Curs Extractia Petrolului

Cuprins
Introducere……………………………………………………………................. 5
1.Noţiuni introductive…………........................................................................... 11
1.1 Sisteme de producţie petrolierǎ.................................................................. 12
1.2 Sondele de producţie...................................................................................13
1.3 Presiunea dinamicǎ, presiunea staticǎ și tipurilr de curgere ale fluidelor
prin zǎcǎmânt..............................................................................................14
1.4 Variaţia presiunii și vitezei fluidului în jurul sondei.................................. 18
1.5 Debitul sondei, indicele de productivitate și eficienţa curgerii.......……... 21
Lucrarea de verificare……………………………………………………....... 23
Rǎspunsurile testelor.de autoevaluare.............................................................. 23
Rezumat............................................................................................................ 24
Bibliografie ..................................................................................................... 24
2. Curbele de comportare ale stratului................................................................. 25
2.1 Curbele de comportare ale stratului pentru curgerea omogenǎ.................. 25
2.2 Curbele de comportare ale stratului pentru curgerea eterogenǎ................. 30
2.3 Curbele de prevedere a comportǎrii stratului............................................. 34
Lucrarea de verificare……………………………………………………..... 36
Rezumat........................................................................................................... 37
Bibliografie ..................................................................................................... 38
3. Deschiderea sratelor productive …...................................................................39
3.1 Principii generale....................................................................................... 39
3.2 Fenomenele care apar .în urma invaziei fluidului în stratul productiv....... 40
3.3 Deschiderea stratelor productive cu presiuni mari..................................... 48
Lucrarea de verificare……………………………………………………....... 51
Rezumat............................................................................................................ 52
Bibliografie ...................................................................................................... 52
4. Completarea sondei în dreptul stratului productiv........................................... 53
4.1 Principii generale........................................................................................ 54
4.2 Completarea unei sonde în dreptul unui strat bine consolidat....................54
4.3 Completarea unei sonde în dreptul unui strat slab consolidat.................... 56
Lucrarea de verificare……………………………………………………...... 61
7
Rǎspunsurile testelor.de autoevaluare............................................................. .61
Rezumat........................................................................................................... 62
Bibliografie ..................................................................................................... 62
5. Prevenirea și combaterea viiturilor de nisip- partea întâia............................... 63
5.2 Cauzele și efectele viiturilor de nisip......................................................... 64
5.3 Analiza nisispului din strat......................................................................... 65
5.4 Metode de prevenire a viiturilor de nisip................................................... 66
Lucrarea de verificare……………………………………………………...... 71
Rezumat........................................................................................................... 72
Bibliografie ...................................................................................................... 72
6. Prevenirea și combaterea viiturilor de nisip- partea a doua............................. 73
6.1 Metode mecanice de prevenire a viiturilor de nisip................................... 73
6.2 Metode chimice de prevenire a viiturilor de nisip..................................... 81
Lucrarea de verificare..................................................................................... 82
Rezumat............................................................................................................ 83
Bibliografie ..................................................................................................... 83
7. Echipamentul sondelor cu adâncime medie exploatate prin erupţie naturalǎ... 85
7.1 Principii generale....................................................................................... 85
7.2 Echipamentul de suprafaţǎ......................................................................... 87
7.3 Echipamentul de adâncime....................................................................... 91
Lucrarea de verificare…………………………………………………......... 94
Rǎspunsurile testelor.de autoevaluare............................................................. 94
Rezumat............................................................................................................ 95
Bibliografie ...................................................................................................... 96
8. Packere............................................................................................................. 97
8.2 Calculul fixǎrii unui packer mecanic..........................................................100
Lucrarea de verificare………………………………........…………............. 107
Rǎspunsurile testelor.de autoevaluare.............................................................107
Rezumat.......................................................................................................... 108
Bibliografie .................................................................................................... 108
9. Echipamentul sondelor cu adâncime mare exploatate prin erupţie naturalǎ...109
9.1 Principii generale.......................................................................................109
9.2 Echipamentul de suprafaţǎ....................................................................... 110
8
9.3 Echipamentul de adâncime....................................................................... 111
Lucrarea de verificare…………………………………………………........ 116
Rǎspunsurile testelor.de autoevaluare............................................................ 116
Rezumat.......................................................................................................... 117
Bibliografie..................................................................................................... 118
10. Determinarea deformaţiilor ţevilor de extracţie și stabilirea lungimii niplurilor
în packer....................................................................................................... 119
10.1 Determinarea deformaţiilor ţevilor de extracţie......................................119
10.2 Determinarea lungimii niplurilor în packer............................................ 125
Rezumat.......................................................................................................... 128
Bibliografie ................................................................................................... 128
11. Punerea în producţie a sondelor................................................................... 129
11.1 Principii generale................................................................................... 129
11.2 Punerea în producţie prin circulaţie........................................................130
11.3 Punerea în producţie prin denivelare cu piston...................................... 133
11.4 Punerea în producţie prin denivelare cu gaze......................................... 135
11.5 Punerea în producţie prin denivelare cu azot..........................................136
Rezumat.......................................................................................................... 140
Bibliografie .................................................................................................... 140
12. Ascensiunea fluidelor prin ţevile de extracţie.............................................. 141
12.1 Principii generale.................................................................................... 141
12.2 Ascensiunea fluidelor bifazice............................................................... 142
12.3 Trasarea curbelor gradient...................................................................... 145
12.4 Parametrii care influenţeazǎ curbele gradient........................................ 147
Rezumat.......................................................................................................... 151
Bibliografie .................................................................................................... 151
13. Determinarea gradientului de presiune în cazul ascensiunii fluidelor bifazice
prin ţevile de extracţie.................................................................................. 153
13.2 Metoda Hagedorn-Brown....................................................................... 155
Lucrarea de verificare……………………………………………................. 162
9
Rezumat.......................................................................................................... 162
Bibliografie .................................................................................................... 163
14. Analiza nodalǎ...............................................................................................165
14.2 Curbele OPR...........................................................................................166
14.3 Analiza nodalǎ........................................................................................ 170
Lucrarea de verificare…………………………………………………......... 172
Rezumat......................................................................................................... 173
Bibliografie .................................................................................................... 174
10
Introducere
Cursul „Extracţia petrolului. Erupţia naturalǎ” este unul din cursurile de
specialitate obligatorii incluse în programul de studiu al studenţilor din anul III IFR. Prin
problematica abordată, acest curs pune la dispoziţia viitorilor ingineri, cunoştintele de
ansamblu specifice extracţiei petrolului.
Cursul cuprinde noţiuni privind curgerea fluidelor prin medii poroase, deschiderea
şi traversarea stratelor productive, completarea sondelor în dreptul stratului productiv,
prevenirea şi combaterea viiturilor de nisip, punerea în producţie a sondelor, echipamentul
de fund şi de suprafaţă al sondelor exploatate prin erupţie naturală şi ascensiunea fluidelor
prin ţevile de extracţie.
În cadrul laboratoarelor s-a urmărit prezentarea unor echipamente specifice
exploatării sondelor, precum şi efectuarea unor aplicaţii. Prin lucrările aplicative şi testele
de autoevaluare, studenţii îşi fixează noţiunile prezentate în cadrul cursului.
Aplicaţiile au diferite teme ca: trasarea curbelor de comportare a stratului,
determinarea debitului sondei şi distribuţiei presiunii şi vitezei fluidului produs de strat în
jurul găurii de sondă, calculul de fixare al unui packer, punerea în producţie a sondelor,
stabilirea lungimii niplelor în packer, determinarea variaţiei presiunii de-a lungul ţevilor de
extracţie în cazul ascensiunii fluidelor prin acestea.
Cursul este structurat pe 14 unităţi de învăţare uşor de înţeles şi de asimilat.
Resursele complementare utilizate de studenţi constau dintr-o serie de aplicaţii software
realizate în Excel pentru rezolvarea problemelor. De asemenea, pe calculatoarele din
laborator sunt instalate software-uri comerciale care pot fi utilizate de studenţi în cadrul
aplicaţiilor. Pe lângă aceste resurse, se dispune de prezentări multimedia şi echipamente
reale din şantier în scopul vizualizării construcţiei şi modului de funcţionare al diferitelor
dispozitive introduse în gaura de sondă.
Criteriile de verificare sunt următoarele:
Pentru activitatea la laborator şi media notelor acordate la lucrările de verificare se
va considera 10% din nota finală, iar nota acordată la examinarea finală va reprezenta 90%
din nota finală.
Cerinţele de promovare sunt:
• Răspuns corect la 50% din subiectele teoretice, rezolvarea în proporţie de 50%
a problemelor de pe biletul de examen și frecvenţa peste 70% pentru obţinerea
notei 5.
• Răspuns corect la 100% din subiectele teoretice, rezolvarea în proporţie de
100% a problemelor de pe biletul de examen şi frecvenţa peste 95% pentru
obţinerea notei 10.
5
Unitatea de învǎţare 1
!2 ore
1. Noţiuni introductive
1.1 Sistemele de producţie petrolierǎ
1.2 Sondele de producţie
1.3 Presiunea dinamicǎ, presiunea staticǎ și
tipurile de curgere ale fluidelor prin zǎcǎmânt
1.4 Variaţia presiunii și vitezei fluidului în jurul
sondei
1.5 Debitul sondei, indicele de productivitate
și eficienţa curgerii
Cunoştinţe şi deprinderi
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei înţelege:
• ce reprezintǎ un sistem de producţie petrolierǎ și rolul
componenetelor acestuia;
• cum se stabilesc tipurile de curgere prin mediul poros;
• ce reprezintǎ presiunea dinamicǎ, respectiv presiunea staticǎ;
• cum se determinǎ debitul unei sonde;
• ce reprezintǎ indicele de productivitate, factorul skin și eficienţa
curgerii.
La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

" știi care sunt componentele unui sistem de producţie petrolierǎ;
" stabilești tipurile de curgeri prin zǎcǎmânt;
" calculezi presiunea de saturaţie;
" calculezi variaţia presiunii și vitezei fluidului în jurul sondei și sǎ
interpretezi rezultatele;
" calculezi debitul sondei, indicele de productivitate și eficienţa
curgerii și sǎ interpretezi rezultatele.
11
1.1 Sistemele de producţie petrolierǎ
Sistemele de producţie petroliera sunt acele sisteme care permit
curgerea fluidelor produse de zǎcǎmânt (ţiţei, gaze și apǎ) la suprafaţǎ,
separarea, tratarea și transportul fluidelor separate la punctele de vânzare
(ţiţei și gaze) sau de reinjectare în zǎcǎmânt (apǎ și gaze) sau în sonde
(gaze pentru gazlift). Un sistem de producţie petrolierǎ are principalele
componente: zǎcǎmântul, sondele de producţie, respectiv de injecţie,
conductele de amestec, separatoarele și rezervoarele(fig.1.1).
Compresorul
Sonda de producţie Gaze
Separatorul
Pompa
Conducta Ţiţei
Ţiţei și apă Rezervorul
de amestec
Apă
Sonda de injecţie
Pompa
Zăcământul
Fig. 1.1 Schema unui sistem de producţie petrolierǎ.
Zǎcǎmântul reprezintǎ sursa sistemului de producţie petrolierǎ și

conţine ţiţei, apǎ și gaze la o anumitǎ presiune și temperaturǎ. Aceste fluide
sunt cantonate în porii și fisurile rocii din care este constituit zǎcǎmântul.
Zona zǎcǎmântului din vecinǎtatea gǎurii de sondǎ este afectatǎ de invazia
fluidului de foraj în timpul forǎrii stratului productiv. Zǎcǎmântul
convenţional de ţiţei și gaze este delimitat de formaţiuni argiloase și are o
permeabilitate mai mare de 1mD.
Sondele de producţie fac legătura dintre zăcământ şi suprafaţă.
Completate corespunzǎtor, sondele permit afluxul fluidelor din zăcământ,
precum și ascensiunea acestora la suprafaţǎ.
Sondele de injecţie permit injectarea în strat a unor fluide ca: apa
sǎratǎ, gaze, CO2 etc., în vederea menţinerii presiunii de zǎcǎmânt și
creșterii factorului de recuperare.
Conductele de amestec asigurǎ transportul fluidelor produse de strat
de la capetele de erupţie sau de pompare la instalaţiile de separare.
Instalaţiile de suprafaţă constau din separatoare, rezervoare, pompe,
compresoare şi alte echipamente utilizate pentru separarea, depozitarea,
12
tratarea, comprimarea sau pomparea şi măsurarea fluidelor produse de
stratul productiv(ţiţei, apǎ și gaze). Gazele separate și tratate sunt
comprimate în vederea transportului acestora prin conducte pânǎ la
punctele de vânzare. O parte din gaze sunt reinjectate în sondele de gaz-lift.
Ţiţeiul separat și tratat este pompat în conducta de transport pânǎ la punctul
de vânzare. Apa separatǎ și tratatǎ se reinjecteazǎ în zǎcǎmânt prin
intermediul sondelor de injecţie.
1.2 Sondele de producţie

Prin sondele de producţie se realizeazǎ extracţia fluidelor produse de
zǎcǎmânt. Aceste sonde pot avea adâncimi cuprinse între câteva sute de
metrii și peste 6000m. Cea mai adâncǎ sondǎ s-a forat în Golful Mexic în
2009 și are o adâncime de 10683 m pe verticalǎ [5]. Sondele de producţie
au traiecte de diferite forme și anume: verticale, înclinate, orizontale și cu
drenuri multiple(fig.1.2).
Sondele verticale (fig.12a) au un unghi de deviere foarte mic, iar
adâncimea pe verticalǎ (TVD- Thrue Vertical Depth) este egalǎ cu
adâncimea mǎsuratǎ(MD- Measured Depth). Spre deoasebire de sondele
verticale, sondele deviate(fig.1.2b, c) pot fi înclinate sub un anumit unghi
de la suprafaţǎ(în cazul sondelor de micǎ adâncime) sau pot avea traiectorii
complexe formate din mai multe intervale verticale, curbilinii și înclinate
cu diferite pante. În cazul acestor sonde, lungimea mǎsuratǎ de-a lungul
traiectului sondei este mai mare decât adâncimea pe verticalǎ a acesteia.
Sondele orizontale(fig.1.2d) au traiectul compus dintr-un interval vertical,
unul curbiliniu și unul orizontal. În acest caz, lungimea mǎsuratǎ a
traiectului sondei este mult mai mare decât adâncimea de pe verticalǎ a
acesteia. Lungimea drenului orizontal poate varia de la câteva sute de
metrii pânǎ la 3000m. Sondele cu drenuri multiple(fig.1.2e) au un trunchi
comun interceptat de un numǎr de drenuri cu configuraţii diverse și lungimi
de câteva sute de metrii sau chiar mai mult. Aceste sonde permit realizarea
celei mai mari arii de contact cu zǎcǎmântul, însǎ necesitǎ o completare
specialǎ.
Completarea sau echiparea sondelor de producţie constǎ în instalarea
în gaura de sondǎ a unor dispozitive care sǎ realizeze consolidarea gǎurii de
sondǎ, sǎ previnǎ viiturile de nisip, sǎ permitǎ afluxul fluidelor produse de
zǎcǎmânt în gaura de sondǎ și sǎ asigure curgerea acestor fluide în deplinǎ
siguranţǎ la suprafaţǎ.
Sondele cu drenuri multiple au o completare specialǎ, numitǎ
completare inteligentǎ care presupune introducerea în sondǎ a unor
13
dispozitive speciale(senzori electronici, fibrǎ opticǎ, dispozitive acţionate
hidraulic și sau electric etc.) în scopul reglǎrii, monitorizǎrii și controlului
zonal al parametrilor de curgere în timp real. În acest mod se realizeazǎ
creșterea producţiei, a factorului de recuperare și se reduce frecvenţa
operaţiilor de intervenţie.
a. b. c.
d. e.
Fig. 1.2 Traiectele sondelor:a. verticale, b. și c. înclinate, d. orizontale, e. multidren.
Sistemele de extracţie prin care o sondǎ poate produce sunt: erupţia
naturalǎ, erupţia artificialǎ, pompajul centrifugal, pompajul hidraulic,
pomajul cu jet, plunger lift, pompajul elicoidal, pompajul clasic cu prǎjini
și alte sisteme neconvenţionale. Toate sistemele de extracţie exceptând
erupţia naturalǎ se numesc sisteme de liftare artificialǎ.
# Test de autoevaluare 1.1
Care sunt componentele unui sistem de producţie petrolierǎ și rolul

acestora?
1.3 Presiunea dinamicǎ și presiunea staticǎ și

tipurile de curgere prin zǎcǎmânt
Presiunea dinamicǎ (Flowing pressure, !"# ), !$ este acea presiune
mǎsuratǎ cu ajutorul unui manometru de adâncime amplasat la media
perforaturilor în timp ce sonda produce debitul % în condiţiile unei presiuni
în capul de erupţie, !&' .
14
Presiunea staticǎ sau presiunea pe conturul de alimentare sau
presiunea de zǎcǎmânt (Reservoir pressure, pR), !( reprezintǎ presiunea
mǎsuratǎ cu ajutorul unui manometru de adâncime la media perforaturilor
cu sonda închisǎ (% = 0 ) dupǎ ce nivelul de lichid în sondǎ s-a
stabilizat(fig.1.3).
Cablul
Capul de erupţie Q= 0
Nivelul static Hs
Coloana de exploatare
Garnitura de tubing
H
Manometrul
de adâncime
Perforaturile
Stratul pc
productiv
pc
Fig.1.3Mǎsurarea presiunii presiunii statice.
Nivelul dinamic și nivelul static se pot determina cu ajutorul

echometrului pe baza generǎrii unei unde sonore de la suprafaţă în spaţiul
inelar. Reflexiile acestei unde de la mufele ţevilor de extracţie, de la
diferitele obstacole şi de la nivelul lichidului din spaţiul inelar diferǎ,
putând fi ușor identificate. De asemenea, acestea sunt înregistrate și
vizualizate; pe baza lor stabilindu-se adâncimea la care se aflǎ nivelul
lichidului în sondǎ.
Tipurile de curgere prin zǎcǎmânt se pot stabili pe baza presiunii
dinamice, presiunii statice și presiunii de saturaţie.
Presiunea de saturaţie (Bubble Point Pressure, !, ), !-./ , reprezintǎ
presiunea la care apar primele bule de gaze. Aceasta se poate determina în
laborator (în autoclavǎ) pe baza unei probe de fluid prelevată din sondă la
presiunea și temperatura de zǎcǎmânt sau analitic.
Pentru determinarea presiunii de saturaţie prin metoda analiticǎ, în
literatura de specialitate existǎ o mulţime de relaţii de calcul. Acestea
depind de densitatea relativǎ a ţiţeiului, de densitatea relativǎ a gazelor, de
temperaturǎ și de raţia gaze-ţiţei. Relaţiile cele mai utilizate pentru
determinarea presiunii de saturaţie sunt cele elaborate de Standing,
Vasquez-Beggs, Al-Marhoun, Velarde ș.a[3][4].
15
Dintre acestea se va prezenta metoda metoda Velarde ș.a[4];pentru
determinarea presiunii de saturaţie, așa cum se prezintǎ mai jos:
>,(><:);
678 9,9:;<=>
!-./ = 160,53315 5 9,;=;<:: ∙ 10# − 0,642502' (1.1)
?!
9,.:.(3. (1.2)
* = 1,3098 ∙ 10-. ∙ /1,8 ∙ 0# + 322
-=
141,5 − 131,5 ∙ ? / .,;3=;.<
−8,2 ∙ 10 4 5
?/
În relaţiile de mai sus: 678 reprezintǎ raţia gaze-ţiţei, Sm3/m3,

67
678 = ; ? ! −densitatea realativǎ a gazelor; 0# −temperatura de fund,
68
0
C, 0# = 0- + 0,039;0- −temperatura de suprafaţǎ, 0C; 9 −adâncimea
sondei la media perforaturilor, m; ? / −densitatea relativǎ a ţiţeiului;
:
? / = 8 ; ?/ − densitatea ţiţeiului, kg/m3; ?.= − densitatea apei pure,
:;<
?.= = 1000kg/m3; !-./ −presiunea de saturaţie, bara.
O datǎ cunoscute celei trei presiuni (presiunea dinamicǎ, presiunea
staticǎ și presiunea de saturaţie) se pot identifica tipurile de curgere ale
fluidelor prin zǎcǎmânt și anume:
• dacǎ !( > !-./ și !$ > !-./ atunci prin zǎcǎmânt curge o singurǎ
fazǎ(lichidul);
• dacǎ !( < !-./ și !$ < !-./ atunci prin zǎcǎmânt curg simultan mai
multe faze(apǎ, ţiţei și gaze), curgerea fiind eterogenǎ;
• dacǎ !( > !-./ și !$ < !-./ atunci curgerea este combinatǎ.
Tot pentru identificarea tipurilor de curgere a fluidelor prin zǎcǎmânt
se pot utiliza valorile raţiei de soluţie, 6- și ale raţiei gaze-ţiţei, 678.
Astfel, pentru curgerea omogenǎ, 6- ≥ 678, iar pentru curgerea
eterogenǎ 6- < 678.
Raţia gaze-ţiţei (Gas-Oil Ratio-GOR), 678 reprezintǎ raportul dintre
debitul de gaze, %! și debitul de ţiţei, %/ mǎsurate în condiţii de suprafaţǎ.
Raţia de soluţie (Solution Gas-Oil Ratio), 6- reprezintǎ cantitatea de gaze
dizolvate într-un metru cub de ţiţei mort aflat în anumite condiţii de
16
presiune și temperaturǎ. Raţia de soluţie depinde de presiune, temperaturǎ,
densitatea ţiţeiului și densitatea gazelor.
$ EXEMPLUL 1.1 Determinarea presiunii de saturaţie și tipului curgerii

Să se determine presiunea de saturaţie cu relaţiia lui Velarde ș.a și tipul curgerii în
condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date:
?/ = 850 kg/m( ; ? ! = 0,7; %! = 3000 Km( /zi;
%/ = 80 m( /zi, 0- = 20A C; 9 = 2500 m; !$ = 60 bar; !( = 80 bar.
Soluţie
Pentru determinarea presiunii de saturaţie se vor efectua urmǎtoarele calcule
preliminare în vederea determinǎrii temperaturii de fund, 0# , raţiei gaze-ţiţei, RGT
și densitǎţii relaţive a ţiţeiului, ? / :
0# = 0- + 0,039 = 20 + 0,03 ∙ 2500 = 95A C
67 (999 :
678 = 6 = = 37,5 Km( /m( ; ? /
8
= ;999 = 0,85
8 :9
Determinarea presiunii de saturaţie cu metoda Velarde ș.a folosind relaţiile (1.1)
și(1.2):
9,.:.(3.
* = 1,3098 ∙ 10-. ∙ /1,8 ∙ 0# + 322
141,5 − 131,5 ∙ ? / .,;3=;.<

−8,2 ∙ 10-= 4 5
?/
= 1,3098 ∙ 10-. ∙ C1,8 ∙ 95 + 32D9,.:.(3. − 8,2
-=
141,5 − 131,5 ∙ 0,85 .,;3=;.<
∙ 10 4 5 = 0,03996
0,85
>,(><:);
678 9,9:;<=>
!-./ = 160,53315 5 9,;=;<:: ∙ 10# − 0,642502' =
?!
>,(><:);
(3,>R,RSTUVW
160,53315 Q 9,3R,TVTUSS ∙ 109,9())= − 0,642502X = 101,41 bara=100,41 bar
Din analiza rezultatelor calculelor se observǎ cǎ valoarea presiunii de saturaţie este
mai mare decât valorile presiunii dinamice și presiunii statice, rezultând cǎ prin
zǎcǎmânt are loc o curgere eterogenǎ.
Ce reprezintǎ presiunea dinamicǎ?
17
1.4 Variaţia presiunii și vitezei fluidului în jurul
gǎurii de sondǎ
Pentru determinarea variaţiei presiunii și vitezei fluidului în jurul
gǎurii de sondǎ se considerǎ urmǎtoarele ipoteze: curgerea fluidului prin
zǎcǎmânt este omogenǎ, stratul productiv are grosime constantǎ și este
omogen și izotrop, presiunea pe conturul de alimentare este constantǎ în
timp, curgerea fiind în regim staţionar, sonda este verticalǎ și perfectǎ din
punct de vedere hidrodinamic și fluidul este incompresibil.
Sonda este perfectǎ din punct de vedere hidrodinamic atunci când
traverseazǎ integral stratul productiv (perfectă după gradul de deschidere)
și când produce prin peretele ei natural (perfectǎ dupǎ modul de
deschidere). În condiţiile ipotezelor enunţate mai sus ecuaţia generalǎ de
curgere a fluidelor prin mediul poros, scrisǎ în coordonate cilindrice, are
urmǎtoarea expresie matematicǎ:
1 d d!
∙ 4Y 5 = 0 C1.3D
Y dY dY
Din ecuaţia de mai sus rezultǎ cǎ r(dp/dr) este o constanta. În ecuaţia
(1.3) se separǎ variabilele și se integreazǎ ţinând seama de urmǎtoarele
condiţii la limitǎ:
• la raza sondei, Y- corespunde presiunea dinamicǎ, !$ (fig.1.4);
• la raza conturului de alimentare, Y( corespunde presiunea pe
conturul de alimentare, !( (fig.1.4).
pc p
r
pd
Fig.1.4 Condiţiile la limitǎ.

În condiţiile menţionate mai sus, rezultǎ urmǎtoarea relaţie pentru
determinarea variaţiei presiunii în jurul gǎurii de sondǎ:
18
!( − !$ Y(
! = !( − Y ∙ ln
ln ( Y C1.4D
Y-
unde ! reprezintă presiunea corespunzǎtoare razei, Y, Pa, iar Y este o rază
oarecare cuprinsǎ între raza sondei, Y- şi raza conturului de alimentare, Y( ,
m.
Variaţia vitezei fluidului în jurul sondei se determinǎ pornind de la
legea lui Darcy, rezultând urmǎtoarea relaţie:
_ !( − !$ 1
^= ∙ Y( ∙ Y C1.5D
` ln
Y-
unde ` reprezintă viscozitatea dinamică a lichidului, Pa.s; _ este
permeabilitatea absolută, m2; ^ este viteza lichidului corespunzǎtoare razei,
Y, m/s.
$ EXEMPLUL 1.2 Determinarea variaţiei presiunii și vitezei fluidului în jurul gǎurii

de sondǎ
Sǎ se determine tipul curgerii prin zǎcǎmânt, variaţia presiunii și vitezei în jurul

gǎurii de sondǎ în condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date:
!( = 120 bar, !$ = 100 bar; !-./ = 50 bar; Y( = 100m; Y- = 0,1 m;

_ = 200 mD; ` = 2cP; Y ∈ [0,1m; 100m].
De asemenea, se cere sǎ se reprezinte grafic variaţia presiunii și vitezei fluidului în

jurul gǎurii de sondǎ și sǎ se comenteze rezultatele.
Soluţie
Deoarece presiunea pe conturul de alimentare și presiunea dinamicǎ de fund sunt
mai mari decât presiunea de saturaţie, tipul curgerii prin zǎcǎmânt este
monofazic. Pentru determinarea variaţiei presiunii fluidului în jurul gǎurii de sondǎ
se va folosi ecuaţia(1.4), iar pentru determinarea variaţiei vitezei fluidului în jurul
gǎurii de sondǎ se va folosi ecuaţia(1.5).
Dacǎ se considerǎ cǎ raza Y =10 m, rezultǎ cǎ presiunea și viteza fluidului
corespunzǎtoare acestei valori a razei, Y sunt:
!( − !$ Y( 120 − 100 100
! = !( − Y ∙ ln Q X = 120 − ∙ ln 4 5 = 113,33 bar
ln QY( X Y 100 10
ln Q 0,1 X
-
!( − !$ = 120 −
100 = 20 bar ! − ! = 120 −
19
Continuarea exemplului 1.2
Dacǎ se considerǎ cǎ presiunea diferenţialǎ strat sondǎ este !( − !$ = 120 −
100 = 20 bar și reprezintǎ 100%, atunci presiunea diferenţialǎ !( − ! = 120 −
113,33 = 6,67 bar la 10 m faţǎ de gaura de sondǎ reprezintǎ 33,33%.
_ !( − !$ 1 200 ∙ 10-;> C120 − 100D ∙ 10> 1
^= ∙ ∙ = ∙ ∙ = 2,89 ∙ 10-= m/s
` ln QY( X Y 2 ∙ 10-( ln Q
100
X 10
Y- 0,1
Pentru alte valori ale razei Y, rezultatele calculelor sunt prezentate în tabelul 1.1
Tabelul 1.1 Valorile presiunii și vitezei fluidului în funcţie de valorile razei, Y
Raza Presiunea ∆! = !( − ! Viteza
m bar % 10-3m/s
0,1 100,00 100,00 2895,30
0,3 103,18 84,09 965,10
0,6 105,18 74,06 482,55
0,9 106,36 68,19 321,70
1,0 106,66 66,66 289,53
3,0 109,84 50,76 96,51
6,0 111,85 40,72 48,25
10,0 113,33 33,33 28,95
60,0 118,52 7,39 4,83
90 119,69 1,52 3,22
100,0 120,00 0 2,90
125 3500,00
120 3000,00
Viteza, 10-7 m/s
Presiunea, bar
2500,00
115
2000,00
110
1500,00
105
1000,00
100 500,00
95 0,00
0 20 40 60 80 100 0 20 40 60 80 100
Raza , m Raza , m
Fig. 1.5. Variaţia presiunii fluidului Fig.1.6 Variaţia vitezei fluidului.
Conform figurii 1.5 și rezultatelor calculelor prezentate în tabelul 1.1 în apropierea

gǎurii de sondǎ presiunea fluidului are o scǎdere într-un ritm accentuat.
Din figura 1.6 se observǎ cǎ viteza fluidului crește de 1000 ori în apropierea gǎurii
de sondǎ conducând la antrenarea nisipului din strat în gaura de sondǎ în cazul
stratelor slab consolidate.
Din acestǎ cauzǎ în apropierea gǎurii de sondǎ se pot forma caverne care pot
deveni instabile, conducând la prǎbușirea acoperișului stratului și la deteriorarea
ireversibilǎ a coloanei de exploatare.
20
1.5 Debitul sondei, indicele de productivitate şi
eficienţa curgerii
Debitul de fluid în general se defineşte ca fiind produsul dintre viteza
fluidului şi aria prin care acesta curge: % = ^ ∙ h.
În condiţiile curgerii staţionare a unui fluid monofazic prin mediul
poros spre gaura de sondǎ verticalǎ, netubatǎ și fǎrǎ zonǎ contaminatǎ ce
traverseazǎ stratul productiv pe toatǎ înǎlţimea sa, ℎ și care are aria lateralǎ
h = 2jY- ℎ, debitul sondei în condiţii de suprafaţǎ se determinǎ cu relaţia:
2j_ℎ !( − !$
%= ∙ Y C1.6D
`∙k ln (
Y-
unde k reprezintǎ factorul de volum al ţiţeiului, respectiv al lichidului(dacǎ
sonda produce și cu apǎ).
În cazul unei sonde care prezintǎ o zonǎ de strat contaminatǎ, atunci
debitul în condiţii de suprafaţǎ se determinǎ cu relaţia:
2j_ℎ !( − !$
%= ∙
` ∙ k Qln Y( + lX C1.7D
Y-
unde l este factorul skin care reprezintă cǎderea suplimentarǎ de presiune,

exprimată adimensional, care apare în urma contaminǎrii zonei de strat din
vecinătatea găurii de sondă și din cauza
Valorile factorului skin pot fi pozitive (atunci când în imediata
vecinǎtate a gǎurii de sondǎ existǎ o zonǎ de strat contaminatǎ) sau
negative (reflectând rezultatul unei operaţii de stimulare a sondei). Factorul
skin generat de contaminarea formaţiunii productive este o componentǎ a
factorului skin total care înglobeazǎ și efectele completǎrii sondei,
geometriei și imperfecţiunile acesteia.
În condiţiile curgerii eterogene debitul de ţiţei al sondei se determinǎ
cu relaţia lui Evinger şi Muskat[1]:
2j_ℎ =p _/ ⁄_
%/ = Y m dp C1.8D
ln ( =q k/ ∙ `/
Y-
21
unde k/ reprezintă factorul de volum al ţiţeiului; `/ − viscozitatea
dinamicǎ a ţiţeiului, _/ ⁄_ −permeabilitatea relativă a ţiţeiului.
Pentru determinarea debitului de ţiţei cu relaţia (1.8) este necesar sǎ
r ⁄r
se rezolve integrala, care implicǎ cunoașterea variaţiei grupului 8 cu
s8 ∙t8
presiunea. Practic pentru determinarea debitului de ţiţei al unei sonde în
atât în condiţiile curgerii omogene cât și eterogene se utilizează relaţia
generală:
% = uvC!( − !$ D C1.9D
unde IP reprezintǎ indicele de productivitate.

Indicele de productivitate aratǎ cât produce o sondǎ corespunzǎtor
unei presiuni diferenţiale egalǎ cu 1 bar și se poate determina cu relaţia:
%
uv = C1.10D
!( − !$
De asemenea, dacǎ se ţine seama de relaţiile(1.6), (1.7) și (1.10) se
determinǎ indicele de productivitate ideal, uvw și indicele de productivitate
real, uv cu relaţiile de mai jos:
2j_ℎ
uvw = Y C1.11D
` ∙ k Qxy Y( X
-
2j_ℎ
uv = Y C1.12D
` ∙ k Qxy Y( + lX
-
În cazul curgerii omogene produsul ` ∙ k se considerǎ constant în

raport cu presiunea ceea ce face ca în acest caz indicele de productivitate sǎ
fie constant în raport cu presiunea. În cazul curgerii eterogene indicele de
productivitate este o funcţie de presiune, deoarece atât factorul de volum
cât și viscozitatea dinamicǎ a ţiţeiului depind de presiune. De asemenea,
permeabilitatea efectivă pentru ţiţei depinde de saturaţie.
Eficienţa curgerii se definşte ca fiind raportul dintre indicele de
productivitate real şi indicele de productivitate ideal:
22
Y
uv ln (
Y
z= = Y - C1.13D
uvw ln ( + l
Y-
Eficienţa curgerii poate avea atât valori subunitare cât şi supraunitare
în funcţie de valoarea factorului skin.
Ce reprezintǎ indicele de productivitate
Lucrarea de verificare
1. De câte tipuri sunt sondele în funcţie de profilul lor?

2. Ce reprezintǎ presiunea staticǎ?
3. Care sunt parametrii de care depinde determinarea presiunii de saturaţie?
4. Ce reprezintǎ raţia gaze-ţiţei, respectiv raţia de soluţie?
5. Care este rolul sondelor de producţie, dar al celor de injecţie
6. Cum se stabilesc tipurile de curgere prin zǎcǎmânt?
7. Ce reprezintǎ factorul skin, respectiv eficienţa curgerii?
Răspunsurile la testele de autoevaluare

1.1 Componentele unui sistem de producţie petrolierǎ sunt: zǎcǎmântul, sondele
de producţie, respectiv de injecţie, conductele de amestec, și instalaţiile de
suprafaţǎ. Zǎcǎmântul reprezintǎ sursa sistemului de producţie petrolierǎ.
Sondele de producţie fac legătura dintre zăcământ şi suprafaţă.permiţând
afluxul fluidelor din zăcământ, precum și ascensiunea acestora la suprafaţǎ.
Sondele de injecţie permit injectarea în strat a unor fluide în vederea
menţinerii presiunii de zǎcǎmânt și creșterii factorului de recuperare.
Conductele de amestec asigurǎ transportul fluidelor produse de strat de la
capetele de erupţie sau de pompare la instalaţiile de separare. Instalaţiile de
suprafaţă permit separarea, depozitarea, tratarea, comprimarea sau pomparea
şi măsurarea fluidelor produse de stratul productiv.
1.2 Presiunea dinamicǎ este acea presiune mǎsuratǎ cu ajutorul unui manometru
de fund amplasat la media perforaturilor în timp ce sonda produce un anumit
debit de fluid.
1.3 Indicele de productivitate aratǎ cât produce o sondǎ corespunzǎtor unei
presiuni diferenţiale egalǎ cu 1 bar.
23
Rezumat
Sistemele de producţie petroliera sunt acele sisteme care permit curgerea
fluidelor produse de zǎcǎmânt la suprafaţǎ, separarea, tratarea și transportul
fluidelor separate la punctele de vânzare sau de reinjectare în zǎcǎmânt sau în
sondele exploatate prin gazlift. Componentele principalele ale acestuia sunt:
zǎcǎmântul, sondele de producţie, respectiv de injecţie, conductele de amestec și
instalaţiile de suprafaţǎ.
Presiunea dinamicǎ se mǎsoarǎ cu ajutorul unui manometru de adâncime
amplasat la media perforaturilor în timp ce sonda produce debitul Q în condiţiile
unei presiuni în capul de erupţie, p|} . Presiunea staticǎ reprezintǎ presiunea
mǎsuratǎ cu ajutorul unui manometru de adâncime la media perforaturilor cu
sonda închisǎ dupǎ ce nivelul de lichid în sondǎ s-a stabilizat. Sonda este perfectǎ
din punct de vedere hidrodinamic atunci când traverseazǎ integral stratul productiv
și când produce prin peretele ei natural
Raţia gaze-ţiţei reprezintǎ raportul dintre debitul de gaze și debitul de ţiţei,
mǎsurate în condiţii de suprafaţǎ. Raţia de soluţie reprezintǎ cantitatea de gaze
dizolvate într-un metru cub de ţiţei mort aflat în anumite condiţii de presiune și
temperaturǎ. Factorul skin reprezintă cǎderea suplimentarǎ de presiune, exprimată
adimensional, care apare în urma contaminǎrii zonei de strat din vecinătatea găurii
de sondă. Tipurile de curgere prin zǎcǎmânt se pot stabili pe baza presiunii
dinamice, presiunii statice și presiunii de saturaţie. S-a determinat variaţia presiunii
și vitezei fluidului în jurul gǎurii de sondǎ. Debitul de fluid în general se defineşte ca
fiind produsul dintre viteza fluidului şi aria prin care acesta curge. Au fost stabilite
relaţiile de calcul ale debitului în condiţiile curgerii omogene, respectiv eterogene.
! Bibliografie
1. Evinger, H.H., Muskat , M.: Calculation of Theoretical Productivity Factor,

Trans.AIME,Vol.146, no.1, p.126-139, December 1942.
2. Marcu, M.: Optimizarea sistemelor de producţie, Editura Universitǎţii Petro-Gaze
din Ploiești, 2017.
3. Standing, M.B.: Volumetric and Phase Behaviour of Oil Field Hydrocarbon Systems,
SPE of AIME, 9th printing, Dallas, 1981.
4. Velarde, J., Blasingame, T. A. și McCain, W.D.Jr.: Correlation of Black Oil Properties
at Pressures Below Bubble Point Pressure- A New Approach, SPE paper Petsoc 97-
93, 48th Annual Technical Meeting of Petroleum Society Calgary, 1997.
5. Smithson, T:The defining Series:HPHT Wells, Oilfield Review, 2016.
24
! 2 ore
2.Curbele de comportare ale stratului

2.1 Curbele de comportare ale stratului pentru
curgerea omogenǎ
2.2 Curbele de comportare ale straului pentru
curgerea eterogenǎ
2.3 Curbele de prevedere a comportǎrii stratului
• ce sunt curbele de comportare a stratului și la ce folosesc acestea;
• cum se traseazǎ curbele de comportare a stratului pentru curgerea
omogenǎ, respectiv eterogenǎ;
• cum se traseazǎ curbele de prevedere a comportǎrii stratului;
• cum se identificǎ fenomenele de contaminare, respectiv de
depletare cu ajutorul curbelor de comportare a stratului.
" trasezi curbele de comportare a stratului în funcţie de tipul curgerii;
" trasezi curbele de prevedere a comportǎrii stratului;
" analizezi curbele de comportare a stratului în vederea identificǎrii
fenomenelor de depletare, respectiv de contaminare a zonei de
strat din jurul gǎurii de sondǎ pentru a putea lua deciziile corecte în
ceea ce privește combaterea acestor fenomene.
2.1 Curbele de comportare ale stratului pentru

curgerea omogenǎ
Curgerea omogenǎ are loc atunci când presiunea dinamicǎ de fund și
presiunea de zǎcǎmânt sunt mai mari decât presiunea de saturaţie (!" >
!$%& ; !' > !$%& ). În aceste condiţii prin zǎcǎmânt va curge numai lichid.
25
Curbele de comportare a stratului sau curbele IPR (Inflow
Performance Relationships) caracterizeazǎ curgerea fluidelor prin strat,
permit evaluarea capacităţii productive a stratului şi stau la baza optimizării
regimurilor de funcţionare ale sondelor pe baza analizei nodale. De
asemenea, aceste curbe exprimǎ relaţia dintre debitul de lichid produs de o
sondǎ și cǎderea de presiune strat-sondǎ(!' − !" ). În cazul curgerii
omogene, acestǎ relaţie se poate exprima printr-o ecuaţie de gradul I și
anume:
+ = -.(!' − !" ) (2.1)
Analizând ecuaţia de mai sus, rezultǎ urmǎtoarele observaţii:

• dacǎ presiunea dinamicǎ de fund este egalǎ cu presiunea staticǎ,
debitul sondei este nul.
• dacǎ presiunea dinamicǎ de fund este egalǎ cu presiunea de
saturaţie, atunci se obţine debitul maxim al sondei în condiţiile
curgerii omogene sau debitul la presiunea de saturaţie, +$%& :
+$%& = -.(!' − !$%& ) (2.2)
• indicele de productivitate, -. este constant în raport cu presiunea

deoarece, așa cum s-a arǎtat în unitatea de învǎţare 1, produsul
dintre viscozitatea dinamicǎ a ţiţeiului și factorul de volum este
constant(34 = 56789:79), iar permeabilitatea, ; este
permeabilitatea absolutǎ a mediului poros, care nu depinde de
presiune.
• ecuaţia (2.1) este ecuaţia unei drepte (fig.2.1) a cǎrei pantǎ este
datǎ de valoarea indicelui de productivitate.
Pentru trasarea curbei de comportare a stratului sunt necesare datele
obţinute de la testarea sondei (debitul de lichid, presiunea dinamicǎ și
presiunea staticǎ). De cele mai multe ori valoarea presiunii statice nu este
disponibilǎ, deoarece mǎsurarea acesteia presupune oprirea sondei din
producţie. În aceastǎ situaţie se apeleazǎ la urmǎtoarea metodǎ și anume: se
testeazǎ sonda succesiv la un interval de o zi în condiţiile în care se
modificǎ un parametru al regimului de funcţionare al acesteia( diametrul
duzei pentru o sondǎ în erupţie naturalǎ, lungimea cursei sau numǎrul de
curse duble pe minut în cazul unei sonde în pompaj etc.). Prin urmare, vor
rezulta douǎ perechi de valori presiune dinamicǎ – debit de lichid
[(!"< , +< ); (!"? , +? )] care introduse în ecuaţia (2.1) vor duce la obţinerea
26
unui sistem de douǎ ecuaţii cu douǎ necunoscute (-., !' ) așa cum se
prezintǎ mai jos:
+< = -.(!' − !"< )

(2.3)
+? = -.(!' − !"? )
Rezolvând sistemul de ecuaţii (2.3) se determinǎ presiunea staticǎ, !'

