R. HASAN si S.C. KABIR;
- metoda A.M. ANSARI, N.D. SYLVESTER, C. SARICA, O. SHOHAM
si J.P. BRILL;
- metoda A.S. KAYA, C. SARICA si J.P. BRILL.
- pentru tevi inclinate:
- metoda lui D. BEGGS si J.P. BRILL.
Gradientul total de presiune (dp/dh)total se compune dintr-un gradient static
(dp/dh)static, in care sunt incluse efectele alunecarii dintre faza gazoasa si cea lichida, un
gradient de frecare (dp/dh)fr si un gradient de acceleratie (dp/dh)acc.
Astfel:
 dp   dp   dp   dp 
       
 dh  total  dh  static  dh  fr  dh  acc

▲
METODA HAGEDORN ŞI BROWN

Urmărind o apropiere cât mai mare de cazul curgerii fluidelor prin ţevile de extracţie,
unii cercetători au căutat să facă o serie de experimente chiar în gaura de sondă. Pentru
acurateţea şi controlul curgerii, aceste sonde au fost echipate în mod corespunzător (fig.1),
astfel încât să nu existe posibilitatea ca fluidele care curg prin gaura de sondă sa aiba contact cu
stratul productiv. In caz contrar, reglarea şi menţinerea unor debite de lichid şi de gaze ar fi fost
imposibilă. Contactul cu stratul a fost blocat cu ajutorul unui dop de ciment având oglinda la
460 m.
Debitul de lichid s-a reglat cu ajutorul unei duze de fund extractabila. Astfel, pentru o
anumită duză, reglând presiunea de injecţie, rezultă un debit de lichid bine determinat ceea ce
ar corespunde unei presiuni de fund constante, iar fiecare debit de lichid a fost adus la suprafaţă
cu diferite raţii gaze-lichid. Acest lucru s-a realizat prin echiparea ţevilor de extracţie cu supape
de comunicaţie ţevi-coloană. De asemenea, pe ţevile de extracţie au fost montate o serie de
traductoare de presiune (de tip Maihak), în vederea înregistrării presiunii în punctele respective.
Pe baza acestor înregistrări s-a trasat o curbă de variaţie a presiunii în lungul ţevilor de
extracţie(curbă gradient). Aceasta s-a comparat ulterior cu curba rezultată pe bază de calcul în
vederea verificării metodei de determinare a gradienţilor de presiune. Experienţele lui G.
Fancher şi K. Brown şi ulterior Hagedorn şi Brown au fost făcute pe ţevi de extracţie de 2 in şi
respectiv 1 ¼ in. Primul set de experienţe (Fancher şi Brown) s-a făcut cu debite de lichid de
12-160 m3/zi şi raţii gaze-lichid de aproape 1700 m3N/m3 pentru cele mai mici debite de lichid
şi 400 m3N /m3 pentru cele mai mari valori ale debitului de lichid.

94
 Experimentele au fost făcute în domeniul unor greutăţi relative ale amestecului în
raport cu apa sub 0,15 (1470 N/m3), ceea ce ar corespunde la debite mici de lichid şi raţii gaze-
lichid mari.
S-a avut totodată în vedere şi influenţa vâscozităţii. Pentru valori ale vâscozităţii sub
10 cP, efectul acesteia asupra curbelor gradient poate fi neglijat.

Fig.1 Instalaţie experimentală pentru studiul

curgerii gaze-lichid prin ţevi verticale.

În urma tuturor experimentelor efectuate care au dus la obţinerea a 2905 puncte, în

