Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Principii generale
Conductele submarine reprezint[ alternativa cea mai economic[ ]n ceea ce prive=te transportul
la \[rm al hidrocarburilor chiar dac[ distan\a este relativ mare.
Dezvoltarea ]n ritm alert din ultimii ani a exploat[rii z[c[mintelor subacvatice a condus la
necesitatea poz[rii pe fundul m[rii a unui num[r din ce ]n ce mai mare de conducte submarine ]n
ape din ce ]n ce mai ad`nci.
Conductele se pot realiza ]n ]ntregime la \[rm, ]n docuri special amenajate, dup[ care se
transport[ prin plutire la loca\ie sau se pot monta pe barje special amenajate care sunt
aprovizionate cu material tubular de c[tre vase anexe.
|in`nd seama de func\ionalitatea lor, conductele submarine se pot clasifica astfel:
• conducte de amestec ]ntre sondele satelit =i sistemul de produc\ie; o astfel de conduct[
leag[ o sond[ satelit de pltforma de procesare sau de un sistem de produc\ie submarin.
Aceasta are de regul[ diametru mic (3-10 in) =i func\ioneaz[ la presiuni ]nalte. Cele care
leag[ sondele satelit de un sistem de produc\ie submarin sunt scurte =i mai sunt
denumite =i “jumper”.
• conducte colectoare- acestea leag[ o platform[ cu mai multe sonde de o alt[ platform[ =i
au diametrul de 10 –16 in. Prin aceste conducte se transport[ \i\ei brut, gaze, condensat
sau amestec bifazic la presiuni mari, variind ]ntre 70- 100 bar, ca urmare a pomp[rii sau
comprim[rii.
• conducte principale - acestea transport[ fluidele colectate de la una sau mai multe
platforme spre \[rm. Ele au diametrul mare (10-16 in) =i pot transporta \i\ei sau gaze.
• conducte de desc[rcare /]nc[rcare- acestea leag[ o platform[ de produc\ie de un
manifold submarin sau de un echipament de ]nc[rcare. Ele pot avea diferite diametre =i
transport[ doar lichid. De asemenea, tot din aceast[ categorie fac parte cele care leag[
instala\iile de pe \[rm de terminalul de ]nc[rcare/desc[rcae din larg.
Construc\ia conductelor submarine este un domeniu relativ nou, de=i primele ]ncerc[ri dateaz[
din anii ’40 ]n Golful Mexic. Construite la ]nceput cu echipamente conven\ionale (folosite =i pe
uscat) montate pe vase cu fundul plat, ]n ape pu\in ad`nci, conductele pot fi ast[zi lansate la orice
ad`ncime de ap[, dispun`ndu-se de echipamente sofisticate.
Principalele caracteristici care deosebesc conductele submarine de conductele de pe uscat
sunt :
• costul instal[rii este de 2-4 ori mai ridicat ]n cazul conductelor submarine;
• mijloacele de construc\ie specializate necesare sunt mult mai scumpe =i ]n volum mult
mai mare, pu\ine firme dispun`nd de acestea;
• at`t ]n timpul montajului c`t =i ]n timpul exploat[rii solicit[rile la care sunt supuse
conductele submarine sunt mult mai mari, depinz`nd ]ntr-o mare m[sur[ de metoda de
pozare adoptat[ =i de condi\iile meteo-oceanice specifice;
• transferul de c[ldur[ ]n mediul exterior este mult mai intens ]n cazul conductelor
submarine, put`nd provoca dificult[\i ]n timpul func\ion[rii ]n cazul ]n care fluidul
transportat are punct de congelare ridicat;
1
• m[surile de siguran\[ impuse de protec\ia ecologic[ a ecosistemului marin =i de evitarea
accidentelor sunt mult mai restrictive.
Pentru alegerea traseului unei conducte submarine este necesar[ o bun[ cunoa=tere a mediului
]n care conducta va fi instalat[.
Pe baza statisticilor condi\iilor metorologice se vor putea aprecia posibilit[\ile efective de
lucru. Aceste condi\ii sunt bune de exemplu ]n Golful Mexic, Golful Persic =i coasta ecuatorial[
a Africii =i grele ]n zone ca Marea Nordului, Golful Gasconiei =i Marea Neagr[.