și indicele de productivitate, -. .
pc
α
Presiunea
pd
psat
0 QL Qsat
Debitul
Fig.2.1 Curba IPR pentru curgerea omogenă.
#Exerciţiul 2.1
O sondǎ se testeazǎ succesiv la interval de o zi. Datele rezultate de la testarea
sondei sunt:
!"< = 80 bar, +< = 70 m) /zi
!"? = 60 bar, +? = 90 m) /zi
!$%& = 40 bar, i = 10%
Să se determine:
• tipul curgerii prin zǎcǎmânt; presiunea de zǎcǎmânt, !' , indicele de
productivitate, IP și debitul la presiunea de saturaţie, +$%& , sǎ se traseze
curba de comportare a stratului.
Dacǎ se dispune de un set de date rezultate de la testarea sondei la

diferite intervale de timp, se pot trasa curbele de comportare a stratului pe
baza acestor date. În urma analizei acestor curbe se pot identifica douǎ
fenomene și anume: fenomenul de depletare al zǎcǎmântului și fenomenul
de contaminare al zonei de strat din jurul gǎurii de sondǎ, care fie se
manifestǎ separat, fie simultan.
27
De asemenea, cu ajutorul curbelor de comportare a stratului trasate la
diferite perioade de timp se pot evalua pierderile de producţie atunci când
cele douǎ fenomene menţionate mai sus se manifestǎ, creșterea producţiei
sondei în urma unui tratament de stimulare, precum și necesitatea
schimbǎrii sistemului de extracţie. Urmǎrirea acestor fenomene este foarte
importantǎ deoarece, dacǎ sunt depistate la timp se pot lua mǎsuri eficiente
pentru combaterea lor și deci pentru creșterea productivitǎţii sondei.
Depletarea zǎcǎmântului înseamnǎ scǎderea energiei acestuia și se
manifestǎ prin scǎderea presiunii de zǎcǎmânt. Remediul uzual în cazul
depletării stratului constǎ în iniţierea unui proces de injecţie de apă sau
dacă acesta deja există, este necesară reevaluarea parametrilor sondelor de
injecţie. Contaminarea zonei de strat din imediata vecinǎtate a gǎurii de
sondǎ este determinatǎ de o serie de fenomene care se produc atât în timpul
traversării prin foraj a stratului productiv cât şi în timpul exploatării sondei,
manifestându-se prin scăderea permeabilităţii rocii în această zonă.
Remediul în cazul contaminǎrii zonei de strat din vecinǎtatea sondei constǎ
în executarea unor operaţii de stimulare a sondei(spǎlǎri, acidizare, fisurare
hidraulicǎ etc).
Pentru ilustrarea modului de analizǎ a curbelor de comportare a
stratului se considerǎ datele de la testarea unei sonde la trei periode de
timp, t0, t1 şi t2 prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 2.1. Exemplu de datele obţinute de la testarea sondei la trei perioade de timp.
Timpul t0 t1 t2
Presiunea staticǎ !' !' = !'< !'? < !'<
Presiunea dinamicǎ !" !"< < !" !"< < !"? < !"
Debitul + +< < + +? < +<
Presiunea de saturaţie !$%& !$%& !$%&
Pe baza datelor din tabelul 2.1 se traseazǎ cele trei curbe IPR pe
aceiași diagramǎ(fig. 2.2).
Din analiza diagramei prezentatǎ în figura 2.2 rezultă urmǎtoarele
concluzii:
• între timpul t0 şi timpul t1 se observǎ cǎ valoarea presiunii statice nu s-a
modificat, însǎ indicele de productivitate a scăzut, ceea ce înseamnǎ cǎ
în zona de strat din imediata vecinătate a găurii de sondă s-a produs
fenomenul de contaminare, care s-a manifestat prin scǎderea
permeabilitǎţii stratului.
28
• între timpul t1 şi t2 presiunea staticǎ a scǎzut, indicând faptul cǎ la nivel
de zǎcǎmânt s-a produs fenomenul de depletare, iar indicele de
productivitate a crescut la nivelul celui de la timpul t0 , ceea ce înseamnǎ
cǎ între timpul t1 şi t2 s-a executat o operaţie de stimulare a sondei.
pc
α
pc2 t0
α1
Presiunea
t1
pd α
pd2
pd1
t2
psat
0 Q2 Q1 Q Qmax1 Qmax2 Qmax
Debitul
Fig.2.2 Curbele IPR trasate la timpi diferiţi.
% Test de autoevaluare 2.1
Cum se traseazǎ curba de comportare a stratului pentru curgerea

omogenǎ atunci când valoarea presiunii de zǎcǎmânt este necunoscutǎ?
$ EXEMPLUL 2.1 Identificarea fenomenelor de depletare a stratului, respectiv

de contaminare a zonei din imediata vecinǎtate a gǎurii de sondǎ.
Să se traseze curbele IPR pe baza datelor de la testarea sondei la diferite perioade

de timp prezentate în tabelul 2.2. De asemenea, se cere sǎ se interpreteze
rezultatele obţinute.
Tabelul 2.2.Datele obţinute de la testarea sondei la trei perioade de timp.

Timpul t0 t1 t2
Presiunea staticǎ, bar 110 105 105
Presiunea dinamicǎ, bar 90 80 85
3
Debitul, m /zi 70 60 65
Presiunea de saturaţie, bar 50 50 50
29
Soluţie
Se determinǎ indicele de productivitate și debitul la presiunea de saturaţie la
timpul t0 , respectiv t1 , respectiv t2. La timpul t0 indicele de productivitate, IP și
debitul la presiunea de saturaţie, Qsat se determinǎ așa cum se prezintǎ mai jos:
+ 70 m)
-. = = = 3,5 bar
!' − !" 110 − 90 zi
+$%& = -.(!' − !$%& ) = 3,5(110 − 50) = 210 m) /zi
Rezultatele calculelor pentru celelalte perioade de timp sunt prezentate în

tabelul 2.3. De asemenea în figura 2.3 se prezintǎ diagrama curbelor IPR.
Tabelul 2.3 Rezultatele calculelor.

120
Timpul t0 t1 t2 110
Presiunea, bar 100
IP, 90
3,5 2,4 3,25

m3/zi.bar
80
70
+$%& ,
60
210 132 178,75 50
m) /zi 0
to
50
t1 t2
100 150
Debitul, m 3/zi
200 250
Fig. 2.3 Diagrama curbelor IPR.

Din figura de mai sus(fig.2.3) rezultǎ urmǎtoarele concluzii:
& între t0 și t1 se manifestǎ atât fenomenul de contaminare a zonei de strat din
jurul gǎurii de sondǎ( indicele de productivitate scǎzând de la 3,5 m3/zi bar la
2,4 m3/zi.bar) cât și fenomenul de depletare a stratului (presiunea staticǎ a
scǎzut de la 110 bar la 105 bar). Prin urmare, se impun luarea unor mǎsuri
pentru creșterea permeabilitǎţii(executarea operaţiilor de stimularea a
sondei), precum și pentru stoparea sau atenuarea fenomenului de depletare.
& între t1 și t2 indicele de productivitate crește de la 2,4 m3/zi bar la 3,25 m3/zi
bar, ceea ce indicǎ faptul cǎ s-a executat o operaţie de stimulare la sondǎ, iar
presiunea staticǎ a rǎmas constantǎ ceea ce înseamnǎ cǎ între timp au fost
luate mǎsuri pentru stoparea fenomenului de depletare a stratului.
2.2 Curbele de comportare a stratului

pentru curgerea eterogenǎ
În cazul curgerii eterogene(presiunea staticǎ și presiunea dinamicǎ
sunt mai mici decât presiunea de saturaţie) indicele de productivitate nu
mai este constant în raport cu presiunea deoarece produsul (;1& /(3& 4& ))
este dependent de presiune, ceea ce face ca relaţia dintre debitul sondei și
cǎderea de presiune strat-sondǎ sǎ nu mai fie liniarǎ. În aceastǎ situaţie s-a
încercat sǎ se gǎsescǎ ecuaţia care ar modela cel mai bine relaţia dintre
debitul sondei și cǎderea de presiune strat-sondǎ.
30
În literatura de specialitate se gǎsesc o mulţime de metode de
determinare a curbelor de comportare a stratului pentru curgerea eterogenǎ
care au la bazǎ o ecuaţie de gradul al doilea. Coeficienţii ecuaţiei de gradul
al doilea diferǎ de la un autor la altul în funcţie de ipotezele și condiţiile
considerate. Pentru exemplificare, se vor prezenta în continuare trei metode
de determinare a curbelor de comportare a stratului aplicabile în condiţii
specifice şi anume: metoda Vogel[7], metoda Standing[6] şi metoda
Wiggins[8]. Metoda Vogel[7] este una dintre cele mai simple și utilizate
metode, fiind printre primele metode de determinare a curbelor de
comportare a stratului. Standing[6] pleacǎ de la ecuaţia propusǎ de Vogel
pe care o extinde pentru cazul sondelor cu zonǎ de strat contaminatǎ, la
care eficienţa curgerii, 3 este diferitǎ de unitate (pentru 3 ≤ 1,5). Se
menţioneazǎ cǎ pentru eficienţa curgerii unitare( 3 = 1), relaţia lui
Standing devine identică cu relaţia lui Vogel. Wiggins[8] considerǎ
curgerea prin zǎcǎmânt ca fiind trifazicǎ(ţiţei, gaze și apǎ) și trateazǎ
fiecare fazǎ separat, determinând în final un set de ecuaţii specifice cu
ajutorul cărora se traseazǎ curba IPR.
În tabelul 2.4 se prezintǎ ipotezele utilizate și ecuaţiile specifice
fiecǎrei metode.
Tabelul 2.4 Metode de determinare a curbelor IPR.
Metoda Ipotezele Ecuaţia
?
Vogel • în imediata vecinătate a ; ?
= 1 − 0,2 ?@ − 0,8 B ?@ C
?
(2.4)
găurii de sondă nu există ;<=> A A
zonă de strat contaminată; unde +D%E reprezintǎ debitul maxim
• zǎcǎmântul se aflǎ în regim corespunzător presiunii dinamice de fund
de gaze dizolvate; nule,( !" = 0);m3/zi
• ţiţeiul are o viscozitate !" −presiunea dinamicǎ de fund, bar
redusǎ; !' − presiunea staticǎ, bar;
5 ⁄5
• grupul 86∙: variazǎ liniar cu + − debitul sondei, m3/zi
6 6
? ? ?
presiunea; + = +D%E F1 − 0,2 ?@ − 0,8 B ?@ C G (2.5)
A A
• impurităţi mici(<20%).
Standing • în imediata vecinătate a ; ?

= 3 B1 − ?@ C H1,8 − 0,8 ∙
;<=>
găurii de sondă există zonă ?@
A
de strat contaminată. 3 B1 − ? CI (2.6)

A
• ţiţeiul are o viscozitate 3 −eficienţa curgerii.

redusǎ;
?@
• grupul 86∙: variazǎ liniar cu + = +D%E ∙ 3 B1 − ?A C H1,8 − 0,8 ∙
5 ⁄5
6 6 ?
presiunea; 3 B1 − ?@ CI (2.7)
A
• impurităţi mici(<20%).
Continuarea Tabelului 2.4
31
Wiggins • în imediata vecinătate a • pentru faza ţiţei
găurii de sondă nu există ;6 ? ? ?
zonă de strat contaminată; = 1 − 0,52 ?@ − 0,48 B ?@ C (2.8)
;6<=> A A
• zǎcǎmântul se aflǎ în regim ? ? ?

de gaze dizolvate; +& = +&D%E J1 − 0,52 ?@ − 0,48 B ?@ C K
A A
• faza ţiţei și faza apǎ sunt (2.9)

tratate separat;
• pentru faza apă
• sonda produce cu apǎ. ?
;= ? ?
= 1 − 0,72 ?@ − 0,28 B ?@ C (2.10)
;=<=> A A
? ? ?
+% = +%D%E J1 − 0,72 ?@ − 0,28 B ?@ C K
A A
(2.11)
unde +& , +% , reprezintă debitul de ţiţei,
respectiv de apă, corespunzătoare presiunii
dinamice de fund, !" , m3/zi;
+&D%E , +%D%E − debitul maxim de ţiţei,
și debitul maxim de apă, corespunzătoare
presiunii dinamice de fund nule, m3/zi.
Pentru determinarea curbei IPR indiferent de metoda utilizatǎ se

pleacǎ de la datele obţinute în urma testǎrii sondei. Pe baza acestor date se
determinǎ debitul maxim din ecuaţiile (2.4), respectiv (2.6), respectiv(2.8)
și (2.10). Dupǎ aceea, se considerǎ o variaţie a presiunii dinamice între 0 și
valoarea presiunii statice pentru care se calculeazǎ debitele de lichid
corespunzǎtoare cu ajutorul ecuaţiile (2.5), respectiv (2.7). În cazul metodei
Wiggins se determinǎ debitele de ţiţei cu relaţia(2.9), respectiv de apǎ cu
relaţia (2.11) dupǎ care se cumuleazǎ, în final rezultând o singurǎ curbǎ
IPR.
Pe baza valorilor considerate pentru presiunea dinamicǎ de fund pe
intervalul [0, !' ,] și valorilor calculate corespunzǎtoare debitului se
reprezintǎ grafic curba de comportare a stratului sau curba IPR pentru
curgerea eterogenǎ (fig. 2.4). Din figura 2.4 se observǎ cǎ indicele de
productivitate:
+
-. = = tan N
!' − !"
variazǎ cu presiunea de-a lungul curbei IPR în cazul curgerii eterogene.

pc 80
E5=1,5
α1 E4=1,2
70
α2 E3= 1
60
32 E2= 0,8
res iu ne a, ba r
pd1
Presiunea
50 E1= 0,7
40
pd2 30
Fig.2.4 Curba IPR pentru curgerea Fig.2.5 Curbele IPR determinate cu
bifazică. metoda Standing
În cazul utilizǎrii metodei Standing se poate trasa o familie de curbe

IPR în funcţie de valorile eficienţei curgerii(fig.2.5).
Din figura 2.5 se observă că pentru valori ale eficienţei curgerii
supraunitare, curbele de comportare a stratului determinate cu ajutorul
metodei Standing pot prezenta anomalii, în sensul că pentru valori mici ale
presiunii dinamice de fund, debitele de lichid calculate au valori mai mari
decât debitul maxim.
La fel ca în cazul curgerii omogene și în cazul curgerii eterogene se
pot pune în evidenţǎ fenomenele de depletare a stratului, respectiv de
contaminare a zonei de strat din jurul gǎurii de sondǎ cu ajutorul curbelor
IPR trasate pe baza datelor rezultate din testarea sondei la diferite intervale
de timp(fig.2.6).
pc
pc2
Presiunea
t0
t1
t2
0
0 Qmax2 Qmax1 Qmax
Debitul
Fig.2.6 Curbele IPR pentru curgerea eterogenǎ
trasate la diferite intervale de timp.
33
% Test de autoevaluare 2.2
Ce fenomene se pun în evidenţǎ cu ajutorul curbelor IPR conform figurii

2.6?
#Exerciţiul 2.2
De la testarea unei sonde au rezultat urmǎtoarele date:
!' = 100 bar; !" = 80 bar; + = 70 m) /zi; !$%& = 120 bar, O = 10%.
Să se determine:
• tipul curgerii prin zǎcǎmânt;
• metoda utilizatǎ pentru trasarea curbei IPR;
• indicele de productivitate, IP și debitul maxim de lichid, +D%E ;
• sǎ se traseze curba de comportare a stratului.
2.3 Curbele de prevedere a comportǎrii stratului

Curbele de prevedere a comportării stratului sunt curbele IPR
extrapolate în viitor, ţinând seama de datele obţinute de la testarea sondei la
timpul prezent. Acestea sunt foarte importante deoarece oferǎ o imagine a
evoluţiei parametrilor stratului în viitor pe baza cǎrora se poate planifica
schimbarea sistemului de extracţie.
Pentru determinarea curbelor de prevedere a comportǎrii stratului au
fost elaborate o serie de metode considerând diferite ipoteze. Dintre acestea
se vor prezenta în cele ce urmeazǎ metoda Eickmeier[2] și metoda
Wiggins[7].
Relaţiile de calcul corespunzǎtoare celor douǎ metode sunt
prezentate în tabelul 2.5.
Pentru determinarea curbelor de prevedere a comportǎrii stratului se
procedeazǎ astfel:
• Pe baza datelor de la testarea sondei la timpul prezent se
determină debitul maxim la timpul prezent, +D%E? cu metodele
Vogel sau Standing sau Wiggins.
34
• Pe baza debitului maxim, a ecuaţiilor(2.12) sau (2.13) și (2.14)
şi a presiunilor de zăcământ la prezent şi viitor, se estimeazǎ
debitul maxim la viitor, +D%EQ .
• Se consideră o variaţie a presiunii dinamice de fund în intervalul
[0, !'Q ] pentru care se determină debitele de lichid cu ajutorul
ecuaţiilor lui Vogel(2.5) sau Standig(2.7) sau Wiggins(2.9) și
(2.11). Pe baza acestor date se traseazǎ curba de prevedere a
comportǎrii stratului corespunzǎtoare presiunii de zǎcǎmânt la
viitor.
Tabelul 2.5Metode de determinare a curbelor de prevedere a comportǎrii stratului.
Metoda Ecuaţia
Eickmeier ;<=>R ?AR )
= B? C (2.12)
;<=>S AS
unde !'? reprezintǎ presiunea de zăcământ la timpul prezent, bar

!'Q − presiunea de zăcământ la viitor, bar;
+D%E? − debitul maxim la timpul prezent, m3/zi;
+D%EQ − debitul maxim la viitor, m3/zi.
Wiggins • pentru faza ţiţei
?
;6 <=>S ? ?
= 0,15 ?AS +0,84 J?AS K (2.13)
;6 <=>R AR AR
• pentru faza apǎ
?
;= <=>S ? ?
= 0,59 ?AS +0,36 J?AS K (2.14)
;= <=>R AR AR
unde+& D%EQ , +& D%E? reprezintǎ debitul de ţiţei maxim la
viitor, respectiv la prezent;
+% D%EQ , +% D%E? − debitul de apǎ maxim la viitor, respectiv
la prezent.
$ EXEMPLUL 2.2 Determinarea curbelor de prevedere a comportǎrii stratului.

Să se traseze curbele IPR la timpul prezent, respectiv viitor în condiţiile în care se
cunosc datelor de la testarea sondei timpul prezent și anume:
!'? = 80 bar; !"? = 60 bar; +? = 70 m) /zi; !$%& = 120 bar, O = 10%.
!'Q = 70 bar
Soluţie
• Deoarece procentul de impuritǎţi este mic, se va folosi relaţia lui Vogel (2.5)
pentru determinarea debitului maxim la timpul prezent, +D%E? .
35
;R YV
+D%E? = R@R R@R X
= Z[ Z[ X
= 175 m3/zi
<UV,? UV,WJ K <UV,? UV,WB C
RAR RAR \[ \[
• se utilizeazǎ ecuaţia (2.12) pentru determinarea debitului maxim la viitor:

;<=>R <Y^
+D%EQ = RAR ]
= (WV/YV)] = 117,24 m3/zi
B C
RAS
• se considerǎ cǎ presiunea dinamicǎ variazǎ între 0 și 80 bar pentru curba IPR la

prezent și între 0 și 70 bar pentru curba IPR viitoare, iar debitul la prezent și la
viitor se determinǎ cu relaţia(2.6), Rezultatele calculelor sunt prezentate în
tabelul de mai jos, iar curbele IPR actuale și în viitor în figura 2.7.
90
Tabelul 2.6 Rezultatele calculelor. 80
!" bar +! m3/zi +_ m3/zi 70

Presiunea, bar
60
50
0 175,00 117,24 40
30
20 153,57 102,88 20
10
40 122,5 73,21 0
0 50 100 150 200
60 70,00 28,23 pcp pcv
Debitul, m3/zi
70 37,18 0,00
80 0,00 Fig.2.7 Curbele IPR la prezent și viitor.
1. Ce reprezintǎ curbele de comportare a stratului?

2. Cum se identificǎ fenomenele de depletare a stratului, respectiv de
contaminare a zonei de strat din jurul gǎurii de sondǎ cu ajutorul curbelor
IPR?
3. Care sunt metodele de determinare a curbelor IPR pentru curgerea
eterogenǎ?
4. Cum se determinǎ curbele IPR pentru curgerea eterogenǎ în condiţiile în
care se utilizeazǎ metoda Wiggins?
5. Care sunt ipotezele metodei Vogel de determinare a curbei IPR?
6. Ce tip de ecuaţie definește curba IPR pentru curgerea omogenǎ, dar pentru
curgerea eterogenǎ?
7. Cum se determinǎ curbele IPR de prevedere?
8. Ce informaţii oferǎ curbele IPR de prevedere?
9. Care este diferenţa dintre medoda Standing și metoda Vogel?
36
2.1 Atunci când valoarea presiunii de zǎcǎmânt este necunoscutǎ, iar curgerea
este omogenǎ se realizeazǎ douǎ etalonǎri succesive la interval de o zi de unde
rezultǎ douǎ perechi de valori presiune dinamicǎ – debit de lichid. Pentru
aceste perechi de valori presiune dinamicǎ- debit de lichid se scrie ecuaţia
curbei IPR în condiţiile curgerii omogene(+ = -.(!' − !" ) de douǎ ori,
rezultând astfel un sistem de douǎ ecuaţii de gradul I cu douǎ necunoscte
(indicele de productivitate și presiunea de zǎcǎmânt). Rezolvând sistemul de
ecuaţii se determinǎ presiunea de zǎcǎmânt, indicele de productivitate,
precum și debitul la presiunea de saturaţie. Cu ajutorul acestor date se traseazǎ
curba IPR.
2.2 Fenomenele puse în evidenţǎ cu ajutorul curbelor IPR din figura 2.6 sunt:
• pe intervalul de timp t0-t1 s-a produs fenomenul de contaminare a zonei de
strat din vecinǎtatea gǎurii de sondǎ deoarece cele douǎ curbe IPR au pante
diferite ceea ce indicǎ faptul cǎ indicele de productivitate a scǎzut. iar
presiunea de zǎcǎmânt a rǎmas constantǎ
• pe intervalul de timp t1-t2 s-a produs fenomenul de depletare a stratului
însoţit de o accentuare a contaminǎrii zonei de strat din jurul gǎurii de
sondǎ. deoarece presiunea de zǎcǎmânt a scǎzut, iar panta curbei este
modificatǎ.
Rezumat
Curbele de comportare a stratului caracterizeazǎ curgerea fluidelor prin
strat, permit evaluarea capacităţii productive a stratului şi stau la baza optimizării
regimurilor de funcţionare ale sondelor pe baza analizei nodale.
Curbele de comportare a stratului exprimǎ relaţia dintre debitul de lichid
produs de o sondǎ și cǎderea de presiune strat-sondǎ. În cazul curgerii omogene,
acestǎ relaţie se poate exprima printr-o ecuaţie de gradul I, iar pentru curgerea
eterogenǎ în general printr-o relaţie de gradul al doilea. Pentru curgerea eterogenǎ
au fost prezentate trei metode de determinare a curbelor IPR și anume: metoda
Vogel, metoda Standing și metoda Wiggins care se aplicǎ în condiţii specifice.
Curbele de comportare a stratului se determinǎ pe baza datelor de la
testarea sondelor. Cu ajutorul curbelor IPR trasate pe baza datelor obţinute de la
testarea la intervale mari de timp a sondei se pot identifica douǎ fenomene și
anume: fenomenul de depletare al zǎcǎmântului și fenomenul de contaminare al
zonei de strat din jurul gǎurii de sondǎ, care fie se manifestǎ separat, fie simultan.
Curbele de prevedere a comportării stratului sunt curbele IPR extrapolate în
viitor ţinând seama de datele obţinute de la testarea sondei la timpul prezent.
37
! Bibliografie
1. Economides, M.J., Hill, D.A., Ehlig-Economides, C.: Petroleum Production Systems,

Prentice Hall PTR, New Jersey, 1994.
2. Eikmeier, J.R.: How to Accurately Predict Future Well Productivities, World Oil, May
1968.
3. Marcu, M.: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2018.
4. Marcu, M.: Optimizarea sistemelor de producţie, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din
Ploiești, 2017.
5. Standing, M.B.: Concerning the Calculation of Inflow Performance of Well Producing
from Solution Gas Drive Reservoir, J.P.T., p.1141-1142, 1971.
6. Vogel, J.V.: Inflow Performance Relationships for Solution-Drive Reservoirs. J.P.T., p.
83-92, 1968.
7. Wiggins, M.L.: Generalized Inflow Performance Relationships for Three-Phase Flow,
SPE Reservoir Evaluation, p.181-182, August, 1994.
38
! 2 ore
3.Deschiderea stratelor productive

3.1 Principii generale
3.2 Fenomenele care apar în urma invaziei
fluidului de foraj în stratul productiv
3.3 Deschiderea stratelor productive
cu presiuni mari
• în ce constǎ deschiderea și traversarea stratelor productive;
• fenomenele care apar la traversarea stratelor productive;
• aspectele specifice deschiderii stratelor productive cu presiuni
mari.
• modul de evaluare a contaminǎrii stratului productiv.

" alegi mǎsurile corecte pentru a preveni colmatarea stratului
productiv ;
" evaluezi gradul de contaminare a stratului productiv;
" recunoști semnele manifestǎrilor eruptive;
" alegi mǎsurile corecte pentru prevenirea erupţiilor libere
necontrolate.

Deschiderea stratelor productive cuprinde un set de operaţii ca:
forarea stratelor productive, carotaje pentru prelevarea probelor de rocǎ,
testarea stratelor productive și completarea sondelor în dreptul stratului
productiv. În timpul acestor operaţii se obţin informaţii privind proprietǎţile
39
fizico-chimice ale rocii din care este constituit stratul productiv și ale
fluidelor conţinute.
De asemenea, prin testarea sondelor se obţin informaţii cu privire la
potenţialul productiv al stratului. Completarea sau echiparea sondei în
dreptul stratului productiv asigurǎ canalele de curgere a fluidelor din strat
în gaura de sondǎ în condiţiile menţinerii integritǎţii gǎurii de sondǎ și
prevenirii viiturile de nisip.
Așa cum s-a menţionat mai sus prima operaţie din complexul de
operaţii ce definesc deschiderea stratelor productive constǎ în traversarea
prin foraj a stratelor productive. Obiectivele principale ale acestei operaţii
sunt: efectuarea în deplinǎ securitate a operaţiilor în timpul traversării
stratelor productive şi evitarea colmatării excesive a acestora.
În timpul forării stratului productiv coloana de fluid de foraj are în
general o presiune mai mare decât presiunea fluidelor din stratul productiv,
ceea ce permite ca acesta sǎ invadeze stratul pe o anumită distanţă faţǎ de
sondǎ. Consecinţa invaziei fluidului de foraj în stratul productiv constǎ în
micşorarea capacităţii de curgere a fluidelor din strat spre gaura de sondă şi
deci a productivităţii sondei, ca urmare a formǎrii în jurul gǎurii de sondǎ a
unei o zone de strat cu permeabilitate modificatǎ.
Ce presupune deschiderea stratelor productive?
3.2 Fenomenele care apar în urma invaziei

fluidului de foraj în stratul productiv
Pentru traversarea prin foraj a stratele productive existǎ mai multe
tehnnologi[5] și anume:
• tehnologia forajului la supraechlibru- presiunea fluidului de
foraj este mai mare decât presiunea fluidelor din porii rocii;
• tehnologia forajului la echilibru- presiunea fluidului de foraj
este egală cu presiunea fluidelor din porii rocii;
• tehnologia forajului la subechilibru - presiunea fluidului de
foraj este mai mică decât presiunea fluidelor din porii rocii.
40
Dintre toate aceste tehnologii de foraj, cea mai întâlnitǎ este
tehnologia forajului la supraechilibru. În acest caz, prin menţinerea
presiunii coloanei de fluid de foraj mai mare decât presiunea fluidelor din
pori se evitǎ producerea unei erupţii libere. Însǎ, o cǎdere de presiune
sondǎ-strat mare poate conduce la colmatarea excesivǎ a stratului productiv
ce are drept consecinţǎ scǎderea capacitǎţii de producţie a acestuia. Pentru
realizarea unei colmatǎri reduse în cazul stratelor depletate la care riscul
producerii unei erupţii libere este mic, se pot aplica celelalte tehnologii de
foraj și anume: forajul la echilibru și forajul la subechilibru.
Pentru a înţelege fenomenele care apar în strat în timpul traversǎrii
stratului productiv, este necesar sǎ se considere tipul de fluid de foraj și sǎ
studieze modul de invazie al fluidului de foraj în stratul productiv.
Fluidul sau noroiul de foraj este un sistem dispers format din:
• faza solidă care constiuie faza dispersă;
• faza lichidă care formează mediul de dispersie.
Cele douǎ componente ale fluidului de foraj pătrund în stratul
productiv pe distanţe diferite în funcţie de caracteristicile lor,
permeabilitatea şi porozitatea mediului poros, mǎrimea căderii de presiune
sondǎ-strat (fig.3.1).
Zona invadată
Stratul neafectat z de filtratul
de fluidul de foraj din fluidul de foraj
Turta de colmatare
rd
kd rs
k
Zona invadată
de particulele solide
din fluidul de foraj
Fig.3.1 Invazia fluidului de foraj în stratul productiv.
În momentul în care fluidul de foraj ia contact prima datǎ cu stratul

productiv, atât particulele solide cât și faza lichidǎ a fluidului de foraj
pǎtrund în stratul productiv ca urmare a cǎderii de presiune sondǎ-strat.
Particulele solide se depun în porii rocii de dimensiuni mai mici
decât ele aflaţi în imediata vecinǎtate a gǎurii de sondǎ(pe o distanţǎ de 6-7
cm, formând o turtǎ de colmatare internǎ(fig.3.1). Aceastǎ turtǎ de
41
colmatare internǎ se opune trecerii celorlalte particule solide din fluidul de
foraj în strat, acestea fiind reţinute interiorul gǎurii de sondǎ și formând
turta de colmatare externǎ pe peretele gǎurii de sondǎ.
Faza lichidǎ sau filtratul din fluidul de foraj pătrunde pe o distanţă
mult mai mare în strat, !" decât particulele solide amestecându-se cu
fluidele din strat și conducând la o serie de fenomene.
Fluidele de foraj cele mai utilizate sunt cele pe bazǎ de apǎ și cele pe
bazǎ de ţiţei. Contaminarea stratului produsǎ de fluidele de foraj pe bazǎ de
ţiţei este mai redusǎ decât în cazul fluidelor de foraj pe bazǎ de apǎ.
Prin urmare, se va considera cazul invadǎrii stratului productiv de
cǎtre un fluid de foraj pe bazǎ de apǎ. În acest caz s-a constatat cǎ în zona
de strat din vecinǎtatea sondei invadatǎ de fluidul de foraj apar urmǎtoarele
fenomene[1][2][4][9]: blocarea porilor cu particule solide, umflarea
argilelor, blocarea porilor cu apă, creşterea saturaţiei în apă, formarea
emulsiilor şi creşterea viscozităţii fluidelor.
Ca urmare a producerii acestor fenomene, permeabilitatea zonei
invadate de fluidul de foraj, $" este mai micǎ decât permeabilitatea
originalǎ a straului productiv, $.
Ce fenomene apar în cazul invadǎrii stratului productiv de cǎtre fluidul de

foraj și care este consecinţa acestora?
Blocarea porilor cu particule solide

Particulele solide de mici dimensiuni care blocheazǎ porii rocii din
vecinǎtatea gǎurii de sondǎ provin:
• din fluidul de foraj(detritus, agenţi de mărire a densităţii noroiului
de foraj, polimeri de diferite tipuri şi agenţi de prevenire a pierderii
de circulaţie);
• din depozitele de minerale(argile(caolinite, ilite şi clorite), cuarţ,
carbonaţi) depuse pe pereţii porilor și dezintegrate ca urmare a
acţiunii forţelor hidrodinamice exercitate de faza lichidǎ a fluidului
de foraj pǎtrunsǎ în strat.
42
Toate aceste particule solide de mici dimensiuni migreazǎ prin porii
rocii până când întâlnesc pori de dimensiuni mai mici decât ele pe care îi
obturează(fig.3.2), reducând astfel permeabilitatea mediului poros.
Granule de rocă
Particule solide
blocând porii
Fig.3.2 Particulele solide blocând porii rocii.
Umflarea argilelor
Argilele se pot gǎsi în componenţa stratului productiv sub diferite
forme pornind de la particule dispersate în masa rocii, aglomerǎri de
particule, pânǎ la formaţiuni subţiri ce delimiteazǎ stratele productive
(fig.3.3).
Argilele pot fi clasificate în trei mari grupuri și anume: smectitele,
ilitele, caolinitele. De asemenea, pot fi și argile mixte formate din ilite și
smectite, clorit și smectit, etc. Caracteristica acestor argile este aceea cǎ
sunt sensibile la compoziţia, pH-ul, concentraţia şi valenţa ionilor apei[1].
Dintre acestea, montmorilonitul, care face parte din grupul smectitelor în
contact cu apa din fluidul de foraj își poate mǎri volumul până la de 20 ori
faţă de dimensiunea lor normală, având ca efect obturarea porilor în care s-
au depus.
Particule de argilă Granula de rocă
dispersate
Aglomerări Intercalaţie
lenticulare de argilă
de argilă
Fig. 3.3 Dispunerea argilelor în stratele productive
În cazul în care formaţiunea argiloasǎ este traversatǎ prin foraj acesta

în contact cu apa din fluidul de foraj se deformeazǎ conducând la
micşorarea diametrului găurii de sondă și prinderea sapei și garniturii de
foraj. Pentru prevenirea umflǎrii argilelor, care este un fenomen ireversibil,
43
se utilizează fluide de foraj pe bazǎ de calciu, potasiu, polimeri cationici,
produse petroliere etc.
Blocarea porilor cu apǎ

Rocile care formează stratul productiv pot fi udate preferenţial de
ţiţei sau de apa(fig.3.4). În cazul în care roca este udatǎ preferenţial de ţiţei,
apa se deplaseazǎ prin porii rocii sub formǎ de particule sferice. Atâta timp
cât diametrul particulei de apǎ este mai mic sau la limitǎ egal cu diametrul
porului atunci particula de apǎ se deplaseazǎ prin por. Dacǎ porul are o
ștrangulare, particula de apǎ nu mai poate trece, înfundând porul respectiv.
Roca udată preferenţial de ţiţei Roca udată preferenţial de apă
Ţiţei Ţiţei
θ Apă θ Apă
Roca Roca
a. b.
Fig.3.4 Roca udatǎ preferenţial de: a. ţiţei; b. apǎ.
Pentru ca particula de apǎ sǎ se poatǎ deforma, astfel încât sǎ treacǎ

dincolo de acestǎ ștrangulare, trebuie sǎ existe o cǎdere de presiune, ∆&
suficient de mare. Cǎderea de presiune respectivǎ conform ecuaţiei (3.1)
depinde de: unghiul de contact apǎ-rocǎ, θ, tensiunea interfacialǎ apǎ –
ţiţei, ', diametrul particulei de apǎ, () , diametrul constricţiei porului, (* .
1 1
∆& = 4 ∙ ' ∙ cos 1 2 − 5 (3.1)
(* ()
Dintre toţi acești parametrii singurul asupra cǎruia se poate acţiona

este tensiunea interfacialǎ apǎ-ţiţei. Pentru micșorarea tensiunii interfaciale
se fac spǎlǎri cu agenţi tensioactivi, spumanţi, acetonă, alcool etilic,
gazolină[2][4].
Creşterea saturaţiei în apă

Creșterea saturaţiei în apǎ în zona de strat din imediata vecinǎtate a
gǎurii de sondǎ se produce ca urmare a pǎtrunderii filtratului fluidului de
44
foraj. Crescând saturaţia în apǎ, automat saturaţia în ţiţei scade, ceea ce
determinǎ scǎderea permeabilităţii efective a ţiţeiului.
Formarea emulsiilor şi creşterea vîscozităţii fluidelor

Apa provenită din fluidul de foraj se amestecă cu ţiţeiul din stratul
productiv conducând la formarea emulsiilor a cǎror stabilitate este
îmbunǎtǎţitǎ de prezenţa particulelor de argilǎ care migreazǎ prin porii
rocii[1][2]. Depinzând de proporţia în care se gǎsesc ţiţeiul și apa, aceste
emulsii pot avea viscozitǎţi mult mai mari decât ale ţiţeiului. Ca urmare,
mobilitatea fluidelor care curg din strat în gaura de sondǎ se reduce,
determinând în final scăderea productivităţii sondei. În consecinţǎ, se
impune luarea unor mǎsuri pentru spargerea emulsiilor. Aceste mǎsuri
constau în injectarea în strat a unor dezemulsionaţi aleși pe baza
caracteristicilor rocii, ţiţeiului, apei, emulsiei (directă sau inversă), etc.
Cum explicaţi blocarea porilor cu apǎ?
Mǎsuri pentru prevenirea fenomenului de colmatare a

stratelor productive.
Din analiza fenomenelor care loc în timpul traversǎrii stratelor
productive prin foraj rezultǎ urmǎtoarele mǎsuri pentru prevenirea
fenomenului de colmatare a acestora[4][10]:
• folosirea unui fluid de foraj cu urmǎtoarele propietǎţi:
o filtrare redusǎ;
o turtǎ de colmatare subţire, impermeabilă şi rezistentă;
o aditivare corespunzǎtoare pentru a preveni umflarea
argilelor;
o compatibilitate cu fluidele din strat;
• densitate micǎ în cazul stratelor depletate;
• injectarea unor agenţi pentru spargerea emulsiilor și reducerea
tensiunii interfaciale;
• traversarea stratului productiv prin foraj cu vitezǎ mare pentru
reducerea timpului de contact dintre strat și fluidul de foraj, iar
45
cǎderea de presiune sondǎ- strat sǎ fie micǎ, dar să asigure în
același timp controlul sondei;
• aplicarea metodelor de foraj la echilibru sau la subechilibru în
cazul stratelor depletate.
Factorul skin generat de contaminarea stratului

productiv
Contaminarea stratului productiv pe raza, !" (fig.3.5) genereazǎ
rezistenţe suplimentare la curgerea fluidelor din strat în gaura de sondǎ,
exprimate printr-o cǎdere de presiune suplimentarǎ, ∆&6 , în zona din
imediata vecinǎtate a gǎurii de sondǎ.
k kd rs
rd
rc
Fig.3.5. Ilustrarea zonei contaminate din jurul

gǎurii de sondǎ și parametrii specifici.
Relaţia de calcul a acestei cǎderi de presiune a fost determinatǎ de

Hawkins [3] dupǎ cum urmeazǎ:
789
∆&6 = ∙= (3.1)
2;$ℎ
unde 7 reprezintǎ debitul sondei; 8 − viscozitatea fluidelor produse
de strat; 9 − factorul de volum al fluidului produs de strat;
$ −permeabilitatea mediului poros; ℎ − grosimea stratului productiv;
= −factorul skinpropriu-zis .
Factorul skin generat de contaminarea stratului productiv sau
factorul skin propriu-zis permite evaluarea gradului de contaminare al
formaţiunii productive. Acesta se poate determina din datele rezultate de la
cercetarea hidrodinamicǎ a unei sonde sau se poate estima cu ajutorul
relaţiei lui Hawkins[3]:
46
$ !"
==2 − 15 ln (3.2)
$" !$
Factorul skin propriu-zis, s poate avea valori pozitive indicând
colmatarea stratului productiv sau negative caracterizând rezultatul unei
operaţii de stimulare reuşite a sondei.
$ EXEMPLUL 3.1
Sǎ se determine factorul skin propriu-zis în condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele
date: raza sondei, !$ =0,1 m; raza zonei contaminatǎ, !" = 0,5m, permeabilitatea
zonei contaminate, $" =50 mD și permeabilitate originalǎ a stratului, $ = 150mD.
Sǎ se reprezinte grafic factorul skin în raport cu permeabilitatea și raza zonei
contaminate, considerând pentru acestea valorile din tabelul 3.1.
Tabelul 3.1 Valorile permeabilitǎţii și razei zonei contaminate.
$" , mD !" , m
25 0,5
50 1
75 1,5
100 3
Soluţie
• Se determinǎ factorul skin, = cu relaţia (3.2) pentru !$ =0,1 m !" = 0,5m
$" =50 mD și $ = 150mD:
$ !" 150 0,5
==2 − 15 ln = 2 − 15 ln = 3,22
$" !$ 50 0,1
• Se considerǎ cǎ permeabilitatea și raza zonei contaminate variazǎ conform

datelor din tabelul 3.1. Rezultatele calculelor sunt prezentate în tabelul 3.2, iar
graficul în figura 3.6.
Tabelul 3.2 Rezultatele calculelor.
$" , mD = = = =
!" = 0,5m !" = 1m !" = 1,5m !" = 3m
25 8,05 11,51 13,54 17,01
50 3,22 4,61 5,42 6,80
75 1,61 2,30 2,71 3,40
100 0,80 1,15 1,35 1,70
Din figura de mai sus rezultǎ cǎ factorul skin propriu-zis este cu atât mai mare cu cât
raza zonei contaminate este mai mare, iar permeabilitatea acesteia este mai micǎ.
De asemenea, se observǎ cǎ dacǎ permeabilitatea zonei contaminate este de 100
mD(adicǎ 66,6 % din cea originalǎ) , chiar dacǎ raza zonei contaminate este mare,
factorul skin are valori relativ mici. Cazul cel mai dificil apare atunci când raza zonei
contaminate este de 3 m, iar permeabilitatea zonei contaminate reprezintǎ 16,7%
din cea originalǎ(k=25 mD).
47
20
Factorul skin, s
15
10
0
25 50 75 100
Permeabilitatea zonei…
rd=0,5m rd=1 m rd=1,5m rd=3 m
Fig.3.6 Variaţia factorului skin cu permeabilitatea și raza zonei contaminate.
3.2 Deschiderea stratelor productive cu

presiuni mari
Pentru a evidenţia aspectele specifice deschiderii stratelor productive
cu presiuni mari se prezintǎ mai întâi o clasificare a sondelor dupǎ scopul
pentru care au fost forate și dupǎ valoarea presiunii statice și a temperaturii
mǎsurate în sondele respective.
Dupǎ scopul pentru care au fost forate sondele se împart în douǎ
mari categorii:
% Sondele de explorare sunt de douǎ tipuri și anume:
o Sonde de explorare (wildcat) forate pentru confirmarea
unui zǎcǎmânt de hidrocarburi pus în evidenţǎ în
prealabil în urma unor investigaţii seismice. În cazul
acestui tip de sondǎ, informaţiile despre structurile ce
urmeazǎ a fi traversate lipsesc, iar riscul producerii unei
erupţii libere este maxim.
o Sonde de explorare (appraisal well) forate pentru a
stabili extinderea și dimensiunea unui zǎcǎmânt de
hidrocarburi care a fost deja descoperit și confirmat. Şi
în cazul acestui tip de sondǎ riscul producerii unei
erupţii libere se menţine la cote destul de ridicate.
% Sondele de exploatare sunt cele forate pentru exploatarea
propriu-zisǎ a zǎcǎmântului; acestea incluzând atât sondele de
48
producţie a hidrocarburilor cât și sondele de injecţie a
diferitelor fluide în zǎcǎmânt (apǎ, gaze, etc).
Presiunea staticǎ a sondelor are o gamǎ mare de variaţie de la câţiva
bari la peste 1030 bari, cazul sondelor HP(high pressure). De asemenea,
temeperatura în sondǎ depinde de adâncimea acesteia fiind influenţatǎ de
gradientul local de temperaturǎ.
Dintre toate categoriile de sonde expuse mai sus cele mai predispuse
riscului producerii unei erupţii libere necontrolate sunt sondele de explorare
și sondele cu presiuni mari.
O erupţie liberǎ necontrolatǎ se manifestǎ violent prin ieșirea
fluidelor din strat care formeazǎ la suprafaţǎ o coloanǎ cu o înǎlţime
proporţionalǎ cu presiunea acestora. Scânteile rezultate din ciocnirile
structurilor metalice conduc la inflamarea fluidelor, astfel încât se formeazǎ
o coloanǎ de flǎcǎri însoţitǎ de fum. În aceastǎ fazǎ erupţia nu mai poate fi
controlatǎ cu instalaţia de prevenire.
Totuși înainte de a se produce erupţia liberǎ necontrolatǎ apar mai
întâi manifestǎrile eruptive și erupţia liberǎ. În timpul acestor faze se pot
lua mǎsuri pentru a asigura controlul sondei.
În timpul manifestǎrii eruptive din sondǎ iese fluid de foraj. Aceasta
se poate recunoaște dupǎ urmǎtoarele semne[8][9][10][11]:
• Densitatea noroiului scade, ca urmare a contaminǎrii acestuia cu
fluidele provenite din strat;
• Debitul de noroi ieşit din sondǎ este mai mare decât cel intrat în
sondǎ;
• Presiunea la pompele de noroi scade.
În timpul erupţiei libere din sondǎ ies fluide provenite din strat dar
care pânǎ la un moment dat pot fi controlate cu instalaţia de prevenire.
Dacǎ aceste fluide antreneazǎ la suprafaţǎ și garnitura de foraj existentǎ în
sondǎ și se produce și prǎbușirea instalaţiei de suprafaţǎ, atunci erupţia
liberǎ nu mai poate fi controlatǎ cu instalaţia de prevenire.
Cauzele și efectele manifestărilor eruptive

Pentru evitarea pierderii controlului sondei este necesar să se
analizeze cauzele erupţiilor libere necontrolate.
Cauzele frecvente ale manifestărilor eruptive sunt[10][11]:
49
• fluidul de foraj nu asigurǎ contrapresiunea necesarǎ asupra
stratului productiv din cauza: pierderilor de circulaţie (în
timpul traversǎrii unei formaţiuni fracturate sau fracturarea
formaţiei productive din cauza unei presiuni prea mari a
fluidului de foraj); extragerii garniturii de foraj fǎrǎ a ţine
seama de volumul dislocuit de aceasta; scǎderii densitǎţii
fluidului de foraj contaminat de fluidele din strat și extragerii
garniturii de foraj, respectiv a sapei manșonate cu vitezǎ mare
(se produce efectul de piston).
• interpretarea greşită a parametrilor fluidului de foraj, precum
și necunoașterea sau ignorarea semnelor manifestǎrilor
eruptive;
• echipamentul de prevenire a erupţiilor este incompatibil cu
presiunile din sondǎ sau starea tehnicǎ a acestuia este
neconformǎ.
• lipsa unor informaţii geologo-tehnice complete în ceea ce
priveşte formaţiunile traversate;
• nerespectarea sau necunoașterea procedurilor de lucru, gradul
precar de instruire a personalului operativ în ceea ce priveşte
manevrarea instalaţiei de prevenire a erupţiilor.
Efectele erupţiilor libere necontrolate sunt multiple; dintre acestea se
menţionându-se urmǎtoarele: posibile pierderi umane; deteriorarea gǎurii
de sondǎ, precum și deteriorarea totalǎ sau parţialǎ a instalaţiei de foraj;
degradarea zǎcǎmântului, precum și pierderi importante de ţiţei și/sau gaze;
formarea unor cratere la diferite distanţe de gaura de sondǎ, precum și
poluarea mediului înconjurǎtor.
Mǎsurile necesare pentru prevenirea

erupţiilor libere necontrolate
Mǎsurile care trebuie luate pentru prevenirea eruptţiilor libere
necontrolate rezultǎ în urma analizei cauzelor erupţiilor libere.
Care sunt mǎsurile care se iau pentru evitarea erupţiilor libere

necontrolate?:
50
1. Cum se poate preveni formarea emulsiilor?