cele mai variate condiţii de curgere, Hagedorn şi Brown au găsit o corelaţie ce permite
extinderea metodei lor şi la alte diametre. Metoda dă rezultate foarte bune pentru ţevi de 1-2 in
si raţii gaze-lichid mari.
Hagedorn şi Brown au determinat gradientul de presiune pe baza unui bilanţ
energetic al curgerii între două puncte din ţevile de extracţie de presiune p1 şi p2 (p1 fiind mai
aproape de talpa sondei). Ei au considerat amestecul gaze-lichid ca fiind omogen şi
compresibil.
Potrivit legii conservării energiei, energia totală a unei cantităţi de fluid care intră în
sistem (în punctul 1) trebuie să fie egală cu energia aceleiaşi cantităţi de fluid ce părăseşte
sistemul (în punctul 2), plus energia cedată mediului înconjurător.
Bilanţul energetic referitor la 1 kg de fluid (omogen şi compresibil) pentru cele două
secţiuni este:
2
v am v2
u1  V1  p1  g  h1  1
 u 2  V2  p 2  g  h2  am 2  Q  L (1)
2 2
unde: u este energia internă a kilogramului de fluid;
pV- energia de expansiune sau de dilatare;
V - volumul specific, m3/kg;
1
V=
 am
gh- energia potentiala sau de pozitie;
95
 h– cota punctului respectiv faţă de un reper dat;
2
v am
- energia cinetica;
2
vam – viteza amestecului in punctul 1 respectiv 2;
Q – căldura cedată mediului înconjurător. In cazul nostru Q=0.
L – lucrul mecanic exterior, executat de fluid între cele două secţiuni (cum ar fi de
exemplu daca fluidul in miscare ar invarti paletele unei elice);
g – acceleraţia gravitaţională.
Trecând partea stanga a ecuaţiei (1) în dreapta, sub forma diferenţelor finite, rezultă:

 v2 
u  (V  p )  g  h   am   0 (2)
 2 
ca urmare a faptului că între cele două secţiuni există o curgere omogenă şi staţionară şi deci
lucrul mecanic efectuat de lichid către exterior este zero.
Pe de altă parte din termotehnica se stie ca :
S2 V2
u   TdS   pdV (3)
S1 V1

adică variaţia energiei interne între cele două secţiuni se face pe seama variaţiei entropiei
sistemului şi a lucrului mecaic de dilatare (expansiune). În ecuaţia (3):
T este temeratura sistemului, K;
S – entropia sistemului, Nm/kg.K;
De asemenea:
V2 p2

 pV    pdV   Vdp (4)

V1 p1

Introducând relaţiile (3) şi (4) în relaţia (2) rezultă:

S2 p2 2
 v am 
 TdS  g h   Vdp    0 (5)
 2 
S1 p1  

Tot din termotehnica se cunoaste ca :

S2

 TdS  Q  F (6)
S1

adică variaţia entropiei se face pe seama unui transfer de căldură către exterior, Q, şi a unei
pierderi de energie prin frecare F. În cazul de faţă Q=0.
Deci, ecuaţia (2) capătă următoarea formă:
p2 2
 v am 
 Vdp  g  h   
 2   F  0 (7)
p1  

Ţinând seama că pierderea de energie prin frecare conform relatiei lui Darcy-Waisbach
este:
1   h  v am 2
F  V  p fr unde V  şi p fr    am
 am 2d

96
rezultă:
2
  v am  h
F (8)
2d

unde v am este viteza medie a amestecului intre cele doua puncte 1si 2;
Inlocuind (8) in (7) rezulta:

2 2
p2 v am v h
p1 Vdp  g h    am 0 (9)
2 2d
2
v am h
Inmultind termenul cu raportul rezulta:
2 h
2 2
p2 v am h v h
p1 Vdp  g h     am 0 (10)
2 h 2d
Impartind relatia (10) la g si scotand Δh, rezulta:
1 p2 1 p1
  Vdp  Vdp
g p1 g p2
h  2
 2 (11)
v v 2 1 v v 2 1
1   am  am  1   am  am 
2dg 2 g h 2 dg 2 g h
In continuare se folosesc urmatoarele notatii:
Qt - debitul de ţiţei, m3/zi;
M - greutatea unui m3 de ţiţei mort, împreună cu apa şi gazele care îl însoţesc, N/m3;
Vm – volumul ocupat în ţevi la o presiune şi temperatură dată de 1 m3 de ţiţei mort
împreună cu apa şi gazele care-l însoţesc;
Vm – valoarea medie a lui Vm rezultată din integrare între limitele p1 şi p2.
Rezulta:
V 1 1 V
   m (12)
g  am  g  am M
M
sau  am 
Vm
Inlocuind (12) in (11) rezulta:
1 p1
Vm dp
h  M p2 (13)
2 2
v am v am 1
1   
2dg 2 g h
Din sonda intr-o zi se extrag Qt m3 de titei. Avand in vedere ca Vm reprezinta volumul
ocupat de 1 m3 de titei mort impreuna cu apa si gazele care il insotesc, daca inmultim Qt cu Vm
obtinem volumul total de fluide extras din sonda intr-o zi (Vtotal=Qt·Vm). Impartind acest volum
la sectiunea de curgere aflam viteza. Deoarece ne intereseaza viteza medie a amestecului intre
cele doua puncte, se va lua in considerare valoarea medie a lui Vm intre cele doua puncte,
respectiv Vm .
Rezulta:
Qt  Vm
v am  (14)
86400d 2 / 4
97
 Valoarea lui Vm rezulta prin integrarea lui Vm intre cele doua puncte de presiune p1 si
p2.