De asemenea, pentru a cunoa=te natura terenului ]n lungul traseului conductei se fac prize de
carote cu ajutorul unei carote cu piston care poate lucra =i ]n ape ad`nci de 1500m sau chiar
investiga\ii seismice. Pe baza carotelor ob\inute se determin[ o serie de propriet[\i ale solului ca:
rezisten\a la forfecare, con\inutul ]n ap[, densitatea, factorul de eroziune etc.[23].
Stabilirea profilului continuu al traseului se face prin sondaj acustic care permite detectarea
oric[rui obstacol =i varia\ia densit[\ii rocilor pe o oarecare ad`ncime.
Uneori profilul traseului conductei este cercetat cu ajutorul unui ROV (remote operated
vehicle) echipat cu camer[ TV.
Cunoa=terea fundului m[rii este necesar[ pentru a stabili punctele de ancorare ale navelor de
lucru, coeficientul de frecare al conductei, prezen\a st`ncilor care pot produce arcuiri ale
conductei.
Pentru stabilirea greut[\ii pe care trebuie s[ o aibe conducta trebuie cunoscut[ m[rimea =i
activitatea curen\ilor marini.
}n scopul ]nregistrarea m[rimii =i activit[\ii curen\ilor marini se utilizeaz[ curen\i-metrii care
pot face determin[ri p`n[ la da`ncimi de 360m. Ace=tia se a=eaz[ c`te 3 pe un cablu sus\inut de
o gemandur[ (unul l`ng[ fund, altul la jum[tatea ad`ncimii =i altul aproape de suprafa\[)
ob\in`ndu-se astfel ]ntr-un punct oarecare situa\ia curen\ilor pe vertical[. }n ape ad`nci de 90-
180m ]n afar[ de curen\ii provoca\i de maree pot exista =i curen\i de alt[ natur[. Se stabilesc
astfel pe ]ntregul traseu profile de curen\i marini existen\i.
Pentru a cunoa=te posibilit[\ile de pozare trebuie f[cut un studiu al caracteristicilor valurilor =i
anume: ]n[l\ime, lungime, direc\ie, frecven\[. Acest studiu se efectueaz[ utiliz`nd diferite
metode [26] dintre care men\ion[m:
• utilizarea geamandurilor tip Datawell care con\in un accelerometru ce permite prin dubl[
integrare s[ ob\in[ ]n[l\imea suprafe\ei libere a valurilor. Transmiterea datelor se poate
face la o distan\[ maxim[ de 50 km printr-un emi\[tor radio.
• dispozitive fixate pe fundul m[rii
• radar
• satelit.
Un alt aspect de care trebuie s[ se \in[ seama ]n alegerea traseului conductei ]l consituie
aspectul economic. Pentru aceasta se realizeaz[ o diagram[ preliminar[ a traseului conductei
care va sta la baza discu\iilor cu poten\ialii contractori de conducte =i cu organiza\iile
guvernamentale[15]. De asemenea, se realizeaz[ un studiu care const[ ]n comparea din punct de
vedere economic a diferitelor variante propuse ]n ceea ce prive=te traseul conductei, dimensiunile
acesteia etc..
2
• pozare ]n “S” sau pozare cu ajutorul unei barje cu stinger;
• pozare ]n “J” sau pozare pe vertical[.
}n cazul metodei de pozare prin plutire =i trac\iune la suprafa\[ , \evile sunt sudate =i testate la
\[rm. Se formeaz[ tronsoane de 300m – 2000m prev[zute cu flotori, care sunt apoi remorcate
p`n[ la loca\ie cu ajutorul a dou[ vase (figura 1).
Conexiunile ]ntre tronsoane se realizeaz[ adesea prin sudare la suprafa\[ pe o barj[ special
amenajat[ aflat[ ]n larg.
Tronsoanele mai pot fi lansate direct pe fundul m[rii =i conectate apoi prin intermediul unor
conectori. O variant[ ]mbun[t[\it[ a acestei metode de pozare este metoda SnapLay (figura 2)
care presupune fabricarea unor tronsoane scurte de conduct[ (75 m), transportarea acestora cu o
barj[, lansarea =i conectarea lor ulterioar[ pe fundul m[rii prin intermediul unor conectori
mecanici de tip Merlin (figura 3)[37].