2. Care sunt mǎsurile ce trebuie luate pentru prevenirea contaminǎrii excesive
a stratului productiv?
3. Cum se poate evalua gradul de contaminare al unei strat productiv?
4. Cum se determinǎ factorul skin?
5. Care sunt semnele manifestǎrilor eruptive?
6. Care sunt efectele unei erupţii libere necontrolate?
7. Care sunt etapele captǎrii unei sonde?

3.1 Deschiderea stratelor productive presupune efectuarea urmǎtoarelor
operaţii: traversarea prin foraj a stratelor productive, executarea carotajelor
pentru prelevarea probelor de rocǎ și obţinerea informaţiilor privind
proprietǎţile fizico-chimice ale rocii și ale fluidelor conţinute, testarea
stratelor productive pentru evaluarea capacitǎţii productive a acestora și
completarea sondelor în dreptul stratului productiv pentru asigurarea
canalelor de curgere a fluidelor din strat în gaura de sondǎ și prevenirea
viiturilor de nisip.
3.2 Fenomenele care apar în cazul invadǎrii stratului productiv de cǎtre fluidul
de foraj sunt: blocarea porilor cu particule solide, umflarea argilelor,
blocarea porilor cu apă, creşterea saturaţiei în apă, formarea emulsiilor şi
creşterea viscozităţii fluidelor. Consecinţa producerii acestor fenomene este
scǎderea permeabilitǎţii zonei invadate de fluidul de foraj.
3.3 Blocarea porilor cu apǎ se produce în cazul în care roca este udatǎ
preferenţial de ţiţei, iar apa se deplaseazǎ prin porii rocii sub formǎ de
particule sferice. Atâta timp cât diametrul particulei de apǎ este mai mic sau
la limitǎ egal cu diametrul porului atunci particula de apǎ se deplaseazǎ prin
por. Dacǎ porul are o ștrangulare, particula de apǎ nu mai poate trece,
înfundând porul respectiv.
3.4 Mǎsurile ce trebuie luate pentru prevenirea erupţiilor libere necontrolate
sunt: asigurarea unei contrapresiuni suficiente pe strat fǎrǎ a colmata
excesiv stratul productiv și fǎrǎ a fisura stratul productiv, monitorizarea
înalţimii coloanei de fluid de foraj în timpul extragerii garniturii de foraj,
monitorizarea debitului de fluid de foraj și densitǎţii acestuia la intrarea și
ieșirea din sondǎ; extragerea cu vitezǎ micǎ a garniturii de foraj împreunǎ cu
sapa care poate fi manșonatǎ; alegerea unei instalaţii de prevenire
corespunzǎtoare și verificarea periodicǎ a stǎrii tehnice a acesteia; instruirea
periodicǎ a personalului operativ și respectarea procedurilor de lucru.
51
Rezumat
Deschiderea stratelor productive cuprinde forarea stratelor productive,
executarea carotajelor pentru prelevarea probelor de rocǎ, testarea stratelor
productive și completarea sondelor în dreptul stratului productiv. În timpul
acestor operaţii se obţin informaţii privind proprietǎţile fizico-chimice ale rocii
din care este constituit stratul productiv și ale fluidelor conţinute.
Din cauza presiunii coloanei de fluid de foraj mai mare decât presiunea
fluidelor din porii, în timpul forǎrii sondei, se produce invazia fluidului de foraj în
strat pe o anumită distanţă ceea determinǎ formarea unei zone cu
permeabilitate modificatǎ, care duce la micşorarea productivităţii sondei.
Fenomenele care apar în zona din vecinǎtatea sondei ca urmare a invaziei
fluidului de foraj sunt: blocarea porilor cu particule solide, umflarea, respectiv
dispersarea argilelor, blocarea porilor cu apă, creşterea saturaţiei în apă,
formarea emulsiilor şi creşterea viscozităţii fluidelor. Evaluarea gradului de
contaminare a stratului productiv se poate realiza cu ajutorul factorului skin.
În cazul stratelor cu presiuni mari existǎ riscul producerii unei erupţii libere
necontrolate. Cauzele manifestărilor eruptive și erupţiilor libere necontrolate
sunt multiple. Efectele unei erupţii libere sunt: pierderi umane, pierderea
instalaţiei, degradarea zǎcǎmântului etc.
! Bibliografie
1. Chivan, F.: Reservoir Formation Damage, Gulf Publishing Company, Houston, Texax,
2000.
2. Cristescu, M, Teodorescu, C.C: Stimularea productivitǎţii sondelor prin acidizare,
Editura Universitǎţii Petrol-Gaze din Ploiești, 2004.
3. Hawkins, M.: A Note on the Skin Effect, JPT, Trans AIME, Vol, 207, p.356-357,
December, 1956.
4. Ioachim, Gr., Popa, C.: Exploatarea zǎcǎmintelor de ţiţei, Editura Tehnicǎ, București,
1979.
5. Macovei, N.: Deschiderea stratelor productive, Editura Universitǎţii Petrol-Gaze din
Ploiești, 2008.
7. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale, Editura Universitǎţii Petro-
Gaze din Ploiești, 2012.
8. Nas, S. Kick Detection and Well Control in a Closed Wellbore, IADC/SPE Managed
Pressure Drilling and Underbalanced Operations Conference and Exhibition, Denver,
April, 2011.
9. Perrin, D.: Well completion and Servicing, Edition Technip, Paris, 1999.
10. Tocan, I.: Extracţia petrolului. Pregǎtirea sondelor pentru exploatare și punere ,in
producţie, Editura Tehnicǎ, București, 1998.
11. www.petrowiki.org.
52
! 2 ore
4.Completarea sondei la nivelul

stratului productiv
4.2 Completarea unei sonde în dreptul unui strat
bine consolidat
slab consolidat
• ce reprezintǎ completarea unei sonde și care sunt obiectivele
principale ale acesteia;
• cum se realizeazǎ completarea unei sonde în cazul unui strat bine
consolidat;
• cum se realizeazǎ completarea unei sonde în cazul unui strat slab
consolidat;
• ce reprezintǎ operaţia de perforare a unei sonde și implicaţiile
acesteia asupra productivitǎţii sondei.

" alegi completarea unei sonde în funcţie de gradul de consolidare
al rocii din care este constituit stratul productiv;
" știi care sunt avantajele și dezavantajele schemelor de completare
a unei sonde în dreptul unui strat bine consolidat, respectiv slab
consolidat;
" identifici elementele geometrice ale unei perforaturi
" știi care sunt parametrii care influenţeazǎ performanţele unei
operaţii de perforare și în ce mod.
53
În cadrul etapei de completare a sondei la nivelul stratului productiv
se realizeazǎ comunicaţia între strat și gaura de sondǎ, cuprinzând
următoarele operaţii: tubarea, cimentarea şi perforarea coloanei de
exploatare, precum și alegerea şi instalarea dispozitivelor de prevenire a
viiturilor de nisip.
Gradul de consolidare a rocii din care este format stratul productiv
dictează tipul completării la nivelul acestuia.
Prin urmare, este foarte important să se aleagă acel tip de completare
care să permită pe de o parte maximizarea productivităţii sondei, iar pe de
altă parte să prevină viiturile de nisip în condiţiile unor costuri cât mai
mici.
În cele ce urmeazǎ se vor prezenta modurile de completare a unei
sonde în dreptul stratului productiv, atunci când stratul productiv este bine
consolidat, respectiv slab consolidat.

bine consolidat
Stratele productive bine consolidate sunt formate din gresii, dolomite
sau calcare. Gaura de sondǎ care traverseazǎ aceste roci are o stabilitate și o
integritate pe termen lung relativ mare, ceea ce permite ca tipul de
completare în acest caz sǎ fie open hole sau gaurǎ liberǎ.
Tipul de completare open hole presupune sǎ se foreze, tubeze şi
cimenteze până în acoperişul stratului productiv, după care sǎ se traverseze
prin foraj stratul productiv. În final, gaura de sondă se lasǎ liberă (open
hole sau barefoot completion)[1][2][4][7] (fig.4.1a.). În acest caz, fluidele
din zǎcǎmânt curg în gaura de sondǎ direct prin peretele ei natural.
Prin urmare, gaura de sondǎ realizatǎ este perfectǎ dupǎ modul de
deschidere, iar dacǎ traverseazǎ integral stratul productiv, sonda respectivǎ
este perfectǎ din punct de vedere hidrodinamic.
De cele mai multe ori, în scopul prevenirrii migrǎrii particulelor fine
de rocǎ antrenate de fluidele din strat, se introduce în dreptul stratului
productiv fie un liner șliţuit (fig 4.1 b.), fie un filtru împachetat cu pietriș
(fig.4.1c).
54
Coloana și inelul
i
de ciment
Acoperișul
stratului productiv
Filtrul
Linerul împachetat
Open hole
cu pietriș
Gaura
de sondă
lărgită
Culcușul stratului productiv
a. b. c.
Fig.4.1. Scheme de completare a sondei la nivelul stratului

stratului productiv în cazul stratelor
bine consolidate.a. open hole, liner șliţuit,
ţuit, c. filtrul împachetat cu pietriș.
pietri
Instalarea unui filtru împachetat cu pietriș în dreptul stratului

productiv presupune lărgirea în prealabil a gǎurii de sondă cu ajutorul unei
sape lărgitor pentru a ca împachetarea cu pietriș
pietri sǎ aibe o anumitǎ
anumit grosime,
astfel încât aceasta sǎǎ fie eficientǎ.
Ce presupune completarea de tip open hole sau barefoot ?
Avantaje și dezavantaje
În figurile 4.2 și 4.3 se prezintǎ avantajele și dezavantajele schemelor
de completare
are ale sondelor în dreptul stratelor bine consolidate[1][2][7].
consolidate[1][2][7]
• Sonda nefiind tubatǎ se eliminǎ cheltuielile
cheltuieli cu
tubarea, cimentarea şi perforarea acesteia.
• Aria de curgere a fluidelor din strat în gaura de
sondǎ este maximǎ.
• Sonda este perfectă din punct de vedere
Avantaje hidrodinamic, iar factorul skin generat de
completarea sondei este nul(fig.4.1a).
• stabilitatea gǎurii de sondǎ este îmbunatăţită
îmbunat pe
termen lung prin introducerea unui liner (fig.4.1b),
(fig
respectiv a unui filtru impachetat cu pietriș (fig.4.1c)
în dreptul stratului productiv.
Fig.4.2 Avantajele schemelor de completare ale sondelor

în dreptul stratelor bine consolidate.
consolidate
55
• Nu se pot exploata simultan și separat mai multe
formaţiuni productive.
• Nu se pot efectua operaţiile de stimulare
separate în cazul unui complex de strate
productive.
• În cazul lărgirii găurii de sondă se produce o
Dezavantaje contaminare mai accentuată a zonei de strat din
jurul sondei din cauza creșterii timpului de
contact dintre fluidul de foraj și stratul productiv.
productiv
• Nu se poate controla pătrunderea apei și
gazelor în gaura de sondă.
• Necesită curăţiri frecvente a găurii de sondă
• Schemele de completare din fig.4.1 b. șii c. induc
un factor skin pozitiv.
Fig.4.3 Dezavantajele schemelor de completare ale sondelor

în dreptul stratelor bine consolidate.
consolidate
Care sunt avantajele schemelor de completare a sondei pentru stratele bine

consolidate?

slab consolidat
Spre deosebire de stratele bine consolidate, în cazul stratelor slab
consolidate apar probleme legate de stabilitatea gǎurii
gǎurii de sondǎ. Din acestǎ
cauzǎ,
ǎ, gaura de sondǎ trebuie consolidatǎ.
De asemenea, în acest caz pe lângǎlângǎ consolidarea gǎurii de sondǎ,
trebuie sǎǎ se realizeze și canalele de curgere a fluidelor din strat în gaura
de sondǎ.
ǎ. Prin urmare, dupǎ traversarea prin foraj a stratului productiv, se
tubeazǎ,
ǎ, se cimenteazǎ și ulterior se perforeazǎ coloana de exploatare.
În figura 4.4aa se prezintǎ
prezintǎ cea mai utilizatǎ variantǎ de completare a
sondei în dreptul stratului productiv slab
s consolidat și anume aceea în care
gaura de sondǎǎ este tubatǎ, cimentatǎ și perforatǎ. Coloana de exploatare
56
poate fi întregită până la suprafaţă sau poate fi sub forma unui liner sau a
unei coloane pierdute agăţatǎ în coloana intermediară, care a fost tubatǎ și
cimentatǎ pânǎ în acoperișul stratului productiv.
O datǎ cu consolidarea gǎurii de sondǎ, prin tubarea și cimentarea
coloanei de exploatare, se realizeazǎ un ecran în calea migrǎrii apei și
gazelor. De asemenea, în cazul pǎtrunderii apei în gaura de sondǎ prin
perforaturi, acesta poate fi controlatǎ prin înfundarea perforaturilor prin
care s-a detectat accesul apei.
Coloana de
exploatare
Filtrul Filtrul
Perforaturile
împachetat împachetat
cu pietriș cu pietriș
a. b.
Fig.4.4. Scheme de completare a sondei la nivelul stratului productiv în cazul stratelor
slab consolidate: a.coloana tubatǎ, cimentatǎ și perforatǎ,
b. filtrul împachetat cu pietriș în coloanǎ.
Pe de altǎ parte tubarea, cimentarea și perforarea coloanei de

exploatare reduce aria de curgere a fluidelor din strat în gaura de sondǎ,
ceea ce conduce la diminuarea productivitǎţii sondei.
Dat fiind gradul redus de cimentare dintre granulele de nisip, acestea
sunt antrenate de cǎtre fluidele din strat în curgerea lor spre gaura de sondǎ,
și mai departe prin echipamentele din gaura de sondǎ, ajungând chiar și în
instalaţiile de suprafaţǎ.
Pǎtrunderea nisipului sau viiturile de nisip în gaura de sondǎ are o
serie de efecte negative ca: scǎderea producţiei sondei, formarea unor
caverne cu o stabilitate relativǎ în strat, deterioararea echipamentelor de
adâncime și de suprafaţǎ etc. Pentru a evita aceste probleme legate de
prezenţa nisipului în gaura de sondǎ, se introduc în dreptul stratului
productiv filtre care sǎ reţinǎ nisipul în strat. În scopul mǎririi eficienţei
reţinerii nisipului în strat, aceste filtre se împacheteazǎ cu pietriș(fig.4.4b).
57
Avantaje și dezavantaje
În figurile 4.5 și 4.6 se prezintǎ avantajele și dezavantajele schemelor
de completare ale sondelor în dreptul stratelor slab consolidate[1][2][7].
• Permite controlul producţiei de apă și/ sau de gaze

în exces, prin blocarea parţialǎ a perforaturilor.
perforaturilor
• Se realizează consolidarea găurii de sondă..
• Previne viiturile de nisip prin introducerea unui filtru
Avantaje împachetat cu pietriş(fig.4.4 b).
• Permite izolarea zonelor productive în scopul
exploatǎrii selective şi separate a mai multor strate,
precum și pentru efectuarea operaţiilor de
stimulare selective.
Fig.4.5 Avantajele schemelor de completare ale sondelor

sondelo
în dreptul stratelor slab consolidate.
• Sonda este imperfectă după modul de

deschidere;
• Operaţiile de tubare, cimentare şi perforare ale
sondei în dreptul stratului productiv sunt
Dezavantaje costisitoare.
• Geometria perforaturilor influenţeaz ţează pro-
ductivitatea sondei.
• Induce un factor skin pozitiv generat de curgerea
fluidelor prin perforaturi și de perforarea parţialǎ
a stratului productiv.
Fig.4.6 Dezavantajele schemelor de completare ale sondelor

în dreptul stratelor slab consolidate.
Din ce sunt formate stratele slab consolidate și care sunt schemele de

completare a unei sondei în dreptul stratului productiv în acest caz?
caz
58
Perforarea coloanei de exploatare
Perforarea coloanei de exploatare are loc dupǎ ce s-a tubat și
cimentat coloana de exploatare, scopul acestei operaţii fiind de realizare a
canalelor de comunicaţie între strat şi gaura de sondă. Perforarea coloanei
de exploatare se poate realiza prin diferite metode ca: perforarea cu gloanţe,
perforarea cu jet abraziv, perforarea cu jet exploziv sau jet expandabil.
Operaţia de perforare se realizează cu ajutorul puştilor de perforare(fig.4.7)
care sunt de mai multe tipuri în funcţie de modul de introducere în gaura de
sondă, construcţie, sistemul de detonare, tipul explozivului etc. Puştile de
perforare se introduc în gaura de sondă fie cu cablul electric sau cu
instalaţia de operat cu sârma, fie cu ţevile de extracţie sau prǎjinile de foraj
sau chiar cu tubingul flexibil[1][3]. De asemenea, acestea pot fi cu carcasǎ
sau fǎrǎ carcasǎ(fig.4.7).
Fitilul
Celulele de
perforare
Fig.4.7 Puști de perforare fǎrǎ carcasǎ[9].
La ora actualǎ cea mai utilizatǎ metodǎ de perforare este cea cu jet
exploziv sau expandabil. În acest caz puşca de perforare este prevăzută cu
capsule de perforare speciale, iar lungimea perforaturii realizate poate fi cel
puţin de 40-50 cm[4].
Geometria unei perforaturi se prezintǎ în figura 4.8a. Din aceastǎ
figurǎ se observǎ cǎ în jurul perforaturii se formeazǎ o zonǎ cu o grosime
de 13-19 mm cu permeabilitate redusă (fiind 50-70% din permeabilitatea
stratului)[1]. De asemenea, zona din capătul perforaturii este umplută cu
resturi ale încărcăturii, particule de rocă din stratul productiv şi particule de
ciment provenite din inelul de ciment.
59
Aranjamentul spaţial și densitatea perforaturilor (fig.4.8 b) se aleg în
principal în funcţie de: gradul de consolidare al stratului productiv,
rezistenţa coloanei de exploatare, cerinţele operaţiilor de stimulare și de
completare a sondei în vederea prevenirii viiturilor de nisip. Densitatea
perforaturilor în mod uzual este de 12 perforaturi/m), însǎ sunt și puști de
perforare speciale care pot realiza 58-88 perforaturi/m[1].
Performanţele operaţiei de perforare sunt influenţate de: densitatea
perforaturilor, unghiul de defazaj dintre celulele de perforare, jocul radial
dintre puşcă şi peretele coloanei în direcţia tirului, lungimea canalului
perforaturii, diametrul perforaturii măsurat la nivelul peretelui coloanei,
tipul încărcăturii explozive (tipul explozivului, configuraţia încărcăturii), și
contaminarea zonei de strat din vecinătatea găurii de sondă peste care se
suprapune cea determinată de perforarea sondei.
Lungimea perforaturii, L p
Zona contaminată
dp Canalul perforaturii Zona necontaminată
Coloana Inelul de ciment Zona compactizată Particule de rocă

cu permeabilitate redusă şi resturi ale încărcăturii
a.
Raza zonei Inelul de ciment
contaminate
Coloana de exploatare
Distanţa
dintre perforaturi
dp
Unghiul
de defazaj
Zona tasată
b.
Fig.4.8. Geometria perforaturilor: a. schema unei perforaturi;

b. distribuţia spaţialǎ a perforaturilor.
60
Perforarea coloanei de exploatare induce un factor skin pozitiv care
depinde de diametrul și lungimea perforaturilor, de unghiul de defazaj, de
densitatea perforaturilor, precum și de caracteristicile zonei compactate din
jurul perforaturilor.
1. Care sunt obiectivele generale ale completǎrii unei sonde în dreptul stratului
productiv?
2. Care sunt schemele de completare a sondei pentru un strat slab consolidat?
3. Care sunt avantajele și dezavantajele schemelor de completare ale sondei
pentru stratele slab consolidate?
4. Care sunt avantajele și dezavantajele schemelor de completare ale sondei
pentru stratele bine consolidat?
5. Care este scopul operaţiei de perforare și care sunt metodele de perforare?
6. Care sunt parametrii care influenţeazǎ performanţele operaţiei de
perforare?
7. De care parametrii depinde factorul skin indus de perforarea coloanei?

4.1 Completarea open hole sau barefoot presupune sǎ se foreze, tubeze şi
cimenteze până în acoperişul stratului productiv, după care sǎ se traverseze prin
foraj stratul productiv, iar în final, gaura de sondă lǎsându-se liberă.
4.2 Avantajele schemelor de completare a sondei pentru stratele bine consolidate
sunt: eliminarea cheltuielilor cu tubarea, cimentarea şi perforarea coloanei de
exploatare; aria de curgere a fluidelor din strat în gaura de sondǎ este maximǎ;
sonda este perfectă din punct de vedere hidrodinamic, iar factorul skin generat
de completarea sondei este nul în cazul completǎrii de tip open hole;
stabilitatea gǎurii de sondǎ este îmbunatăţită pe termen lung prin introducerea
unui liner, respectiv a unui filtru impachetat cu pietriș în dreptul stratului
productiv.
4.3 Stratele slab consolidate sunt formate din nisipuri cu diferite grade de
consolidare. Schemele de completare a sondei în acest caz sunt: 1.tubarea,
cimentarea și perforarea coloanei de exploatare în dreptul stratului productiv,
2. tubarea, cimentarea și perforarea coloanei de exploatare urmatǎ de
introducerea în dreptul stratului productiv a unui filtru eventual împachetat cu
pietriș.
61
Rezumat
Completarea sondei la nivelul stratului productiv cuprinde următoarele
operaţii: tubarea, cimentarea şi perforarea coloanei de exploatare, precum și
alegerea şi instalarea dispozitivelor de prevenire a viiturilor de nisip. Obiectivele
principale ale completǎrii sondei la nivelul stratului productiv sunt: productivitatea
sondei sǎ fie cât mai mare; sǎ previnǎ viiturilor de nisip, iar costurile sǎ fie cât mai
mici.
În cazul stratelor bine consolidate, gaura de sondǎ are o stabilitate și o
integritate pe termen lung relativ mare, ceea ce permite ca tipul de completare sǎ
fie open hole. În scopul prevenirrii migrǎrii particulelor fine de rocǎ din strat în
gaura de sondǎ, se introduce în dreptul stratului productiv fie un liner șliţuit, fie un
filtru împachetat cu pietriș.
În cazul stratelor slab consolidate existǎ douǎ variante de completare a
sondei în dreptul stratului productiv și anume: 1 se tubeazǎ, cimenteazǎ și
perforeazǎ coloana de exploatare în dreptul stratului productiv; 2. se tubeazǎ,
cimenteazǎ și perforeazǎ coloana de exploatare în dreptul stratului productiv dupǎ
care se introduce un filtru eventual împachetat cu pietriș pentru prevenirea
viiturilor de nisip. Perforarea coloanei de exploatare se realizeazǎ cu ajutorul
puștilor de perforare. Elementele geometrice ale unei perforaturi sunt: diametrul,
lungimea canalului, densitatea perforaturilor, distanţa dintre perforaturi, unghiul de
defazaj. Perforarea coloanei de exploatare induce un factor skin pozitiv.
Schemele de completare a unei sonde în dreptul stratului productiv
menţionate mai sus au o serie de avantaje și dezavantaje de care trebuie sǎ se ţinǎ
seama în procesul de alegere a unei scheme de completare a unei sonde.
! Bibliografie
1. Bellarby, J.: Well Completion Design, Elsevier, Amsterdam, New York, Tokyo, 2009.
2. Ioachim, Gr., Popa, C.: Exploatarea zǎcǎmintelor de ţiţei, Editura Tehnicǎ, București,
1979.
3. Macovei, N.: Deschiderea stratelor productive, Editura Universitǎţii Petrol-Gaze din
Ploiești, 2008.
4. Macovei, N.: Forajul dirijat, Editura Universitǎţii Petrol-Gaze din Ploiești, 2014.
5. Marcu, M..: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2018.
6. Marcu, M..: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale, Editura Universitǎţii Petro-
7. Popescu, C., Coloja, M.P.: Extracţia petrolului și gazelor asociate, vol.1, Editura
Tehnicǎ, București, 1993.
8. www. petrowiki.org
9. www.gekengineering.com
62
! 2 ore
5.Prevenire și combaterea viiturilor de

nisip –partea întâia
5.2 Cauzele și efectele viiturilor de nisip
5.3 Analiza nisipului din strat
5.4 Metode de prevenire a viiturilor de nisip
• care sunt cauzele și efectele viiturilor de nisip;
• cum se analizeazǎ nisipul din strat;
• în ce constau metodele active, respectiv pasive de prevenire a
viiturilor de nisip;
• modul de construcţie al unui filtru și efectul introducerii acestuia în
dreptul stratului productiv.

" determini coeficientul de sortare, respectiv de uniformitate al
nisipului folosind datele de pe o curbǎ granulometricǎ;
" alegi un anumit tip de filtru ţinând seama de avantajele și
dezavantajele diferitelor tipuri de filtre și de coeficientul de sortare,
respectiv de uniformitate al nisipului din strat;
" identifici diferite tipuri de filtre.

Stratele slab consolidate de obicei sunt situate la adâncimi relativ
mici. Ele sunt formate din nisipuri care au rezistenţa la compresiune mai
micǎ de 69∙ 10$ N/m2, acestea având diferite grade de consolidare. Din
63
cauza gradului redus de consolidare, a tensiunilor de compresiune generate
de formaţiunile de deasupra stratului productiv, precum și din cauza
forţelor de tracţiune determinate de curgerea fluidelor prin pori, granulele
de nisip sunt antrenatee de cǎtre aceste fluide în gaura de sondǎ sond și mai
departe
te în instalaţiile de suprafaţǎ.
suprafaţ Pe întregul traseu pe care circulǎ
circul în
gaura de sondǎ și la suprafaţǎ,
suprafa ǎ, nisipul antrenat de fluidele din strat
stra produce
numai efecte negative, ceea ce impune luarea unor mǎsuri ǎsuri în vederea
reţinerii nisipului în strat. Metodele de prevenire a viiturilor de nisip sunt
aplicate în sonde cu diferite traiecte (verticale, deviate, orizontale)
indiferent de locaţia sondelor(onshore sau offshore).
5.2 Cauzele și efectele viiturilor de nisip

În figurile 5.1 și 5.2 se prezintǎ cauzele și efectele viiturilor de
nisip[1][4][6].
• Tratamentele de stimulare neadecvate și creşterea

saturaţiei în apă.
• Completarea necorespunzătoare a sondelor
(ciment
(cimentări nereușite, fluide de completare
necorespunz
necorespunzătoare, etc.)
Cauze • Exploatarea forţată a sondelor (cǎderi de presiune
strat-sondǎ
sondǎ mari), precum și oprirea sondelor şi
repornirea ulterioară a lor.
• Înclinarea stratelor productive.
• Viscozitatea mare a fluidelor.
• Scǎderea presiunii fluidelor din porii rocii conduce la
compactarea și chiar la sfǎrâmarea acesteia.
Fig.5.1 Cauzele viiturilor de nisip.
• Este necesară separarea și depozitarea nisipului în

condiţii ecologice.
• În zona de strat din jurul găurii de sondă se pot forma
caverne care pot deveni instabile determinând
Efecte prăbuşirea acoperşiului stratului productiv şi
deteriorarea ireversibilǎ a coloanei de exploatare.
exploatare
• Erodarea echipamentului din sondă şi de suprafaţă.
suprafaţă
• Acoperirea parţială sau totală a perforaturilor de un
dop de nisip, ceea ce determină scăderea ac-
centuatǎ a debitului sondei.
Fig.5.2 Efectele viiturilor de nisip.
64
Care sunt efectele viiturilor de nisip?
5.3 Analiza nisipului din strat

Analiza nisipului din strat se bazeazǎ din strat pe probe prelevate din
strat. Aceste probe se pot obţine în urma efectuǎrii unui carotaj sau se poate
preleva de la suprafaţǎ nisip care a fost produs.Totuși cele mai bune
informaţii se obţin din probele obţinute în urma carotajului.
Din analiza probelor a rezultat cǎ granulele de nisip au diferite
dimensiuni între 0,06 mm și 2mm, fiind compuse în principal din silice și
minerale carbonatice, iar alǎturi de granulele de nisip, precum și în liantul
dintre acestea se pot gǎsi și minerale argiloase[3]. Din punctul de vedere al
gradului de consolidare au fost identificate trei tipuri de nisipuri și anume:
nisipuri complet neconsolidate (quicksands), nisipuri parţial consolidate,
nisipuri friabile (easily cracked sands) care au un grad de consolidare
relativ mare[1].
Pe baza probelor prelevate cu ajutorul carotierei se fac o serie de
mǎsurǎtori ale dimensiunilor granulelor de nisip folosind diferite metode
dintre care cernerea este cea mai utilizatǎ. Pentru acesta se utilizeazǎ un
set de site vibratoare cu ochiuri de diferite dimensiuni așezate în stivǎ, sita
cu ochiurile cele mai mari fiind poziţionatǎ la partea de sus. Eșantionul de
nisip este pregǎtit și plasat pe prima sitǎ (cea cu ochiurile cele mai mari). În
urma vibraţiei sitelor se produce cernerea nisipului. Se cântăreşte
materialul reţinut pe fiecare sită și se determinǎ fracţia granulometrică, ∆'( ,
care reprezintǎ raportul dintre cantitatea materialului reţinut pe fiecare sită
și cantitatea totală a probei analizate. Reprezentarea graficǎ a cumulativului
fracţiilor granulometrice, ∑ ∆'( , în funcţie de diametrul limită al clasei
granulometrice pe o diagramă semilogaritmică, conduce la obţinerea curbei
granulometrice (fig.5.3). De pe curba granulometrică se citesc următorii
parametrii:
*+, , , *., , *$, , */, , */$
unde *+, reprezintǎ diametrul fracţiei granulometrice care împreună cu
fracţiile granulometrice de dimensiuni mai mici reprezintă 10% din proba
de nisip analizatǎ.
65
În mod similar se definesc și ceilalţi parametrii ( *., , *$, , */, , */$ ).
Cu ajutorul parametrilor citiţi de pe curba granulometricǎ se pot determina
coeficientul de sortare a nisipului, 01 și coeficientul de uniformitate, 21
care se referǎ la comparaţia dintre granulele grosiere și cele fine, arǎtând
gradul de rǎspândire al granulelor de diferite dimensiuni dintr-o probǎ de
nisip[1].
100
90
80
70
60
∑∆si, %
50
40
30
20
10
0
0,01 0,1 d10 d40 d50 d90 d95 1
Diametrul granulelor de nisip, mm
Fig.5.3 Curba granulometricǎ.

Coeficientul de sortare se definește ca fiind raportul dintre *+, și */$
456
(01 = ), iar coeficientul de uniformitate, 21 se definește ca fiind
478
4:6
raportul dintre *., și */, (21 = ). Ţinând seama de valorile
476
coeficientului de uniformitate, nisipurile se pot clasifica în următoarele
categorii[1]: nisipuri foarte uniforme (21 < 2); nisipuri uniforme (21 ≅ 2)
și nisipuri neuniforme (21 > 2).
De câte tipuri sunt nisipurile din punctul de vedere al gradului de

consolidare?
5.4 Metode de prevenire a viiturilor de nisip

Prevenirea viiturilor de nisip se poate realiza prin douǎ categorii de
metode și anume: metode active și metode pasive. Metodele active sunt
acele metode în cadrul cǎrora se utilizeazǎ diferite dispozitive mecanice de
reţinere a nisipului(metode mecanice) sau diferite substanţe chimice care se
66
injecteazǎ în strat pentru a consolida nisipul din imediata vecinǎtate a gǎurii
de sondǎ(metode chimice).
Spre deosebire de metodele active, metodele pasive realizeazǎ
controlul nisipului din strat fǎrǎ utilizarea filtrelor sau a substanţelor
chimice. Aceste metode acţioneazǎ asupra: modului de perforare a coloanei
de exploatare (perforarea selectivǎ a coloanei , respectiv perforarea
orientatǎ a coloanei), restricţionǎrii debitului sondei, respectiv curǎţirii
periodice a nisipului din sondǎ și din instalaţiile de suprafaţǎ. Însǎ, de cele
mai multe ori aceste metode sunt neeconomice și greu de gestionat și de
aceea au o utilizare restrânsǎ.
Metode mecanice
Metodele mecanice fac parte din categoria metodelor active de
prevenire a viiturilor de nisip și presupun introducerea filtrelor în sondǎ în
dreptul stratului productiv. Filtrele se pot introduce ca atare sau se
împacheteazǎ cu pietriș sau se face mai întâi o operaţie de fisurare
hidraulicǎ urmatǎ de introducerea unui filtru care ulterior se împacheteazǎ
cu pietriș. Prin urmare, metodele mecanice de prevenire a viiturilor de nisip
sunt:introducerea filtrelor în dreptul stratului productiv, împachetarea
filtrelor cu pietriş, Frac-Pack.
Introducerea filtrelor în dreptul stratului productiv
Filtrele introduse în dreptul stratului productiv au o serie de variante
contructive, cele mai simple fiind cele cu fante sau orificii, iar cele mai
complexe fiind filtrele premium, filtrele expandabile, respectiv filtrele cu
construcţie specialǎ destinate sondelor multidren. În continuare se vor
prezenta câteva caracteristici, precum și avantajele și dezavantajele celor
mai utilizate tipuri de filtre.
Filtrele cu fante sau orificii prezentate în figura.5.4 sunt de fapt niște
tuburi cu fante sau orificii realizate prin diferite tehnici.
a. b.
Fig. 5.4 Filtre cu orificii și fante dispuse în linie sau în spiralǎ; b. profilul unei fante.
67
Fantele sau orificiile pot fi distribuite în mai multe moduri și anume:
în linie dupǎ aceiași generatoare sau circumferinţǎ sau în spiralǎ (fig.5.4a).
De asemenea, acestea au o deschidere sub un unghi de 6o spre interiorul
filtrului pentru a crea "spaţiul de fugǎ" care permite granulei de nisip odatǎ
intratǎ în orificiu sau fantǎ sǎ treacǎ mai departe și sǎ nu înfunde filtrul[4]
(fig.5.4 b.). Lăţimea unei fante, respectiv diamterul unui orificiu se
determină în funcţie de granulaţia nisipului din strat. Lǎţimea minimǎ a
unei fante este de 0,012 in sau 12 gauge (1gauge =1000 in) [7]. Avantajele
și dezavantajele filtrelor cu fante și orificii se prezintǎ în tabelul 5.1.
Filtrele cu inele randalinate constau din filtre cu orificii sau fante pe
exteriorul cărora se introduc inele metalice care au pe feţele de contact niște
canale foarte fine numite randaline. Aceste filtre sunt mai performante
decât filtrele cu fante sau orificii deoarece au o capacitate mai mare de
reţinere a nisipului fin, au o suprafaţă liberă de trecere mai mare şi prezintă
căi de comunicaţie riguros controlate.
Filtrele cu înfăşurare din sârmă(fig.5.5) sunt construite dintr-o ţeavă
de bazǎ perforată pe exteriorul căreia se sudează o serie de distanţiere peste
care se execută înfășurarea din sârmă. Toate punctele de contact dintre
sârmǎ și distanţiere sunt sudate; sudarea acestora realizându-se în timpul
operaţiei de înfǎșurare a sârmei[1][6]. Înfăşurarea din sârmǎ poate fi simplă
sau multiplă. Avantajele și dezavantajele filtrelor cu înfǎșurare din sârmǎ se
prezintǎ în tabelul 5.1.
Ţeava de bază
perforată
Distanţiere
Înfășurarea din sârmă
Fig.5.5 Filtrul cu înfǎșurare din sârmǎ.

