1.2.

Estimarea rapidă a unor caracteristici ale hidrocarburilor din zăcăminte

In cele mai multe situaţii în care exploatarea unor zăcăminte se află încă în
fază iniţială (de exemplu zăcăminte puţin cunoscute) dar şi în cazul în care se
pune problema iniţierii unor metode de creştere a recuperării încă de la începutul
exploatării (de exemplu la zăcăminte cu întindere relativ mică, la care presiunea
scade rapid) este necesar să se apeleze la metode de estimare ale unor proprietăţi
ale fluidelor din zăcământ, în diferite condiţii de presiune şi temperatură.
Prezentăm în continuare pe cele mai importante, utilizabile atunci când nu
se dispune de analize PVT :

Raţia de soluţie – se estimează rapid dintr-o nomogramă Standing

(prezentată în figura 3), în funcţie de presiune, temperatură, greutatea
specifică relativă a gazului γrg şi respectiv a ţiţeiului, γrt .
Pentru utilizarea nomogramelor Standing se definesc:
t g t
rt (la 4ºC)
a g 1000
g g g g
rg = g
aer aer g 1,293

Factorul de volum al ţiţeiului, b (sau Bt, sau Bo ), poate fi estimat pe baza

parametrilor definiţi anterior din nomograma prezentată în figura 4.

1
Figura 3. Corelaţia între raţia de soluţie, presiune, temperatură şi densitatea relativă a fazelor.

2
Figura 4. Diagrama pentru estimarea factorului de volum monofazic al ţiţeiului

3
 Curbe stabilite pe baze statistice permit determinarea vâscozitaţii µ a
ţiţeiului din zăcământ ( la p şi T ), atunci când se cunoaşte vîscozitatea µ0
a ţiţeiului mort (în condiţii de suprafaţă, la rs=0). Raţia de soluţie include
de fapt influenţa presiunii şi temperaturii asupra vâscozităţii ţiţeiului.

Figura 5. Viscozitatea petrolurilor saturate cu gaze, la temperatura şi presiunea de zăcământ

(pz<psat).

Se observă că pentru rs=0 (ţiţei mort), pe abscisă şi pe ordonată se regăsesc

aceleaşi valori ale viscozităţii (se neglijează efectul temperaturii de zăcământ).

4
 Figura 6. Corelaţii pentru determinarea viscozităţii ţiţeiului la presiune superioară
presiunii de saturaţie.

Factorul de volum bifazic, u:

Sistemul ţiţei –gaze, în condiţii de zăcământ se prezintă sub forma a doua
faze, gaze şi lichid, atunci cand presiunea zăcământului scade sub psat.
Volumul total de hidrocarburi din zăcământ este compus din volumul fazei
lichide (ţiţei cu gaze dizolvate) plus volumul gazelor libere, eliberate din soluţie
între piz şi psat.
Rezultă că factorul de volum bifazic poate fi calculat cu relaţia :
u bt Bg (rsi rs )
în care: rsi este raţia de soluţie iniţială, la presiunea de saturaţie;
rs este raţia de soluţie la un moment dat, la o presiune oarecare p.
Sau, în general, cunoscând din datele de producţie raţia gaze-ţiţei, se poate
scrie că
u bt Bg ( RGT rs )

Se poate utiliza pentru estimarea factorului de volum bifazic şi nomograma

din figura 7:

5
Figura 7. Nomogramă pentru estimarea factorului de volum bifazic.

6
 In cazul în care între fluidele extrase din sondă este prezentă şi apa, considerând neglijabil
volumul de gaze dizolvate în apă, ( a 1 ) :

u bt Bg (rsi rs ) Ra ,
Qa
unde Ra se numeşte raţia de apă.
Qt
Qa
Dacă se cunoaşte procentul de impurităţi i , se observă că :
Qa Qt
Ra i
i , sau Ra .
1 Ra 1 i

Determinarea factorului de volum al gazelor, Bg, se poate face foarte simplu, prin
aplicarea legii gazelor, considerându-se că în condiţii normale comportarea gazelor reale
poate fi asimilată aceleia a unui gaz perfect :

p0V0 nRT0 V p0T

de unde rezultă Bg z .
pV znRT V0 pT0

Factorul de abatere al gazelor, z , se poate determina în mod rapid pe baza a două tipuri de
diagrame :

a) - z f ( p, t , rg ) - în funcţie de presiune, temperatură şi densitatea relativă a gazului - se

1 T0
determină o valoare pentru parametrul .
zT
Există un set de asemenea nomograme, trasate pentru diferite valori ale densităţii relative a
gazelor (între 0,6 şi 0,8). Pentru punerea în evidenţă a diferenţelor care apar, sunt prezentate
exemplele din figurile 8, 9 şi 10.

b) - z f ( pr , Tr ) - în funcţie de presiunea şi temperatura redusă a gazului (respectiv

coordonatele pseudoreduse în cazul sistemelor multicomponente de gaze), diagramă din care se
citeşte direct z (fig 11).
Prin definiţie, coordonatele pseudoreduse ale unui sistem aflat în fază gazoasă sunt:
p
p pr , p pc pci yi
p pc
T
T pr , Tpc Tci yi .
T pc
unde yi reprezintă participarea volumetrică în sistem a fiecărui component.

7
Figura 8. Diagramă pentru determinarea facorului de abatere Z ( gaz cu densitate relativă δ=0,6).

8
Figura 9. Diagramă pentru determinarea facorului de abatere Z ( gaz cu densitate relativă δ=0,65).

9
Figura 10. Diagramă pentru determinarea facorului de abatere Z ( gaz cu densitate relativă δ=0,8).

10
Figura 11. Diagrama pentru estimarea factorului Z în funcţie de coordonatele reduse p pr, Tpr.

Pentru zăcămintele la care s-au realizat analize PVT, toţi parametrii necesari proiectării
exploatării, precum şi variaţia acestora cu presiunea, vor fi determinaţi cu precizie din

11
diagramele PVT, realizate în ţara noastră de către I.C.P.T. Câmpina, pe baza cercetării în
autoclavă a unor eşantioane de fluide prelevate din zăcământ.

Trebuie făcută precizarea că sunt necesare toate măsurile pentru prelevarea corectă la
nivelul stratului productiv, ca şi pentru transportul şi manipularea probelor de fluide până la
autoclavă, în scopul obţinerii unor determinări PVT corecte şi reprezentative pentru
zăcământul analizat.

Figura 12. Diagrama tipică PVT pentru determinarea proprietăţilor fluidelor în condiţii de zăcământ.

12