Conectorul Merlin este de tipul muf[- cep =i prezint[ din\i de cuplare at`t pe exteriorul
cepului c`t =i ]n interiorul mufei. Este important de subliniat c[ nu necesit[ rotire pentru
asamblare.
Conectorii sunt suda\i la capetele sec\iunilor de conduct[. Pentru cuplarea acestora se fixeaz[
c`te un colier de prindere ]n jurul mufei =i cepului =i se instaleaz[ linia hidraulic[. Fluidul este
injectat ]n spa\iul m[rginit de cele dou[ profile de etan=are (figura 4) pentru a comprima cepul =i
a expanda mufa separ`nd =i lubrific`nd din\ii ]n acela=i timp. Ca urmare, colierul este activat =i
for\eaz[ cele dou[ componente s[ se cupleze. For\a axial[ dezvoltat[ este de p`n[ la 400 tone. O
dat[ cu scurgerea presiunii, din\ii se interconecteaz[.
3
Fig. 3 Conector Merlin[37]. Fig.4 Secven\ele cupl[rii conectorului Merlin[37].
Acest tip de conectare este economic pentru conducte de lungime mic[ =i diametru mare.
Conectorii de tip Merlin se pot utiliza =i ]n cazul conect[rii sec\iunilor de conduct[ la
suprafa\[ (pe o barj[ ) evit`ndu-se ]n acest mod sudarea acestora.
}n cazul plutirii =i trac\iunii la suprafa\[ tronsonul este vulnerabil la condi\iile de mediu. Din
acest motiv s-a considerat c[ s-ar ob\ine o stabilitate mai mare a trosonului de conduct[ dac[
acesta ar fi tractat aproape de fundul m[rii sau chiar pe fundul m[rii (figura 6). }n acest caz exist[
]ns[ pericolul deterior[rii tronsonului de conduct[ datorit[ frec[rii cu solul marin.
Cu ajutorul acestei metode se poate realiza pozarea unor conducte multiple de diametru mic
care urmeaz[ a fi conectate la o structur[ de produc\ie submarin[ ]n ape de mare ad`ncime. }n
acest scop, conductele sunt introduse ]ntr-o manta protectoare prev[zut[ la capete cu dispozitive
de remorcare. }ntregul ansamblu este presurizat cu nitrogen la valoarea presiunii existente pe
fundul m[rii [24].
}n interiorul mantalei conductele sunt izolate termic cu poliuretan. Ansamblul de conducte
poate fi format din: conducte de amestec, linii de control hidraulic, cabluri electrice, linii de
]nc[lzire electrice ]n special ]n zona apelor arctice =i ]n apele de mare ad`ncime, unde
temperaturile sc[zute pot favoriza formarea parafinei =i a criohidra\ilor. Conectarea acestor
ansambluri de conducte multiple se face cu dispozitive ac\ionate de la distan\[ =i f[r[ asisten\a
scafandrilor[24].
4
Fig. 6 Pozarea prin trac\iune aproape de fundul m[rii.
}n cazul metodei de pozare cu ajutorul unei tobe de ]nf[=urare a conductei , conducta are un
diametru limitat, este flexibil[ =i ]n general este continu[[15,36]. Pentru pozarea conductei pe
fundul m[rii, aceasta se deruleaz[ de pe tob[ dup[ care este trecut[ printr-un sistem de
]ndreptare =i detensionare. Avantajele acestei metode sunt numeroase, dintre care men\ion[m:
• timp de pozare redus;
• impact meteorologic redus datorit[ timpului de pozare scurt;
• permite pozarea conductelor simple sau duale pentru sondele satelit.
Pe de alt[ parte aceast[ metod[ nu se poate aplica dec`t ]n ap[ cu ad`ncime medie (300 m). O
problem[ important[ ]n cadrul acestei metode o prezint[ fragilizarea conductei datorit[
tensiunilor induse ]n peretele acesteia ca urmare a ]nf[=ur[rii pe tob[ =i a ]ndrept[rii ulterioare a
acesteia[32].