Filtrele premium au proprietǎţi de filtrare precum și o rezistenţǎ
mult mai mare decât filtrele cu fante sau orificii sau cu înfǎșurare din
sârmǎ. Aceste filtre au diferite variante constructive, în principiu ele fiind
constituite dintr-o ţeavǎ de bazǎ perforatǎ, peste care se înfǎșoarǎ un numǎr
straturi de ţesǎturǎ metalicǎ microporoasǎ protejate la exterior de o manta
perforatǎ (fig.5.6).
68
Filtrele expandabile au urmǎtoarele elemente principale: ţeava de
bază, mediul de filtrare (dimensiunea porilor materialului filtrant variazǎ
între 60 microni-300 microni[6]) şi mantaua perforată de protecţie (fig.5.7).
Dupǎ introducerea filtrului în sondǎ, acesta se lǎrgește cu ajutorul unui con
de expansiune solid, în final filtrul lipindu-se de peretele găurii de sondă.
Filtrele expandabile cât şi cele premium sunt destinate completǎrii sondelor
orizontale sau cu drenuri multiple, acestea fiind mult mai performante și
mai robuste decât filtrele cu înfășurare din sârmă. Avantajele și
dezavantajele filtrelor premium și al celor expandabile se prezintǎ în
tabelul 5.1.
Straturi
de ţesătură
metalică
Ţeava de bază
cu fante
Mediul filtrant format

- straturi de ţesătură
metalică
Manta
Manta de protecţie
Fig. 5.6. Filtru cu straturi de împletitură Fig. 5.7. Filtru expandabil [8]
metalicǎ microporoasă şi manta[9]
perforată
Tabelul 5.1 Avantajele și dezavantajele filtrelor[1][4][7][8][9].
Tipul filtrului Avantaje Dezavantaje
Filtre cu • Construcţie simplǎ și robustǎ. • Nu reţin particulele fine de
fante /orificii • Sunt ușor de instalat. nisip;
• Sunt ieftine. • Se corodeazǎ și sunt
• Sunt ușor de realizat și de supuse eroziunii în cazul
procurat. vitezelor mari de curgere
• Nu se înfundǎ ușor cu nisip. ale fluidelor din strat în
• Se pot instala atât în sonde gaura de sondă;
verticale, deviate și orizontale. • Au arie limitatǎ de curgere.
Filtre cu • Au construcţie simplǎ și • Se corodeazǎ.
inele robustǎ, sunt ușor de instalat și • Sunt supuse eroziunii în
randalinate prezintă căi de comunicaţie cazul vitezelor mari de
riguros controlate. curgere ale fluidelor din
• Sunt ieftine, ușor de realizat și strat în gaura de sondă.
de procurat.
• Nu se înfundǎ ușor cu nisip și
au capacitate mai mare de
reţinere a nisipului fin.
• Se pot instala în sondele
verticale, deviate și orizontale.
69
Continuarea tabelului 5.1
Filtre cu • Sunt rezistente la coroziune. • Sunt fragile, putând fi
înfǎșurare • Au suprafaţǎ de filtrare mare și deteriorate în timpul
din sârmǎ permit reţinerea granulelor fine introducerii în sondele
de nisip. deviate sau orizontale.
• Nu se înfundǎ ușor cu nisip • Sunt mult mai scumpe
având în vedere profilul decât filtrele cu fante sau
trapezoidal al sârmei. orificii.
Filtre • Sunt rezistente la coroziune, • Sunt scumpe
premium și eroziune, tracţiune și presiune • În cazul instalǎrii incorecte
expandabile interioarǎ. se obţin performanţe
• Permit reţinerea unei game mari slabe.
de granule de nisip. • Timpul de instalare este
• Au suprafaţǎ de filtrare mare. mai mare în cazul filtrelor
• Pot fi introduse în sondele expandabile din cauza
deviate, sondele orizontale cu operaţiei de expandare.
drenuri lungi și sondele multidren. • În cazul introducerii
• Se reduc pierderile prin frecare și acestora în gaura de
factorul skin din cauza sondǎ tubatǎ se pot
completǎrii sondei. eroda.
Pentru alegerea unui anumit tip de filtru în condiţiile particulare ale

unei sonde, Tiffin ș.a [5] bazându-se pe criterii legate de coeficientul de
sortare și coeficientul de uniformitate al nisipului din strat, precum și
conţinutul de particule fine, fac o serie de recomandări în ceea ce priveşte
domeniului de utilizare al filtrelor, prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 5.2. Recomandǎri pentru alegerea filtrelor.
Tipul filtrului Condiţii de utilizare
Filtre cu Conţinutul de particule fine (mai mici de 44 µ m) este mai mic de

fante/orificii 2%; 0 < 10, 2 < 3.
1 1
Filtrele cu Conţinutul de particule fine (mai mici de 44 µ m) este mai mic de

înfăşurare 2%; 2 = * ⁄* < 3; permeabilitatea formaţiunii productive sǎ
1 ., /,
din sârmă fie mai mare de 1D.
Filtrele Procentul de particule fine este mai mic de 5%; 01 < 10, 21 < 5,
premium permeabilitatea formaţiunii productive sǎ fie mai mare de 1D
Introducerea unui filtru în gaura de sondǎ, pe lângǎ efectul de

reţinere a granulelor de nisip din strat, are și efect de podire a nisipului în
spatele acestuia în timp ce sonda produce cu un debit constant. Podirea
nisipului în spatele filtrului creazǎ un filtru secundar care conduce la
creșterea eficienţei de reţinere a nisipului în strat.
70
Însǎ, podirea nisipului este stabilă atâta timp cât debitul este
constant; orice modificare a debitului destabilizând podul de nisip și
determinând creșterea producţiei de nisip.
Care sunt caracteristicile unui filtru cu fante sau orificii?
1. Care sunt cauzele și efectele viiturilor de nisip?

2. Care sunt parametrii care se citesc de pe curba granulometricǎ?
3. Cum se definește coeficientul de sortare, respectiv de uniformitate al
nisipului?
4. De cate feluri sunt metodele de prevenire a viiturilor de nisip și prin ce se
caracterizeazǎ acestea?
5. C.ate tipuri de filtre cunoașteţi?
6. Care sunt avantajele și dezavantajele filtrelor cu fante sau orificii?
7. Care sunt avantajele și dezavantajele filtrelor cu înfǎșurare din sârmǎ?
8. Care este efectul întroducerii unui filtru în dreptul stratului productiv?
9. În ce condiţii se recomandǎ alegerea filtrelor premium?

5.1 Efectele viiturilor de nisip sunt: 1. necesitatea separǎrii și depozitǎrii nisipului în
condiţii ecologice;2 în zona de strat din jurul găurii de sondă se pot forma
caverne care pot deveni instabile ducând la deteriorarea ireversibilǎ a coloanei
de exploatare;3. erodarea echipamentului din sondă şi de su-
prafaţă;4.acoperirea parţială sau totală a perforaturilor de un dop de nisip, ceea
ce determină scăderea accentuatǎ a debitului sondei.
5.2 Din punctul de vedere al gradului de consolidare au fost identificate trei tipuri
de nisipuri și anume: nisipuri complet neconsolidate (quicksands), nisipuri
parţial consolidate, nisipuri friabile (easily cracked sands) care au un grad de
consolidare relativ mare.
5.3 Filtrele cu fante sau orificii sunt constituite din tuburi cu fante sau orificii
realizate prin diferite tehnici. Fantele sau orificiile pot fi distribuite în mai multe
moduri: în linie dupǎ aceiași generatoare sau circumferinţǎ sau în spiralǎ și au o
deschidere sub un unghi de 6o spre interiorul filtrului pentru a crea "spaţiul de
fugǎ". Spaţiul de fugǎ permite granulei de nisip odatǎ intratǎ în orificiu sau fantǎ
sǎ treacǎ mai departe și sǎ nu înfunde filtru. Lăţimea unei fante, respectiv
diamterul unui orificiu se determină în funcţie de granulaţia nisipului din strat.
71
Rezumat
Stratele slab consolidate de obicei sunt de vârstǎ terţiarǎ, situate la
adâncimi relativ mici, fiind formate din nisipuri care au rezistenţa la compresiune
micǎ, acestea și diferite grade de consolidare. Cauzele viiturilor de nisip sunt legate în
special de gradul de consolidare redus al nisipului, viscozitatea fluidelor din strat, înclinarea
stratelor, etc. Efectele viiturilor de nisip sunt: acumularea acestuia în dreptul perforaturilor
precum și în echipamentele de adâncime și de suprafaţǎ, erodarea echipamentelor, etc. Pe
baza probelor prelevate din strat se fac o serie de mǎsurǎtori ale dimensiunilor
granulelor de nisip folosind diferite metode, dintre care cernerea este cea mai
utilizatǎ. Se reprezintǎ grafic curba granulometricǎ, de pe care se citesc o serie de
parametrii pe baza cǎrora se determinǎ coeficientul de sortate, respectiv de
uniformitate al nisipului.
Prevenirea viiturilor de nisip se poate realiza prin metode active și metode
pasive. Metodele active utilizeazǎ diferite dispozitive mecanice de reţinere a
nisipului sau diferite substanţe chimice de consolidare a nisipului din vecinǎtatea
gǎurii de sondǎ. Metodele mecanice de prevenire a viiturilor de nisip sunt:
introducerea filtrelor în dreptul stratului productiv, împachetarea filtrelor cu pietriş,
Frac-Pack. Filtrele sunt de mai multe tipuri, având avantaje și dezavantaje specifice.
Introducerea unui filtru în gaura de sondǎ, are efect de reţinere a nisipului și de
podire a nisipului în spatele acestuia în timp ce sonda produce cu un debit constant.
Folosind criteriul Tiffin se poate alege un tip de filtru în functie de coeficientul de
uniformitate, respectiv de sortare, conţinutul de particule fine și permeabilitatea
stratului.
! Bibliografie
1. Ott, K., W. , Woods, J.D.: Modern Sandface completion, Second Edition, World Oil
magazine, Gulf Publishing Company, Houston, Texas, 2005.
2. Marcu, M.: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petrol-Gaze din Ploiești, 2018.
3. Minescu, F.: Fizico-chimia zǎcǎmintelor de hidrocarburi, vol.1, Editura Universitǎţii
Petrol-Gaze din Ploiești, 1994.
5. Tiffin, D.L., King, G. E., Larese, R. E., Britt L. K.: New Criteria for Gravel and Screen
Selection for Sand Control paper SPE 39437, SPE Formation Damage Control
Conference Los Angeles, February 1998.
6. ***Baker Inteq's Seminar: Completion Technology for Unconsolidated Formations,
1995.
7. http://www.sand-screen.com.
8. http://www.erui.com
9. www.halliburton.com
72
! 2 ore
6. Prevenirea și combaterea viiturilor de

nisip- partea a doua
6.1 Metode mecanice de prevenire a viiturilor de nisip
6.3 Metode chimice de prevenire a viiturilor de nisip
• modalitǎţile de împachetare a filtrelor cu pietriș în cazul completǎrii
tip open hole, respectiv cu coloanǎ tubatǎ, cimentatǎ și perforatǎ;
• cum se alege pietrișul pentru împachetare;
• ce reprezintǎ fluidul de transport;
• în ce constǎ metoda frack-pack și ce avantaje și dezavantaje are;
• în ce constau metodele chimice de prevenire a viiturilor de nisip.

" alegi cea mai bunǎ metodǎ de împachetare a filtrelor cu pietriș în
coloanǎ;
" cunoși parametrii pe baza cǎrora se alege un fluid de transport;
" alegi dimensiunile pietrișului pentru împachetare;
" compari diferitele metode de prevenire a viiturilor de nisip.
6.1 Metode mecanice de prevenire

a viiturilor de nisip
În cadrul unitǎţii de învǎţare anterioare au fost clasificate metodele
de prevenire a viiturilor de nisip (metode active și metode pasive).
Metodele pasive au fost prezentate succint, iar pentru cele active, care sunt
73
și cele mai utilizate, s--a început o prezentare detaliatǎ.ǎ. Metodele active la
rândul lor sunt împǎrţite
ţite în douǎ
dou mari categorii și anume: metode mecanice,
metode chimice. Metodele mecanice de prevenire prevenire a viiturilor de nisip
cuprind: introducerea filtrelor în dreptul
dreptul stratului productiv, împachetarea
filtrelor cu pietriş și Frac-Pack.
Frac . Dintre metodele mecanice, în cadrul unitǎţii
unit
de învǎţare 5 s-aa prezentat numai metoda introducerii filtrelor în dreptuldrep
stratului productiv. În continuare se prezintǎ
prezintǎ împachetarea filtrelor
filtr cu
pietriș și frack-pack.
Împachetarea filtrelor cu pietriș

pietri
Împachetarea filtrelor cu pietriș
pietri (Gravel Packing-GP)) este cea mai
utilizatǎǎ metodǎ de prevenire a viiturilor
viit de nisip, putându-se
se aplica atât în
sonde cu completare open hole cât și în cele echipate cu coloanǎ de
exploatare,, indiferent de traiectul lor.
lor
Aceastǎǎ metodǎ constǎ în introducerea unui filtru în sondǎ în dreptul
stratului productiv, urmatǎ
urmat de împachetarea cu pietrișș a acestuia. Prin
urmare, în jurul filtrului propriu-zis
propriu se realizeazǎǎ un filtru secundar format
din împachetarea cu pietriș.
pietri Prin acest
cest aranjament au fost realizate douǎ
dou
bariere în calea granulelor de nisip care migreazǎ
migreazǎ din strat în gaura de
sondǎ, având eficienţǎǎ sporitǎ de reţinere
re a nisipului.
În continuare, în figurile 6.1 și 6.2 se prezintǎǎ avantajele și
dezavantajele metodei de împachetare a filtrelor
fil cu pietriș[8][
][10][11].
• Are o eficienţǎ bunǎ de reţinere a nisipului.

nisipului
Avantaje • Se poate utiliza în cazul nisipurilor eterogene.
eterogene
• Este o metodǎ cunoscutǎ de cǎtre operatori.
operatori
• Are o fiabilitate moderatǎ.
Fig.6.1 Avantajele împachetǎrii

împachet filtrelor cu pietriș.
• Necesitǎ echipamente și proceduri specifice

pentru instalarea filtrului și împachetarea
acestuia cu pietriș.
Dezavantaje • Existǎ riscul realizǎrii unei împachetǎri
incomplete și nereușite.
• Induce un factor skin.
• Este o operaţie costisitoare.
Fig.6.2 Dezavantajele împachetǎrii

împachet filtrelor cu pietriș.
74
Împachetarea filtrelor cu pietriş în o sondǎ cu completare open hole
Împachetarea filtrelor cu pietriş în o sondǎ cu completare open hole
necesitǎ parcurgerea urmǎtoarelor etape:
• lǎrgirea gǎurii de sondǎ- se traverseazǎ stratul pruductiv prin foraj
încǎ o datǎ cu ajutorul unei sape lǎrgitor;
• aducerea pe locaţie a instalaţiilor de preparare a amestecului
format din fluidul de transport şi pietriș, precum și pentru
injectarea acestuia în sondǎ(agregate, blendere, mixere pentru
fluide, unitǎţi de filtrare;
• introducerea în sondǎ a echipamentului de adâncime format din:
garnitura de ţevi, packer special pentru realizarea împachetǎrii cu
pietriș, filtru și dispozitive auxiliare necesare operaţiei de
împachetare(ţeava oarbǎ, filtru de control etc);
• injectarea prin ţevi a amestecului fluid de transport-pietriş, care
ulterior este dirijat la nivelul packerului în spatele filtrului, unde
se depune pietrișul. Fluidul de transport iese prin deschiderile
filtrului și este dirijat de un dispozitiv din componenţa packerului
(mufa de încrucișare) în spaţiul inelar. Acesta ajunge la suprafaţă
unde este recuperat(fig.6.3 ).
• Grosimea împachetǎrii trebuie sǎ fie suficient de mare pentru a se
evita contaminarea acesteia cu nisip din strat[8].
Fluid de Fluid de
Fluid de transport Fluid de Fluid de transport Fluid de
transport şi pietriş transport transport şi pietriş transport
Coloana Coloana
de exploatare de exploatare
Ţevile Ţevile
de extracţie de extracţie
Packerul pentru Packerul pentru

împachetare împachetare
Ţeava oarbă Ţeava oarbă

Filtrul Filtrul
Pietriș precompactat
Nisip Nisip
din strat din strat
Pietriş
Fig.6.3. Împachetarea unui filtru cu Fig.6.4 Împachetarea unui filtrul cu

pietriş în gaură liberă. pietriș în coloanǎ.
75
Împachetarea filtrelor cu pietriş în coloană
Împachetarea filtrelor cu pietriș în coloanǎ se realizeazǎ în
urmǎtoarele etape:
• se stabilește talpa fermǎ a sondei și se executǎ urmǎtoarele
operaţii: controlul stării tehnice, curăţirea coloanei şi per-
foraturilor, şablonarea coloanei de exploatare și spălarea zonei din
spatele perforaturilor;
• se aduce pe locaţie instalaţiile de preparare a amestecului format
din fluidul de transport şi pietriș, precum și pentru injectarea
acestuia în sondǎ(agregate, blendere, mixere pentru fluide, unitǎţi
de filtrare;
• se introduce în sondǎ echipamentul de adâncime format din:
garnitura de ţevi, packer special pentru realizarea împachetǎrii cu
pietriș, filtru și dispozitive auxiliare necesare operaţiei de
împachetare(ţeava oarbǎ, filtru de control, etc).
• se injecteazǎ prin ţevi amestecul fluid de transport-pietriş și se
dirijeazǎ acest amestec la nivelul packerului în spatele filtrului,
unde se depune pietrișul. Simultan cu injecţia amestecului prin
ţevi se realizeazǎ injectarea prin spaţiul inelar a fluidului de
transport pentru a împinge o parte din pietriș în perforaturi și mai
departe în spatele coloanei, unde se realizeazǎ o zonǎ de pietriș
precompactat (fig.6.4 )
Care sunt etapele împachetǎrii cu pietriș a unui filtru în coloanǎ?
Fluidele de transport
Fluidele de transport folosite la împachetarea filtrelor cu pietriș se
aleg în funcţie de traiectul sondei și caracteristicile formaţiunii productive
(temperatura de adâncime, presiunea fluidelor din pori, presiunea de
fisurare a stratului, compatibilitatea cu fluidele din stratul productiv,
permeabilitatea etc).
76
De asemenea, pentru fluidul de transport ales este necesar sǎ se
cunoascǎ: compatibilitatea agentului de învâscoșare cu tipul fluidului de
transport considerat, densitatea(pentru asigurarea controlului sondei),
reologia și capacitatea portantǎ a acestuia, și frecǎrile de-a lungul
întregului circuit al fluidului de transport[1][3][4][8].
Fluidele de transport sunt de mai multe tipuri în funcţie de
viscozitatea și densitatea lor pornind de la cele cu viscozitate micǎ (apa
dulce, apa sǎratǎ, ţiţei, motorinǎ) la cele cu viscozitate mare (300-750cP)
folosite în special la sondele cu unghi de deviere mare.
În cazul stratelor depletate și formaţiunilor sensibile la apǎ se
folosesc spumele ca fluide de transport[5].
Pentru protejarea formaţiunii productive în fluidele de transport se
adaugǎ o serie de aditivi ca: clorura de potasiu (KCl) sau clorura de amoniu
(NH4Cl). De asemenea, pentru creșterea viscozitǎţii fluidelor de transport
se folosesc diferiţi aditivi ca HEC, guma Xanthan etc.
Pentru plasarea pietrișului în spatele filtrului se utilizeazǎ în principal
urmǎtoarele amestecuri de fluid de transport- pietriș: fluide de transport cu
viscozitate micǎ (de obicei apa sǎratǎ) în care se adaugǎ un volum redus de
pietriș, concentraţia acestuia fiind de 0,06- 0,2 g/cm3 [9] respectiv un fluid
de transport vâscos în care se adaugǎ pietriș în concentraţie 0,61-1,13
g/cm3. Viteza de sedimentare a pietrișului în spatele filtrului în cazul celor
douǎ tipuri de fluide de transport diferǎ.
Astfel, în cazul utilizǎrii fluidelor cu viscozitate micǎ, pietrișul se
sedimenteazǎ rapid în spatele filtrului, pe când în cazul utilizǎrii fluidelor
de transport vâscoase, pietrișul se sedimenteazǎ lent.
De asemenea, în cazul sondelor verticale, sedimentarea pietrișului
în spatele filtrului se realizeazǎ gravitaţional pornind de la partea inferioarǎ
a filtrului la partea superioarǎ a acestuia.
Însǎ, în cazul sondelor orizontale și a celor cu deviaţie mare(>600)se
utilizeazǎ fluide de transport cu viscozitate micǎ și tehnica formǎrii undelor
alfa și beta[1][4][10]. Conform acestei tehnici pe mǎsurǎ ce se pompeazǎ
amestecul fluid de transport-pietriș în spatele filtrului, la capǎtul superior
al acestuia, se formeazǎ o dunǎ de pietriș care se deplaseazǎ progresiv spre
capǎtul inferior al filtrului (unda alfa).
Dupǎ ce a ajuns la capǎtul inferior al filtrului, duna de pietriș începe
sǎ se deplaseze în sens invers (de la capǎtul inferior al filtrului spre capǎtul
superior al acestuia (unda beta). În final, se realizeazǎ o împachetare
uniformǎ a filtrului cu pietriș.
77
Alegerea pietrișului pentru împachetare
Alegerea pietrișului pentru împachetare înseamnǎ de fapt
determinarea dimensiunilor pietrișului care sǎ aibǎ o permeabilitate cât mai
mare, dar care sǎ permitǎ în același timp reţinerea nisipului în strat.
Prin urmare, pentru alegerea dimensiunilor pietrișului este necesar sǎ
se dispunǎ de analiza granulometricǎ a nisipului din strat, precum și a
pietrișului.
Pentru alegerea dimensiunilor pietrișului, criteriul propus de
Saucier[7] esre cel mai utilizat, fiind confirmat și de alţi cercetǎtori.
Saucier a studiat pe un model de laborator influenţa raţiei pietriș-nisip, !"#
și a raportului dintre permeabilitatea împachetǎrii cu pietriș în timp și
permeabilitatea nisipului din strat (&"' /&# ), asupra eficienţei reţinerii
nisipului.
Rezultatele experimentelor sunt prezentate grafic în figura 6.5 de
unde rezultǎ urmǎtoarele concluzii:
$ Pentru !"# < 6, permeabilitatea pietrişului, &"' creşte pe mǎsurǎ
ce raţia pietriș - nisip crește, atingând un maxim la !"# = 6. De
asemenea, s-a constatat cǎ pentru valori ale raţiei pietriș- nisip
mai mici sau egale cu 6 controlul nisipului din strat este eficient.
$ Pe mǎsurǎ ce raţia pietriş-nisip crește între 6 şi 10, nisipul este
reţinut de împachetare, însǎ în condiţiile scăderii permeabilităţii
pietrişului, din cauza împǎnǎrii spaţiului dintre granulele de
pietriș cu granule de nisip.
$ Dacǎ raţia pietriş-nisip este mai mare de 10, spaţiile dintre
granulele de pietriș sunt așa de mari, încât permeabilitatea
împachetǎrii crește, însǎ nisipul se deplaseazǎ prin aceste spaţii
fǎrǎ sǎ poatǎ fi reţinut. În consecinţǎ, pentru raţii pietriș- nisip
mai mari de 10 nu se mai poate asigura un control eficient al
nisipului din strat.
Pe lângǎ concluziile de mai sus, Saucier [7] aratǎ cǎ pentru o raţie
pietriş – nisip, !"# = 5 … 6, cantitatea de nisip produsă de sondă este
minimǎ în condiţiile variaţiei debitului şi presiunii dinamice de fund, iar
permeabilitatea pietrişului în timp, &"' este egalǎ cu permeabilitatea iniţialǎ
a pietrișului, &". (&"' /&". = 1) (fig.6.6). Dacǎ raţia pietriș-nisip, !"# > 6,
permeabilitatea, &"' , scade brusc (&"' /&". < 1).
De asemenea, trebuie menţionat faptul cǎ dimensiunea pietrișului
trebuie corelatǎ și cu dimensiunile deschiderilor filtrului.
78
Controlul Fără controlul
nisipului nisipului
1
kpt /kn kpt /kpi
0 0
0 6 10 12 6 12
Rpn Rp n
Fig.6.5. Curba lui Saucier. Fig.6.6 Variaţia raportului

&"' /&". în funcţie de Rpn.
În concluzie, raţia pietriş-nisip, !"# trebuie sǎ fie cuprinsǎ între 5÷6:

2"34
!"# = = (5 … 6)
2#34
Comportarea filtrelor împachetate cu pietriş

Evaluarea comportǎrii filtrelor împachetate cu pietriș s-a realizat pe
baza unor experimente[4][7] considerând diferite scenarii de lucru. S-a
considerat cǎ filtrele sunt împachetate în gaurǎ liberǎ, precum și în coloanǎ.
De asemenea, pentru filtrele împachetate în coloanǎ s-au considerat trei
variante care pot apare în condiţiile reale din sondǎ și anume: 1. pietrișul
este dus în spatele filtrului, în perforaturi și în spatele coloanei; 2. pietrișul
ajunge în spatele filtrului și în perforaturi; 3. pietrișul ajunge numai în
spatele filtrului.
În urma efectuǎrii experimentelor au rezultat o serie de concluzii
dintre care se remarcǎ urmǎtoarele:
• Din studiului variaţiei cǎderii de presiune în perforaturi în funcţie de
debit, considerând mai multe scenarii de lucru (filtrul împachetat în
gaurǎ liberǎ și filtru împachetat în coloanǎ cu variantele menţionate mai
sus) s-a observat cǎ valoarea cea mai micǎ a acesteia se obţine în cazul
împachetǎrii filtrului în gaurǎ liberǎ. De asemenea, dacǎ filtrul este
împachetat în coloanǎ, varianta în care cǎderea de presiune în
perforaturi este cea mai micǎ este aceea în care pietrișul a ajuns în
spatele filtrului, în perforaturi și în spatele coloanei.
• Permeabilitatea în perforaturi, pentru cazul filtrelor împachetate în
coloană în cazul în care pietrișul a ajuns și în spatele coloanei, este
afectatǎ foarte puţin de creșterea sau descreșterea debitului
79
sondei(fig.6.7 b). Însǎ în cazul filtrelor împachetate cu pietriș, fǎrǎ
pietriș în spatele coloanei, permeabilitatea în perforaturi scade foarte
mult și ireversibil dacǎ debitul crește peste o valoare criticǎ(fig.6.7 a).
Permeabilitatea perforaturii
umplutǎ cu pietriş
Qcr
Debitul de lichid Debitul de lichid
a b
Fig.6.7. Variaţia permeabilitǎţii în perforaturi în funcţie de debitul de lichid în cazul
filtrelor împachetate cu pietriş în coloanǎ: a. fǎrǎ precompactare în spatele coloanei;
b. cu precompactare în spatele coloanei.
Care este varianta cea mai bunǎ în cazul împachetǎrii filtrelor cu pietriș în
coloanǎ și motivaţi de ce?
Frac-Pack
Metoda frac-pack presupune amplasarea mai întâi a unui filtru în
dreptul stratului productiv dupǎ care se pompeazǎ în strat un fluid vâscos la
o presiune care sǎ determine fisurarea stratului productiv spre deosebire de
metoda de împachetare a filtrelor cu pietriș unde se evitǎ fisurarea
formaţiunii productive. Dupǎ aceea se injecteazǎ în mai multe etape un
amestec de fluid de fisurare și pietriș pentru umplerea cu pietriș a fisurilor,
perforaturilor și spaţiului din jurul filtrului.
Lungimea fisurilor formate este în jur de 6 m (fig.6.8)[6]. Aceastǎ
metodǎ are avantajul cǎ poate induce un factor skin mic (între (-3)
și(+10))[11]. De asemenea, în jurul sondei se formeazǎ canale de mare
permeabilitate(fisurile), cu eficienţǎ a curgerii fluidelor mare, asigurând în
acealși timp și controlul nisipului pe termen lung.
80
Filtrul împachetat Fisura plină
cu pietriș cu pietriș
6m
Fig.6.8 Frac-Pack.
Dezavantajele principale al acestei metode de prevenire a viiturilor

de nisip sunt legate de costurile importante, precum și de compelxitatea
operaţiei.
6.2 Metode chimice de prevenire

a viiturilor de nisip
Metodele chimice de prevenire a viiturilor de nisip se bazeazǎ pe
injectarea în strat a unei soluţii pe bază de răşini, mase plastice sau alte
substanţe cu proprietǎţi similare(Nanoglue[9]) care să consolideze nisipul
și sǎ formeze o reţea poros permeabilă în vecinǎtatea gǎurii de sondǎ.
O soluţie de consolidare obișnuitǎ este formatǎ din răşina sintetică,
întăritorul, solventul și aditivi. Solventul (benzenul) dilueazǎ rășina, iar
aditivii regleazǎ timpul de reacţie, umecteazǎ pietrişul, stabilizeazǎ argilele,
mărește rezistenţa reţelei consolidate și evacueazǎ apa interstiţialǎ.
Răşina sintetică poate fi de tip furanic, fenolic sau epoxidic. De
asemenea răşina poate fi activată intern(întăritorul se adaugă în masa rășinii
de la suprafaţă) sau extern ( întăritorul se injectează în sondă după ce răşina
a fost introdusă în strat).
Avantajele majore ale metodelor chimice constau în faptul cǎ sunt
ieftine și nu necesitǎ instalarea suplimentarǎ a unui filtru. Pe de altǎ parte
aceste metode au o serie de dezavantaje legate de faptul cǎ operaţia este
dificilǎ, de factorul skin indus mare (reducerea permeabilitǎţii matricii rocii
în unele cazuri de pânǎ la 60%[11]).
81
În ce constǎ metoda frac-pack?
1. Cum se realizează împachetarea filtrelor cu pietriş în gaură liberă?

2. De câte tipuri sunt fluidele de transport?
3. Cum variază permeabilitatea pietrişului în timp în funcţie de raţia pietriş-
nisip și care sunt concluziile experimentelor realizate de Saucier?
4. Cum variază căderea de presiune în perforaturi cu debitul de lichid şi ce
concluzii se desprind?
5. Cum variază permeabilitatea perforaturii în funcţie de debitul de lichid
pentru cazul filtrelor împachetate în coloanǎ cu precompactare în spatele
coloanei, respectiv fǎrǎ precompactare?
6. Ce presupun metodele chimice de combatere a viiturilor de nisip?

6.1 Etapele împachetǎrii cu pietriș a unui filtru în coloanǎ sunt: 1. Stabilirea tălpii
ferme, controlul stării tehnice, curăţirea coloanei şi perforaturilor, şablonarea
coloanei de exploatare și spălarea zonei din spatele perforaturilor. 2. Aducerea
pe locaţie a instalaţiilor de preparare și injectare a amestecului format din
fluidul de transport şi pietriș. 3. Introducerea în sondǎ a echipamentului de
adâncime format din: garnitura de ţevi, packer special pentru realizarea
împachetǎrii cu pietriș, filtru și dispozitive auxiliare necesare operaţiei de
împachetare. 4. Injectarea prin ţevi a amestecului fluid de transport-pietriş. și
dirijarea acestuia la nivelul packerului în spatele filtrului, unde se depune
pietrișul. Simultan cu injecţia amestecului prin ţevi se realizeazǎ injectarea prin
spaţiul inelar a fluidului de transport pentru a împinge o parte din pietriș în
perforaturi și mai departe în spatele coloanei, unde se realizeazǎ o zonǎ de
pietriș precompactat.
6.2 Varianta cea mai bunǎ în cazul împachetǎrii filtrelor cu pietriș în coloanǎ este
cea în care pietrișul este dus în spatele filtrului, în perforaturi și în spatele
coloanei deoarece:1. cǎderea de presiune în perforaturi este cea mai micǎ; 2.
permeabilitatea în perforaturi, este afectatǎ foarte puţin de creșterea sau
descreșterea debitului sondei.
6.3 Metoda frac-pack este o combinaţie între o operaţie de fisurare hidraulicǎ și o
operaţie de împachetare a unui filtru cu pietriș. Acesata presupune amplasarea
unui filtru în dreptul stratului productiv, pomparea în strat a unui fluid vâscos la
o presiune care sǎ determine fisurarea stratului productiv și injectarea în mai
multe etape a unui amestec de fluid de fisurare și pietriș pentru umplerea cu
pietriș a fisurilor, perforaturilor și spaţiului din jurul filtrului.
82
Rezumat
Împachetarea filtrelor cu pietriș (Gravel Packing-GP) este cea mai utilizatǎ
metodǎ de prevenire a viiturilor de nisip, putându-se aplica atât în sonde cu
completare open hole cât și în cele echipate cu coloanǎ de exploatare, indiferent de
traiectul lor. Constǎ în introducerea unui filtru în sondǎ în dreptul stratului
productiv, urmatǎ de împachetarea cu pietriș a acestuia. Prin urmare, în jurul
filtrului propriu-zis se realizeazǎ un filtru secundar format din împachetarea cu
pietriș. Pentru plasarea pietrișului în spatele filtrului se utilizeazǎ în principal
urmǎtoarele amestecuri de fluid de transport- pietriș: fluide de transport cu
viscozitate micǎ în care se adaugǎ un volum redus de pietriș respectiv un fluid de
transport vâscos în care se adaugǎ pietriș în concentraţie 0,61-1,13 g/cm3. Viteza de
sedimentare a pietrișului în spatele filtrului în cazul celor douǎ tipuri de fluide de
transport diferǎ. De asemenea, în cazul sondelor verticale, sedimentarea pietrișului
în spatele filtrului se realizeazǎ gravitaţional pornind de la partea inferioarǎ a
filtrului la partea superioarǎ. Însǎ, în cazul sondelor orizontale și a celor cu deviaţie
mare, pentru realizarea unei împachetǎri unifrome a filtrului cu pietriș se folosește
tehnica generǎrii undelor alfa și beta. Pentru alegerea dimensiunilor pietrișului, se
utilizeazǎ criteriul propus de Saucier.
Evaluarea comportǎrii filtrelor împachetate cu pietriș s-a realizat pe baza unor
experimente considerând diferite scenarii de lucru și s-a constatat cǎ varianta cea
mai bunǎ este împachetarea filtrelor cu pietriș în gaurǎ liberǎ. De asemenea, în
cazul împachetǎrii unui filtru cu pietriș în coloanǎ, cea mai bunǎ variantǎ este cea în
care se reușeste sǎ se împingǎ pietrișul atât în perforaturi cât și în spatele coloanei.
O altǎ metodǎ mecanicǎ de prevenire a viiturilor de nisip este metoda frac-pack
care este o combinaţie între o operaţie de fisurare hidraulicǎ și o operaţie de
împachetare cu pietriș a unui filtru. Aceastǎ metodǎ are avantajul cǎ poate induce
un factor skin mic, iar în jurul sondei se formeazǎ canale de mare permeabilitate,
asigurându-se în acealși timp și controlul nisipului pe termen lung.
Metodele chimice de prevenire a viiturilor de nisip se bazeazǎ pe injectarea în
strat a unei soluţii pe bază de răşini, mase plastice sau alte substanţe cu proprietǎţi
care să consolideze nisipul și sǎ formeze o reţea poros permeabilă în vecinǎtatea
gǎurii de sondǎ. Deși este ieftinǎ acestǎ metodǎ se aplicǎ rar din cauza faptului cǎ
este dificilǎ și induce un factor skin mare.
! Bibliografie
1. Bellarby, J.: Well Completion Design, Elsevier, Amsterdam, New York, Paris, Tokyo,
2009.
2. Marcu, M..: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale, Editura Universitǎţii Petro-
Gaze din Ploiești, 2012
83
3. Ott, K., W. , Woods, J.D.: Modern Sandface completion, Second Edition, World Oil
magazine, Gulf Publishing Company, Houston, Texas, 2005.
4. Penberthy, W.L, Shaughnessy, C.M.: Sand Control, Richardson, Texas, Monograph
Series, SPE, 1992.
5. Robertson, J., Chilingarian, G.V., Kumar, S.: Surface Operation in Petroleum
Production II, Elsevier, Amsterdam, Oxford, Tokyo, 1989.
6. Sanchez, M., Tibbles, R.:Frac Packing:Fracturing for Sand Control, Middle East& Asia
Reservoir Rewiev, No.8, p.39-49, 2007.
7. Saucier, R.J.: Considerations in Gravel Pack Design, JPT, p.205-212, February 1974.
8. Veillon, D.: Base techniques de la completion, Tome II traitement de couches, IFP,
1991.
9. http://www.slb.com
10. https://petrowiki.org
11. http://gekengineering.com
84
! 2 ore
7. Echipamentul sondelor cu adâncime

medie exploatate prin erupţie naturalǎ
7.2 Echipamentul de suprafaţǎ
7.3 Echipamentul de adâncime
• din ce este format echipamentul sondelor cu adâncime medie
exploatate prin erupţie naturalǎ;
• care sunt obiectivele urmǎrite în faza de echipare a unei sonde în
erupţie naturalǎ de adâncime medie;
• rolul fiecǎrui dispozitiv din schema de completare a sondei.

" știi care sunt factorii de care depinde alegerea echipamentului unui
sonde cu adâncime medie;
" știi funcţiile elementelor componente ale echipamentului de
suprafaţǎ și de adâncime ale unei sonde în erupţie naturalǎ;
" știi modul de alcǎtuire și de suspendare în sondǎ a garniturii de
ţevi.

Echiparea sau completarea unei sonde cu adâncime medie,
exploatată prin erupţie naturală, depinde de o serie de factori ca: traiectul
sondei ( vertical, deviat, orizontal, multidren), debitul estimat al sondei,
85
locaţia sondei (onshore sau offshore), existenţa unui complex de strate
productive.
Rolurile echipamentelor specifice întroduse în gaura de sondǎ
s și a
celor instalate la suprafaţǎ
suprafaţ sunt: asigurarea curgerii fluidelor produse de
strat la suprafaţǎ,
ǎ, reglarea parametrilor de curgere și dirijarea fluidelor în
deplinǎ siguranţǎǎ în conducta de amestec care ajunge la parcul de separare.
Obiectivele principale ale completǎrii unei sonde în erupţie naturalǎ
natural
sunt prezentate în figura de mai jos.
Obiectivele principale ale completǎrii

unei sonde în erupţie naturalǎ
Sǎ se aleagǎ corect dimensiunile echipamentului, astfel încât

sonda sǎ producǎ edebitul de fluide preconizat a fi extras.
extras
Sǎ se aleagǎ echipamentul în funcţie de compoziţia,

presiunea și temperatura fluidelor produse de strat.
Sǎ
ǎ se adapteze ușor la modificarea parametrilor
zăcământului și sǎ permitǎ monitorizarea producţiei.
producţiei
Să protejeze coloana de exploatare faţǎ de presiunile mari și

acţiunea corozivă și abrazivă a fluidelor produse de strat,
respectiv a celor utilizate la stimularea sondei.
Sǎ aibǎ cost scăzut şi funcţionare fiabilă.
Fig.7.1 Obiectivele principale ale completǎrii

complet unei sonde în erupţie
ţie naturalǎ.
natural
Care sunt obiectivele principale ale completǎrii

complet unei sonde în erupţie
naturalǎ?
86
Echipamentul unei sonde cu adâncime medie în erupţie
naturalǎ(fig.7.2) este format din: capul de erupţie și dispozitivul de
susţinere a ţevilor de extracţie( la suprafaţǎ), garnitura de ţevi de extracţie
și packerul( în sondǎ).
Capul de erupţie
și tubing head-ul
Conducta
de amestec
Garnitura de
ţevi de extracţie
Packerul
Stratul productiv
Fig.7.2 Completarea unei sonde cu adâncime medie

exploatatǎ prin erupţie naturalǎ.

Așa cum se prezintǎ în figura 7.2, echipamentul de suprafaţǎ al unei
sonde în erupţie naturalǎ constǎ din dispozitivul de susţinere al ţevilor de
extracţie sau tubing head-ul peste care se instaleazǎ capul de
erupţie(christmas tree).
Dispozitivul de susţinere al ţevilor de extracţie

Dispozitivul de suţinere a garniturii de ţevi de extracţie sau tubing
head-ul are urmǎtoarele funcţii[8][11][15]: suspendǎ garnitura de ţevi de
extracţie, etanșeazǎ spaţiul inelar dintre ţevi și coloanǎ, permite accesul în
spaţiul inelar prin cele douǎ ieșiri laterale, permite pomparea diferitelor
fluide prin spaţiul inelar, permite mǎsurarea presiunii în coloanǎ la
suprafaţǎ, permite închiderea sondei pe spaţiul inelar, permite orientarea
corectǎ a echipamentului în cazul introducerii acestuia în sondǎ.
87
Acest dispozitiv se montează deasupra flanşei ultimei coloane tubate.
Gama de presiuni pentru care se fabricǎ dispozitivele de susţinere a ţevilor
de extracţie este cuprinsǎ între 137,9 bar ÷1380 bar[8].
De asemenea, în funcţie de numǎrul de garnituri de ţevi pe care le
suspendǎ, dispozitivele de susţinere ale ţevilor de extracţie pot fi simple
sau duale.
În figura 7.3 se prezintǎ schema unui dispozitiv de susţinere a
garniturii de ţevi de extracţie simplu. Așa cum se observǎ din figura 7.3,
tubing head-ul are două ieşiri laterale diametral opuse. Una dintre ieșiri
este prevǎzutǎ cu ventile și manometru pentru măsurarea presiunii din
coloană la suprafaţǎ, !"# , iar pe cealaltǎ ieșire se monteazǎ un ventil, o
supapǎ cu sens unic (ruckschlag) și o flanșǎ oarbǎ în capǎt.
Supapa cu sens unic permite curgerea fluidelor numai spre interiorul
coloanei sondei, iar flanșa oarbǎ este îndepǎrtatǎ numai atunci când este
necesar sǎ se pompeze fluide prin spaţiul inelar (în cazul punerii în
producţie sau omorârii sondei).
Pentru a îndeplini funcţia de susţinere a ţevilor de extracţie, tubing
head-ul este prevǎzut la interior cu agǎţǎtorul de tubing (tubing hanger )
denumit în șantier și piatrǎ(fig.7.4). Agăţătorul este filetat pe interior la cele
douǎ capete și în zona medianǎ. Filetul superior permite înșurubarea
suveiului sau bucǎţii de ţeavǎ de manevrǎ în scopul extragerii garniturii de
ţevi, iar cel inferior permite înșurubarea ultimei bucǎţi de ţeavǎ de
extracţie. Profilul exterior, precum și elementele montate pe exteriorul
agǎţǎtorului permit fixarea și etanșarea acestuia în tubing head.
Fig. 7.3 Schema unui dispozitiv de susţinere a garniturii de ţevi de extracţie simplu.
88
O-ring
Filet superior
Filet median
Garnitura de etanșare
Filet inferior
O-ring
Fig.7.4 Agǎţǎtoare de tubing: a. cu trei filete; b. cu douǎ filete[10][12].
Unele tipuri de agǎţǎtoare de tubing pot avea un filet median care

permite instalarea unei supape de contrapresiune necesarǎ pentru controlul
sondei atunci când se dezinstaleazǎ/ instaleazǎ capul de erupţie sau
prevenitorul de erupţie.
Agǎţǎtoarele de tubing pot fi duale (dacǎ tubing head-ul este dual)
sau simple (tubing head simplu).
De asemenea, pot fi prevǎzute cu niște canale necesare prin care se
instaleazǎ cabluri electrice sau linii hidraulice în sondǎ în vederea acţionǎrii
unor unor dispozitive electrice sau hidraulice care fac parte din
echipamentul de adâncime al sondei.
Care sunt funcţiile tubing head-ului?
Capul de erupţie
Capul de erupţie se monteazǎ deasupra tubing head-ului (între cele
douǎ ansambluri fiind o piesǎ de legǎturǎ -mosorul), fiind format dintr-un
ansamblu de ventile, fitinguri, dispozitive de reglare a debitului de fluide
produse de sondǎ și de mǎsurare a presiunii în ţevi la suprafaţǎ.
89
Prin intermediul acestor dispozitive, capul de erupţie permite
dirijarea în deplinǎ securitate a fluidelor produse de strat la suprafaţǎ în
conducta de amestec și mai departe la parcul de separatoare (fig.7.5).
Ventilul pentru Ventilul Ventilul Manometrul

scurgerea pe braţ de pistonat Duza
presiunii din PCE
caseta duzei Baston
Colector
Crucea
Ventilul
principal Ventilul
manual principal
automat Mosor
Fig.7.5 Capul de erupţie asamblat cu douǎ braţe.