p1
Suprafata ABCD=  Vm dp = Vm ( p1-p2)= Vm ·Δp
p2

(15)
Inlocuind (14) si (15) in (13) rezulta:
Vm
 p
h  M 
2
Qt2 Vm 2
v am 1
1   
2dg (86400  d 2 / 4) 2 2 g h
(14)
Vm
 p
 M
2
Qt2 Vm 2
v am 1
1  10 5
 
9  10  d 2 g h
2
Qt2 Vm M2
Inmultind termenul  cu raportul rezulta:
9  1010  d 5 M2
Vm
 p
h  M (15)
2
Qt2 M 2 Vm 2
v am 1
1  10 5
 2
 
9  10  d M 2 g h
M
Deoarece  am  rezulta
Vm
M
 am  (16)
Vm
Inlocuind (16) in(15) rezulta:
p /  am
h  2 2 2
(17)
Qt M 1 v am 1
1  10 5
 2
 
9  10  d  2 g h
am
▼Din relatia (17) rezulta:
p Qt2 M 2 1 2
v am 
  am   10 5
   am (18)
h 9  10  d  am 2 g h
Relaţia (18) pune în evidenţă faptul că gradientul total de presiune (Δp/Δh) se
compune dintr-un gradient static (  am ), un gradient de presiune datorită frecărilor şi un

gradient de presiune datorită accelerării masei de fluide .

98
 Pentru a calcula variaţia presiunii în lungul ţevilor de extracţie, se admite o anumită
cădere de presiune Δp, între două puncte (pornind de la şiul ţevilor în sus sau de la capul de
erupţie în jos) şi se rezolvă ecuaţia (18) în funcţie de Δh:

 v2 
p   am   am 
h   2 g  (19)
  Qt  M 2
2
 am 
9  1010  d 5   am

Exemplu:
Se considera presiunea in capul de eruptie p2=10 bar. Se admite o cadere de presiune
Δp=10 bar si se rezolva ecuatia (19) pe intervalul p2=10 bar, p3=20 bar, rezultand un Δh1 care
reprezinta lungimea tevilor de extractie pe care se pierd cei 10 bar. Se marcheaza pe grafic
punctul respectiv.

Fig. 2.

Se admite o noua cadere de presiune Δp=10 bar si se rezolva ecuatia (19) pe intervalul
p3=20 bar, p4=30 bar, rezultand un Δh2, respectiv un nou punct care se marcheaza pe grafic.
Procedeul se repeta pana la adancimea dorita. Unind punctele respective se obtine curba de
variatie a presiunii in lungul tevilor de extractie numita si curba gradient.
Intersectia acestei curbe cu adancimea medie a perforaturilor ne va da presiunea
dinamica de fund pd.
Daca cunoastem presiunea dinamica de fund pd si vrem sa aflam cu ce presiune p2
ajunge fluidul in capul de eruptie se va proceda invers fata de cele prezentate mai sus.

99
 Se porneste din punctul de presiune pd, se admite o cadere de presiune de exemplu
Δp=10 bar si se rezolva ecuatia (19) pe intervalul pd, pd-10 bar rezultand un Δh care se
marcheaza pe grafic.
Procedeul se repeta cat este nevoie.
Unind punctele rezultate se obtine curba gradient a carei intersectie cu abscisa ne va
da presiunea in capul de eruptie.
In relatiile de mai sus:
Qt   t  Q a   a  Q g   g
M    t  Ra   a  RGT g (20)
Qt
in care: Qa este debitul de apa;
Qg - debitul de gaze;
Ra - ratia apa-titei:
Q
Ra  a
Qt
 g   rg   aer
in care:  rg este greutatea relativa a gazelor in raport cu aerul;
 aer - greutatea specifica a aerului (  aer =12,7 N/m3).
Factorul de frecare λ se determină în funcţie de o cifră Reynolds bifazică, ce ţine
seama de vâscozitatea amestecului (relatia lui Arhenius).Astfel:

Qt  M
Re bifazic  0,149  10  2 (21)
d   l l   l(1 l )

unde Qt se introduce în m3/zi; M în N/m3;d în metri, iar vâscozitatea în cP.

Corelaţia pentru factorul de frecare λ este reprezentată grafic în figura 4.