Pozarea conductelor cu ajutorul unei barje cu stinger sau ]n “S” este cea mai utilizat[ metod[.
Ea presupune existen\a unei barje special echipate pentru formarea =i lansarea conductei. Barja
este aprovizionat[ cu material tubular de c[tre vasele de aprovizionare. De asemenea, aceasta
este ancorat[ pe loca\ie printr-un sistem de ancoraj catenar compus din opt linii. Barjele moderne
sunt prev[zute cu sistem de pozi\ionare dinamic[.
Pe puntea barjei sec\iunile de conduct[ de 12m sau 24m sunt sudate automat ]n pozi\ie
orizontal[(figura 7). Posturile de sudur[ pe barj[ pot fi multiple (]n medie 7) conduc`nd la o
vitez[ medie de pozare de 3 km pe zi [15].
Conducta astfel format[, este lansat[ ]n ap[ pe o structur[ ]nclinat[ numit[ “stinger” =i
tensionat[ pentru ca aceasta s[ capete o raz[ de curbur[ c`t mai mare.
Stingerul face leg[tura dintre barj[ =i fundul m[rii =i rolul s[u este de a controla curbura
conductei la introducerea acesteia ]n ap[, astfel ]nc`t s[ men\in[ valoarea tensiunii statice de
flexiune la 20% din limita elasic[ a tubului. Acesta este articulat =i este echipat cu un sistem de
balastare pentru reglarea curburii.
5
}n timpul poz[rii conductei pe fundul m[rii aceasta prezint[ dou[ curburi, una ]n zona p[r\ii
superioare a stingerului, iar a doua la partea inferioar[ a acestuia, c`nd conducta se a=eaz[ pe
fundul m[rii. Prin urmare, conducta ia forma literei “S”, de unde vine =i denumirea metodei. Pe
m[sur[ ce conducta se a=eaz[ pe fundul m[rii, barja se deplaseaz[, astfel ]nc`t curbura inferioar[
a conductei s[ aib[ o raz[ c`t mai mare pentru a nu induce tensiuni suplimentare ]n peretele
acesteia.
Aceast[ metod[ de pozare a conductelor este aplicat[ ]n special ]n cazul apelor de mare
ad`ncime, principalele avantaje ale acestei metode fiind:
• tensiuni orizontale reduse;
• utilizarea unei nave pozi\ionat[ dinamic;
• echipamentul de pozare este pu\in sensibil la condi\iile meteo-oceanice;
• posibilitatea instal[rii utiliz`nd aceia=i nav[ a conductelor cu diametre variind ]ntre 12 in
=i 40in.
Ca dezavantaj se poate men\iona durata mai mare de pozare dec`t ]n cazul metodei de pozare
]n “S” datorit[ existen\ei unui singur punct de sudur[.
Aceast[ metod[ de pozare (figura 9) necesit[ un echipament diferit ]n raport cu cel utilizat la
metodele conven\ionale =i anume:
6
• echipament special pentru asigurarea stabilit[\ii rampei de lansare (stingerului);
• sistem de centrare a conductei ]n interiorul stingerului;
• sistem de pozi\ionare dinamic[ pentru nav[;
• sistem de monitorizare a pozi\iei conductei =i navei.
Stingerul av`nd o ]n[l\ime de 87 m desupra nivelului pun\ii, permite manipularea unei
sec\iuni de conduct[ cu o lungime de 72-75m[35]. }nclinarea rampei de lansare depinde de
ad`ncimea apei =i parametrii conductei, put`nd varia ]ntre 0-45 grade. S-a constat c[ ]n func\ie
de varia\ia curen\ilor marini ]nclinarea stingerului trebuie s[ varieze ]ntre 6- 12 grade pentru
ad`ncimi cuprinse ]ntre 1000- 2500m[32]. De asemenea, pozi\ia navei =i ]nclinarea stingerului
sunt legate direct de lungimea total[ a conductei. Ca urmare, pentru a realiza pozarea conductei
]n condi\ii bune este necesar s[ se controleze simultan ace=ti doi parametrii.