Capul de erupţie îndeplinește urmǎtoarele funcţii[3][9][15]: permite
dirijarea în deplinǎ siguranţǎ a fluidelor din ţevi în conducta de amestec,
permite injectarea fluidelor în sondǎ prin ţevile de extracţie, reglează
parametrii de producţie ai sondei prin intermediul duzei, permite închiderea
sondei pe ţevi, permite efectuarea lucrărilor de intervenţii în gaura de
sondă, permite mǎsurarea presiunii și temperaturii la suprafaţǎ a fluidelor
din ţevi.
Capetele de erupţie se construiesc pentru aceiași gamǎ de presiuni ca
dispozitivele de susţinere a ţevilor de extracţie( 136,8 bar -1368,5 bar)[8].
Arhitectura capetelor de erupţie este diversǎ depinzând de mediul în
care se instaleazǎ, numǎrul garniturilor de ţevi de extracţie introduse în
sondǎ(simple sau duale), gradul de automatizare(manuale, automatizate).
Cele instalate în mediul onshore sunt capete de erupţie asamblate cu
un braţ sau cu douǎ braţe, iar cele pentru mediul offshore sunt montate fie
pe o platformǎ marinǎ(capete de erupţie monobloc), fie chiar pe fundul
mǎrii.
Capetele de erupţie submarine au o construcţie specială, sunt
telecomandate pe cale hidraulicǎ sau electricǎ și au interfaţǎ pentru a putea
fi acţionate de cǎtre roboţii submarini.
Componentele principale ale unui cap de erupţie precum și funcţiile
acestora se prezintǎ în tabelul 7.1.
90
Tabelul 7.1 Componentele capului de erupţie și funcţiile acestora.
Componentele capului
Funcţia
de erupţie
Permite mǎsurarea presiunii în ţevi la
Manometrul
suprafaţǎ.
Asigurǎ accesul în sondǎ în vederea execurǎrii

Ventilul operaţiei de punere în producţie prin pistonare
de pistonat sau a unor operaţii executate cu instalaţia de
operat cu sârma sau cu tubingul flexibil.
Asigurǎ dirijarea fluidelor pe un braţ sau pe

Crucea
celǎlalt.
Izoleazǎ braţul pe care este montat, în

vederea efectuǎrii unor operaţii de mentenanţǎ
sau în timpul executǎrii operaţiilor de punere în
Ventilul de pe braţ
producţie, fiind dublat în unele cazuri (unul
manual și unul automat cu acţionare de la
distanţǎ sau ambele sunt manuale).
Permite reglarea debitului de fluide produse de

Duza sondǎ și presiunea în capul de erupţie, pCE.
Poate fi fixǎ sau reglabilǎ.
Permite închiderea sondei pe ţevi, fiind de cele

mai multe ori dublat. Unul dintre aceste ventile
Ventilul principal poate fi manual, iar celǎlat poate fi automat cu
acţionare de la distanţǎ sau ambele pot fi
manuale.
Ce rol are ventilul principal al capului de erupţie?

Echipamentul de adâncime al unei sonde în erupţie naturalǎ cu
adâncime medie este format din garnitura de ţevi de extracţie și packerul.
91
Garnitura de ţevi de extracţie
Garnitura de ţevi de extracţie permite circulaţia fluidelor în și din
sondǎ și protejează coloana de exploatare de presiunile mari din timpul
operaţiilor de stimulare sau din timpul exploatǎrii sondei precum și de
acţiunea corozivǎ și abrazivǎ a fluidelor injectate în sondǎ sau produse de
strat atunci când se utilizeazǎ împreunǎ cu packerul.
Garnitura de ţevi de extracţie poate fi unicǎ(când se exploateazǎ un
singur strat sau mai multe simultan) sau dualǎ(când se exploateazǎ simultan
și separat douǎ strate. De asemenea, aceasta poate fi formatǎ din ţevi cu
diametru unic sau poate fi formatǎ din mai multe tronsoane cu diametre
diferite.
Din punct de vedere constructiv, ţevile de extracţie pot fi rigide sau
flexibile (coiled tubing).
Tubingul flexibil (coiled tubing) este continuu și înfǎșurat pe o tobǎ
montatǎ pe un șasiu, fiind folosit în special la operaţii de intervenţii și
recompletǎri ale sondelor, forajul sondelor, stimularea sondelor,
abandonarea sondelor, extracţia ţiţeiului din sondele cu diametre mici etc.
Diametrul exterior al tubingului flexibil variazǎ de la 1 in la 5 in, iar
lungimea acestuia înfǎșurat pe tobǎ ajunge la 11000m depinzând de
diametrul tubingului flexibil[1][5][7].
Ţevile de extracţie rigide se îmbinǎ prin intermediul unor mufe
pentru a forma garnitura de ţevi. În funcţie de modul de îmbinare, acestea
se împart în urmǎtoarele categorii:
• ţevile de extracţie prevǎzute la ambele capete cu cepuri filetate și
îmbinate prin mufe detașabile (fig.7.6); capetele fiind
neîngroșate(fig.7.6a) sau îngroșate(fig.7.6b).
• ţevile de extracţie îmbinate prin mufe din corp (Integral joint).
Așa cum se prezintǎ în figura 7.6, ţevile de extracţie îmbinate prin
mufe detașabile au filetul cu vârful rotunjit și cu unghiul flancurilor de 600
(tip API), fiind utilizate în cazul sondelor cu adâncime micǎ și medie.
Ţevile de extracţie îmbinate prin mufe din corp sunt folosite în
special la sondele cu adâncime mare având îmbinări speciale prevǎzute cu
sisteme de etanșare și filete trapezoidale(fig.7.7).
Diametrele ţevilor de extracţie variazǎ între 1,05 in-4,5 in. Ţevile de
extracţie cele mai utilizate au urmǎtoarele diametre exterioare: 2 3/8 in, 2 7/8
in și 3 ½ in. De asemenea, lungimile acestora variază între 6,10 m÷9,75 m.
92
60
Muf[ deta=abil[ Mufa detaşabilă

Mufa detaşabilă
Ţevile de extracţie
Ţevile de |extracţie
evi de extrac\ie cu capete îngroşate
cu capete n`ngro=ate
cu capete neîngroşate
a. b.
Fig.7.6 Ţevile de extracţie îmbinate prin mufe detașabile:
a. cu capete neîngroșate; b.cu capete îngroșate.
0
30
Fig.7.7 Ţevile de extracţie îmbinate prin mufe din corp.

Materialele din care sunt confecţionate ţevile de extracţie sunt:
oţelurile aliate(cele mai utilizate) sau fibra de sticlǎ[4][16].
Oţelurile aliate pentru ţevi sunt: H-40, J-55, N-80, L-80, C-90, T-95,
P-110, Q-125. Litera din simbolul oţelului reprezintǎ codul compoziţiei
oţelului, iar cifra reprezintă rezistenţa minimă la curgere, %" în 103
pounds/in2. De exemplu pentru oţelul J-55, rezistenţa minimǎ la curgere
este %" = 55 ∙ 10, psi = 3792, 11 N/m2.
Alegerea oţelului pentru ţevi se realizeazǎ în funcţie de compoziţia
fluidelor cu care intrǎ în contact ţevile și pe baza calculelor de rezistenţǎ.
La partea inferioarǎ a garniturii de ţevi se monteazǎ sabotul sau șiul
ţevilor de extracţie ale cǎrui roluri principale sunt: de protecţie a capătului
inferior al garniturii de ţevi și de reţinere a sculelor și dispozitivelor
scăpate accidental în sondă.
Pe de altǎ parte, șiul ţevilor de extracţie permite trecerea unui
manometru de adâncime și a altor dispozitive introduse în sondă pentru
prelevarea probelor.
93
De câte tipuri sunt ţevile de extracţie din punct de vedere constructiv?
1. Care sunt componentele tubing head-ului?

2. Care sunt funcţiile agǎţǎtorului de tubing?
3. Ce reprezintǎ capul de erupţie și ce funcţii are?
4. De câte feluri sunt capetele de erupţie?
5. Ce funcţie are ventilul de pistonat și ventilul de pe braţ al capului de
erupţie?
6. Ce funcţii are sabotul ţevilor de extracţie?
7. Ce funcţii are garnitura de ţevi de extracţie?
8. Din ce este format echipamentul de adâncime al unei sonde cu adâncime
medie exploatatǎ prin erupţie naturalǎ?

7.1 Obiectivele principale ale completǎrii unei sonde în erupţie naturalǎ sunt:
alegerea corectǎ a dimensiunilor echipamentului, în concordanţǎ cu debitul de
fluide preconizat a fi extras, alegerea echipamentul în funcţie de compoziţia,
presiunea și temperatura fluidelor produse de strat, adaptarea ușoarǎ la
modificarea parametrilor zăcământului și monitorizarea producţiei, protejarea
coloanei de exploatare faţǎ de acţiunea fluidelor produse de strat sau a a celor
utilizate la stimularea sondei, cost scăzut şi funcţionare fiabilă.
7.2 Funcţiile tubing head-ului sunt: suspendǎ garnitura de tubing, etanșeazǎ spaţiul
inelar, permite accesul în spaţiul inelar prin cele douǎ ieșiri laterale, permite
pomparea diferitelor fluide prin spaţiul inelar, permite mǎsurarea presiunii în
coloanǎ la suprafaţǎ, permite închiderea sondei pe spaţiul inelar, permite
orientarea corectǎ a echipamentului în cazul introducerii acestuia în sondǎ.
7.3 Ventilul principal al capului de erupţie permite închiderea sondei pe ţevi, fiind
de cele mai multe ori dublat ( unul fiind manual, iar celǎlat poate automat sau
ambele sunt manuale).
7.4 Din punct de vedere constructiv, ţevile de extracţie pot fi rigide sau flexibile
(coiled tubing). Cele rigide sunt de douǎ tipuri: 1. ţevi de extracţie prevǎzute la
ambele capete cu cepuri filetate și îmbinate prin mufe detașabile; capetele fiind
neîngroșate sau îngroșate; 2. ţevile de extracţie îmbinate prin mufe din corp.
Tubingul flexibil (coiled tubing) este continuu și înfǎșurat pe o tobǎ montatǎ pe
un șașiu.
94
Rezumat
Echiparea sau completarea unei sonde cu adâncime medie, exploatată prin
erupţie naturală, depinde de o serie de factori ca: traiectul sondei, debitul estimat
al sondei, locaţia sondei, existenţa unui complex de strate productive.
Rolurile echipamentelor specifice întroduse în gaura de sondǎ și a celor
instalate la suprafaţǎ sunt: asigurarea curgerii fluidelor produse de strat la
suprafaţǎ, reglarea parametrilor de curgere și dirijarea fluidelor în deplinǎ siguranţǎ
în conducta de amestec care ajunge la parcul de separare.
Obiectivele principale ale completǎrii unei sonde în erupţie naturalǎ sunt: sǎ
se aleagǎ corect dimensiunile echipamentului, astfel încât sonda sǎ producǎ debitul
de fluide preconizat a fi extras, sǎ se aleagǎ echipamentul în funcţie de compoziţia,
presiunea și temperatura fluidelor produse de strat, sǎ se adapteze ușor la
modificarea parametrilor zăcământului și sǎ permitǎ monitorizarea producţiei, să
protejeze coloana de exploatare faţǎ de presiunile mari și acţiunea corozivă și
abrazivă a fluidelor produse de strat, respectiv a celor utilizate la stimularea sondei,
sǎ aibǎ cost scăzut şi funcţionare fiabilă.
Echipamentul unei sonde cu adâncime medie în erupţie naturalǎ este
format din: capul de erupţie și dispozitivul de susţinere a ţevilor de extracţie( la
suprafaţǎ), garnitura de ţevi de extracţie și packerul( în sondǎ).
Dispozitivul de suţinere a garniturii de ţevi de extracţie sau tubing head-ul se
montează deasupra flanşei ultimei coloane tubate și are urmǎtoarele funcţii:
suspendǎ garnitura de ţevi de extracţie, etanșeazǎ spaţiul inelar dintre ţevi și
coloanǎ, permite accesul în spaţiul inelar prin cele douǎ ieșiri laterale, permite
pomparea diferitelor fluide prin spaţiul inelar, permite mǎsurarea presiunii în
coloanǎ la suprafaţǎ, permite închiderea sondei pe spaţiul inelar, permite
orientarea corectǎ a echipamentului în cazul introducerii acestuia în sondǎ. În
funcţie de numǎrul de garnituri de ţevi pe care le suspendǎ, dispozitivele de
susţinere ale ţevilor de extracţie pot fi simple sau duale.
Capul de erupţie se instaleazǎ deasupra dispozitivului de susţinere a ţevilor
de extracţie (între cele douǎ ansambluri fiind o piesǎ de legǎturǎ -mosorul), fiind
format dintr-un ansamblu de ventile, fitinguri, dispozitive de reglare a debitului de
fluide produse de sondǎ și de mǎsurare a presiunii în ţevi la suprafaţǎ. Prin
intermediul acestor dispozitive, capul de erupţie permite dirijarea în deplinǎ
securitate a fluidelor produse de strat la suprafaţǎ în conducta de amestec și mai
departe la parcul de separatoare.
Garnitura de ţevi de extracţie permite circulaţia fluidelor în și din sondǎ și
protejează coloana de exploatare de presiunile mari din timpul operaţiilor de
stimulare sau din timpul exploatǎrii sondei precum și de acţiunea corozivǎ și
abrazivǎ a fluidelor injectate în sondǎ sau produse de strat atunci când se utilizeazǎ
împreunǎ cu packerul.
95
! Bibliografie
1. Afghoul, A.C.,Amaravadi, S., Boumali, A., Calmeto, J.C., Lima, J.Lovell, J., Tinkham, S.,
Zemlak, K., Staal, T.: Coiled Tubing. The Next generation,Oilfield Review, p.38-57,
Spring 2004.
4. Rauf, A.A.:Performance of Fiberglass Casing and Tubing in Highly Corrosive
Environments, paper SPE 178729-STU, SPE Annual Technical Conference and
Exhibition, September, 2015, Houston.
5. *** Coiled Tubes – Technical Tables, Tenaris, 2014.
6. .***Completion Tech Resources, Weatherford, 2014.
7. ***Coiled tubing manual , CTES, L.P, 2005.
8. ***Specification for Wellhead and Christmas Tree Equipment, API Specification 6A,
Edition 17, 2002.
9. https://production-technology.org
10. http://www.weiku.com
11. http://sentrywellhead.com
12. http://www.ccscpetro.com
13. https://westfieldenergy.com
14. https://production-technology.org
16. http://www.octgproducts.co
17. https://www.nov.com
96
! 2 ore
8. Packere
8.2 Calculul fixǎrii unui packer mecanic
• ce reprezintǎ un packer;
• ce reprezintǎ curba de performanţǎ a unui packer;
• scopul instalǎrii unui packer în sondǎ;
• care sunt forţele care acţioneazǎ pe packer și de ce parametrii
sunt ele influenţate.

" știi care sunt tipurile principale de packere;
" știi care sunt pǎrţile componente ale unui packer și rolul lor;
" determini forţele care acţioneazǎ asupra unui packer;
" știi care sunt mǎsurile care se iau atunci când greutatea ţevilor în
lichid nu este suficientǎ pentru a etanșa un packer cu armare prin
compresiune.

Packerele sunt dispozitive care se instaleazǎ în gaura de sondǎ în
vederea izolǎrii spaţiului inelar dintre ţevi și coloanǎ.
Prin urmare, un packer se utilizeazǎ în situaţii ce necesitǎ izolarea
spaţiului inelar și anume: testarea stratelor productive, exploatarea
simultanǎ şi separatǎ a stratelor productive, executarea unor operaţii de
97
injecţie sub presiune în strat, bypassul unor strate cu dificulǎ
d ǎţi, exploatarea
eficientǎǎ a sondelor prin erupţie
erup naturalǎ, respectiv gaz-lift
lift etc.
Prin izolarea spaţiului inelar se asigurǎ
asigur protejarea coloanei
c de
exploatare a sondei faţǎǎ de acţiunea
ac corozivǎ și abrazivǎ a fluidelor,
fluidelor precum
și faţǎǎ de presiunile și temperaturile acestora, în cazurile menţionate
men
anterior.
Packerele se introduc în sondă cu: cu ţevile de extracţie, cablu de
perforare sau garnitura de foraj și se construiesc într-oo gamǎ
gam mare de
dimensiuni (pentru
tru diametre de coloane de la 4 ½ in pânǎ la 13 3/8 in[4][5])
și de condiţii
ţii de utilizare(presiuni diferenţiale de pânǎǎ la 1380 bar și
temperaturi de pânǎǎ la 246 oC)[4].
De asemenea, pentru a putea fi folosite în sondele cu condiţii diverse
de presiune și temperaturǎ,
temperaturǎ cu diferite sisteme de completare și traiecte etc.,
packerele au diferite variante constructive.
constructive
Packerele pot fi clasificate în funcţie de o serie de criterii,
criterii dintre care
cele mai importante sunt: modul de acţionare, locul de fixare, modul de
utilizare și numǎrul garniturilor de ţevi de extracţie introduse în
sondǎ(fig.8.1).
• după modul
m de acţionare: mecanic (cu armare prin
compresiune sau tracţiune, hidraulic, electric sau
termic;
Packere • după modul
m de utilizare: recuperabil sau permanent;
• după locul de fixare: de coloană sau de formaţie;
• după numărul garniturilor de ţievi de extracţie: simple
sau duale.
Fig.8.1 Clasificarea packerelor.
De exemplu packerele de coloanǎ

coloanǎ sunt prevǎzute cu bacuri pentru
fixarea în coloana de exploatare, însǎ cele de formaţie nu au bacuri ci un
element inflatabil care asigurǎ
asigu atât fixarea cât și etanșarea direct pe peretele
natural al sondei.
Packerele permanente pot fi cu acţionare electricǎǎ sau hidraulicǎ, au
douǎǎ rânduri de bacuri cu dinţii
dinţii orientaţi în sensuri opuse, sunt robuste și
sunt construite din materiale frezabile,
frezabi astfel încât sǎǎ poatǎ fi îndepărtate
prin frezare. Aceste packere se folosesc în general la sondele de mare
adâncime, sondele exploatate prin gaz-lift
gaz etc.
98
Spre deosebire de packerele permanente, packerele recuperabile sunt
prevǎzute cu un singur rând de bacuri și un sistem de armare/ dezarmare
cu acţionare mecanicǎ sau hidraulicǎ care permite recuperarea acestora.
Packerele simple asigurǎ etanșarea pe o singurǎ garniturǎ de ţevi, iar cele
duale asigurǎ etanșarea pe douǎ garnituri de ţevi.
Pentru a demonstra capabilitǎţile unui packer, companiile
constructoare furnizeazǎ o curbǎ de performanţǎ(performance envelope)
care delimiteazǎ domeniul de funcţionare în siguraţǎ, considerând
presiunea diferenţialǎ și sarcinile axiale(fig.8.2)[5][6].
2
1
Domeniul
de funcţionare
sigură
4
3
Fig.8.2 Curba de performanţǎ a unui packer.
Așa cum se observǎ din figura de mai sus, pe axa x este marcatǎ cu
valori negative presiunea de deasupra packerului, iar cu valori pozitive cea
de sub packer.
De asemenea, pe axa y sunt marcate sarcinile axiale și anume: cu
valori negative forţa de compresiune, iar cu valori pozitive forţa de
tracţiune.
Parametrii maximi la care a fost testat un packer în toate condiţiile
sarcinilor combinate sunt reprezentaţi grafic și uniţi printr-o curbǎ închisǎ.
99
Zona definitǎ de curba închisǎ delimiteazǎ condiţiile de funcţionare în
siguranţǎ a unui packer.
Figura 8.2 prezintǎ patru cadrane care au urmǎtoarele semnificaţii[5]:
cadranul 1 reprezintǎ combinaţia dintre presiunea de sub packer și forţa de
tracţiune, cadranul 2 – presiunea de deasupra packerului și forţa de
tracţiune, cadranul 3- presiunea de sub packer și forţa de compresiune,
cadranul 4- presiunea de deasupra packerului și forţa de compresiune.
Prin urmare, dacǎ se determinǎ forţele care acţioneazǎ asupra
packerului, precum și presiunea diferenţialǎ pe packer se poate utiliza
diagrama din figura 8.2 pentru a stabili dacǎ packerul funcţioneazǎ în
domeniul de siguranţǎ.
Ce reprezintǎ packerele și de câte tipuri sunt dupǎ modul de acţionare?
8.2 Calculul fixǎrii unui packer mecanic

Se considerǎ un packer mecanic cu armare prin compresiune a cǎrei
schemǎ se prezintǎ în figura 8.3a.
Așa cum se observǎ din figura 8.3a packerul respectiv are
urmǎtoarele elemente constructive: bacurile necesare pentru ancorarea
packerului în coloană, conusurile necesare pentru expandarea bacurilor,
mecanismul de armare/dezarmare al packerului, garniturile din elastomer
care expandează și asigurǎ funcţia de etanșare a packerului, ţeava
packerului care are la partea superioarǎ o mufǎ de conectare cu ţevile de
extracţie.
Armarea packerului constǎ dintr-o succesiune de manevre de
tracţiune, rotire și apǎsare. Apǎsarea pe packer este asiguratǎ de o parte din
greutatea garniturii de ţevi.
De asemenea, se considerǎ cǎ acest packer se utlizeazǎ la executarea
unei operaţii de acidizare. Problema care se pune este stabilirea
compatibilitǎţii acestui tip de packer cu condiţiile reale din timpul operaţiei
de acidizare existente în sonda în care acest packer urmeazǎ sǎ fie instalat.
100
Pentru rezolvarea problemei este necesar sǎ se evalueze toate forţele
care acţioneazǎ asupra packerului și în final sǎ se determine forţa de
compresiune sau greutatea ce trebuie lǎsatǎ pe packer pentru ca acesta sǎ
stea armat și etanșat pe coloanǎ în timpul operaţiei.
Sistem de legatură
cu ţevile de extracţie
Garnitura de etanşare
Conus
Bacuri
Sistemul de armare/
dezarmare
Ţeava packerului
a. b.
Fig. 8.3. Schema generală a unui packer mecanic recuperabil:a.
cu armare prin compresiune, b. cu armare prin tracţiune.
Într-o primǎ etapǎ este necesar sǎ se specifice urmǎtoarele aspecte:

• înainte de începerea operaţiei de acidizare sonda era plinǎ cu ţiţei care
are densitatea !" .
• în timpul operaţiei de acidizare, spaţiul inelar este plin cu ţiţei și
eventual se face presiune în coloanǎ la suprafaţǎ, %&' , iar prin ţevi se
injecteazǎ acid, care are densitatea !( , la o anumitǎ presiune, %( ;
• se considerǎ cǎ forţele care au același sens cu forţa gravitaţionalǎ sunt
pozitive;
• diametrul interior al ţevilor de extracţie este egal cu diametrul interior al
ţevii packerului.
101
În figura 8.4 se prezintǎ schema amplasǎrii unui packer și ilustrarea
forţelor de presiune, *+ , *, și *- și a greutǎţii, . necesare etanșarii
packerului pe coloanǎ.
Forţele care acţioneazǎ în garnitura de ţevi și implicit asupra
packerului, precum și cele care acţioneazǎ direct pe packer în timpul
operaţiei de acidizare sunt generate de: presiunea din coloanǎ și din ţevi la
nivelul packerului, cǎderile de presiune din timpul operaţiei faţǎ de
momentul de dinaintea operaţiei, diferenţa dintre temperatura acidului și
cea a fluidui din sondǎ și greutatea proprie a ţevilor de extracţie în lichid.
Prin urmare, forţele care acţioneazǎ asupra packerului în timpul
operaţiei de acidizare sunt: forţele de presiune *+ , *, și *- , forţa de
umflare, */ , forţa de buclare sau flambaj în spiralǎ, *0 și forţa de
temperaturǎ, *" . La aceste forţe se adaugǎ și greutatea, . necesarǎ etanșarii
packerului pe coloanǎ (provine din greutatea ţevilor de extracţie în lichid).
pcs G pa pcs
de
Hp Ţiţei/Ţiţei
Ţiţei/Acid
di
F1 F1
pcp pcp
Packer
F2 ptp
F3 F3
Di
Fig.8.4 Schema amplasǎrii packerului

și a forţelor: *+ , *, ,*- și . care acţioneazǎ asupra acestuia.
În tabelul 8.1 se prezintǎ relaţiile de calcul pentru forţele menţionate

mai sus.
102
Tabelul 8.1. Relaţiile de calcul ale forţelor care acţioneazǎ asupra unui packer.
Forţele Relaţiile de calcul
4
*+ *+ = %&2 ∙ 5 ∙ 678, − :;, < (8.1)
%&2 = %&' + !" ∙ > ∙ ?2 (8.2)
4
*, *, = %"2 ∙ 5 ∙ 678, − :;, < (8.3)
%"2 = %( + !( ∙ > ∙ ?2 (8.4)
4
*- *- = %"2 ∙ 5 ∙ 6:;, − :8, < (8.5)
(
* = ! ∙ ,∙"" ∙ 6∆%"$ ∙ :8 − ∆%&$ ∙ :; < (8.6)
&'(
∆%"$ = %"$% − %"$8 = %( + 6!( − !" < (8.7)
,
* ∆%&$ = %&$% − %&$8 = %&' (8.8)
4
)" = 5 ∙ 6:;, − :8, < (8.9)
+, -+.
*= (8.10)
,
*0 = /2 ∙ 0∆%"2 − ∆%&2 1 (8.11)

∆%"2 = %"2% − %"28 = %( + >?2 6!( − !" < (8.12)
*0
∆%&2 = %&2% − %&28 = %&' (8.13)
4
/2 = 5 ∙ :8, (8.14)
*" *" = 2 ∙ 3 ∙ )" ∙ ∆* (8.15)
6
." ." = )" ∙ ?2 ∙ !% ∙ > 41 − 679 (8.16)
8
. . ≥ *& − *+ + *, + *- + * + *0 + *" (8.16)
În relaţiile de mai sus semnificaţiile simbolurilor sunt:

%&2 −presiunea în coloană la nivelul packerului, Pa;
%&' −presiunea în coloanǎ la suprafaţǎ, Pa;
%"2 −presiunea în ţevi la nivelul packerului, Pa;
%( −presiunea în ţevi la suprafaţǎ (presiunea la agregat), Pa;
103
∆%"$ −variaţia presiunii medii din ţevile de extracţie, Pa;
∆%&$ −variaţia presiunii medii din spaţiul inelar, Pa;
%"$% , %"$8 −presiunea medie în ţevi în timpul operaţiei, respectiv
presiunea medie în ţevi înainte de operaţie, Pa;
%&$% , %&$8 −presiunea medie în spaţiul inelar în timpul operaţiei,
respectiv presiunea medie în spaţiul inelar înainte de operaţie, Pa;
∆%"2 −variaţia presiunii în ţevi la nivelul packerului, Pa;
∆%&2 −variaţia presiunii în coloanǎ la nivelul packerului, Pa;
%"2% , %"28 −presiunea în ţevi în timpul operaţiei, respectiv presiunea
în ţevi înainte de operaţie calculate la nivelul packerului, Pa;
%&2% , %&28 −presiunea în coloană la nivelul packerului în timpul
operaţiei, respectiv presiunea în coloană la nivelul packerului, înainte de
operaţie, Pa;
!" −densitatea ţiţeiului, kg/m3;
!( −densitatea acidului, kg/m3;
!% −densitatea oţelului, !% =7850 kg/m3;
?2 −adâncimea de fixare a packerului, m;
78 −diametrul interior al coloanei de exploatare, m;
:8 −diametrul interior al ţevilor de extracţie, m;
:; −diametrul exterior al ţevilor de extracţie, m.
)" −aria secţiunii metalice a ţevilor, m2;
* −grosimea de perete a ţevilor, m;
/2 −aria packerului, m2;
. −forţa de greutate necesarǎ pentru fixarea şi etanşarea packerului
pe coloană, N;
*& −forţa de comprimare a garniturilor de etanșare ale packerului, N;
*+ , *, , *- −forţele de presiune, N;
* −forţa de umflare, N;
*0 −forţa de flambaj în spiralǎ, N;
*" − forţa de temperaturǎ, N;
! −coeficientul Poisson, ! = 0,3;
104
> −acceleraţia gravitaţionalǎ, > =9,81 m/s2;
2 −coeficientul de dilatare, respectiv contracţie specific, 2 =1,242
⋅ 10 −5
m/m C0;
3 −modulul lui Young, 3 =2,1 ⋅1011N/m2;
∆* −diferenţa de temperaturǎ între fluidul introdus în sondǎ și
fluidele din sondǎ, oC.
Care este condiţia din care se determinǎ greutatea ce trebuie lǎsatǎ pe

packerul cu armare prin compresiune, necesarǎ etanșǎrii acestuia pe coloanǎ?
$Exerciţiul 8.1
La o sondǎ se aplicǎ un tratament de acidizare. În completarea sondei se folosește
un packer mecanic cu armare prin compresiune. În timpul operaţiei de acidizare în
spaţiul inelar se aflǎ ţiţei, iar prin ţevi se injecteazǎ acid. Sǎ se determine forţele de
presiune *+ , *, și *- care acţioneazǎ asupra packerului în condiţiile în care se
cunosc urmǎtoarele date: ?2 =2500m, 78 =5 in; :; =2 7/8 in; :8 =2 ½ in; %( =150 bar;
%&' =90 bar; !" = 890 kg/m3; !( = 1075 kg/m3.
Dupǎ determinarea tuturor forţelor prezentate în tabelul 8.1, se

comparǎ greutatea necesarǎ fixǎrii și etanșǎrii packerului pe coloanǎ, . cu
greutatea disponibilǎ a ţevilor în lichid, ." . În urma acestei comparaţii se
pot întâlni urmǎtoarele situaţii:
. ≤ ." sau . > ."
Atunci când . ≤ ." , rezultǎ cǎ se poate asigura greutatea necesarǎ
fixǎrii și etanșǎrii packerului în timpul operaţiei.
Dacǎ . > ." , rezultǎ cǎ forţele de sub packer sunt mai mari decât
cele de deasupra acestuia, iar greutatea ţevilor în lichid nu este suficientǎ
pentru a asigura etanșarea packerului în timpul operaţiei.
În acest caz, este necesar se iau urmǎtoarele mǎsuri: se presurizeazǎ
spaţiul inelar (în cazul coloanelor relativ noi aflate în stare bunǎ), se
utilizează o ancoră hidraulică montată deasupra packerului armat prin
compresiune sau se utilizează un packer mecanic cu armare prin
tracţiune(fig.8.2b).
105
% EXEMPLUL 8.1 Determinarea forţei de umflare.
În completarea unei sonde la care se aplicǎ un tratament de acidizare se folosește
un packer mecanic cu armare prin compresiune. În timpul operaţiei de acidizare în
spaţiul inelar se aflǎ ţiţei, iar prin ţevi se injecteazǎ acid. Sǎ se determine forţa de
umflare, * în condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date: ?2 =2500m, 78 =5
in=0,127m; :; =2 7/8 in=0,073 m; :8 =2 ½ in=0,0635 m; %( =150 bar; %&' =90
bar, !" = 890 kg/m3; !( = 1075 kg/m3. De asemenea, se cere sǎ se determine forţa
de umflare și atunci când în coloanǎ nu se face presiune la suprafaţǎ.
Soluţie
Pentru determinarea forţei de umflare se procedeazǎ astfel:
• se determinǎ grosimea de perete, * cu relaţia(8.10) și aria secţiunii
metalice a ţevilor, )" cu relaţia (8.9):
+, -+. A,AB--A,AC-D
*= = = 4,75 ∙ 10-- m
, ,
4 4
)" = 5 ∙ 6:;, − :8, < = 5 ∙ 60,073, − 0,0635, < = 1,018 ∙ 10-- m2
• se determinǎ cǎderea de presiune medie în ţevi, ∆%"$ cu relaţia(8.7) și

cǎderea de presiune medie în coloanǎ, ∆%&$ cu relaţia (8.8):
&'( J,K+∙,DAA
∆%"$ = %( + 6!( − !" < = 150 ∙ 10D + 61075 − 890< = 1,727 ∙
, ,
10B Pa
∆%&$ = %&' = 90 ∙ 10D Pa
• se determinǎ forţa de umflare, * + cu relaţia(8.6):
( +,A+K∙+ANO
* = ! ∙ ,∙"" ∙ 6∆%"$ ∙ :8 − ∆%&$ ∙ :; < = 0,3 ∙ ,∙5,BD∙+ANO ∙ 61,727 ∙ 10B ∙ 0,0635 −
90 ∙ 10D ∙ 0,073< = 14,14 kN
În cazul în care nu se face presiune în coloanǎ la suprafaţǎ, forţa de umflare, * ,

este:
" ( +,A+K∙+ANO B
* , = ! ∙ ,∙" ∙ 6∆%"$ ∙ :8 − ∆%&$ ∙ :; < = 0,3 ∙ ,∙5,BD∙+ANO ∙ 61,727 ∙ 10 ∙
0,0635< = 35,27 kN
Din comparaţia celor douǎ valori ale forţei de umflare pentru cele douǎ cazuri,
rezultǎ cǎ presurizarea coloanei sondei duce la minimizarea forţei de umflare. Acest
fapt este benefic pentru garnitura de ţevi și packerul armat prin compresiune, însǎ
nu este benefic pentru coloana sondei.
106
Ce mǎsuri se iau dacǎ greutatea ce trebuie lǎsatǎ pe packerul cu armare prin

compresiune necesarǎ etanșǎrii acestuia este mai micǎ decât cea disponibilǎ?
1. Care sunt criteriile principale de clasificare a packerelor?

2. De câte tipuri sunt packerele dupǎ locul de fixare?
3. Care sunt componentele principale ale unui packer mecanic?
4. Care sunt forţele care acţioneazǎ asupra unui packer?
5. Din ce cauzǎ apare forţa de temperaturǎ?
6. Din ce cauzǎ apare forţa de umflare?
7. Cum se determinǎ forţele de presiune, F1, F2 și F3?
8. Cum trebuie sǎ fie greutatea G faţǎ de greutatea Gt pentru ca packerul sǎ
etanșeze pe coloanǎ?
9. Ce întâmplǎ atunci când G>Gt și de ce apare aceastǎ situaţie?
10. Ce mǎsuri se iau atunci când G>Gt?
11. Ce reprezintǎ curba de performanţa a unui packer?

8.1 Packerele sunt dispozitive care se instaleazǎ în gaura de sondǎ în vederea
izolǎrii spaţiului inelar dintre ţevi și coloanǎ. Dupǎ modul de acţionare, packere
sunt: mecanice(cu armare prin tracţiune, respectiv cu armare prin
compresiune), hidraulice, electrice și termice.
8.2 Condiţia din care se determinǎ greutatea ce trebuie lǎsatǎ pe packerul cu
armare prin compresiune pentru ca acesta sǎ etanșeze pe coloanǎ este ca
rezultanta tuturor forţelor ce acţioneazǎ pe packer sǎ fie mai mare sau la limitǎ
egalǎ cu forţa de comprimare a garniturilor de etanșare ale packerului.
8.3 În cazul în care greutatea ce trebuie lǎsatǎ pe packerul cu armare prin
compresiune, necesarǎ etanșǎrii acestuia pe coloanǎ, este mai micǎ decât cea
disponibilǎ se iau urmǎtoarele mǎsuri: se presurizeazǎ spaţiul inelar (în cazul
coloanelor relativ noi aflate în stare bunǎ), se utilizează o ancoră hidraulică
montată deasupra packerului armat prin compresiune sau se utilizează un
packer mecanic cu armare prin tracţiune.
107
Rezumat
Packerele sunt dispozitive care se instaleazǎ în gaura de sondǎ în vederea
izolǎrii spaţiului inelar dintre ţevi și coloanǎ. În acest sens packerele se folosesc în
diferite situaţii ca: testarea stratelor productive, executarea unor operaţii de
injecţie sub presiune în strat, etc. Packerele se pot introduce în sondǎ cu: ţevile de
extracţie, cablu de perforare sau garnitura de foraj. Acestea sunt de mai multe
tipuri în funcţie de locul de fixare, de modul de acţionare, de modul de utilizare și
de numǎrul garniturilor de ţevi de extracţie introduse în sondǎ.
Pǎrţile componente ale unui packer sunt: bacurile necesare pentru
ancorarea packerului în coloană, conusurile necesare pentru expandarea bacurilor,
mecanismul de armare/dezarmare al packerului, garniturile din elastomer care
expandează și asigurǎ funcţia de etanșare a packerului, ţeava packerului care are la
partea superioarǎ o mufǎ de conectare cu ţevile de extracţie.
Forţele care acţioneazǎ asupra unui packer sunt: forţele de presiune de
deasupra și de sub packer, forţa de flotabilitate a ţevilor, forţa de umflare, forţa de
buclare, forţa de temperaturǎ și greutatea care trebuie lǎsatǎ pe packer pentru
etanșarea acsetuia pe coloanǎ. În cazul unui packer mecanic, recuperabil, cu armare
prin compresiune folosit la o operaţie de injecţie sub presiune în strat, greutatea ce
trebuie lǎsatǎ pe packer pentru etanșarea pe coloanǎ se determinǎ din condiţia ca
rezultanta tuturor forţelor ce acţioneazǎ pe packer sǎ fie mai mare sau la limitǎ
egalǎ cu forţa de comprimare a garniturilor de etanșare ale packerului.
Dacǎ . > ." , rezultǎ cǎ greutatea ţevilor în lichid nu este suficientǎ pentru a
asigura etanșarea packerului în timpul operaţiei. În acest caz, se iau urmǎtoarele
mǎsuri: se presurizeazǎ spaţiul inelar (în cazul coloanelor relativ noi aflate în stare
bunǎ), se utilizează o ancoră hidraulică montată deasupra packerului armat prin
compresiune sau se utilizează un packer mecanic cu armare prin tracţiune.
! Bibliografie

3. :***Packers Catalog, Halliburton, 2018
4. http://www.halliburton.com.
108
! 2 ore
9. Echipamentul sondelor
cu adâncime mare exploatate
prin erupţie naturalǎ
• care sunt condiţiile de presiune și temperaturǎ dintr-o sondǎ de
mare adâncime;
• rolul dispozitivelor incluse în garnitura de ţevi.

" știi cum se clasificǎ sondele de mare adâncime;
" știi ce reprezintǎ și ce rol au toate dispozitivele intercalate în
garnitura de ţevi, precum și cele montate la suprafaţǎ, în cazul
unei sonde cu adâncime mare exploatatǎ prin erupţie naturalǎ;
" știi schemele de completare ale unei sonde de mare adâncime în
cazul exploatǎrii unui singur strat sau a mai multor strate simultan
și/ sau separat.
9.1Principii generale
Sondele cu adâncimea cuprinsǎ între 4000m și 6000m sunt
considerate de mare adâncime(deep well), iar cele cu adâncimi mai mari de
6000m sunt de foarte mare adâncime (ultradeep well).
109
Dupǎ alţi autori, sondele de mare adâncime se considerǎ cele cu
adâncimea mai mare de 3000m[1].
Fluidele produse de sondele de mare, respectiv de foarte mare
adâncime pot avea presiuni și temperaturi extrem de mari; fiind numite
sonde HPHT(High Pressure High Temperature). Din punctul de vedere al
presiunii și temperaturii de zǎcǎmânt, condiţiile HPHT au trei nivele[2]:
• nivelul I- 1034 bar și 177oC;
• nivelul II- 1379 bar și 204,4oC;
• nivelul III-2068,4 bar și 260 oC.
De asemenea, fluidele produse de aceste sonde pot conţine hidrogen
sulfurat (H2S) și bioxid de carbon (CO2), precum și nisip, necesitând
utilizarea unui material tubular confecţionat din oţeluri speciale care sǎ
reziste la acţiunea corozivǎ și abrazivǎ a acestor fluide[4]. Completarea
sondelor cu adâncime mare și foarte mare este diferitǎ de cea a sondelor cu
adâncime medie, fiind necesar sǎ îndeplineascǎ o serie de obiective dintre
care cele mai importante sunt:
• sǎ reziste în condiţiile din sondǎ(presiuni și temperaturi mari,
coroziune, abraziune etc) și sǎ aibǎ un cost scǎzut;
• sǎ asigure controlul permanent al sondei în timpul exploatǎrii
normale a sondei, precum și în timpul tuturor operaţiilor care se
executǎ la sondǎ;
• sǎ protejeze coloana de exploatare de acţiunea corozivǎ și
abrazivǎ, precum și faţǎ de presiunile și temperaturile mari ale
fluidelor produse de strat și a celor utilizate la stimularea sondei;
• sǎ permitǎ izolarea stratelor și sǎ reducǎ frecvenţa operaţiilor de
intervenţie în gaura de sondǎ.

Echipamentul de suprafaţǎ al sondelor cu adâncime mare și foarte
mare exploatate prin erupţie naturalǎ este compus din: capul de erupţie și
tubing head-ul care trebuie alese astfel încât sǎ facǎ faţǎ la presiunile și
temperaturile foarte mari ale fluidelor produse de aceste sonde. Acesta
poate avea diferite configuraţii în funcţie de operaţiile care se executǎ la
sondǎ și anume:
• în timpul exploatǎrii normale a sondei echipamentul de suprafaţǎ este
format din capul de erupţie și tubing head;
110
• în timpul manevrǎrii ţevilor de extracţie se dǎ capul de erupţie la
o parte, iar în locul lui se monteazǎ deasupra tubing head-
ului(fig.9.1b) un prevenitor de erupţie dublu etajat (fig.9.1a).
a b.
Fig.9.1 a.Prevenitor de erupţie dublu etajat[7]. b. Tubing head și agǎţǎtor pentru
sondele HPHT[8].
De asemenea, tubing head-ul și agǎţǎtorul au o construcţie diferitǎ
faţǎ de cazul sondelor de adâncime medie. Cu rol de tubing head poate fi
utilizat și un prevenitor de erupţie simplu(Cameron LD)[4]. Pentru sondele
HPHT echipamentul de suprafaţǎ este proiectat sǎ reziste la temperaturi de
pânǎ la 260oC și presiuni de 2070 bar; etanșǎrile fiind metal pe metal.
Care este echipamentul de suprafaţǎ al sondelor de mare adâncime în

timpul manevrǎrii ţevilor de extracţie?