Fig. 4 Nomogramă pentru calculul factorului de frecare λ.

100
 Relaţia (21) permite utilizarea unui factor de frecare variabil în lungul ţevilor de
extracţie datorită modificării structurii amestecului.
In relatia (21): εl reprezinta fractia de lichid sau procentul din suprafata de curgere a
tevilor de extractie care este ocupata de lichid.
εg reprezinta fractia de gaze sau procentul din suprafata de curgere a
tevilor de extractie care este ocupata de gaze.
A=Al+Ag (22)
Impartind relatia (22) la A rezulta:
Al Ag
 1
A A
dar tinand seama ca:
A Ag
l  l ;  g 
A A
rezulta:

εl+εg=1
sau εg=1-εl

Corelaţia întrebuinţată pentru determinarea fracţiunii de lichid εl este dată prin

intermediul unei reprezentări grafice obtinuta de Hagedorn si Brown, pe bază de date
experimentale în funcţie de nişte coeficienţi adimensionali. Aceştia sunt:
l
N gv  v sg  4 coeficientul de viteză al gazelor; (23)
g 
l
N lv  v sl  4 coeficientul de viteză al lichidului; (24)
g 
l  g
Nd  d  coeficientul de diametru; (25)

g
N l  l  4 coeficientul de vâscozitate. (26)
l  3
▲Pentru a determina valoarea lui εl se procedeaza astfel :
Se calculeaza valoarea lui N l .
În funcţie de valoarea lui N l se determină valoarea lui CN l , cu ajutorul
diagramei CN l  f ( N l ) , figura 6.
Notând cu p valoarea medie a presiunii absolute între cele două puncte considerate şi
cu p0 presiunea atmosferică, Hagedorn şi Brown au reprezentat grafic corelaţia pentru
fracţiunea de lichid εl în funcţie de produsul adimensional  dat de relaţia:
0 ,1
 N   p   CN l 
   0,lv575        (27)
 N gv   p 0   Nd 
 
p 2  p3
p
2
Astfel, cu ajutorul diagramei  l /   f ( ) figura 7, se detremină valoarea raportului
l /  .
Valoarea lui ψ se obţine pe baza unei corecţii de forma (figura 8).

101
  N gv  N l0,380 
  f 
 N 2,14 
 d 
Valoarea fracţiunii de lichid εl rezultă din relaţia evidentă:
l
l   (28)

Variaţia presiunii în lungul ţevilor de extracţie se poate determina şi pe cale analitică,
fără folosirea diagramelor din figurile 6-8.
N gv  N l0,380
Pentru aceasta se calculează în primul rând grupul adimensional G  şi
N d2,14
apoi se determină valoarea lui ψ pe baza relaţiei:

  1  exp 6,6598  8,8173  ln G  3,7693  ln G   0,5359  ln G 
2 3

Dacă G<0,01, ψ=1; dacă G>0,09, ψ=1,82.
Se calculează CNl cu relaţia:
2 3 4
CN l  exp[4,895  1,07705 ln N l  0,80822ln N l   0,1597ln N l   0,01019ln N l  ]
Dacă N l  0,4 atunci CN l  0,0115 iar dacă N l  0,002 atunci CN l  0,00195 .
În continuare se calculează produsul adimensional  sub forma:
 N lv   p  0,1  10 6 CN l 
*      
 N 0,575   14,65   N d 
 gv   
si mai departe valoarea lui εl din relaţia:
l
 exp[3,6372  0,8813  ln  *  0,1335  ln  *   0,018534  ln  *  
2 3



 0,001066  ln  * ] 
4

Dacă  *  4000, atunci  l   , iar dac[  *  0,1 atunci  l  0,02633 .

Fig.6 .Diagrama pentru calculul factorului CN l .

102
 Fig.7 .Diagrama pentru determinarea raportului  l / .

Fig.8 .Diagrama pentru determinarea factorului  .