Centrarea conductei ]n interiorul stingerului se realizeaz[ cu centrori din neopren.
La partea inferioar[ a stingerului sunt montate echipamentele de sudare =i refacere a
]nveli=ului de protec\ie =i tensionare a conductei. Sudura se realizeaz[ automat cu fascicul de
electroni sau mai nou cu sistem HPW (Homopolar Welding) [16]. Sub sta\ia de sudur[ este
montat un sistem de injec\ie automat[ a agentului anticorosiv.
Ridicarea sec\iunii de conduct[ pe stinger se realizeaz[ cu ajutorul unei rampe de ]nc[rcare
pivotant[.
7
Fig.11 Elemente de conectare la capetele de erup\ie[30].
A=a cum se observ[ din figura 12, sistemele de conectare a conductelor de leg[tur[ (jumpers)
at`t la capetele de erup\ie c`t =i la sistemul template/ manifold, sunt de tip orizontal.
}n general, dup[ ce capul de erup\ie a fost instalat pe fundul m[rii, se conecteaz[ conductele
care fac leg[tura ]ntre acesta =i platforma de produc\ie sau un sistem de produc\ie submarin. }n
cazul apelor de mic[ ad`ncime, conectarea conductelor la capul de erup\ie se realizeaz[ cu
ajutorul scafandrilor, iar ]n cazul apelor ad`nci aceast[ opera\ie de conectare se realizeaz[ cu
ajutorul unor dispozitive ac\ionate de la distan\[.
Pentru ape ad`nci exist[ dou[ sisteme principale de conectare a conductelor la capul de
erup\ie[29,30]:
• sistemul de conectare “ lay- away”;
• sistemul de conectare “pull-in”.
8
4.1.1 Sistemul de conectare “ lay- away”
}n cazul acestui sistem conductele sunt lansate vertical de pe vasul de lansare sau de pe vasul
de foraj care este pozi\ionat deasupra complet[rii (figura 13).
Ansamblul de conectare ]mpreun[ cu sistemul de testare al jonc\iunilor =i structura de
lansare sunt cobor`te ]mpreun[ cu conductele ]n pozi\ie vertical[ (figura 13a). Apoi se monteaz[
o bucat[ suplimentar[ de conduct[, iar vasul de lansare se deplaseaz[ fa\[ de pozi\ia ini\ial[. Ca
urmare a acestei manevre, ansamblul de conectare =i structura de lansare pivoteaz[ din pozi\ie
vertical[ ]n pozi\ie orizontal[ (figura 13b). Conexiunea cu ansamblul de conectare este realizat[
de la distan\[, dup[ testarea =i deplasarea conductelor ]n sens invers fa\[ de sistemul de testare al
jonc\iunilor.
9
Secven\a conect[rii conductelor este realizat[ hidraulic. Aceast[ secven\[ const[ din
]ndep[rtarea sistemului de testare al jonc\iunilor, p[trunderea conectorului ]ntr-un cuplaj al
ansamblului de conectare =i ]nz[vor`rea conectorului ]n acesta (figura 13c).
Dac[ este necesar[ o instrumenta\ie, conectorul poate fi decuplat iar capul de erup\ie poate fi
]ndep[rtat f[r[ deranjarea conductelor[29].
}n cazul sistemului de conectare “pull-in” (figura 14), conductele sunt lansate de pe o barj[ de
lansare sau sunt remorcate la loca\ie (aduse prin plutire la loca\ie).
Capetele conductelor sunt ata=ate la ansamblul de conectare , care este prev[zut cu un sistem
de testare a jonc\iunilor. Acesta permite testarea =i deplasarea conductelor ]nainte de realizarea
conexiunii conductelor cu capul de erup\ie.
Ansamblul de conectare este tras spre capul de erup\ie cu ajutorul cablurilor. Trac\iunea se
poate realiza de pe vas sau cu ajutorul unor vinciuri submarine. Ca =i ]n cazul sistemului descris
anterior, secven\a de conectare a conductei este realizat[ hidraulic. Aceast[ secven\[ const[ din
]ndep[rtarea sistemului de testare a jonc\iunilor, p[trunderea conectorului interior ]ntr-un cuplaj
al ansamblului de conectare =i ]nz[vor`rea conectorului.