Echipamentul de adâncime constǎ din: packerul permanent și
garnitura de ţevi în care se monteazǎ urmǎtoarele dispozitive: nipluri de
rezistenţǎ, nipluri selective, respectiv neselective, valva de siguranţǎ, valva
de circulaţie lateralǎ, locatorul și niplurile de etanșare în packer. În tabelul
9.1 se prezintǎ rolul fiecǎrui dispozitiv. Modul de completare a sondei de
mare adâncime depinde de traiectul sondei (vertical, deviat, orizontal sau
multidren), de numǎrul de formaţiuni productive exploatate simultan sau
simultan și separat(fig.9.2).
Sondele cu drenuri multiple, precum și sondele orizontale cu
intervale productive multiple au o completare neconveţionalǎ numitǎ și
completare inteligentǎ. Completarea inteligentǎ presupune montarea în
garnitura de ţevi a unor senzori pentru monitorizarea permanentǎ a
sondei(senzori de presiune, debit, temperaturǎ etc) și valve pentru controlul
curgerii acţionate de la distanţǎ prin intermediul liniilor hidraulice/electrice.
Transmiterea datelor mǎsurate în timp real(presiune, debit, temperaturǎ,
111
etc) se realizeazǎ prin intermediul fibrei optice instalatǎ în sondǎ. De
asemenea, tubing head-ul și packerele au o construcţie specialǎ de tip
multiport pentru a facilita trecerea prin corpul lor a liniilor electrice
/hidraulice precum și a fibrei optice. Avantajele principale ale completǎrii
inteligente a unei sonde sunt: permite monitorizarea presiunii și
temperaturii în timp real, controleazǎ producţia fiecǎrei zone productive sau
dren lateral, permite testarea individualǎ a zonelor productive în condiţiile
unei perioade de timp minime de întrerupere a producţiei și permite
reducerea producţiei de apǎ sau gaz.
14
13
1- Linia hidraulicǎ;
2-Valva de siguranţă;
3-Garnitura de ţevi ; 1 1
1 4-Niplul selectiv; 2
2
2 5-Valva de circulaţie laterală; 5
5
3 6-Coloana 12 11
7-Locatorul G şi niplurile de 10
4
4 etanşare în packer; 9 15
8-Packer permanent simplu;
5 9-Niplul neselectiv;
6 10-Packerul dual;
6
7 11-Garnitura de ţevi lungă; 5
8 12- Garnitura de ţevi scurtă;
8
4
13. Capul de erupţie simplu; 4
9 14. Capul de erupţie dual; 9
15. Blast joint.
a. b.
Fig.9.2 Scheme de completarea a sondelor de mare adâncime: a. pentru exploatarea unui
singur strat; b. pentru exploatarea a douǎ strate simultan și separat, c. pentru exploatarea
simultanǎ a mai multor strate.
Tabelul 9.1 Rolurile dispozitivelor montate în garnitura de ţevi.

Dispozitivul Rolul
Niplul neselectiv sau cu prag (no-go • Permite fixarea cu ajutorul unui locator
nipple) a unui manometru de fund introdus
(fig.9.3 a) pentru cercetarea hidro-dinamicǎ a
sondei în timp ce aceasta produce.
• Constituie sabotul garniturii de ţevi de
extracţie.
Niplul selectiv inferior fǎrǎ prag • Permite fixarea cu ajutorul locatorului
(selective nipple)(fig.9.3 b) a unei duze de fund pentru prevenirea
criohidraţilor sau a unui manometru de
fund în vederea cercetării hidro-
dinamice a sondei la închidere.
112
Locatorul (fig.9.3 c, d) • Permite instalarea unor
dispozitive (manometre, duze,
valve, dopuri etc) în niplurile
selective, respectiv ne-
selective.
Țeava perforată(fig.9.4) • Realizeazǎ o filtrare a fluidelor
din strat.
• Permite pătrunderea fluidului în
ţevile de extracţie în timp ce se
efectueazǎ cerecetarea
hidrodinamicǎ a sondei la
deschidere cu ajutorul unui
manometru de fund amplasat în
niplul neselectiv.
Packerul de tip permanent cu acţionare • Permite izolarea spaţiului
electricǎ, introdus, armat și etanșat pe inelar.
coloanǎ cu ajutorul unui dispozitiv de
lansare și a unui cablu electric(fig.9.5).
Niplurile de etanșare în packer pot fi: • Realizeazǎ legătura dintre
garnitura de ţevi și interiorul
• cu deplasare liberă în packer (fig. 9.7),
packerului.
având lungimea mai mare decât
lungimea packerului, astfel încât sǎ • Asigurǎ etanșarea în packer.
etanșeze în packer și în condiţiile
deformării ţevilor de extracţie.
• fixe în packer(fig.9.6) prin intermediul
unui sistem de bacuri filetate. În acest
caz deformaţiile ţevilor de extracţie
sunt preluate de un dispozitiv
telescopic numit receptacol montat în
garnitura de ţevi.
Locatorul G (fig.9.6 și fig.9.7)are diametrul • Permite verificarea fixării
mai mare decât diametrul interior al packerului în coloană.
packerului, fiind montat la partea
superioarǎ a niplurilor de etanșare în
packer.
Valva de circulaţie laterală cu acţionare • Permite comunicaţia ţevi-spaţiul
mecanicǎ(fig.9.9) prin intermediul unui inelar, în timpul omorârii
dispozitiv introdus cu instalaţia de operat sondei, punerii în producţie,
cu sârma împreunǎ cu o tijǎ grea și o etc.
gealǎ de bǎtaie.
Are douǎ poziţii: închisǎ/deschisǎ.
113
intercaleaz în • Permite
Niplul selectiv superior se intercaleazǎ ermite fixarea cu ajutorul
garnitura de ţevi la o adâncime mai mare locatorului lansat în interiorul
de 2000m pentru ca o eventualǎ
eventual operaţie sǎu a urmǎtoarelor
ǎtoarelor dispozitive:
de pistonare sǎ ǎ se efectueze în condiţii
condi o duze de fund (pentru
bune. reglarea parametrilor
curgerii fluidelor prin ţevi);
ţevi)
o dopuri (pentru stoparea
curgerii prin ţevi în vederea
executǎrii
ǎrii unor reparaţii
repara de
scurtǎ
ǎ duratǎ la suprafaţǎ);
o valve cu sens unic(pentru
unic
ca în timpul operaţiilor de
stimulare sau sp
spǎlare,
sonda sǎ ǎ fie asiguratǎ pe
ţevi în cazul inversǎrii
invers
sensului curgerii fluidelor).
fluidelor)
Niplurile de rezistenţă(flow
rezistenţă coupling) • Sǎ reziste la acţiunea
ţiunea abrazivǎ
abraziv
(fig.9.8) sunt tuburi cu pereţi groși
gro lungi de și corozivǎ a fluidelor care
6-20 ft (1,8-6,1m)[15]. circulǎ
ǎ prin garnitura de ţevi,
Se monteazǎ ǎ deasupra și sub niplului care se accentueazǎ
accentueaz atunci
selectiv superior. când se instaleazǎ
instaleaz o duzǎ de
fund în niplul selectiv.
Valva de siguranţă(fig.9.
(fig.9.10) are acţionare • Permite închiderea
rea sondei în
hidraulicǎ.
ǎ. Din punct de vedere constructiv
constr caz de accident la suprafaţă;
poate fi: cu bilǎ
ǎ sau cu clapetǎ. fiind menţinută în poziţie
Se intercaleazǎ ǎ în garnitura de ţevi la 50- deschisă de presiunea
presiun din linia
100 m faţǎ de suprafaţǎ ǎ sau linia de mâl(în hidraulică.
cazul sondelor marine).
Blast joint cu lungimea între 10ft(3,05) și • Sǎ
ǎ reziste la acţiunea
ac erozivǎ
30ft(9,14m)[14]se se monteazǎ
monteaz în cazul exterioarǎ
ǎ a fluidelor care curg
exploatǎrii
ǎrii simultane sau simultane și prin perforaturi.
separate în dreptul perforaturilor.
a. b. c. d.
Fig. 9.3 Nipluri: a. neselectiv,
lectiv, b. selectiv, c.locator,
c.locator d. ansamblul niplu-locator[9][10].
114
Fig. 9.4 Ţeava perforatǎ[8].
Fig. 9.5 Packer permanent[8].
Fig. 9.6
9. Niplu de etanșare fix în packer.
Fig. 9.7
9. Niplul cu deplasare liberă în packer.
Fig. 9.8 Niplul de rezistenţǎ.
Fig. 9.9. Valva de circulaţie laterală.
a. b.
Fig.9.10 Valva de siguranţă:
a. poziţie deschisǎ,
deschis b.poziţie închisǎ.
115
Ce rol are valva de circulaţie lateralǎ?
1. Din ce se compune echipamentul de suprafaţă al sondelor de mare

adâncime şi care sunt rolurile componentelor acestuia?
2. Care sunt rolurile niplului neselectiv şi a niplului selectiv inferior din
componenţa echipamentului sondelor de mare adâncime?
3. Care sunt rolurile ţevii perforate şi packerului permanent din componenţa
echipamentului sondelor de mare adâncime?
4. Ce roluri au niplurile de etanşare în packer şi locatorul G din componenţa
echipamentului sondelor de mare adâncime?
5. Ce roluri au valva de circulaţie laterală şi niplul selectiv superior?
6. Ce roluri au niplurile de rezistenţă şi valva de siguranţă?
7. Ce sunt niplurile de rezistenţǎ și unde se instaleazǎ?
8. De ce tip este packerul și ce rol are acesta?
9. Cum se clasificǎ condiţiile HPHT?
10. Cum se clasificǎ sondele în funcţie de adâncimea lor?
11. Ce rol are blast joint-ul?

9.1 În timpul manevrǎrii ţevilor de extracţie echipamentul de suprafaţǎ este format
din prevenitor de erupţie dublu etajat cu acţionare atât manualǎ cât și
hidraulicǎ montat deasupra tubing head-ului.
9.2 Valva de circulaţie lateralǎ permite comunicaţia ţevi-spaţiul inelar, în timpul
omorârii sondei, punerii în producţie, etc.
116
Rezumat
Sondele cu adâncimea cuprinsǎ între 4000m și 6000 m sunt considerate de
mare adâncime(deep well), iar cele cu adâncimi mai mari de 6000m sunt de foarte
mare adâncime (ultradeep well).
Fluidele produse de sondele de mare, respectiv de foarte mare adâncime
pot avea presiuni și temperaturi extrem de mari; fiind numite sonde HPHT(High
Pressure High Temperature). Din punctul de vedere al presiunii de și temperaturii
de zǎcǎmânt, condiţiile HPHT au trei nivele.
Datǎ fiind adâncimea mare a acestor sonde, dificultǎţile în controlul sondei
și manevrarea materialului tubular, completarea sondelor cu adâncime mare și
foarte mare este diferitǎ de cea a sondelor cu adâncime medie. Prin urmare,
obiectivele completǎrii sondelor de mare adâncime sunt urmǎtoarele: sǎ asigure
controlul permanent al sondei în timpul exploatǎrii normale a sondei, precum și în
timpul tuturor operaţiilor care se executǎ la sondǎ, sǎ protejeze coloana de
exploatare de acţiunea corozivǎ și abrazivǎ, precum și faţǎ de presiunile și
temperaturile mari ale fluidelor produse de strat și a celor utilizate la stimularea
sondei, sǎ permitǎ izolarea stratelor prin alte mijloace decât cimentǎrile obișnuite,
sǎ reducǎ la minim numǎrul de manevre cu garnitura de ţevi de extracţie și a
operaţiilor de omorâre a sondei .
Echipamentul de suprafaţǎ al sondelor cu adâncime mare și foarte mare
exploatate prin erupţie naturalǎ este compus din: capul de erupţie și tubing head-ul
care trebuie alese astfel încât sǎ facǎ faţǎ la presiunile și temperaturile foarte mari
ale fluidelor produse de aceste sonde.
Echipamentul de adâncime constǎ din: packerul permanent și garnitura de
ţevi în care se monteazǎ urmǎtoarele dispozitive: nipluri de rezistenţǎ, nipluri
selective, respectiv neselective, valva de siguranţǎ, valva de circulaţie lateralǎ,
locatorul și niplurile de etanșare în packer.
Modul de completare a sondei de mare adâncime depinde de traiectul
sondei (vertical, deviat, orizontal sau multidren), de numǎrul de formaţiuni
productive exploatate simultan sau simultan și separat.
Sondele cu drenuri multiple, precum și sondele orizontale cu intervale
productive multiple au o completare neconveţionalǎ numitǎ și completare
inteligentǎ.
Completarea inteligentǎ presupune montarea în garnitura de ţevi a unor
senzori pentru monitorizarea permanentǎ a sondei(senzori de presiune, debit,
temperaturǎ etc) și valve pentru controlul curgerii acţionate de la distanţǎ prin
intermediul liniilor hidraulice/electrice. Transmiterea datelor mǎsurate în timp
real(presiune, debit, temperaturǎ, etc) se realizeazǎ prin intermediul fibrei optice
instalatǎ în sondǎ.
117
! Bibliografie
1. Iannuzzi, M.: Environmentaly assisted cracking(EAC) in oil and gas production, Stress
Corosion Cracking. Theory and Practice, p.570-607, Woodhead Publishing Limited,
Cambrige, UK, 2011.
2. Maldonado, B.: Special design strategies vital as HPHT completion edge toward
500oF, 30000 psi, Drilling Contractor, p.66-70, September/october 2005.
3. Marcu, M..: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2018.
5. Wang, H., Ge, Y., Shi, L.: Technologies in deep and ultradeep well drilling. Present
status, challenges and future trend in the 13th Five Year Plan period(2016-2020),
Natural Gas Industry, Elsevier Vol4, No.5,p. 319-326, 2017.
6. :***Packers Catalog, Halliburton, 2018
7. ***Cameron U BOP Manual
8. ***Cameron Surface Systems Technology, 2017
9. http://www.botilindia.com
10. http://www.halliburton.com
12. https://americancompletiontools.com
14. https://www.ptecp.com
15. http://www.oilfieldconnect.com.au
118
! 2 ore
10. Determinarea deformaţiilor ţevilor

de extracţie și stabilirea lungimii
niplurilor în packer
10.1 Determinarea deformaţiilor ţevilor de extracţie
10.2 Determinarea lungimii niplurilor cu deplasare
liberǎ în packer
• care sunt forţele care acţioneazǎ în garnitura de ţevi în timpul unei
operaţii de injecţie sub presiune în strat;
• cum se determinǎ deformaţiile ţevilor de extracţie generate de
forţele care acţioneazǎ în garnitura de ţevi.

" sǎ determini deformaţiile ţevilor de extracţie sub acţiunea forţelor
de presiune, de umflare, de flambaj și de temperaturǎ;
" sǎ determini lungimea niplurilor cu deplasare liberǎ în packer.
10.1 Determinarea deformaţiilor

ţevilor de extracţie
În timpul exploatǎrii, o sondǎ poate fi: în producţie, închisǎ, pusǎ în
producţie sau stimulatǎ. În fiecare din aceste situaţii în care se poate afla
sonda, garnitura de ţevi de extracţie este supusǎ unui ansamblu de forţe
119
specifice. Dintre toate aceste situaţii, se va considera cea referitoare la
stimularea sondei pentru a determina deformaţiile ţevilor de extracţie.
Prin urmare, se va considera cazul în care niplurile de etanșare sunt
cu deplasare liberǎ în packer, iar sonda este supusǎ unui tratament de
acidizare. Conform parametrilor tratamentului de acidizare, prin ţevile de
extracţie se injecteazǎ acid la o anumitǎ presiune, !" , acesta ajungând la
nivelul packerului cu presiunea, !#$ , iar în spaţiul inelar se aflǎ un fluid de
packer care la suprafaţǎ are presiunea !%& , iar la nivelul packerului,
presiunea !%$ . Din cauza presiunilor fluidelor din ţevi și din spaţiul inelar,
precum și din cauza diferenţei de temperaturǎ dintre temperatura acidului
injectat pe ţevi și cea a fluidului din sondǎ, asupra garniturii de ţevi de
extracţie acţioneazǎ urmǎtoarele forţe[4][5][6]:
• rezultanta forţele de presiune, ($ ;
• forţa de umflare, () ;
• forţa de buclare sau flambaj în spiralǎ, (* ;
• forţa de temperaturǎ, (# .
Deformaţiile garniturii de ţevi de extracţie induse de forţele de
presiune, forţa de umflare și forţa de temperaturǎ, se determinǎ pe baza
legii lui Hooke care are urmǎtoarea expresie matematicǎ:
( ∆0
=-∙ (10.1)
+# 0
în care: 0 reprezintǎ lungimea iniţialǎ a ţevilor de extracţie, m;

∆0 −deformaţia ţevilor de extracţie, m;
( − forţa care acţioneazǎ în garnitura de ţevi, N;
- −modulul Young, - = 2,1 ∙ 1066 N/m: ;
;
+# −aria secţiunii transversale a ţevilor, +# = ∙ =>?: − > : ! m2.
<
Din ecuaţia (10.1) rezultǎ cǎ deformaţia, ∆0 a ţevilor de extracţie sub
acţiunea unei forţe, ( se determinǎ cu relaţia de mai jos:
(∙0
∆0 = (10.2)
+# ∙ -
120
În literatura de specialitate existǎ mai multe relaţii de calcul pentru
determinarea deformaţiei datǎ de forţa de buclare pentru garnituri de ţevi
unice sau tronsonate aflate în sonde verticale sau deviate[1][2][5]. În cazul
sondelor verticale, o bunǎ aproximare a deformaţiei garniturii de ţevi din
cauza forţei de buclare, ∆0* , se obţine cu relaţia lui Lubinski[1]:
" : ∙ (*:
∆0* = (10.3)
8 ∙ - ∙ $ ∙ %&
în care: " este jocul radial coloanǎ -ţevi de extracţie , " = (( − >? )/2, m;
$ −momentul de inerţie axial al ţevilor de extracţie, m4;
* <
$= (>? − > < ) (10.4)
64
>? − diametrul exterior al ţevilor de extracţie, m;

> − diametrul interior al ţevilor de extracţie, m;
( − diametrul interior al coloanei, m;
%& − greutatea totalǎ pe metru liniar a ţevilor, a lichidului din ţevi și
a lichidului din spaţiul inelar, datǎ de relaţia :
%& = %# + %.# − %.% (10.5)
unde: %# este greutatea ţevilor pe unitatea de lungime, N/m;

%.# −greutatea lichidului din ţevi pe unitatea de lungime, N/m;
%.& = / ∙ 0.# ∙ 1 (10.6)
%.% −greutatea lichidului din exteriorul ţevilor de extracţie (ţine

seama de efectul de plutire al ţevilor pline cu lichid în lichidul din coloanǎ),
N/m;
%.% = /? ∙ 0.% ∙ 1 (10.7)
1 −acceleraţia gravitaţionalǎ, 1 = 9,81 m/s2.

/ , /? − aria interioarǎ, respectiv exterioarǎ a ţevilor, m2;
0.# , 0.% −densitatea lichidului din ţevi, respectiv din coloanǎ.
121
În funcţie de mǎrimea forţei de flambaj și a jocului radial dintre
coloanǎ și ţevi, garnitura de ţevi poate fi flambatǎ în spiralǎ la partea
inferioarǎ pe o anumitǎ distanţǎ sau chiar pe întreaga ei lungime. Punctul în
care garnitura de ţevi nu mai este flambatǎ se numește punct neutru.
Lungimea pe care garnitura de ţevi flambeazǎ, 34 sau distanţa de la capǎtul
inferior al garniturii de ţevi și punctul neutru se determinǎ cu relaţia de mai
jos[1]:
(*
34 = (10.8)
%&
Dacǎ distanţa calculatǎ pânǎ la punctul neutru este mai mare decât
lungimea garniturii de ţevi de extracţie, atunci înseamnǎ cǎ garnitura de
ţevi este flambatǎ pe toatǎ lungimea ei.
Punctul
neutru
Ln
Fig. 10.1 Garnitura de ţevi flambatǎ parţial

și poziţia punctului neutru.
În cazul cǎror forţe se aplicǎ legea lui Hooke pentru determinarea

deformaţiilor garniturii de ţevi de extracţie?
Packerele pot avea diametrele interioare fie mai mari, fie mai mici
decât diametrul interior al ţevilor. În consecinţǎ niplurile de etanșare în
packer pot avea configuraţiile prezentate în figura 10.2.
De asemenea, în tabelul 10.1 se prezintǎ relaţiile de calcul pentru
determinarea forţelor de presiune, de umflare, de buclare, respectiv de
temperaturǎ. Tot aici se prezintǎ și relaţiile de calcul pentru determinarea
deformaţiilor garniturii de ţevi produse de aceste forţe.
122
pcs pa pcs pcs pa pcs
Ae Ae
Ai Ai
Hp
Pcp Pcp
Ptp Ptp
Ap Ap
Fig. 10.2 Niplurile de etanșare în packer cu diametru mai mare,

respectiv mai mic decât diametrul ţevilor de extracţie.
Tabelul 10.1. Relaţiile de calcul ale forţelor: ($ , () , (* , (# și ale deformaţiilor garniturii

de ţevi generate de aceste forţe(∆0$ , ∆0) , ∆0# , ∆0* ).
Forţele Relaţiile de calcul pentru deformaţiile garniturii
de ţevi produse de forţele: ($ , () , (* , (#
Forţa de presiune indiferent .
∆0$ = 6∙" 8=/$ − / !!#$ − =/$ − /? !!%$ 9...(10.9)
de raportul în care se aflǎ 7
diametrul niplurilor de !#$ = !" + 0" ∙ 1 ∙ :$ (10.10)

etanșare faţǎ de cel ale ţevilor
de extracţie. !%$ = !%& + 0;$ ∙ 1 ∙ :$ (10.11)
/ = (π/4)> 2 (10.12)
($ = =/$ − / !!#$
/? = (π/4)>?: (10.13)
−=/$ − /? !!%$
/$ = (π/4)> :$ (10.14)
Forţa de umflare @∙.
∆0) = :∙#∙6 A∆!#? ∙ > − ∆!%? ∙ >? B (10.15)
+# > = (>? − > )/2 (10.16)
() = = ∙ ∙
2∙> DEF
∆!#? = !#?C − !#? = !" + =0" − 0;$ !
(∆!#? ∙ > − ∆!%? ∙ >? ) :
(10.17)
∆!%? = !%?C − !%? = !%& (10.18)
Forţa de temperaturǎ ∆0# = G ∙ 0 ∙ ∆> (10.19)
(# = G ∙ - ∙ +# ∙ ∆>
Forţa de buclare H I ∙JI
∆0* = L∙6∙M∙NK (10.20)
O
(* = /$ =∆!#$ − ∆!%$ ! Când garnitura de ţevi este flambatǎ pe toatǎ
lungimea ei:
H I ∙JI .∙N .∙NO
∆0* = L∙6∙M∙NK P J O Q2 − RS (10.21)
O K JK
∆!#$ = !" + 1:$ =0" − 0;$ ! (10.22)
∆!%$ = !%& (10.23)
123
În relaţiile din tabelul 10.1:
/$ este aria interioară a packerului, m2;
> $ −diametrul interior al packerului, m;
0" , 0;$ −densitatea acidului, respectiv a fluidului de packer, kg/m3;
!#$ − presiunea în ţevi la nivelul packerului, Pa;
!%$ − presiunea în coloanǎ la nivelul packerului, Pa;
= − coeficientul Poisson, = =0,3;
> −grosimea de perete a ţevilor de extracţie,m;
∆!#$ −variaţia presiunii în ţevi la nivelul packerului, Pa;
∆!%$ −variaţia presiunii în coloanǎ la nivelul packerului, Pa;
∆!#? −variaţia presiunii medii din ţevile de extracţie, Pa;
∆!%? −variaţia presiunii medii din spaţiul inelar, Pa;
G −coeficientul de dilatare, respectiv contracţie specific, G =1,242
0
⋅ 10 m/m C ;
−5
∆> −diferenţa de temperaturǎ între fluidul introdus în sondǎ și

fluidele din sondǎ, oC.
Ce reprezintǎ punctul neutru și în ce condiţii forţa de flambaj, respectiv

deformaţia generatǎ de aceasta ar fi nulǎ?
$Exerciţiul 10.1
La o sondǎ de mare adâncime se aplicǎ un tratament de acidizare. În timpul
operaţiei de acidizare în spaţiul inelar se aflǎ fluid de packer, iar prin ţevi se
injecteazǎ acid.
Sǎ se determine forţa de presiune (U , precum și deformaţia ţevilor de extracţie
generatǎ de aceastǎ forţǎ în condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date:
adâncimea de fixare a packerului, :$ =4500m, diametrul interior al colanei de
exploatare, ( =5 in; diametrul exterior al ţevilor, >? =2 7/8 in; diametrul interior
al ţevilor, > =2 ½ in; presiunea de injecţie a acidului la suprafaţǎ, !" =250 bar;
presiunea în coloanǎ la suprafaţǎ, !%& =80 bar; densitatea fluidului de packer,
0;$ = 1350 kg/m3; densitatea acidului, 0" = 1075 kg/m3.
124
10.2 Determinarea lungimii niplurilor în packer
Lungimea niplurilor de etanșare cu deplasare liberǎ în packer se
determinǎ pe baza deformaţiilor ţevilor de extracţie descrise în paragrafele
anterioare. Prin urmare, deformaţia totală a ţevilor de extracţie, ∆0 se
determinǎ cu relaţia de mai jos:
∆0 = ∆0$ + ∆0* + ∆0) + ∆0# (10.21)
iar, lungimea niplurilor de etanşare în packer se consideră ca fiind produsul

dintre deformaţia totalǎ a ţevilor de extracţie și un coeficient de siguranţǎ.
% EXEMPLUL 10.1 Determinarea deformaţiei garniturii de ţevi generatǎ de forţa

de buclare.
La o sondǎ de mare adâncime se aplicǎ un tratament de acidizare. În spaţiul inelar
se aflǎ fluid de packer, iar prin ţevi se injecteazǎ acid. Legǎtura dintre ţevile de
extracţie și packer se realizeazǎ pin intermediul niplurilor de etanșare cu deplasare
liberǎ în packer.
a. Se cere sǎ se determine forţa de buclare, (* , precum și deformaţia generatǎ
de aceasta, ∆0* , în condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date:
:$ =4500m, ( =7 in=0,177m; >? =2 7/8 in=0,073 m; > =2 ½ in=0,063
m; > $ =3,25 in=0,083 m; %# = 94,8 N/m; !" =300 bar; !%& =70 bar, 0;$ =
1350 kg/m3; 0" = 1075 kg/m3.
b. Se cere sǎ se determine forţa de buclare și deformaţia produsǎ de aceasta
dacǎ ţevile de extracţie ar avea diametrele urmǎtoare: >?6 =3 1/2 in = 0,089
m; > 6 =3 in=0,076m și %#6 =114,6 N/m.
Soluţie
a. Pentru determinarea forţei de buclare și a deformaţiei produsǎ de aceasta,
∆0* se procedeazǎ astfel:
• se determinǎ aria interioarǎ a packerului, /$ cu relaţia (10.14), aria
interioarǎ a ţevilor, / cu relaţia (10.12) și aria exterioarǎ a ţevilor, /?
cu relaţia(10.13):
/$ = (π/4)> :$ = (π/4)(0,083): = 5,41 ∙ 10XY m2
/ = (π/4)> : = (π/4)(0,063): = 3,117 ∙ 10XY m2
/? = (π/4)>?: = (π/4)(0,073): = 4,185 ∙ 10XY m2
• se determinǎ jocul radial ţevi-coloanǎ, " și momentul de inerţie axial al
ţevilor, I cu relaţia (10.4):
[ X] _,6``X_,_`Y
"= \ ^= = 0,052 m
: :
<
$ = (π/64)(>? − > ) = (π/64)(0,073< − 0,063< ) = 6,207 ∙ 10X` m4
<
125
• se determinǎ greutatea totalǎ pe metru liniar, %& cu relaţia(10.5)

%& = %# + %.# − %.% = %# + / ∙ 0" ∙ 1 − /? ∙ 0;$ ∙ 1 =
= 94,8 + 3,117 ∙ 10XY ∙ 1075 ∙ 9,81 − 4,185 ∙ 10XY ∙ 1350 ∙ 9,81 =
72,25 N/m
• se determinǎ cǎderea de presiune în ţevi la nivelul packerului, ∆!#$ cu
relaţia(10.22) și cǎderea de presiune în coloanǎ la nivelul packerului,
∆!%$ cu relaţia (10.23):
∆!#$ = !" + 1:$ (0" − 0# ) = 300 ∙ 10a + 9,81 ∙ 4500(1075 − 1350) =

178,6 ∙ 10a Pa
∆!%$ = !%& = 70 ∙ 10a Pa
• se determinǎ forţa de buclare, (* (vezi tabelul 10.1):
(* = /$ =∆!#$ − ∆!%$ ! = 5,28 ∙ 10XY ∙ (178,6 ∙ 10a − 70 ∙ 10a ) = 57,35kN
• se determinǎ distanţa pânǎ la punctul neutru, 34 cu relaţia(10.8):

J a`,Ya∙6_b
34 = NK = =813,32 m
O `:,:a
Deaorece, 34 < :$ rezultǎ cǎ garnitura de ţevi este flambatǎ numai pe o

porţiune, iar deformaţia ∆0* se determinǎ cu relaţia(10.20):
• se determinǎ deformaţia ∆0* cu relaţia(10.20):
H I ∙JI _,_a:I ∙(a`,Ya∙6_b )I
∆0* = L∙6∙M∙NK = L∙:,6∙6_dd ∙e,:_`∙6_fg ∙`:,:a =0,124m
O
b. Dacǎ se modificǎ diametrele ţevilor de extracţie se vor modifica urmǎtorii

parametrii: /? , / , $, ", %& . Prin urmare pentru : >?6 =3 1/2 in = 0,089 m;
> 6 =3 in=0,076m rezultǎ:
; ;
/ 6 = < >:6 = < (0,076): = 4,536 ∙ 10XY m2
: ; ;
/?6 = < >?6 = < (0,089): = 6,221 ∙ 10XY m2
[\ X]^d _,6``X_,_Lh
"6 = = = 0,044 m
: :
; ;
<
$6 = e< (>?6 − > <6 ) = e< (0,089< − 0,076< ) = 1,442 ∙ 10Xe m4
• se determinǎ greutatea totalǎ pe metru liniar, %& cu relaţia(10.5)
%&6 = %#6 + / 6 ∙ 0" ∙ 1 − /?6 ∙ 0;$ ∙ 1 =
= 114,6 + 4,536 ∙ 10XY ∙ 1075 ∙ 9,81 − 6,221 ∙ 10XY ∙ 1350 ∙ 9,81 =
80,048 N/m
• Forţa de buclare nu se schimbǎ, iar distanţa pânǎ la punctul neutru, 346
este:
J a`,Ya∙6_b
346 = N K = =734,06 m
Od L_,_<L
126
iar deformaţia ∆0*6 este:

H I ∙JKI _,_<<I ∙(a`,Ya∙6_b )I
∆0* = L∙6∙Md = L∙:,6∙6_dd∙6,<<:∙6_fj ∙L_,_<L =0,034m
d ∙NOd
Prin urmare, dacǎ ţevile au diametre mai mari și sunt mai grele, jocul radial ţevi-
coloanǎ este mai mic, momentul de inerţie axial al ţevilor este mai mare, iar
lungimea pe care flambeazǎ garnitura de ţevi, precum și deformaţia acesteia
sunt mai mici.
Cum se determinǎ lungimea niplurilor în packer în cazul efectuǎrii unei

operaţii de injecţie sub presiune în strat?
1. Ce forţe ationeazǎ asupra garniturii de ţevi de extracţieîn timpul unei

operaţii de injecţie sub presiune în strat?
2. Cum se determinǎ deformaţiile generate de forţa de umflare și forţa de
presiune?
3. Cum se determinǎ deformaţiile generate de forţa de buclare?
4. Cum influenţeazǎ presiunea din spaţiul inelar deforamaţia datǎ de forţa de
umflare?
5. Cum se determinǎ deformaţia generatǎ de forţa de temperaturǎ?
6. Care sunt parametrii care influenţeazǎ deformaţia datǎ de forţa de buclare?

10.1 Deformaţiile garniturii de ţevi de extracţie induse de rezultanta forţelor de
presiune, forţa de umflare și forţa de temperaturǎ, se determinǎ pe baza legii lui
Hooke.
10.2 Punctul în care garnitura de ţevi nu mai este flambatǎ se numește punct
neutru. Forţa de buclare sau de flambaj în spiralǎ, ar fi nulǎ atunci când variaţia
presiunii în ţevi la nivelul packerului, ∆!#$ este egalǎ cu variaţia presiunii în coloanǎ
la nivelul packerului, ∆!%$ .
10.3 Lungimea niplurilor de etanșare cu deplasare liberǎ în packer, în cazul unei
injecţii sub presiune în strat, se determinǎ pe baza deformaţiilor ţevilor de extracţie
generate de forţele care apar în acest caz.
127
Rezumat
În timpul exploatǎrii, o sondǎ poate fi: în producţie, închisǎ, pusǎ în
producţie sau stimulatǎ. În fiecare din aceste situaţii în care se poate afla sonda,
garnitura de ţevi de extracţie este supusǎ unui ansamblu de forţe specifice. Dintre
toate aceste situaţii, s-a considerat cea referitoare la stimularea sondei pentru a
determina deformaţiile ţevilor de extracţie.
De asemenea, s-a considerat cazul în care niplurile sunt cu deplasare liberǎ
în packer, iar sonda este supusǎ unui tratament de acidizare. Din cauza presiunilor
fluidelor din ţevi și din spaţiul inelar, precum și din cauza diferenţei de temperaturǎ
dintre temperatura acidului injectat pe ţevi și cea a fluidului din sondǎ, asupra
garniturii de ţevi de extracţie acţioneazǎ urmǎtoarele forţe: rezultanta forţele de
presiune, forţa de umflare, forţa de buclare sau flambaj în spiralǎ și forţa de
temperaturǎ.
Deformaţiile garniturii de ţevi de extracţie induse de forţele de presiune,
forţa de umflare și forţa de temperaturǎ, se determinǎ pe baza legii lui Hooke, iar în
cazul forţei de buclare, deformaţia (cazul sondelor verticale), se determinǎ cu
relaţia lui Lubinski. Lungimea niplurilor de etanșare cu deplasare liberǎ în packer se
determinǎ pe baza deformaţiilor ţevilor de extracţie generate de forţele care
acţioneazǎ asupra garniturii de ţevi de extracţie.
! Bibliografie
1. Lubinski, A., Althouse, W.S.. Logan, J.L.: Helical Buckilng of Tubing Sealed in
Packers, JPT, p. 655-670, June 1962.
2. Mitchell, R.F.: Tubing Buckling-The State of the Art, SPE Drilling &Completion,
vol 23, No.4, December, 2008.
3. Marcu, M..: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale, Editura Universitǎţii
Petro-Gaze din Ploiești, 2012.
4. Popescu, C., Coloja, M.P.: Extracţia petrolului și gazelor asociate, vol.1,
Editura Tehnicǎ, București, 1993.
5. Lyons, W.C., Plisga, G.J.: Standard Handbook of Petroleum Engineering and
Natural Gas Engineering- 2end,Gulf Professional Publishing, UK, 2005.
6. http://www.petrowiki.com.
128
! 2 ore
11.Punerea în producţie a sondelor

11.2 Punerea în producţie prin circulaţie
11.3 Punerea în producţie prin denivelare cu piston
11.4 Punerea în producţie prin denivelare cu gaze
11.5 Punerea în producţie prin denivelare cu azot
• care sunt metodele de punere în producţie a unei sonde;
• modul de desfǎșurare al operaţiilor de punere în producţie;
• în ce constǎ completarea sondei în timpul punerii în producţie.

" stabilești etapele programului de pornire a sondei, presiunea maximǎ
la agregat și numǎrul de agregate necesare punerii în producţie prin
circulaţie;
" determini denivelarea care trebuie realizatǎ, astfel încât sonda sǎ
porneascǎ în cazul punerii în producţie prin denivelare cu piston,
respectiv cu gaze, precum și numǎrul de marșuri efectuate cu
pistonul, respectiv presiunea gazelor;
" determini volumul de azot lichid necesar punerii în producţie a unei
sonde de mare adâncime.
11.1Principii generale
Dupǎ etapa de completare a unei sonde în erupţie naturalǎ urmeazǎ
etapa de punere în producţie a acesteia, care drept scop provocarea
afluxului fluidelor din strat în gaura de sondǎ. Înainte de începerea
129
operaţiei de punere în producţie sonda este plinǎ cu noroi de foraj, fiind
echipatǎ la suprafaţǎ cu cap de erupţie și tubing head, iar în adâncime cu
garnitura de ţevi de extracţie.
Pentru a pune în producţie sonda respectivǎ se acţioneazǎ fie asupra
densitǎţii fluidului din sondǎ, fie asupra lungimii coloanei de fluid din
sondǎ. Prin urmare, metodele de punere în producţie sunt:
• punerea în producţie prin circulaţie (se bazeazǎ pe modificarea
densitǎţii coloanei de fluid din sondǎ);
• punerea în producţie prin pistonare (se bazeazǎ pe modificarea
lungimii coloanei de fluid din sondǎ);
• punerea în producţie cu ajutorul gazelor comprimate (se
bazeazǎ pe modificarea lungimii coloanei de fluid din sondǎ);
• punerea în producţie cu azot (se bazeazǎ pe modificarea
lungimii coloanei de fluid din sondǎ).
Alegerea unei metode de punere în producţie se bazeazǎ pe o serie de
factori[4] dintre care se menţioneazǎ urmǎtorii: presiunea fluidelor din
strat, adâncimea și locaţia sondei, gradul de consolidare a stratului
productiv, completarea sondei în dreptul stratului productiv, echipamentul
de punere în producţie și resursele disponibile, durata operaţiei de punere în
producţie etc.
11.2 Punerea în producţie prin circulaţie

În cazul punerii în producţie prin circulaţie se înlocuiește treptat
noroiul din sondă cu un fluid de densitate mai micǎ, ceea ce face ca
presiunea coloanei de fluid din sondǎ sǎ scadǎ de așa manierǎ încât sǎ aibǎ
loc afluxul fluidelor din strat în gaura de sondǎ.
Problema care se pune este determinarea densitǎţii fluidului cu care
trebuie înlocuit noroiul astfel încât sonda sǎ porneascǎ. Pentru rezolvarea
acestei probleme se pleacǎ de la condiţia de pornire exprimatǎ mai jos:
!" ≥ $% ∙ ' ∙ ( (11.1)
de unde se determinǎ densitatea lichidului, $% cu care trebuie înlocuit

noroiul, astfel încât sonda sǎ porneascǎ:
!"
$% ≤ (11.2)
'∙(
130
în care !" reprezintă presiunea de zăcământ, ( este adâncimea sondei la
media perforaturilor, iar ' este acceleraţia gravitaţională.
În funcţie de valoarea densitǎţii lichidului , $% determinatǎ cu
relaţia(11.2) se stabilește programul de punere în producţie a sondei prin
circulaţie (tabelul 11.1).
Tabelul 11.1 Programul de punere în producţie a sondei prin circulaţie.
Programul de pornire în cazul în care Programul de pornire în cazul în care
$% este corespunzǎtoare apei dulci $% este corespunzǎtoare unui ţiţei sau
sau mineralizate. produs petrolier
• se circulǎ noroiului din sondǎ pentru • se circulǎ noroiului din sondǎ
omogenizare; pentru omogenizare;
• dacǎ densitatea noroiului, $, ≤ • dacǎ densitatea noroiului $, ≤
1300 kg/m3se înlocuiește noroiul 1300 kg/m3se înlocuiește noroiul
direct cu apa de densitate, $% ; direct cu apa de densitate, $% ;
• dacǎ densitatea noroiului $, > • dacǎ densitatea noroiului $, >
1300 kg/m3 se înlocuiește noroiul 1300 kg/m3se înlocuiește noroiul
prin diluare cu apa de densitate, $% ; prin diluare cu apa de densitate, $% ;
• se lasǎ sonda în pauzǎ și se • se lasǎ sonda în pauzǎ și se
monitorozeazǎ. monitorozeazǎ
• se înlocuiește apa cu ţiţeiul;
• se lasǎ sonda în pauzǎ și se
monitorizeazǎ.
Dupǎ executarea programului de pornire este posibil ca sonda sǎ nu

porneascǎ din diferite cauze ca: deteriorarea permeabilitǎţii din jurul gǎurii
de sondǎ ca urmare a invadǎrii stratului de cǎtre fluidul de foraj,
poziţionarea greșitǎ a perforaturilor, supraestimarea presiunii de zǎcǎmânt
etc. Se analizeazǎ toţi factorii de care depinde pornirea sondei și se
acţioneazǎ în consecinţǎ. Dacǎ sonda nu pornește dupǎ toate mǎsurile
luate, intervalul productiv respectiv se izoleazǎ și se investigheazǎ
posibilitatea ca un strat superior sǎ fie productiv.
Pentru efectuarea punerii în producţie prin circulaţie a unei sonde cu
adâncime medie sunt necesare urmǎtoarele echipamente(fig.11.1):
• la suprafaţǎ: capul de erupţie, habe și agregate;
• în sondǎ: garnitura de ţevi de extracţie.
În cazul sondelor de mare adâncime, echipamentul din sondǎ este
format din: packerul permanent, garnitura de ţevi, nipluri de rezistenţǎ,
131
nipluri selective, respectiv neselective, valva de siguranţǎ, valva de
circulaţie lateralǎ, locatorul și niplurile de etanșare în packer. De asemenea,
în cazul acestor sonde înainte de punerea în producţie se executǎ o serie de
operaţii pregǎtitoare ca[5] : montarea în agăţător a unui un dop sau a unei
supape de contrapresiune pentru a asigura sonda pe ţevi în timpul
demontării prevenitorului U dublu etajat și cu închidere pe total (care a fost
montat peste prevenitorul LD în timpul perforǎrii sondei și introducerii
echipamentului de adâncime în sondǎ); demontarea prevenitorului U și
montarea sistemului bonetă- agăţător pentru susţinerea și etanșarea ţevilor
de extracţie și montarea capului de erupţie; montarea instalaţiei de operat
cu sârma deasupra ventilului de pistonat al capului de erupţie; executarea
probei de presiune a capului de erupţie; deschiderea valvei de circulaţie
lateralǎ pentru realizarea comunicaţiei ţevi-spaţiul inelar.
Capul de erupţie
Agregatele
Haba
Ht
H
di
de
Fig.11.1 Completarea sondei în cazul punerii în producţie prin circulaţie.
Care este condiţia de pornire a unei sonde prin circulaţie?
În timpul operaţiei de punere în producţie, când se înlocuiește

noroiul cu apǎ, se va înregistra o presiune maximǎ la agregat pe baza cǎreia
se determinǎ numărul de agregate necesar executării operaţiei. Presiunea la
agregat atinge valoarea maximǎ când apa a ajuns la șiul ţevilor de extracţie
și se determinǎ cu relaţia:
132
(5 ∙ 8 9
!123 = $% ∙ ' ∙ (5 + 7 $ (11.3)
2 ∙ ;< %
unde !123 reprezintǎ presiunea maximǎ la agregat, Pa;
7 − coeficientul de rezistenţă hidraulică care se determină în funcţie
de regimul de curgere (pentru Re < 2300 regimul de curgere este
&'
laminar, 7 = ; pentru Re ≥ 2300 regimul de curgere este turbulent,
()
*,+,&'
7= ;
()-,./
01 ∙2∙34
Re − numǎrul Reynolds, Re = ;
56
'∙7
8 −viteza lichidului, 8 = ;
8∙34.
9, − viscozitatea noroiului, Pa.s;

