Aplicaţia 5- pseudo-presiunea gazelor

În cazul unui zǎcǎmânt de gaze se cunosc urmǎtoarele date:

• presiunea medie de zǎcǎmânt, =185 bar;
• densitatea relativă a gazelor faţă de aer, = 0,75;
• nu conţine azot, hidrogen sulfurat sau dioxid de carbon.
• sonda produce cu un debit constant de gaze mǎsurat în condiţii
standard, =15∙ 10 m3/zi;
• raza sondei, =0,1 m;
• temperatura medie a zăcământului, =90ºC;
• grosimea medie a zăcământului, ℎ =25 m;
• porozitatea, =0,20.
Să se determine variaţia pseudo-presiunii gazelor în funcţie de presiune și sǎ
se reprezinte grafic m(p)=f(p)
Rezolvare
Pentru calculul pseudo-presiunii gazelor este necesar sǎ se determine mai
întâi factorul de neidealitate, Z și viscozitatea dinamicǎ a gazelor, în funcţie de
presiune.

Pasul 1. Se calculează presiunea pseudo-critică, şi temperatura

pseudo-critică, a amestecului de gaze, utilizând corelaţiile Standing:

Ppc = 49,37 − 4,67ρ rg

T pc = 171,5ρ rg + 97

În relaţiile de mai sus, temperatura pseudo-critică a gazelor, se mǎsoarǎ

în ºK, iar presiunea pseudo-criticǎ a gazelor, în bara.
Pasul 2. Se calculează valorile reduse pentru: temperatura de
zăcământ, , și presiune

=
 Pasul 3. Se alege o corelaţie pentru calculul factorului de neidealitate al
gazelor, , care este valabilă pentru intervalele de temperaturi reduse şi presiuni
reduse, necesare determinării pseudo-presiunii. În acest caz s-a ales corelaţia
Istomin

( )
z = 1 − 10 −2 0,76 ⋅Tr3 − 9,36⋅ Tr + 13 (8 − pr ) pr

Pasul 4. Se calculează masa moleculară aparentă a amestecului de gaze,

cu relaţia:

= ∙

= 28,96 kg/kmol

Pasul 5. Se alege o corelaţie pentru calculul viscozităţii gazelor. În acest

caz s-a ales corelaţia Lee, Gonzales şi Eakin, exprimatǎ prin relaţia urmǎtoare:

+
= 10 " ∙ exp &' (
!
* ,
62,4

în care este viscozitatea gazelor, cP;

−densitatea gazelor în lb/ft 3, care se determinǎ cu relaţia:

∙
=
∙4∙

", ' și 5 −parametrii ce depind de temperatura, (exprimatǎ în oR) și masa

molecularǎ a gazelor, și care se determinǎ cu urmǎtoarele relaţii:

79,4 + 0,02 ∙ 9 :,;

ε=
209 + 19,0 ∙ +

986
' = 3,5 + + 0,01 ∙
 5 = 2,4 − 0,2 ∙ '

Pasul 6. Se alege un pas de presiune (de exemplu 10 bar) şi pornind de la

presiunea de referinţă (de exemplu 20 bar) până la o presiune mai mare decât cea
de zăcământ (de exemplu 200 bar), se calculează factorul de neidealitate al gazelor,
=
viscozitatea gazelor și produsul .
>?@

În continuare se determină pseudo-presiunea gazelor prin integrare

numerică, folosind metoda trapezelor, iar valorile rezultate sunt prezentate în
tabelul de mai jos. Se menţionează că pseudo-presiunea gazelor se poate calcula cu
o acurateţe mai mare cu cât pasul de presiune este mai mic. De asemenea,
interpolarea între valorile presiunilor care nu sunt în tabel este mai exactă în acest
caz.
Pentru prima valoare a presiunii, pseudo-presiunea gazelor se calculează
astfel:

( * +( *
A7209 = 2 B CB
720 − 09 =
2

iar pentru determinarea celorlalte valori ale pseudo-presiunii gazelor, A7 9 se

foloseşte relaţia:

A7 9 = A7 − ∆ 9 + E& , +& , F∆
=!∆= =

Tabelul 1. Calculul pseudo-presiunii gazelor în funcţie de presiune.

Presiunea Factorul de Viscozitatea Pseudo-
Presiunea
Nr. redusă neidealitate gazelor presiunea
bar - - cP bar/cP bar2/cP
1 20,0
2 30,0
3 40,0
4 50,0
5 60,0
6 70,0
7 80,0
 8 90,0
9 100,0
10 110,0
11 120,0
12 130,0
13 140,0
14 150,0
15 160,0
16 170,0
17 180,0
18 190,0
19 200,0