10
Dac[ este necesar[ o interven\ie la sond[, conectorul interior poate fi decuplat, iar capul de
erup\ie poate fi ]ndep[rtat f[r[ deranjarea conductelor.
}n cazul acestui sistem se observ[ c[ sistemul de conectare al conductelor =i conductele pot fi
lansate ]nainte de instalarea capului de erup\ie pe fundul m[rii.
A=a cum se observ[ din figura 14, fazele cupl[rii conducte la capul de erup\ie ]n sistem pull-
in sunt:
1. se lanseaz[ conductele ]mpreun[ cu ansamblul de conectare, dup[ care acesta se
tracteaz[ cu ajutorul unor cabluri (figura 14a);
2.se aduce ]n pozi\ia de cuplare =i se ]nz[vor[=te ansamblul ansamblul de conectare
(figura 14b);
3.se laneaz[ capul de erup\ie =i se ]nz[vor[=te conectorul conductelor (figura 14c).
Leg[tur[ ]ntre capetele de erup\ie =i sistemul template/manifold sau ]ntre capetele conductelor
principale (de export) =i sistemul template/manifold se realizeaz[ cu ajutorul unor conducte
scurte numite “jumper” care pot fi flexibile sau rigide.
Conectarea jumper-elor la capetele de erup\ie sau la sistemul template manifold se poate face
cu ajutorul ROV(figura 15).
Dup[ ce conductele au fost pozate pe fundul m[rii este necesar ca acestea s[ fie fixate =i
eventual protejate de ac\iunea ancorelor vaselor de pescuit, curen\ilor marini, icebergurilor, etc..
Pentru aceasta se folosesc diferite metode ca:
• lestarea conductelor;
• ancorarea conductelor;
• ]ngroparea conductelor;
• fluidizarea solului.
11
Lestarea conductelor este din ce ]n ce mai pu\in utilizat[ =i const[ ]n man=onarea conductei
cu un ]nveli= de beton care conduce la cre=terea greut[\ii acesteia , permi\andu-i s[ se afunde ]n
solul marin sub proprie greutate.
Ancorarea conductelor se realizeaz[ cu ajutorul unor bride care fixeaz[ conducta de solul
marin.
}ngroparea conductelor const[ ]n s[parea unui =an\ de c[tre un sistem mecanic submarin
comandat de la suprafa\[ prin intermediul unui cablu electric. O dat[ cu s[parea =an\ului se
pozeaz[ =i conducta. Aceast[ metod[ nu se utilizeaz[ ]n cazul apelor de mare ad`ncime.
Fluidizarea solului se utilizeaz[ ]n cazul solurilor marine mai pu\in consolidate =i se
realizeaz[ cu ajutorul jeturilor de ap[. }n acest mod conducta se poate afunda sub proprie
greutate. }n cazul apelor de mare ad`ncime, se prevede ca aceast[ opera\ie s[ se fac[ cu ajutorul
unui ROV[1].
Conductele submarine, ]n func\ie de materialele din care sunt construite, pot fi rigide sau
flexibile.
Materialele utilizate la construc\ia conductelor submarine rigide sunt: \evile din care sunt
confec\ionate conductele =i ]nveli=ul protector al acestora.
|evile sunt confec\ionate din o\el de calitate superioar[. De asemenea, ]n func\ie de diametru
se ]ntrebuin\eaz[ \evi trase f[r[ sudur[ =i \evi sudate elicoidal (pentru diametre mari).
Grosimile de perete, ]n func\ie de presiunile de lucru variaz[ de la 8 la 23,8mm.
12
Fig.16. Elementele componente ale unei conducte flexibile[15].
13
Sistemul Combipipe heat induction ofer[ un mod de control al form[rii criohidra\ilor =i a
depunerii de parafin[ ]n cazul curgerii multifazice.
Primul sistem Combipipe realizat de Aker Engineering =i Alcatel Contracting Norway a fost
prev[zut s[ fie instalat ]n 1996 pe o distan\[ de 13 km. Conducta are diametrul de 20 in =i
transport[ gaze =i condensat de la platforma de produc\ie la o platform[ de procesare.