: − debitul de pompare, m3/s.
$Exerciţiul 11.1
La o sondǎ se executǎ o operaţie de punere în producţie prin circulaţie. Iniţial sonda
este plinǎ cu noroi de foraj cu densitatea $, = 1200 kg/m3. Sǎ se determine
presiunea maximǎ la agregat în condiţiile în care se cunosc urmǎtoarele date:
( =2315m; (5 =2300m, ?< =5 in; ;@ =2 7/8 in; ;< =2 ½ in; : =0,5 m3/min;
9, =50 cP; $2 = 1080 kg/m3, !" = 200 bar.
11.3 Punerea în producţie prin denivelare cu

piston
Punerea în producţie prin denivelare cu piston se realizeazǎ dupǎ ce
noroiul din sondǎ a fost înlocuit cu apǎ și presupune micșorarea înǎlţimii
coloanei de apǎ suficient de mult, astfel încât sǎ se producǎ afluxul
fluidului din strat în gaura de sondǎ. Aceastǎ metodǎ se aplicǎ până la
adâncimea de 2000 m.
Pentru a determina adâncimea la care trebuie sǎ se afle nivelul apei
în sondǎ, ∆ℎ, astfel încât aceasta sǎ porneascǎ, se pleacǎ de la condiţia de
pornire:
!" ≥ $% ∙ ' ∙ (( − ∆ℎ) (11.4)
133
!"
∆ℎ ≥ ( − (11.5)
$% ∙ '
Pentru a realiza denivelarea, ∆ℎ (fig.11.2) este necesar sǎ se
evacueze un volum de apǎ, V:
B ∙ (?<9 − ;@9 + ;<9 )∆ℎ
A= (11.6)
4
Geamblac
Burlan de Cablul
pistonat
Troliul
Cap de
erupţie
Haba
hs Piston ∆h
H
di di
de de
a. b.
Fig.11.2 Fazele operaţiei de punere în producţie prin denivelare piston:
a.în timpul pistonǎrii, b. la sfârșitul operaţiei de pistonare.
Dacǎ se considerǎ cǎ pistonul se coboară sub nivelul de lichid 100-
200 m, atunci volumul de apǎ adus la suprafaţǎ la un marș este A,
determinat cu relaţia de mai jos:
B ∙ ;<9 ∙ ℎD
A, = (11.7)
4
Prin urmare, numǎrul de marșuri, n care trebuie efectuate cu pistonul
pentru a realiza denivelarea, ∆ℎ este:
A B ∙ (?<9 − ;@9 + ;<9 )∆ℎ

E= = (11.8)
A, B ∙ ;<9 ∙ ℎD
Echipamentul utilizat în cadrul acestei metode de punere în producţie este:
• la suprafaţǎ: capul de erupţie, burlanul de pistonat, cutia de
etanșare pe clablu și prevenitorul de erupţie pe cablu(în special
134
în cazul sondelor de mare adâncime) montate deasupra capului
de erupţie, cablul, turla sau mastul, troliul și habe;
• în sondǎ: garnitura de ţevi prin care se introduce pistonul cu
ajutorul cablului.
Ce presupune operaţia de punere în producţie prin pistonare și care este

condiţia de pornire în acest caz?
11.4 Punerea în producţie prin denivelare

cu gaze comprimate
Punerea în producţie prin denivelare cu gaze comprimate face parte
din categoria metodelor de punere în producţie care presupun micșorarea
înǎlţimii coloanei de apǎ din sondǎ; aplicarea acesteia fiind restricţionatǎ de
existenţa unei reţele de gaze în zona sondei. În acest caz, gazele
comprimate injectate prin coloana sondei la o anumitǎ presiune, !F
determinǎ coborârea nivelului de apǎ în coloanǎ la adâncimea, ℎF și
evacuarea prin tubing la habǎ a unui anumit volum de apǎ, A.
Cap de
erupţie
pg
pg=0
Linie gaze
Haba
∆h
hg
H
di di
de de
a. b.
Fig.11.3. Fazele operaţiei de punere în producţie prin denivelare cu gaze.
a.în timpul injecţiei gazelor, b. la sfârșitul operaţiei.
Dupǎ evacuarea volumului de apǎ, se închide robinetul de alimentare
cu gaze(!F = 0), iar nivelul de apǎ în ţevi și coloanǎ se aliniazǎ la
adâncimea, ∆ℎ care corespunde condiţiei de pornire a sondei(fig.11.3b).
Denivelarea ∆ℎ se determinǎ din condiţia de pornire (11.4) prezentatǎ în
135
cadrul metodei de punere în producţie prin denivelare cu piston.
Adâncimea, ℎF se determinǎ (conform figurii 11.3 a și b) pe baza egalitǎţii
volumelor neocupate de apǎ, rezultând urmǎtoarea relaţie:
?<9 − ;@9 + ;<9

ℎF = ∙ ∆ℎ (11.9)
?<9 − ;@9
iar presiunea de injecţie a gazelor, !F se determinǎ cu relaţia de mai jos:
!F = ℎF ∙ $% ∙ ' (11.10)
$Exerciţiul 11.2
Sǎ se determine presiunea gazelor, !F în situaţiile în care gazele comprimate s-ar
introduce prin ţevi, respectiv prin spaţiul inelar, dacǎ se cunosc urmǎtoarele date:
$2 = 1050 kg/m3; ( =2300m; ?< =5 in; ;@ =2 7/8 in; ;< =2 ½ in, !" = 200 bar.
11.5 Punerea în producţie prin denivelare cu azot

Punerea în producţie prin denivelare cu azot se executǎ de regulǎ la
sondele cu adâncime mare. Aceastǎ metodǎ presupune cǎ sonda este plinǎ
cu apǎ sǎratǎ și constǎ în injectarea azotului gazos prin ţevile de extracţie
pânǎ la 50-100 m deasupra valvei de circulaţie lateralǎ. Pe mǎsurǎ ce se
injecteazǎ azot gazos prin ţevi, apa sǎratǎ este împinsǎ prin valva de
circulaţie lateralǎ deschisǎ în spaţiul inelar și mai departe la suprafaţǎ, unde
se colecteazǎ într-o habǎ. Se evitǎ pǎtrunderea azotului gazos în spaţiul
inelar deoarece duce la creșterea excesivǎ a presiunii în spaţiul inelar și
suprasolicitarea capului coloanelor[6].
Dupǎ evacuarea volumului de apǎ din sondǎ corespunzǎtor
volumului ţevilor de extracţie pânǎ la 50 m deasupra valvei de circulaţie
lateralǎ, se oprește injecţia azotului gazos în sondǎ, se închide ventilul de
pe braţul capului de erupţie, se închide valva de circulaţie laterală, se
evacueazǎ azotul gazos la coşul de gaze şi se urmăreşte comportarea
sondei.
Spre deosebire de celelate metode de punere în producţie, punerea în
producţie cu azot este mult mai rapidǎ, iar instalaţia utilizatǎ poate dezvolta
o presiune de 700 bar[5]; aceasta fiind mult mai mare decât cea a
compresoarelor.
136
De asemenea, aceastǎ operaţie se poate executa și cu ajutorul
tubingului flexibil introdus prin ţevile de extracţie.
Așa cum se observǎ din figura 11.4 azotul se aduce pe locaţie în stare
lichidǎ cu ajutorul unei cisterne izolate termic(temperatura azotului lichid -
196oC și presiunea 2-3 bar).
Cisterna
azot lichid Converterul
LN2 GN2 psGN2 Coș
Cap de erupţie
hGN2
Valva de
circulaţie
50 m
laterală
Packerul
Fig.11.4 Schema de amplasare a echipamentelor

utilizate la punerea în producţie cu azot.
Din cisternǎ azotul lichid este pompat în converter care este format
dintr-o pompǎ centrifugǎ, o pompǎ triplex și un vaporizator. Pompa
centrifugǎ trage azotul lichid din cisternǎ dupǎ care îl pompeazǎ în pompa
triplex. Aceasta la rândul ei îl pompeazǎ într-un vaporizator care îl
transformǎ în gaz. La ieșirea din vaporizator azotul gazos are presiunea
!DGH9 și temperatura cuprinsǎ în intervalul 25-50oC. Instalaţiile moderne de
punere în producţie cu azot nu mai necesitǎ aducerea pe locaţie a azotului
lichid și transformarea acestuia în azot gazos ci presupun separarea azotului
gazos[1][6] din aerul ambiental cu ajutorul unor membrane speciale direct
la locaţia sondei.
Ce presupune punerea în producţie prin denivelare cu azot?
În cazul punerii în producţie cu azot cu instalaţii convenţionale este

necesar sǎ se determine volumul de azot lichid necesar executǎrii operaţiei.
Pentru aceasta se pleacǎ de la legea gazelor perfecte:
!* !1
AGH9 = A (11.11)
I* I1 J
137
de unde rezultǎ cǎ volumul de azot gazos în condiţii normale, AGH9 este dat
de relaţia:
!1 ∙ AJ I*
AGH9 = ∙ (11.12)
I1 !*
KLMN. OKPMN.
unde !1 reprezintǎ presiunea medie, bar, !1 = ;
9
!DGH9 −presiunea la suprafaţǎ a azotului gazos(se determinǎ din
diagrama prezentatǎ în figura 11.5), bar;
!QGH9 − presiunea la adâncimea ℎGH9 a azotului gazos, !QGH9 = ρS ∙
g ∙ ℎGH9
8∙34.
A5 −volumul ţevilor pânǎ la adâncimea, ℎGH9 , m3, AJ = ℎGH9 ;
'
I1 − temperatura medie, K, I1 = [(t V + t V + 0,03ℎGH9 )⁄2X + 273,15;
!* , I* −presiunea, respectiv temperatura pentru condiţiile normale
(!* = 1bar, I* = 273,15 K).
Volumul de azot lichid, A%H9 (în litrii) se determinǎ cu relaţia:
A%H9 = AGH9 ∙ 1,5443 (11.13)
iar volumul total de azot lichid, A^%H9 se determinǎ ţinând seama de

pierderi (10%) și de volumul de azot lichid necesar rǎcirii pompei triplex
(200 litrii):
A^%H9 = A%H9 + 10% ∙ A%H9 + 200 (11.14)
Presiunea azotului gazos la suprafaţă, bar

100 200 300 400 500 600 700
0
1000
Adâncimea, m
2000
3000
4000
5000
100 200 300 400 500 600 700
Presiunea azotului gazos la adâncimea, h N2 bar
Fig.11.5 Diagrama pentru determinarea presiunii

azotului gazos la suprafaţă[5].
138
$Exerciţiul 11.3
Sǎ se determine volumul de azot gazos necesar punerii în producţie a unei sonde de
mare adâncime la care se cunosc urmǎtoarele date: densitatea apei sǎrate $2 =
1050 kg/m3; adâncimea pânǎ la care se injecteazǎ azotul gazos, ℎGH9 =4500m;
diametrul interior al coloanei de exploatare,?< =5 in; diametrul exterior al ţevilor
de extracţie, ;@ =2 7/8 in; diametrul interior al ţevilor de extracţie, ;< =2 ½ in,
temperatura la suprafaţǎ a azotului gazos, `D =25oC.
1. Din ce se compune echipamentul folosit la punerea în producţie prin

circulaţie?
denivelare cu piston?
denivelare cu gaze comprimate?
denivelare cu azot?
5. Pe unde se introduc gazele la punerea în producţie prin denivelare cu gaze și
motivaţi de ce?
6. Cum se determinǎ numǎrul de marșuri efectuate cu pistonul în cazul punerii
în producţie prin pistonare?
7. Cum se determinǎ volumul de azot lichid necesar efectuǎrii operaţiei de
punere în producţie prin denivelare cu azot?

11.1 Condiţia de pornire în cazul punerii în producţie prin circulaţie este: presiunea
fluidelor din strat sǎ fie mai mare sau la limitǎ egalǎ cu presiunea coloanei de
fluid din sondǎ (!" ≥ $% ∙ ' ∙ ().
11.2 Punerea în producţie prin pistonare presupune micșorarea înǎlţimii coloanei
de apǎ suficient de mult, astfel încât sǎ se producǎ afluxul fluidului din strat în
gaura de sondǎ. Condiţia de pornire în acest caz este:
!" ≥ $% ∙ ' ∙ (( − ∆ℎ).
11.3 Punerea în producţie prin denivelare cu azot presupune ca sonda sǎ fie plinǎ
cu apǎ sǎratǎ și constǎ în injectarea azotului gazos prin ţevile de extracţie
pânǎ la 50-100 m deasupra valvei de circulaţie lateralǎ pentru evacuarea unui
volum de apǎ egal cu volumul ţevilor pǎnǎ la 50-100 m deasupra valvei în
scopul micșorǎrii coloanei de apǎ din sondǎ și creǎrii condiţiei de pornire a
sondei. Dupǎ evacuarea volumului de apǎ din sondǎ se oprește injecţia
azotului gazos, se închide ventilul de pe braţul capului de erupţie, se închide
valva de circulaţie laterală, se evacueazǎ azotul gazos la coşul de gaze şi se
urmăreşte comportarea sondei.
139
Rezumat
Etapa de punere în producţie a sondei are drept scop provocarea afluxului
fluidelor din strat în gaura de sondǎ. Înainte de începerea operaţiei de punere în
producţie sonda este plinǎ cu noroi de foraj, fiind echipatǎ la suprafaţǎ cu cap de
erupţie și tubing head, iar în adâncime cu garnitura de ţevi de extracţie.
Pentru a pune în producţie sonda respectivǎ se acţioneazǎ fie asupra
densitǎţii fluidului din sondǎ, fie asupra lungimii coloanei de fluid din sondǎ. Prin
urmare, metodele de punere în producţie sunt:
• punerea în producţie prin circulaţie care se bazeazǎ pe modificarea
densitǎţii coloanei de fluid din sondǎ;
• punerea în producţie prin pistonare, punerea în producţie cu ajutorul
gazelor comprimate și punerea în producţie cu azot; toate aceste
metode bazându-se pe modificarea lungimii coloanei de fluid din
sondǎ.
! Bibliografie
1. Al-Sherhri, A.M., Abdulmohsin, Y.A.,El- Zefzafy, I.M., Al-Mulhim, A.K., Al-Khalifah,

H.A.: Utilization of Onsite Nitrogen Generation Technology as Replacement for
Conventional Liquid Nitrogen for Unloading Wells: A Novel and Cost Effective
Alternative with Less Carbon Footprint on the Environment, International Petroleum
Technology, Doha, Qatar, January 2014.
2. Maldonado, B.: Special design strategies vital as HPHT completion edge toward
500oF, 30000 psi, Drilling Contractor, p.66-70, September/october 2005.
3. Marcu, M..: Extracţia petrolului.Noţiuni fundamentale, Editura Universitǎţii Petro-
4. Ioachim, G., Popa, C.: Exploatarea zǎcǎmintelor de ţiţei, Editura Tehnicǎ, București,
1979
6. Shouidice, S.P.: Liquid Nitrogen Developments and Applications in Drilling and
Completion Operations, Journal of Canadian Petroleum Technology, p158-164, 1964.
7. Tocan, I.:Extracţia petrolului. Pregătirea sondelor pentru exploatare şi punere în
producţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.
8. Zhang, R., Wang, Z., Guan, S., Fang, M., Zhang, X.: Induced flow by Coiled Tubing Gas
Injection in Depleted Gas Wells: Modeling and Applications, Journal of Natural Gas
Science and Engineering, No.24 p.272-278, 2015.
140
! 2 ore
12. Ascensiunea fluidelor

prin ţevile de extracţie
12.2 Ascensiunea fluidelor bifazice
12.3 Determinarea curbelor gradient
12.4 Parametrii care influenţeazǎ curbele gradient
• în ce condiţii are loc ascensiunea fluidelor multifazice prin ţevile de
extracţie;
• fenomenele care apar în cazul ascensiunii fluidelor multifazice
prin ţevile de extracţie;
• semnificaţiile parametrilor specifici ascensiunii fluidelor multifazice
prin ţevile de extracţie.

" știi sǎ determini regimul de curgere de-a lungul ţevilor de extracţie;
" determini curbele gradient;
" știi care sunt parametrii care influenţeazǎ curbele gradient.

În funcţie de presiunea de-a lungul ţevilor de extracţie în timpul
ascensiunii fluidelor bifazice aspectul curgerii acestor fluide se poate
schimba.
141
Dacǎ prin ţevi ar curge numai lichid, înseamnǎ cǎ presiunea de-a
lungul ţevilor de extracţie este mai mare decât presiunea de saturaţie, iar
variaţia presiunii lichidului de-a lungul ţevilor de extracţie ar fi descrisǎ de
o dreaptǎ.
În condiţiile în care presiunea de-a lungul ţevilor de extracţie este
mai micǎ decât presiunea de saturaţie, curgerea prin ţevile de extracţie
devine bifazicǎ(lichid și gaze). Amestecul bifazic este neomogen, având o
serie de structuri(regimuri de curgere) care variazǎ de-a lungul ţevilor de
extracţie.
În continuare se vor prezenta principalele caracteristici ale
ascensiunii fluidelor multifazice prin ţevile de extracţie și modul de
determinare a variaţiei presiunii de-a lungul ţevilor de extracţie în acest caz.
12.2 Ascensiunea fluidelor bifazice

În acest caz, presiunea de-a lungul ţevilor de extracţie este mai micǎ
decât presiunea de saturaţie ceea ce conduce la apariţia fenomenului de
ieșire a gazelor din soluţie.
În timpul ascensiunii fluidului prin ţevile de extracţie, pornind de la
șiu cǎtre capul de erupţie, presiunea scade. Pe mǎsurǎ ce presiunea scade,
gazele ies din soluţie, ceea ce conduce la creșterea fracţiei de gaze în
detrimentul fracţiei de lichid.
De asemenea, din cauza diferenţei dintre densitatea gazelor și
densitatea lichidului se produce fenomenul de alunecare (slippage). Aceste
fenomene precum și variaţia proprietǎţilor fizice ale lichidului și gazelor cu
presiunea conduc la o distribuţie variatǎ a fazei gazoase și a fazei lichide
de-a lungul ţevilor de extracţie, determinând apariţia unor structuri
specifice sau regimuri de curgere.
Punerea în evidenţǎ a acestor structuri sau regimuri de curgere s-a
realizat în cadrul unor experimente în laborator.
Astfel, au fost identificate urmǎtoarele regimuri de curgere de-a
lungul ţevilor de extracţie[1][13]: curgerea bule, curgerea dopuri, curgerea
spumǎ, curgerea ceaţǎ (fig.12.2) ale cǎror principale caracteristici sunt
prezentate în figura 12.1. Regimurile de cugere menţionate au fost puse în
evidenţǎ în cazul ţevilor verticale. S-a constatat, în urma experimentelor
efectuate în laborator, cǎ aceste regimuri de curgere apar și în cazul ţevilor
înclinate. În acest caz, însǎ, din cauza fenomenului de segregare
gravitaţionalǎ, faza gazoasǎ tinde sǎ migreze spre zona superioarǎ a
secţiunii ţevilor de extracţie.
142
Curgere ceaţă
Curgere spumă
Curgere dopuri
v
Curgere bule
Fig. 12.1
1 Structurile amestecului bifazic.
Structurile sau regimurile de curgere ale

amestecului bifazic
Bule - raţia gaze lichid este mică, faza continună este lichidul,
iar gazele sunt sub forma unor bule mici care se deplasează
deplaseaz
cu viteză mai mare
e decât viteza lichidului.
Dopuri - raţia gaze lichid este mai mare decât în cazul curgerii
bule(presiunea fiind mai mică în acest caz), faza continună
este lichidul, bulele de gaze devin din ce în ce mai mari, se
unesc cu bulele vecine formând bule din ce în ce mai
mari(dopuri) care ocupǎ întreaga secţiune a ţevilor, fiind
înconjurate de un film de lichid și separate între ele de dopuri
de lichid.
Spumă- raţia gaze-lichid
gaze lichid crește, dopurile de gaze și cele de
lichid devin instabile amestecându-se,
amestecându se, curgerea devine foarte
turbulentǎ având aspect de spumă.
spum
Ceaţă-raţia
raţia gaze-lichid devine foarte mare, faza continuă
continu este
reprezentat de gaze, faza lichidǎ formeazǎ un film de lichid
reprezentată
pe peretele ţevilor de extracţie și de asemenea se găsește
sub forma unor picǎturi în curentul de gaze.
Fig. 12.22 Descrierea structurilor sau regimurilor de curgere ale amestecului bifazic.
143
Definirea parametrilor specifici ascensiunii fluidelor
bifazice prin ţevile de extracţie
Parametrii specifici ascensiunii fluidelor bifazice prin ţevile de
extracţie sunt:
• viteza superficialǎ a gazelor, !"# :
%# (12.1)
!"# =
&
• viteza superficialǎ a lichidului, !"( :
%( (12.2)
!"( =
&
• viteza amestecului bifazic, !) ;
!) = !"# + !"( (12.3)

• viteza gazelor localǎ sau in situ, !#
%# (12.4)
!# =
&#
• viteza lichidului localǎ sau in situ, !(

%( (12.5)
!( =
&(
• viteza de alunecare, !" :
!" = !# − !( (12.6)
unde:
%# , %( reprezintǎ debitele de gaze, respectiv de lichid locale sau in situ,
& −aria secţiunii ţevilor de extracţie;
&# − parte din aria secţiunii ţevilor de extracţie ocupatǎ de gaze;
&( − este parte din aria secţiunii ţevilor de extracţie ocupatǎ de lichid.
Debitele de gaze și de lichid, %# și %( locale se determinǎ cu
relaţiile:
%# = -.# − ./ 0" 12# (12.7)
144
%( = ./ 2/ + .3 23 (12.8)
unde .# , ./ , .3 sunt debitele de gaze, respectiv de ţiţei, respectiv de apǎ

produse de sondǎ mǎsurate la suprafaţǎ, 2/ , 2# , 23 sunt factorii de volum ai
ţiţeiului, gazelor, respectiv apei, iar 0" este raţia de soluţie.
Pe baza valorilor determinate ale vitezelor superficiale de gaze,
respectiv de lichid se pot determina regimurile de curgere descrise în figura
12.1.
• Fracţia de gaze, respectiv de lichid, considerând fenomenul
de alunecare, 5# , 5( :
&# (12.9)
5# =
&
&( (12.10)
5( =
&
În literatura de specialitate, fracţia volumicǎ in-situ de lichid, 5( este

denumitǎ, liquid hold-up fraction, iar fracţia volumicǎ in-situ de gaze, 5#
este cunoscutǎ sub denumirea de void fraction.
Care sunt structurile amestecului bifazic de-a lungul ţevilor de extracţie?
12.3 Trasarea curbelor gradient

Curbele gradient sau curbele de variaţie a presiunii de-a lungul
ţevilor de extracţie în cazul ascensiunii fluidelor bifazice se traseazǎ pe
baza unor metode de determinare a gradientului de presiune.
Gradientul de presiune reprezintă pierderea de presiune sau cǎderea
de presiune pe unitatea de lungime și se exprimǎ în bar sau Pascal/ m.
145
78
Gradientul total de presiune are trei componente: gradientul static, 6 : ,
79 ;<
78
gradientul determinat de frecări, 6 : , gradientul determinat de
79 =>
78
acceleraţie, 6 : [1][6][10][13].
79 ?
Componenta staticǎ a gradientului variazǎ cu densitatea fluidelor.
Aceasta scade atunci când în amestecul de lichid și gaze, crește cantitatea
de gaze. De asemenea, atunci când fracţia de apǎ crește, gradientul static
crește ca urmare a creșterii densitǎţii lichidului.
Gradientul determinat de frecǎri scade atunci când diametrul interior
al ţevilor crește, însǎ crește atunci când viscozitatea lichidului, și/sau fracţia
de apǎ crește.
Gradientul determinat de acceleraţie de obicei are valori mici și se
neglijeazǎ. Acesta, însǎ, devine important atunci când volumul de gaze în
amestecul bifazic devine foarte mare, ducând chiar la contracararea
efectului de scǎdere a gradientului static în acest caz și deci la creșterea
presiunii dinamice de fund.
De asemenea, în cazul diametrelor mici de ţevi și a debitelor mari de
gaze gradientul determinat de frecǎri și cel generat de acceleraţie cresc
ducând la o creștere anorrmalǎ a gradientului de presiune ce se reflectǎ în
forma curbelor gradient, în zona presiunilor mici aproape de suprafaţǎ.
Practic pentru trasarea curbelor gradient metodologia de lucru este
urmǎtoarea:
• se pornește de la presiunea, "#$ din capul de erupţie
considerându-se % intervale de presiune egale (cǎderea de
presiune pe fiecare interval fiind de maxim 10 bar);
• pentru fiecare interval de presiune considerat, se calculeazǎ cu
ajutorul unei metode de determimare a gradientului de presiune,
adâncimea ∆ℎ pe care se pierd cei 10 bari consideraţi;
• adâncimile ∆ℎ se însumeazǎ, în final verificându-se urmǎtoarea
condiţie:
( ∆ℎ ≥ 5
unde 5 este adâncimea la care se aflǎ șiul ţevilor de extracţie;

• se reprezintǎ grafic variaţia presiunii în funcţie de adâncime,
rezultând o curbǎ ca în figura 12.3.
146
pCE pCE +10 pCE +20 pCE +30 pCE +40
0
200
400
600 ∆h 1
800
Adâncimea, m
1000
1200
1400
∆h 2
1600
1800
2000
2200 ∆h 3
2400
2600
2800 ∆h 4
3000
3200
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45
Presiunea, bar
Fig.12.3 Curba gradient.
Care sunt etapele pentru determinarea curbelor gradient?
12.4 Parametrii care influenţeazǎ curbele gradient

Așa cum s-a arǎtat mai sus gradientul total de presiune are trei
componente și anume: gradientul static, gradientul determinat de frecǎri și
gradientul determinat de acceleraţie.
Fiecare dintre aceste trei componente sunt influenţate de anumiţi
parametrii ce conduc la o deplasare a curbelor gradient fie spre presiuni
dinamice mai mici, fie mai mari sau chiar la deformarea curbelor gradient.
Parametrii care au o influenţǎ importantǎ asupra curbelor gradient
sunt: viscozitatea ţiţeiului(fig.12.4), fracţia de apǎ (fig.12.5), diametrul
interior al ţevilor de extracţie şi raţia gaze-lichid(fig.12.6 şi fig.12.7).
În tabelul 12.1 se prezintǎ parametrul, influenţa acestuia asupra
curbelor gradient și care componentǎ a gradientului total de presiune a fost
afectatǎ.
147
Tabelul 12.1 Parametrii care influenţeazǎ curbele gradient.
Parametrul Influenţa parametrului asupra Observaţii
curbelor gradient
pCE Presiunea
Pe mǎsurǎ ce viscozitatea
Adâncimea
Visozitatea ţiţeiului crește, gradientul

dinamicǎ a µt determinat de frecǎri crește.
ţiţeiului Prin urmare, presiunea
dinamicǎ de fund crește.
Fig.12.4 Influenţa visozitǎţii

dinamice a ţiţeiului asupra
curbelor gradient.
pCE Presiunea
Creșterea fracţiei de apǎ

conduce la creșterea
Adâncimea
densitǎţii medii a amestecului

Fracţia de Fracţia
de apă gaze-lichid și deci a
apǎ gradientului static.
În consecinţǎ presiunea
H dinamicǎ de fund crește.
Fig.12.5 Influenţa fracţiei de apǎ
asupra curbelor gradient.
pCE Presiunea Creșterea raţiei gaze-lichid,
conduce la scǎderea
densitǎţii amestecului bifazic
şi deci a gradientului static.
Adâncimea
Prin urmare, presiunea

dinamicǎ de fund scade.
Raţia gaze-
Raţia gaze-lichid Acest fenomen are loc pînǎ
ţiţei când gradientul determinat
de frecǎri și gradientul
determinat de acceleraţie
încep să crească semnificativ
H
din cauza creșterii excesive a
Fig.12.6 Influenţa raţiei-gaze raţiei gaze-lichid (a debitului
lichid asupra curbelor gradient. de gaze).
148
Creșterea diametrului
ţevilor de extracţie
determinǎ scǎderea
gradientului generat de
frecări și deci scǎderea
presiunii dinamice de fund.
pCE Presiunea
Creșterea diametrului
ţevilor face ca faza lichidă
să ocupe o suprafaţă din
ce în ce mai mare în
Adâncimea
Diametrul ţevilor secţiunea de curgere,

de extracţie
ceea ce determinǎ
scǎderea vitezei
ascensionale a acestei
faze. Ca urmare, gazele
ocupǎ o suprafaţǎ din ce
H
în ce mai micǎ în
secţiunea de curgere,
Fig.12.7 Influenţa diametrului ţevilor tinzând să se strecoare
de extracţie asupra curbelor prin lichid, fǎrǎ a-l antrena
Diametrul gradient. la suprafaţǎ. În aceste
ţevilor de condiţii sonda înceteazǎ
extracţie pCE Presiunea sǎ mai producǎ în erupţie
Diametrul ţevilor
naturalǎ.
de extracţie mic
și RGL mare Dacǎ se micșoreazǎ
diametrul ţevilor de
Adâncimea
Diametrul ţevilor extracţie viteza

de extracţie
ascensionalǎ a
amestecului bifazic crește,
ceea ce permite ca sonda
sǎ producǎ din nou în
erupţie naturalǎ.
H Creșterea exageratǎ a
Fig.12.8 Influenţa diametrului ţevilor gradientului determinat de
de extracţie și a raţiei gaze-lichid frecǎri și a celui determinat
asupra curbelor gradient. de accelaraţie în condiţiile
unui diametru al ţevilor mic
și a unui debit de gaze
prea mare conduce la
deformarea curbelor
gradient spre
suprafaţǎ(fig.12.8).
149
Care sunt parametrii care influenţeazǎ curbele gradient?
1. Din ce se compune gradientul total de presiune?

2. De cine este influenţat gradientul static?
3. Ce parametrii influenţeazǎ gradientul frecǎrilor, respectiv gradientul
acceleraţiei?
4. Cum se determinǎ curba gradient?
5. Cum influenţeazǎ procentul de impuritǎţi curbele gradient?
6. Cum influenţeazǎ raţia gaze-ţiţei curbele gradient?
7. Cum influenţeazǎ diametrul ţevilor curbele gradient?
8. Cum influenţeazǎ viscozitatea ţiţeiului curbele gradient?
9. Descrieţi structura bule?
10. Descrieţi structura spumǎ?
11. Descrieţi structura ceaţǎ?

12.1 De-a lungul ţevilor de extracţie structurile amestecului bifazic sunt: bule,
dopuri, spumǎ și ceaţǎ.
12.2 Pentru determinarea curbei gradient metodologia este urmǎtoarea: 1.se
pornește de la presiunea, "#$ din capul de erupţie considerându-se % intervale
de presiune egale; cǎderea de presiune pe fiecare interval fiind de exemplu,
∆" = 10 bar sau mai mică; 2.pentru fiecare interval de presiune considerat, se
calculeazǎ adâncimea ∆ℎ pe care se pierde presiunea, ∆"; 3. adâncimile, ∆ℎ
astfel rezultate se însumeazǎ, în final fiind necesar sǎ se îndeplineascǎ
urmǎtoarea condiţie ∑ ∆ℎ ≥ 5 ; 4. se reprezintǎ grafic variaţia presiunii în
funcţie de adâncime.
12.3 Gradienţii de presiune și deci și curbele gradient sunt influenţaţi de o serie
de parametrii dintre care cei mai importanţi sunt: viscozitatea lichidului, fracţia
de apǎ, diametrul ţevilor de extracţie şi raţia gaze-lichid.
150
Rezumat
În funcţie de presiunea de-a lungul ţevilor de extracţie în timpul ascensiunii
fluidelor bifazice aspectul curgerii acestor fluide se poate schimba. Dacǎ prin ţevi ar
curge numai ţiţei fǎrǎ apǎ și gaze, curgerea ar fi omogenǎ, iar variaţia presiunii
fluidelor de-a lungul ţevilor de extracţie ar fi o dreaptǎ.
În condiţiile în care presiunea de-a lungul ţevilor de extracţie este mai micǎ
decât presiunea de saturaţie, curgerea prin ţevile de extracţie devine bifazicǎ(lichid
și gaze). Amestecul bifazic este neomogen, având o serie de structuri care variazǎ
de-a lungul ţevilor de extracţie. Pentru vizualizarea și înţelegerea condiţiilor de
apariţie ale acestor structuri au fost realizate o serie de experimente în laborator
folosind apa și aerul. În urma experimentelor au fost identificate principalele
structuri ale amestecului bifazic de-a lungul ţevilor de extracţie și anume: bule,
dopuri, spumǎ și ceaţǎ.
Pentru determinarea curbelor de variaţie a presiunii fluidelor bifazice prin
ţevile de extracţie sau a curbelor gradient se utilizeazǎ una din teoriile de
ascensiune sau metodele de determinare a gradientului de presiune.
Gradientul de presiune reprezintă pierderea de presiune sau cǎderea de
presiune pe unitatea de lungime și se exprimǎ în bar sau Pascal/ m. Gradientul total
de presiune are trei componente: gradientul static, gradientul determinat de
frecări, gradientul determinat de acceleraţie. Fiecare dintre aceste trei componente
sunt influenţate de anumiţi parametrii ce conduc la o deplasare a curbelor gradient
fie spre presiuni dinamice mai mici, fie mai mari sau chiar la deformarea curbelor
gradient.
Gradienţii de presiune și deci și curbele gradient sunt influenţaţi de o serie
de parametrii dintre care cei mai importanţi sunt: viscozitatea ţiţeiului, fracţia de
apǎ, diametrul interior al ţevilor de extracţie şi raţia gaze-lichid.
! Bibliografie
1. Brill, J.P., Mukherjee, H.: Multiphase Flow in Wells, AIME-SPE, Texas 1999.
2. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale. Editura Universitǎţii Petro-
3. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Aplicaţii numerice în erupţia natural,a și erupţia
artificialǎ. Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2005.
4. Marcu, M.: Bazele optimizǎrii sistemelor de extracţie, Editura Universitǎţii Petro-
151
6. Mukherjee, H., Brill, J.P.: Pressure Drop Correlations for Inclined Two-Phase Flow, J.
Energy Resources Technology, Vol. (107)4, p.549-554, December, 1985.
7. Orkiszewski, J.: Predicting Two-Phase Pressure Drops in Vertical Pipes, J.P.T. Vol.
19(6), p.829-839, June 1967.
8. Petalas, N., Aziz, K.: A Mechanistic Model for Multiphase Flow in Pipes, J.C.P.T. Vol.
39, p.43-55, June, 2000.
9. Poettman n, F.H., Carpenter, P.G.: The Multiphase Flow of Gas, Oil, and Water
Through Vertical Flow Strings with Application to the Design of Gas-lift Installations,
Spring Meeting of the Mid-continent District, Division of Production, p.257-317,
Wichita, Kansas, March 1952.
11. Standing, M.B.: Volumetric and Phase Behaviour of Oil Field Hydrocarbon Systems,
SPE of AIME, 9th printing, Dallas, 1981.
12. Swamee, P.K., Jain, A.K.: Explicit equations for pipe-flow problems, Journal of the
Hydraulics Division, Vol. 102(5), p.657–664, 1976.
13. Zubir, M.A., Zainon, M.Z.: Two-Phase Flow Behaviour and Pattern in Vertical Pipes,
Journal of Applied Sciences, p.1491-1500, Vol. 11( 9), 2011
152
! 2 ore
13.Determinarea gradientului
de presiune în cazul ascensiunii
fluidelor bifazice prin ţevile de extracţie
13.2 Metoda Hagedorn-Brown
• diferenţa dintre metodele empirice și cele mecaniciste;
• principiile de utilizare a metodei Hagedorn-Brown de determinare a
gradientului de presiune.

" știi cum se clasificǎ metodele de determinare a gradientului de
presiune și care sunt caracteristicile acestora;
" știi sǎ utilizezi metoda Hagedorn-Brown în vederea determinǎrii
gradientului de presiune, respectiv a curbelor gradient.

Pentru determinarea gradientului de presiune în cazul ascensiunii
fluidelor bifazice prin ţevile de extracţie au fost elaborate o serie de metode
începând încǎ din anii'50. Aceste metode se bazeazǎ pe experimente
efectuate atât în laborator cât și în șantier.
De asemenea, unele dintre aceste metode se aplicǎ în cazul sondelor
verticale(metoda Hagedorn-Brown[5]), altele se aplicǎ în cazul sondelor
deviate(Mukherjee şi Brill[13]), altele sunt chiar valabile pentru orice
153
valoare a unghiului de devire al sondei, (metoda Beggs-Brill[
Brill[2], metoda
Gomez, ș.a[4]).
Metodele de determinare a gradientului de presiune în funcţie de
modul de stabilire a relaţiilor de calcul se împart în douǎǎ mari categorii și
anume:metode mecaniciste și metode empirice. Înn figurile de mai jos se
prezintǎǎ câteva caracteristici ale acestor metode.
• folosesc atât legile fizicii cât și relaţii

empirice pentru modelarea fenomenelor
și prevederea mecanismelor de curgere
ale fluidelor bifazice prin ţevile de
extracţie;
Metodele • se bazeaza pe utilizarea unei baze de
date extinse, datele provenind atât din
mecaniciste experimente în laborator cât și în șantier;
• dintre metodele mecaniciste se
menţioneaz : metoda Ansari ș.a[1],
menţionează:
metoda Hasan şi Kabir[6],
Kabir[ ], metoda Petals
şi Aziz[15],
Aziz[ metoda Kaya, Sarica şi
Brill[
Brill[8].
Fig.13.1 Caracteristicile metodelor mecaniciste.
• folosesc un set de relaţii empirice, unele

din acestea rezultând din prelucrarea unor
date experimentale;
• folosesc o bază de date restrânsă;
• se împart în mai multe categorii:
• I-- consideră amestecul bifazic omogen(nu nu
considerǎ nici fenomenul de alunecare și nici
Metodele regimurile de curgere):
curgere : metoda Poettman
empirice Carpenter[
Carpenter[16], etc;
• II-
II consideră fenomenul de alunecare dar nu n
consider regimurile de curgere: metoda
consideră
Hagedorn Brown[5];
Hagedorn-
• III-
III ţin seama de fenomenul de alunecare şi
de structurile amestecului bifazic de-a
de a lungul
ţevilor de extracţie: metodele
Orkiszewski[
Orkiszewski[14], Beggs şi Brill[2],
], Mukherjee
şi Brill[13]
Brill[ .
Fig.13.2 Caracteristicile și clasificarea metodelor empirice.

mpirice.
154
13.2 Metoda Hagedorn -Brown
de determinare a gradientului de presiune
Metoda Hagedorn-Brown de determinare a gradientului de presiune
face parte din categoria metodelor empirice care nu ţin seama de structurile
amestecului bifazic de-a lungul ţevilor de extracţie, însǎ considerǎ
fenomenul de alunecare.
De-a lungul timpului aceastǎ metodǎ a fost studiatǎ și modificatǎ
pentru a ţine seama și de structurile amestecului bifazic. Prin urmare, în
literatura de specialitate existǎ douǎ metode Hagedorn-Brown- cea
originalǎ și cea modificatǎ.
S-a constatat cǎ metoda originalǎ Hagedorn-Brown este potrivitǎ
numai pentru curgerea dopuri[3]. Pentru celelate structuri ale amestecului
bifazic au fost propuse criterii de determinare ale acestora, precum și relaţii
specifice pentru determinarea fracţiei de lichid, !" . În acest mod metoda
Hagedorn-Brown modificatǎ a putut fi încadratǎ în categoria metodelor
empirice care ţin seama de fenomenul de alunecare și de structurile
amestecului bifazic de-a lungul ţevilor de extracţie.
Pentru utilizarea metodei Hagedorn-Brown în vederea determinǎrii
gradientului de presiune se poate proceda în douǎ moduri și anume: fie se
stabilesc intervalele de presiune egale, fie se considerǎ intervalele de
adâncime egale. În continuare se va prezenta primul mod în care este
necesar sǎ se stabileascǎ intervalele de presiune egale pornind de la
presiunea din capul de erupţie. Pe fiecare interval de presiune se determinǎ
cu ajutorul metodei originale Hagedorn-Brown distanţa, ∆ℎ pe care se
pierde presiunea, ∆' . Înainte de a aplica efectiv metoda Hagedorn- Brown
este necesar sǎ se determine o serie de parametrii preliminari prezentaţi în
tabelul 13.1.
Tabelul 13.1 Relaţiile de calcul ale parametrilor preliminari.
Parametrii și unitǎţile de
Relaţiile de calcul
mǎsurǎ
()* −raţia gaze-lichid sm3/m3 -. (13.1)
()* =
-"
(/ − raţia de apǎ -/ 1 (13.2)
(/ = =
-0 21 − 14
()5 −raţia gaze-ţiţei sm3/m3 ()5 = ()*21 + (/ 4 (13.3)
155
78 − temperatura medie, oC 79 + 7: (13.4)
78 =
58 − temperatura medie, K 2
58 = 78 + 273,15 (13.5)
'8 −presiunea medie pe ' !" + ' (13.6)

'8 = +1
intervalul de presiune 2
considerat, bara
(9 − raţia de soluţie, sm3/m3 (9 = 0,137 ∙ %&. ∙ (13.7)
"
2",()*!",)++∙,-.4 /,13
10 ,-.
''8 45 0 4 7
102/,/0112",)31∙"/ 6
80 − factorul de volum al 80 = 0,9759 + 1,20 ∙ 10!+ [5,679 ∙ (9 ∙ (13.8)

ţiteiului %&. /,>
< = +1,2521,8 ∙ 78 + 324]",0
%&0
A"8 − tensiunea superficialǎ (/ ∙ %/ ∙ A/ + 80 ∙ %0 ∙ A0 (13.9)

A"8 =
medie (/ ∙ %/ + 80 %0
%"8 − densitatea medie a 80 ∙ %0 +(/ ∙ %/ (13.10)

%"8 =
lichidului , kg/m3 (/ + 80
B"8 − viscozitatea medie a B0 %0 80 + B/ (/ %/ (13.11)

B"8 =
lichidului, Pa.s (/ %/ + %0 80
'CD& , 5CD& − presiunea, 'CD& = 49,37 − 4,67 ∙ %&. (13.12)

respectiv temperatura 5CD& = 97 + 171,5 ∙ %&.
pseudocriticǎ, bara,K
'C& − presiunea pseudoredusǎ '8 58 (13.13)
'C& = ; 5C& =
'CD& 5CD&
5C& − temperatura
pseudoredusǎ 20 < 'C& < 3 și 1,3 < 5C& < 1,94
J8 − factorul de J8 = 1 − 10!0 K0,76 ∙ 5C&

3
− 9,36 ∙ 5C& (13.14)
compresibilitate al gazelor + 13LK8 − 'C& L'C&
%.8 − densitatea medie a '8 ∙ 59 (13.15)

%.8 = %&. ∙ %/M&
gazelor, kg/m3 '9 ∙ 58 ∙ J8
'9 = 1 bar, iar 59 = 288,15 K.
156
Se precizeazǎ faptul cǎ pentru raţia de soluţie și factorul de volum s-
au folosit relaţiile lui Standing[18], pentru determinarea factorului de
compresibilitate a gazelor s-a utilizat relaţia lui Istomin[7], iar pentru
factorul de frecare bifazic relaţia Swamee-Jain[19]. De asemenea, pentru
densitatea medie, respectiv viscozitatea medie a lichidului și pentru
tensiunea superficialǎ medie s-au utilizat relaţiile propuse de
Economides[3] în scopul determinǎrii acestor parametrii la presiunea medie
pe interval și temperatura medie.