Cand se lucreaza analitic valoarea lui λ se calculeaza cu ajutorul relatiei lui Jain:
1  21,25 
 1,14  2 log 
  d Re 0,9 
 bifazic 
 
in care: este rugozitatea tevilor de extractie (pentru tevile de extractie se considera =10-3);
d d
ε – inaltimea asperitatilor;
d – diametrul interior al tevilor de extractie. ▼
Viteza amestecului va fi egala cu:
Q Ql  Q g
v am  am   v sl  v sg
A A
Q Qg
v sl  l ; v sg 
A A

103
in care: v sl reprezinta viteza superficiala a lichidului si este egala cu raportul dintre debitul de
lichid si suprafata totala de curgere. A nu se confunda vl care reprezinta viteza lichidului si
 Q 
este egala cu raportul dintre debitul de lichid si sectiunea ocupata de acesta  vl  l  cu v sl .
 Al 
v sg - idem ca in cazul lichidului, dar pentru gaze.
2 2 2
v am  v am1
 v am 2

v am1  v sl1  Vsg1

v am2  v sl2  v sg 2
Greutatea specifica medie a amestecului va fi egala cu:
 am   l   l   g   g

CORELATIA DE FUNCTIONARE STRAT SONDA IN CAZUL

CURGERII BIFAZICE (p2<psat, pd<psat)

In acest caz avem o curgere eterogena atat in zacamant cat si in tevile de extractie.
Pentru a determina debitul maxim pe care poate sa il produca sonda si presiunea dinamica de
fund corespunzatoare, avand in vedere ca in capul de eruptie trebuie mentinuta o presiune p2, se
procedeaza astfel:
1. Se traseaza curba de comportare a stratului Qstrat=f(pd) cu ajutorul relatiei lui Vogel
(curba 1):
2
Qt p p 
 1  0,2 d  0,8 d 
Qt max pc  pc 
Curba 1 caracterizeaza curgerea in zacamant.

Fig. 1.

104
 2. Din punctul de presiune p2, pentru diferite valori ale debitului, cu ajutorul unei
teorii de ascensiune (de exemplu Hagedorn si Brown) se traseaza curbele gradient (curbele 2,
2’, 2” etc.). Intersectiile acestor curbe cu adancimea medie a perforaturilor ne vor da presiunile
dinamice de fund corespunzatoare.
De exemplu, pentru ca sonda sa produca debitul Qt1 avand in capul de eruptie
presiunea p2 este necesara o presiune dinamica de fund pd1. Acelasi lucru este valabil si in cazul
celorlalte debite. Se obtine astfel un set de perechi de valori Qt, pd.

Fig. 2.

3. Se reprezinta grafic setul de perechi de valori Qt, pd pe aceeasi diagrama pe care s-

a trasat curba de comportare a stratului. Se obtine astfel curba de comportare a sondei
Qsonda=f(pd) – curba 3.
Curba 3 caracterizeaza curgerea prin tevile de extractie.
Intersectia dintre cele doua curbe ne va da debitul maxim pe care poate sa il
produca sonda si presiunea dinamica de fund corespunzatoare, avand in capul de eruptie o
presiune p2.
Procedeul se poate repeta si pentru alte valori ale presiunii p2.
Observatie:
In cazul in care p2<psat si pd>psat pe intervalul p2 – psat avem o curgere bifazica, iar
pe intervalul psat – pd o curgere omogena (lichid curat).
Pentru a determina debitul maxim si presiunea dinamica de fund corespunzatoare se
procedeaza astfel:
1. Se traseaza curba de comportare a stratului (curba 1) cu ajutorul relatiei:
Q = IP(pc-pd)

105
 Fig. 3.

2. Din punctul de presiune p2, pentru diferite valori ale debitului, cu ajutorul unei
teorii de ascensiune, se traseaza curbele gradient (curbele 2, 2’, 2” etc.) pe
intervalul p2 – psat. Sub punctele de intersectie ale acestor curbe cu dreapta
corespunzatoare lui psat curgerea va fi omogena. Presiunea dinamica in acest caz
se va calcula cu ajutorul relatiei ….. de la ascensiunea lichidului.
Hi  v2
p di  p sat   l gH i    l
2d
Unind psat cu pd se obtine dreapta de variatie a presiunii in tevile de
extractie cand prin acestea curge lichid curat. Se obtine astfel un set de
perechi de valori Qt, pd.

Fig. 4.

106
3. Se reprezinta grafic setul de perechi de valori Qt, pd pe aceeasi diagrama
pe care s-a trasat curba de comportare a stratului. Se obtine astfel curba de
comportare a sondei Qsonda=f(pd) – curba 3.
Intersectia dintre cele doua curbe ne va da debitul maxim pe care poate
sa il produca sonda si presiunea de fund corespunzatoare pentru o presiune
p2 in capul de eruptie si avand in vedere ca pe intervalul p2 – psat avem o
curgere eterogena, iar pe intervalul psat – pd o curgere omogena. ▲

107