Câte categorii de metode empirice cunoașteţi și care sunt acelea?
În tabelul 13.2 se prezintǎ relaţiile de calcul propuse de Hagedorn și

Brown pentru determinarea gradientului de presiune.
Tabelul 13.2 Relaţiile de calcul pentru determinarea gradientului de presiune- metoda
originalǎ Hagedorn-Brown.
Parametrii și unitǎtile de Relaţiile de calcul
mǎsurǎ
R − greutatea unui m3 de R = %0 S + ()5%&. %/M& S + (/ %/ S (13.16)
ţiţei mort împreunǎ cu apa
și gazele care îl însoţesc, N
T9. − viteza superficialǎ a T9. = (13.17)
gazelor, m/s (
4 ∙ -" U()* − 1 +9( V ' 5
/ 9 8
= < J =
86400 ∙ W ∙ X 0 59 '8 8
T9" − viteza superficialǎ a (13.18)

lichidului, m/s 4 ∙ -" 80 + 8/ (/
T9" = 0
< =
86400 ∙ W ∙ X 1 + (/
Y"Z − coeficientul de vitezǎ \ %"8 (13.19)

al lichidului Y"Z = T9" [
SA"8
Y.Z − coeficientul de vitezǎ \ %"8 (13.20)

al gazelor Y.Z = T9. [
SA"8
Y] − coeficientul de %"8 (13.21)
diametru Y] = X [
SA"8
157
Y" − coeficientul de \ % (13.22)
"8
viscozitate Y" = B"8 [
S ∙ A"8 3
^Y" − grup adimensional ^Y" = expb−4,89500c (13.23)

−1,07705
c ln2Y" 4 − 0,80822[ln2Y" 4]0 −
g
0,15970[ln2Y" 4]3 − 0,01019[ln2Y" 4]+ }
h − grup adimensional Y"Z '8 /," ^Y" (13.24)
h = /,>(> ∙ < = ∙
Y.Z '9 Y]
∗ )
h = 10 h
jk
−grup adimensional !" (13.25)
l = expb−3,6372 + 0,881 ∙ ln2h ∗ 4c
m
−0,1335[ln2h ∗ 4]0
+0,018534[ln2h ∗ 4]3
c−0,001066[ln2h ∗ 4]+ }
n∗ −grup adimensional Y.Z ∙ Y"/,31 (13.26)
∗
n =
Y]0,"+
m − grup adimensional m = 1 + expb6,6598 + 8,8173c ∙ ln2n∗ 4 (13.27)
+3,7693[ln2n∗ 4]0 +
0,5359[ln2n∗ 4]3}
Rep − numǎrul Reynods -" R (13.28)

Rep = 0,149 ∙ 10!0
bifazic X∙
j
B"8k ∙
2"!j 4
B. k
λ −factorul de frecare 1 (13.29)
λ=
u 21,25
1,14 − 2 log t + /,* v
X Rep
%8 − densitatea medie a %8 = %"8 !" + %.8 21 − !" 4 (13.30)
amestecului gaze-lichid
∆C
− gradientul de presiune ∆' x-" 0 R0 (13.31)
∆w = %8 S +
∆ℎ 9 ∙ 10"/ ∙ X > ∙ %8 S
0
∆2T8 /2S4
+ %8 S
∆ℎ
0
∆ℎ − distanţa pe care se T8 (13.32)
∆' − %8 S ∙ ∆ <2S =
pierde presiunea ∆' = ' −
∆ℎ =
' !" x- 0 R0
%8 S +
9 ∙ 10"/ ∙ X > ∙ %8 S
Când se neglijeazǎ gradientul determinat
de acceleraţie:
∆' (13.33)
∆ℎ =
x- 0 R0
%8 S +
9 ∙ 10"/ ∙ X > ∙ %8 S
158
În relaţiile din tabelele 13.1 și 13.2:
%8 reprezintǎ densitatea medie a amestecului bifazic, kg/m3;
S −acceleraţia graviatţionalǎ, m/s2;
-" , -S , -0 , -/ −debitul de lichid, respectiv de gaze, respectiv de ţiţei,
respectiv de apǎ, m3/zi;
1 −impuritǎţile;
B0 , B/ , B. −viscozitatea ţiţeiului, respectiv a apei, respectiv a
gazelor, Pa.s;
%0 , %/ − densitatea ţiţeiului, respectiv a apei, kg/m3;
%&. , %/M& − densitatea relativǎ a gazelor; densitatea aerului , %/M& =
1,226 kg/m3;
A0 , A/ −tensiunea superficialǎ a ţiţeiului, respectiv a apei, N/m
8/ −factorul de volum al apei, 8/ = 1;
X −diametrul interior al ţevilor de extracţie, m;
79 , 7: −temperatura de suprafaţǎ, respectiv temperatura de fund, oC
T8 −viteza amestecului lichid -gaze, m/s;
!" − fracţia de lichid considerând fenomenul de alunecare.
Cum se utilizeazǎ
metoda Hagedorn-Brown pentru determinarea
gradientului de presiune?
$Exerciţiul 13.1
La o sondǎ exploatatǎ prin eruptie naturalǎ se cunosc urmǎtoarele date:
! =2800m, -" =50m3/zi 'z{ =23 bar; |} =0,127m; XM =0,073 m; X} =0,0635 m;
(/ =1; ()5 =400sm3/m3; '8 =29 bara, %0 =830kg/m3; %/ = 1050 kg/m3;
%&. =0,6; %/M& =1,226 kg/m3; 78 =62oC; A0 = 17 ∙ 10!3 N/m; A/ = 66 ∙ 10!3 N/m;
%0 =830 kg/m3; %/ =1050 kg/m3 B. =0,02cP; B0 = 2 ∙ 10!3 Pa.s; B/ = 1 ∙ 10!3
Pa.s .
Se cere sǎ se determine parametrii preliminari prezentaţi în tabelul 13.1
pentru presiunea medie '8 =29 bara .
159
% EXEMPLUL 13.1 Determinarea gradientului de presiune cu metoda Hagedorn-
Brown
! =2800m, -" =50m3/zi 'z{ =23 bar; |} =0,127m; XM =0,073 m; X} =0,0635 m;
(/ =1 ()5 =400 sm3/m3; ()* =200 sm3/m3 '8 =29 bara, %0 = 830 kg/m3; %/ =
1050 kg/m3; %&. =0,6 ; %/M& =1,226 kg/m3; 78 =62oC; (9 =12,79 sm3/m3;
80 =1,06; A"8 = 44 ∙ 10!3 N/m; %"8 =936,66 kg/m3; B. =0,02cP B"8 = 1,457 ∙
10!3 Pa.s; J8 = 0,959;; %.8 =19,12 kg/m3.
Se cere sǎ se determine gradientul de presiune și distanţa ∆ℎ în condiţiile
neglijǎrii gradientului generat de acceleraţie, prin metoda Hagedorn-Brown pentru
intervalul de presiune 23bar-33 bar.
Soluţie
Pentru determinarea gradientului de presiune cu ajutorul metodei
Hagedorn-Brown se procedeazǎ astfel:
• se determinǎ greutatea unui m3 de ţiţei mort împreunǎ cu apa și gazele
care îl însoţesc, R cu relaţia(13.16):
R = %0 S + ()5%&. %/M& S + (/ %/ S
= 830 ∙ 9,81 + 400 ∙ 0,6 ∙ 1.226 ∙ 9,81 + 1 ∙ 1050 ∙ 9,81 = 2,133 ∙ 10+ N
• se determinǎ viteza superficialǎ a gazelor, T9. cu relaţia(13.17):
(
4 ∙ -" U()* − 1 +9( V ' 5
/ 9 8
T9. = < J ==
86400 ∙ W ∙ X0 59 '8 8
~Ÿ,ÄÅ
+∙>/U0//! V "∙33>,">
~Ç~
= 1)+//∙É∙2/,/)3>4Ÿ U011,">∙0* 0,959V =1,361 m/s
• se determinǎ viteza superficialǎ a lichidului, T9" cu relaţia(13.18):

k 4∙Ñ Ü. 2Üá àá +∙>/ ",/)32"∙"
T9" = 86400∙Ö∙] 2U V = 86400∙Ö∙2/,/)3>42 U V=0,188 m/s
12àá 12"
• se determinǎ coeficientul de vitezǎ al lichidului, Y"Z coeficientul de

vitezǎ al gazelor, Y.Z , coeficientul de diametru Y] , coeficientul de
viscozitate, Y" cu relaţiile(13.19)-(13.22):
\ , \ *3),)) \ ,
Y"Z = T9" â.äk6 = 0,188â*,1"∙++∙"/45 =1,288; Y.Z = T9. â.äk6 =
k6 k6
\ *3),)) , *3),))
1,361 â*,1"∙++∙"/45 =9,301; Y] = X} â.äk6 = 0,0635 â*,1"∙++∙"/45 =29,091
k6
\ , \ *3),))
Y" = B"8 â.äk6 = 1,457 ∙ 10!3 â*,1"∙++∙"/45 =4,868∙ 10!3
k6
jk
• se determinǎ grupurile adimensionale ^Y" , h, , n∗ , m cu relaţiile
l
(13.23)-(13.27):
^Y" = expb−4,89500 − 1,07705 ln2Y" 4 − 0,80822[ln2Y" 4]0 c

c−0,15970[ln2Y" 4]3 − 0,01019[ln2Y" 4]4 }=
160
= expb−4,89500 − 1,07705 ln 4,868 ∙ 10!3 4 − 0,80822[ln 4,868 ∙ 10!3 4]0 c
c−0,15970[ln24,868 ∙ 10!3 4]3 − 0,01019[ln 4,868 ∙ 10!3 4]4 } =2,119∙ 10!3
ãkå C /," zãk ",011 0* /," 0,""*∙"/45
h= é,èÄè ∙ U C6V ∙ = *,3/"é,èÄè ∙ U " V ∙ =3,644∙ 10!>
ãçå ê ãë 0*,/*"
h ∗ = 10 h = 3,644 ∙ 10!> ∙ 10) = 36,44
)
!"
= expb−3,6372 + 0,8813 ∙ ln2h ∗ 4 − 0,1335[ln2h ∗ 4]0 c
m
c+0,018534[ln2h ∗ 4]3 − 0,001066[ln2h ∗ 4]+ }
= expb−3,6372 + 0,8813 ∙ ln236,444 − 0,1335[ln236,444]0 c
c+0,018534[ln236,444]3 − 0,001066[ln2 36,444]+ }=0,221
ãçå ∙ãké,5í *,3/"∙2+,1)1∙"/45 4é,5í

n∗ = = =8,593∙ 10!+
ãëŸ,~\ 0*,/*"Ÿ,~\
50 ∙ 2,133 ∙ 10+
= 0,149 ∙ 10!0 = 3,259 ∙ 101
0,0635 ∙ 1,45/,00" ∙ 0,022"!/,00"4
m = 1 + expb6,6598 + 8,8173 ∙ ln2n∗ 4 + 3,7693[ln2n∗ 4]0 c
c+0,5359[ln2n∗ 4]3 } =
= 1 + expb6,6598 + 8,8173 ∙ ln28,593 ∙ 10!+ 4 + 3,7693[ln28,593 ∙ 10!+ 4]0 c
c+0,5359[ln28,593 ∙ 10!+ 4]3 }=1
j
Prin urmare, fracţia de lichid, !" este: !" = lk m = 0,221 ∙ 1 = 0,221
• se determinǎ numǎrul Reynods bifazic, Rep cu relaţia213.284:
-" R
Rep = 0,149 ∙ 10!0 j 2"!j 4
X∙ ∙ B. k B"8k
• se determinǎ factorul de frecare, λ cu relaţia213.294:
" "
λ= = =0,02
¢ Ÿ~,Ÿè Ÿ~,Ÿè
","+!0 ü†°t 2 é,Å v ","+!0 ü†°t"/45 2 é,Å v
ë £§ 5,ŸèÅ∙~éí
•
• se determinǎ densitatea medie a amestecului gaze-lichid, %8 cu

relaţia(13.30):
%8 = %"8 !" + %.8 21 − !" 4 =
= 936,66 ∙ 0,221 + 19,1221 − 0,2214 = 221,634 kg/m3
∆C
• se determinǎ gradientul de presiune, ∆w în condiţiile în care se
neglijeazǎ gradientul din cauza acceleraţiei cu relaţia(13.31):
∆' x-" 0 R0
= %8 S + =
∆ℎ 9 ∙ 10"/ ∙ X > ∙ %8 S
Ÿ
/,/0∙>/Ÿ K0,"33∙"/\ L
2221,634 ∙ 9,81 + *∙"/~é ∙2/,/)3>4è ∙00",)3+∙*,1"4/10> =0,023 bar/m
• distanţa pe care se pierde presiunea ∆' = 23 − 33 = 10 bar este:

∆C "/∙"/è
∆ℎ = ß®Ÿ ©Ÿ
= Ÿ =437,7 m
,6 .2 é,éŸ∙èéŸ KŸ,~55∙~é\L
Å∙~é~é ∙ëè ∙™ 6 ç 00",)3+∙*,1"2Å∙~é~é ∙2é,é´5è4è∙ŸŸ~,´5\∙Å,í~
161
1. Ce metode mecaniciste de determinare a gradientului de presiune

cunoașteţi și prin ce se caracterizeazǎ acestea?
2. Prin ce se deosebesc metodele de determinare a gradientului de presiune
empirice de cele mecaniciste?
3. Metoda Hagedorn-Brown de determinare a gradientului de presiune în ce
conditii se utilizeazǎ și cum a fost modificatǎ, astfel încât sǎ fie încadratǎ în
categoria metodelor empirice care ţin seama de fenomenul de alunecare și
de regimurile de curgere ?
4. Care este diferenţa intre RGL și RGT și ce reprezintǎ ?
5. Ce reprezintǎ M?
6. Ce reprezintǎ Y"Z , Y.Z , Y] și de ce parametrii depind?

13.1 Metodele empirice de determinare a gradientului de presiune se împart în
trei categorii: 1. cele care nu considerǎ nici fenomenul de alunecare și nici
regimurile de curgere(metoda Poettman Carpenter) 2;. cele care consideră
fenomenul de alunecare dar nu iau în considerare regimul de curgere( metoda
Hagedorn- Brown); 3. cele care ţin seama de fenomenul de alunecare şi de
structurile amestecului bifazic de-a lungul ţevilor de extracţie(metodele
Orkiszewski, Beggs şi Brill, Mukherjee şi Brill).
13.2 Pentru utilizarea metodei Hagedorn-Brown în vederea determinǎrii
gradientului de presiune se poate proceda în douǎ moduri și anume: fie se
stabilesc intervalele de presiune egale, fie se considerǎ intervalele de adâncime
egale. Atunci când se considerǎ primul mod se stabilesc intervalele de presiune egale
pornind de la presiunea din capul de erupţie și pe fiecare interval se determinǎ
distanţa, ∆ℎ pe care se pierde presiunea, ∆'.
Rezumat
Pentru determinarea gradientului de presiune în cazul ascensiunii fluidelor
bifazice prin ţevile de extracţie au fost elaborate o serie de metode începând încǎ
din anii'50. Aceste metode se bazeazǎ pe experimente efectuate atât în laborator
cât și în șantier.
Metodele de determinare a gradientului de presiune sunt de douǎ categorii:
empirice și mecaniciste. De asemenea, au fost elaborate metode de determinare a
gradientului de presiune în funcţie de profilulul sondei.
Metoda Hagedorn-Brown este una dintre cele mai simple metode empirice
de determinare a gradientului de presiune. Aceasta a fost modificatǎ în timp ca sǎ
ţinǎ seama și de structurile amestecului bifazic de-a lungul ţevilor de extracţie.
162
! Bibliografie
1. Ansari, A.M., et al.: A Comprehensive Mechanistic Model for Upward Two-

Phase Flow in Wellbores, S.P.E. Production & Facilities, p.143-152, May 1994.
2. Brill, J.P., Beggs, H.D.: Two -Phase Flow in Pipes, University of Tulsa,
Oklahoma 1991.
3. Economides, M.J., Hill, D.A., Ehlig-Economides, C.: Petroleum Production
Systems. Prentice Hall PTR, New Jersey, 1994.
4. Gomez, L.E., et al.: Unified Mechanistic Model for Steady-State Two-Phase
Flow: Horizontal to Vertical Upward Flow, SPE Journal, Vol. 5, p.339-350,
September, 2000.
5. Hagedorn, A.R., Brown, K.E.: Experimental Study of Pressure Gradients
Occuring During Continuous Two-Phase Flow in Small Diameter Vertical
Conduits, J.P.T., Trans AIME, Vol. 234,1965.
6. Hasan, R.A., Kabir, C.S.: A Study of Multiphase Flow Behaviour in Vertical
Wells, SPE Production Engineering, Vol. 3(2), p.263-273, May, 1988.
7. Iurcik, A.M., Istomin,.A. Z.: Calcule în extracţia ţiţeiului(traducere din limba
rusǎ), Editura Tehnicǎ, București, 1982.
8. Kaya, A.S., Sarica, C., Brill, J.P.: Comprehensive Mechanistic Modeling of Two-
Phase Flow in Deviated Wells, paper SPE 56522, Annual Technical
Conference and Exhibition, Houston October 1999.
9. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale. Editura Universitǎţii
10. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Aplicaţii numerice în erupţia natural,a și
erupţia artificialǎ. Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2005.
11. Marcu, M.: Bazele optimizǎrii sistemelor de extracţie, Editura Universitǎţii
12. Marcu, M.: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești,
2018.
13. Mukherjee, H., Brill, J.P.: Pressure Drop Correlations for Inclined Two-Phase
Flow, J. Energy Resources Technology, Vol. (107)4, p.549-554, December,
1985.
14. Orkiszewski, J.: Predicting Two-Phase Pressure Drops in Vertical Pipes, J.P.T.
Vol. 19(6), p.829-839, June 1967.
15. Petalas, N., Aziz, K.: A Mechanistic Model for Multiphase Flow in Pipes,
J.C.P.T. Vol. 39, p.43-55, June, 2000.
16. Poettman n, F.H., Carpenter, P.G.: The Multiphase Flow of Gas, Oil, and
Water Through Vertical Flow Strings with Application to the Design of Gas-lift
Installations, Spring Meeting of the Mid-continent District, Division of
Production, p.257-317, Wichita, Kansas, March 1952.
163
17. Popescu, C., Coloja, M.P.: Extracţia petrolului și gazelor asociate, vol.1,
Editura Tehnicǎ, București, 1993.
18. Standing, M.B.: Volumetric and Phase Behaviour of Oil Field Hydrocarbon
Systems, SPE of AIME, 9th printing, Dallas, 1981.
19. Swamee, P.K., Jain, A.K.: Explicit equations for pipe-flow problems, Journal of
the Hydraulics Division, Vol. 102(5), p.657–664, 1976.
164
! 2 ore
14. Analiza nodalǎ

14.2 Curbele OPR
14.2 Analiza nodalǎ
• ce reprezintǎ analiza nodalǎ și cum se realizeazǎ;
• ce reprezintǎ curbele OPR;
• ce reprezintǎ punctul de funcţionare;

" sǎ realizezi analiza nodalǎ în vederea optimizǎrii parametrilor de
funcţionare ai sondei în erupţie naturalǎ;
" determini curbele OPR în cazul sondei în erupţie naturalǎ;
" determini coordonatele punctului de funcţionare;
" determini condiţiile în care o sondǎ în erupţie naturalǎ înceteazǎ
sǎ mai producǎ.

Conceptul de analizǎ nodalǎ a apǎrut în industria petrolierǎ în 1979;
acesta fiind preluat din domeniul circuitelor electrice[1][2].
Analiza nodalǎ este utilizatǎ pentru evaluarea performanţelor unui
sistem de producţie, în vederea optimizǎrii parametrilor de funcţionare ai
sistemului de producţie în ansamblu, precum și ai fiecǎrei componente a
sistemului.
165
Pentru a aplica analiza nodalǎ în cazul evaluǎrii parametrilor de
funcţionare ai unui sistem de producţie petrolierǎ, este necesar sǎ se
stabileascǎ componentele sistemului de producţie și sǎ se evalueze
performanţele fiecǎrei componente.
În cazul unei sonde în erupţie naturalǎ sistemul de producţie are
urmǎtoarele componente principale: zǎcǎmântul, coloana de exploatare
perforatǎ sau gaura de sondǎ fǎrǎ coloana de exploatare, filtrul, garnitura de
ţevi de extracţie în care sunt intercalate duze, valve nipluri etc, capul de
erupţie conducta de amestec și separatorul. Pentru ca sonda, respectiv
sistemul să funcţioneze este necesar ca performanţele tuturor acestor
componente să fie astfel încât să permită funcţionarea sistemului.
Analiza funcţionǎrii sistemului se face în diferite puncte alese în
sistem denumite noduri. În cazul sondei în erupţie naturalǎ de cele mai
multe ori nodul se alege la media perforaturilor sau la capul de erupţie. În
acest mod sistemul se împarte în douǎ pǎrţi și anume partea din amonte de
nod și partea din aval de nod. Dupǎ alegerea poziţiei nodului se evalueazǎ
performanţele fiecǎrei pǎrţi în parte, iar în final se determinǎ parametrii de
funcţionare ai sistemului în nod(presiune, debit de lichid).
14.2 Curbele OPR

Curbele de comportare ale echipamentului sau curbele OPR.(Outflow
Performance Relationships)[2][3]caracterizeazǎ curgerea fluidelor în aval
de nod. În cazul în care nodul este ales la media perforaturilor, iar sistemul
de producţie este format din: zǎcǎmânt, garnitura de ţevi de extracţie și
capul de erupţie, atunci curbele OPR caracterizeazǎ curgerea fluidelor prin
ţevile de extracţie.
În acest caz pentru determinarea curbelor OPR se procedeazǎ astfel:
• se considerǎ cel puţin trei valori pentru debitul de lichid,
!"# , !"% , !"' și o valoare a presiunii în capul de erupţie, )*+ .
• se determinǎ un numǎr de curbe gradient pornind de la
presiunea din capul de erupţie corespunzǎtoare celor valorilor
debitelor de lichid considerate(fig.14.1). Pentru trasarea
curbelor gradient se utilizeazǎ o teorie de ascensiune.
• din diagrama curbelor gradient(fig.14.1) se determinǎ
presiunile dinamice de fund corespunzǎtoare debitelor de
lichid alese, ),# , ),% , ),' , în condiţiile unei anumite valori a
presiunii din capul de erupţie, )*+ .
166
pCE
0
QL1 QL2 QL3
H
pd1 pd2 pd3
Fig.14.1 Curbele gradient corespunzǎtoare debitelor de lichid alese.
Din figura 14.1 rezultǎ perechile de valori: (),# , !"# ),

(),% , !"% ), (),' , !"' ).
• se reprezintǎ grafic pe o diagramǎ presiune= f(debit) perechile
de valori de mai sus, rezultând curba OPR corespunzǎtoare
presiunii din capul de erupţie, )*+ (fig.14.2).
pd3
Presiunea
dinamică
pd2
pd1
QL1 QL2 QL3

Debitul de lichid
Fig.14.2 Curba OPR.

Ce reprezintǎ curba OPR și ce caracterizeazǎ aceasta?
167
$ EXEMPLUL 14.1 Determinarea curbelor OPR.
adâncimea sondei, / =2000m, presiunea în capul de erupţie, )*+ =23 bar;
diametrul interior al coloanei de exploatare, 12 =0,127m; diametrul exterior al
ţevilor, 34 =0,073 m; diametrul interior al ţevilor, 32 =0,0635 m; raţia de apǎ
56 =1; raţia gaze-ţiţei, 578 =400 sm3/m3; raţia gaze-lichid, 579 =200 sm3/m3 ;
densitatea ţiţeiului, :; = 830 kg/m3; densitatea apei de zǎcǎmânt, :6 = 1050
kg/m3; densitatea relativǎ a gazelor, :<= =0,6; densitatea aerului, :64< =1,226
kg/m3; viscozitatea dinamicǎ a gazelor, >= =0,02cP; viscozitatea dinamicǎ a
apei, >6 =1cP; viscozitatea dinamicǎ a ţiţeiului, >; =2cP; temperatura la
suprafaţǎ, ? =20oC; impuritǎţile, ! =50%; tensiunea superficialǎ medie a
lichidului, ""# = 44 ∙ 10(' N/m. Nodul se considerǎ la media perforaturilor.
Se cere sǎ se determine curba OPR în condiţiile date.
Soluţie
Pentru determinarea curbei OPR conform metodologiei de la paragraful 14.2 se
procedeazǎ astfel:
• Se considerǎ urmǎtoarele debite de lichid: !"# =5 m3/zi, !"% =20m3/zi;
!"' =30m3/zi; !") =40m3/zi; !"* =50m3/zi; !"+ =60m3/zi; !"- =70m3/zi.
• Se traseazǎ curbele gradient considerând o teorie de ascensiune(în acest caz
Hagedorn-Brown) pentru debitele de lichid considerate mai sus și presiunea
în capul de erupţie, )*+ =23 bar. Rezultatele calculelor sunt prezentate în
tabelul 14.1 și figura 14.3.
Tabelul 14.1. Rezultatele calculelor pentru determinarea curbelor gradient.
3 3 3 3
p, QL1=5 m /zi QL2=20 m /zi QL3=30 m /zi QL4=40 m /zi
bar Δh,m ΣΔh,m Δh,m ΣΔh,m Δh,m ΣΔh,m Δh,m ΣΔh,m
23 0 0 0 0 0 0 0 0
33 749,83 749,83 577,79 577,79 530,8 530,8 496,34 496,34
43 658,11 1407,94 515,47 1093,26 476,41 1007,21 447,89 944,23
53 593,21 2001,15 470,51 1563,77 436,79 1444 412,25 1356,48
63 435,71 1999,48 405,92 1849,92 384,3 1740,78
73 407,55 2407,03 380,82 2230,74 361,44 2102,22
continuarea tabelului 14.1
3 3 3
p, QL5=50 m /zi QL6=60 m /zi QL7=70 m /zi
bar Δh,m ΣΔh,m Δh,m ΣΔh,m Δh,m ΣΔh,m
23 0 0 0 0 0 0
33 468,14 468,14 443,66 443,66 421,68 421,68
43 424,67 892,81 404,57 848,23 386,55 808,23
53 392,34 1285,15 375,17 1223,4 359,78 1168,01
63 366,8 1651,95 351,74 1575,14 338,27 1506,28
73 345,8 1997,75 332,36 1907,5 320,37 1826,65
83 328,07 2325,82 315,93 2223,43 305,11 2131,76
168
Presiunea, bar
15 20 25 30 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80
0
100
200
300
400
500
600
Adâncimea, m
700
800
900
1000
1100
1200
1300
1400
1500
1600
1700
1800
1900
2000
QL1=5 m3/zi QL2=20m3/zi QL3=30 m3/zi QL4=40m3/zi

QL5=50m3/zi QL6=60m3/zi QL7=70m3/zi
Fig.14.3 Curbele gradient pentru cele șapte valori ale debitului de lichid.
• Din figura 14.3 se citesc presiunile dinamice corespunzǎtoare valorilor

debitului de lichid considerate, acestea fiind prezentate în tabelul 14.2.
Tabelul 14.2 Valorile presiunii dinamice pentru valorile considerate ale debitului.
QL, m3/zi 5 20 30 40 50 60 70
pd, bar 52,8 63 66,7 70 73 75,7 78,5
• Se traseazǎ curba OPR pe baza perechilor de valori presiune dinamicǎ- debit de lichid
din tabelul 14.2 (fig.14.4)
90
Presiunea dinamica de fund, bar
80
70
60
50
40
30
20
10
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80
Debitul de lichid, m3 /zi
Fig.14.4 Curba OPR pentru presiunea în capul de erupţie, pCE=23 bar.
169
14.3 Analiza nodala
Așa cum s-a arǎtat în cadrul primului paragraf analiza nodalǎ sau
corelaţia de funcţionare strat- sondǎ se utilizeazǎ în scopul evaluǎrii
performanţelor unui sistem de producţie, permiţând și evaluarea fiecǎrei
componente a sistemului, precum și optimizarea parametrilor acelui sistem.
De asemenea, analiza nodalǎ presupune într-o primǎ etapǎ
identificarea componentelor sistemlui și alegerea unui punct unic numit
nod în sistem în vederea împǎrţirii sistemului în douǎ pǎrţi(partea din
amonte de nod și partea din aval de nod).
În cazul unei sonde în erupţie naturalǎ partea din amonte de nod care
cuprinde toate elementele dintre nod și conturul zǎcǎmântului este formatǎ
din zǎcǎmânt, coloana de exploatare, perforaturi, filtru(dacǎ sonda este
completatǎ cu coloanǎ de exploatare și filtru) , iar partea din aval de nod
cuprinde toate elementele dintre nod și separator(garnitura de ţevi de
extracţie în care sunt intercalate duze, valve, nipluri, capul de erupţie,
conducta de amestec, separatorul)(fig.14.5a).
pc Curba IPR
Curba OPR
Presiunea
pd Punctul de funcţionare
0
0 QL Qmax
Debitul
a b.
Fig.14.5 a. Poziţiile nodului în sistemul de extracţie; b. analiza nodalǎ.
Așa cum se observǎ din figura 14.5a presiunea de zǎcǎmânt, )5 și

presiunea din separator, ) 46 reprezintǎ condiţiile la limitǎ ale sistemului
care nu depind de debitul de lichid.
Pentru determinarea performanţelor pǎrţii din amonte de nod se
traseazǎ curba IPR, iar pentru determinarea performanţelor pǎrţii din
170
amonte de nod se traseazǎ curba OPR. Cele douǎ curbe (IPR și OPR) se
traseazǎ pe aceiași diagramǎ. Acestea, dacǎ sonda funcţioneazǎ, se vor
intersecta în punctul de funcţionare (operating point)[1][2][3] ale cǎrui
coordonate reprezintǎ presiunea dinamicǎ de fund și debitul corespunzǎtor
din nod (fig. 14.5b).
Pentru efectuarea unor studii de sensibilitate se pot considera mai
multe valori pentru o serie de parametrii ca: presiunea de zǎcǎmânt,
presiunea din capul de erupţie, fracţia de apǎ, diametrul ţevilor de extracţie,
etc. În acest mod se poate studia influenţa unor parametrii asupra
coordonatelor punctului de funcţionare și se pot identifica condiţiile în care
sonda în erupţie naturalǎ înceteazǎ sǎ mai producǎ. Din analiza studiilor de
sensibilitate se poate stabili dacǎ se mai poate prelungi viaţa eruptivǎ a
sondei prin modificarea unor parametrii(presiunea în capul de erupţie,
diamterul ţevilor de extracţie) sau dacǎ este necesarǎ implementarea unui
sistem de liftare artificialǎ.
În figura 14.6 se prezintǎ modul cum influenţeazǎ presiunea de
zǎcǎmânt și presiunea în capul de erupţie curbele IPR și OPR , precum și
coordonatele punctului de funcţionare.
110
pp2CE
= =30 bar
30 bar
100
90
80
barbar
70 p 2 = 20 bar
pCE =20bar
Presiunea,
60
Presiunea,
pp
2= =10
CE10 barbar
50
p 2 = 5 bar
pCE =5 bar
40
30
20
10
0
0 20 40 60 80 100 120
3
Debitul, m /zi
Debitul de lichid, m3/zi
Fig.14.6 Influenţa presiunii de zǎcǎmânt și a presiunii din capul de erupţie

asupra coordonatelor punctului de funcţionare.
Din figura 14.6 rezultǎ cǎ dacǎ presiunea în capul de erupţie este

mare, pe mǎsurǎ ce presiunea de zǎcǎmânt scade, debitul sondei scade, iar
la un moment dat este posibil ca sonda sǎ înceteze sǎ mai producǎ în
171
erupţie naturalǎ. Dacǎ presiunea în capul de erupţie scade, se observǎ cǎ
debitul produs de sondǎ crește, iar sonda poate produce în erupţie naturalǎ
chiar dacǎ presiunea de zǎcǎmânt scade.
În cazul în care sonda nu funcţioneazǎ în erupţie naturalǎ cele douǎ
curbe(OPR și IPR) nu se vor intersecta(fig.14.7)[2], fiind necesar fie sǎ se
modifice anumiţi parametrii de funcţionare ai sondei, fie sǎ se
implementeze un sistem de liftare artificialǎ.
Presiunea
Debitul
Fig.14.7 Analiza nodalǎ caracteristicǎ unei sonde
în erupţie naturalǎ care nu funcţioneazǎ.

În ce scop se utilizeazǎ analiza nodalǎ?
1. Din ce se compune un sistem de producţie în cazul unei sonde în erupţie

naturalǎ?
2. Ce curgere caracterizeazǎ curbele OPR?
3. Cum se realizeazǎ analiza nodalǎ în cazul unei sonde în erupţie naturalǎ?
4. Unde se citesc coordonatele punctului de funcţionare?
5. Unde se poate alege nodul pentru efectuarea analizei nodale în cazul unei
sonde în erupţie naturalǎ?
6. Ce se poate pune în evidenţǎ în cazul efectuǎrii unui studiu de sensibilitate
în funcţie de diferiţi parametrii?Exemplificaţi.
172
14.1 Curbele de comportare ale echipamentului sau curbele O.P.R.(Outflow
Performance Relationships) caracterizeazǎ curgerea fluidelor în aval de nod. În cazul
în care nodul este ales la media perforaturilor, iar sistemul de producţie este format
din: zǎcǎmânt, garnitura de ţevi de extracţie și capul de erupţie, atunci curbele OPR
caracterizeazǎ curgerea fluidelor prin ţevile de extracţie.
14.2 Analiza nodalǎ sau corelaţia de funcţionare strat- sondǎ se utilizeazǎ în scopul
evaluǎrii performanţelor unui sistem de producţie, permiţând și evaluarea fiecǎrei
componente a sistemului, precum și optimizarea parametrilor acelui sistem.
Rezumat
Analiza nodalǎ este utilizatǎ pentru evaluarea performanţelor unui sistem
de producţie, în vederea optimizǎrii parametrilor de funcţionare ai sistemului de
producţie, precum și al fiecǎrei componente a sistemului.
În cazul unei sonde în erupţie naturalǎ sistemul de producţie are
urmǎtoarele componente principale: zǎcǎmântul, coloana de exploatare perforatǎ
sau gaura de sondǎ fǎrǎ coloana de exploatare, filtrul, garnitura de ţevi de extracţie
în care sunt intercalate duze, valve nipluri etc, capul de erupţie conducta de
amestec și separatorul. Pentru ca sonda, respectiv sistemul să funcţioneze este
necesar ca performanţele tuturor acestor componente să fie astfel încât să permită
funcţionarea sistemului.
Analiza funcţionǎrii sistemului se face în diferite puncte alese în sistem
denumite noduri. În cazul sondei în erupţie naturalǎ de cele mai multe ori nodul se
alege la media perforaturilor sau la capul de erupţie. În acest mod sistemul se
împarte în douǎ pǎrţi și anume partea din amonte de nod și partea din aval de nod.
Dupǎ alegerea poziţiei nodului se evalueazǎ performanţele fiecǎrei pǎrţi, iar în final
se determinǎ parametrii de funcţionare ai sistemului în nod.
Pentru determinarea performanţelor pǎrţii din amonte de nod se traseazǎ
curba IPR, iar pentru determinarea performanţelor pǎrţii din amonte de nod se
traseazǎ curba OPR. Cele douǎ curbe IPR și OPR se traseazǎ pe aceiași diagramǎ și
se vor intersecta, dacǎ sonda funcţioneazǎ, în punctul de funcţionare ale cǎrui
coordonate reprezintǎ presiunea dinamicǎ de fund și debitul corespunzǎtor din
nod. Curbele de comportare ale echipamentului sau curbele O.P.R.(Outflow
Performance Relationships) caracterizeazǎ curgerea fluidelor în aval de nod.
Pentru efectuarea unor studii de sensibilitate se pot considera mai multe
valori pentru o serie de parametrii ca: presiunea de zǎcǎmânt, presiunea din capul
de erupţie, fracţia de apǎ, diametrul ţevilor de extracţie, etc. În acest mod se poate
studia influenţa unor parametrii asupra coordonatelor punctului de funcţionare și
se pot identifica condiţiile în care sonda în erupţie naturalǎ înceteazǎ sǎ mai
producǎ. Din analiza studiilor de sensibilitate se poate stabili dacǎ se mai poate
prelungi viaţa eruptivǎ a sondei prin modificarea unor parametrii sau dacǎ este
necesarǎ implementarea unui sistem de liftare artificialǎ.
173
! Bibliografie
1. Brown, K., E., Lea, J. F.: Nodal System Analysis of Oil and Gas Wells, J.P.T.
p.1751-1763, October 1985
2. Beggs, D. H: Production Optimization Using Nodal Analysis, Oil & Gas
Consultants International; 2nd Edition 2003.
3. Economides, M.J., Hill, D.A., Ehlig-Economides, C.: Petroleum Production
Systems. Prentice Hall PTR, New Jersey, 1994.
4. Marcu, M..: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești,
2018.
5. Marcu, M..: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale, Editura Universitǎţii
6. Marcu, M.: Bazele optimizǎrii sistemelor de producţie, Editura Universitǎţii
174

Curs Extractia Petrolului

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Extractia Petrolului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

La finalul parcurgerii acestei unităţi de învăţare vei putea să:

Fig. 1.1 Schema unui sistem de producţie petrolierǎ.

Zǎcǎmântul reprezintǎ sursa sistemului de producţie petrolierǎ și

1.2 Sondele de producţie

# Test de autoevaluare 1.1

Care sunt componentele unui sistem de producţie petrolierǎ și rolul

1.3 Presiunea dinamicǎ și presiunea staticǎ și

Fig.1.3Mǎsurarea presiunii presiunii statice.

Nivelul dinamic și nivelul static se pot determina cu ajutorul

În relaţiile de mai sus: 678 reprezintǎ raţia gaze-ţiţei, Sm3/m3,

$ EXEMPLUL 1.1 Determinarea presiunii de saturaţie și tipului curgerii

141,5 − 131,5 ∙ ? / .,;3=;.<

# Test de autoevaluare 1.2

Ce reprezintǎ presiunea dinamicǎ?

Fig.1.4 Condiţiile la limitǎ.

$ EXEMPLUL 1.2 Determinarea variaţiei presiunii și vitezei fluidului în jurul gǎurii

Sǎ se determine tipul curgerii prin zǎcǎmânt, variaţia presiunii și vitezei în jurul

!( = 120 bar, !$ = 100 bar; !-./ = 50 bar; Y( = 100m; Y- = 0,1 m;

De asemenea, se cere sǎ se reprezinte grafic variaţia presiunii și vitezei fluidului în

Fig. 1.5. Variaţia presiunii fluidului Fig.1.6 Variaţia vitezei fluidului.

Conform figurii 1.5 și rezultatelor calculelor prezentate în tabelul 1.1 în apropierea

unde l este factorul skin care reprezintă cǎderea suplimentarǎ de presiune,

unde IP reprezintǎ indicele de productivitate.

În cazul curgerii omogene produsul ` ∙ k se considerǎ constant în

# Test de autoevaluare 1.3

Ce reprezintǎ indicele de productivitate

1. De câte tipuri sunt sondele în funcţie de profilul lor?

Răspunsurile la testele de autoevaluare

1. Evinger, H.H., Muskat , M.: Calculation of Theoretical Productivity Factor,

2.Curbele de comportare ale stratului

2.1 Curbele de comportare ale stratului pentru

+ = -.(!' − !" ) (2.1)

Analizând ecuaţia de mai sus, rezultǎ urmǎtoarele observaţii:

+$%& = -.(!' − !$%& ) (2.2)

• indicele de productivitate, -. este constant în raport cu presiunea

+< = -.(!' − !"< )

Rezolvând sistemul de ecuaţii (2.3) se determinǎ presiunea staticǎ, !'

Dacǎ se dispune de un set de date rezultate de la testarea sondei la

Fig.2.2 Curbele IPR trasate la timpi diferiţi.

% Test de autoevaluare 2.1

Cum se traseazǎ curba de comportare a stratului pentru curgerea

$ EXEMPLUL 2.1 Identificarea fenomenelor de depletare a stratului, respectiv

Să se traseze curbele IPR pe baza datelor de la testarea sondei la diferite perioade

Tabelul 2.2.Datele obţinute de la testarea sondei la trei perioade de timp.

Rezultatele calculelor pentru celelalte perioade de timp sunt prezentate în

Tabelul 2.3 Rezultatele calculelor.

Presiunea, bar 100

3,5 2,4 3,25

210 132 178,75 50

Fig. 2.3 Diagrama curbelor IPR.

2.2 Curbele de comportare a stratului

Standing • în imediata vecinătate a ; ?

de strat contaminată. 3 B1 − ? CI (2.6)

• ţiţeiul are o viscozitate 3 −eficienţa curgerii.

• zǎcǎmântul se aflǎ în regim ? ? ?

• faza ţiţei și faza apǎ sunt (2.9)

Pentru determinarea curbei IPR indiferent de metoda utilizatǎ se

variazǎ cu presiunea de-a lungul curbei IPR în cazul curgerii eterogene.

În cazul utilizǎrii metodei Standing se poate trasa o familie de curbe

Ce fenomene se pun în evidenţǎ cu ajutorul curbelor IPR conform figurii

2.3 Curbele de prevedere a comportǎrii stratului

unde !'? reprezintǎ presiunea de zăcământ la timpul prezent, bar

$ EXEMPLUL 2.2 Determinarea curbelor de prevedere a comportǎrii stratului.