Pentru ]nc[lzirea sistemului se utilizeaz[ cabluri de induc\ie electric[ insertate de-a lungul
]nveli=ului protector al conductei.
Capetele cablurilor comandate de la distan\[ sunt conectate la un terminal ]ntr-o jonc\iune
trifazat[ sau unifazat[. Curentul alternativ cu frecven\[ ]nalt[ din cabluri formeaz[ un c`mp de
induc\ie care genereaz[ c[ldur[ ]n conducta metalic[ feromagnetic[. Aceast[ c[ldur[ este
suficient de mare pentru a ridica =i men\ine temperatura materialului din care este confec\ionat[
conducta =i temperatura con\inutului acesteia la un nivel predeterminat.
}n scopul supliment[rii puterii sunt utilizate cabluri bi sau trifazate.
Energia caloric[ de intrare ]n conduct[ este controlat[ prin urm[rirea frecven\ei voltajului
suplimentar. Un cablu din fire optice poate fi ]ncorporat ]n sistem pentru controlul
echipamentului submarin =i ]nregistrarea temperaturii conductei.
Instalarea cablurilor ]n ]nveli=ul protector al conductei poate fi f[cut[ pe \[rm, ]n cazul
preg[tirii pentru lansare a unei conducte lungi sau pe mare ]n paralel cu sudarea buc[\ilor de
\eav[ pentru confec\ionarea conductei de pe o barj[.
Sistemul de protec\ie termic[ cu ]nveli= din propilen[ cu densitate mare prezint[
avantajul c[ realizeaz[ at`t o protec\ie anticoroziv[ c`t =i termic[. Utilizarea propilenei cu
densitate mare ca ]nveli= protector pentru conducte este acceptat[ pe plan interna\ional ]n cazul
temperaturilor ]nalte.
Prin ad[ugarea unor minerale cu sulfat de bariu care au rol de umplutur[, densitatea
]nveli=ului poate cre=te peste 2000 kg/m3 conferind o stabilitate mai mare conductei.
Sistemul de protec\ie termic[ a conductelor Coflexip const[ fie dintr-un ]nveli= exterior
Rilsan, fie din strate de izola\ie suplimentar[ de spum[ intercalate ]ntre stratele componente.
Impactul economic al avariei unei conducte poate duce la o pierdere substan\ial[ de beneficii
mai ales ]n cazul conductelor cu diametre mari.
Repararea conductelor submarine poate fi necesar[ at`t ]n timpul construc\iei (de exemplu la
remedierea curb[rilor ap[rute ]n urma unor e=ecuri la probele hidraulice, precum =i atunci c`nd
conducta este avariat[ dup[ instalare ]nainte de punerea ]n func\iune.
Repara\iile din timpul construc\iei sunt ]n general executate de pe vasul de lansare =i anume:
por\iunea din conduct[ avariat[ este tras[ la suprafa\[ unde este t[iat[; se sudeaz[ un cupon nou
dup[ care se lanseaz[ din nou.
Repararea conductelor submarine ]n timpul exploat[rii acestora necesit[ ]nlocuirea cuponului
avariat cu altul sau implic[ procedee de repara\ii mai complexe.
Alegerea metodelor de reparare depinde de o serie de factori ca:
• dimensiunea conductei =i presiunea sa nominal[;
• ad`ncimea apei;
• liniile de lucru :
• conducte de colectare;
• conducte magistrale;
• fluidul de lucru:
• debitul fluidului transportat;
• cauza avariei:
• defect de fabrica\ie;
14
• accident ]n construc\ie;
• test hidraulic;
• tipul avariei:
• turtire;
• scurgere;
• localizarea avariei;
• protec\ie:
• ]ngropat[;
• ne]ngropat[;
• intervalul de timp impus;
• disponibilitatea echipamentului potrivit pentru repara\ie.
Importan\a acestor factori variaz[ de la caz le caz, disponibilit[\ile echipamnetului sunt
deseori factorul determinat ]n alegerea metodei de reparare.
C`nd intervine o defec\iune la o conduct[, linia este imediat ]nchis[ =i se localizeaz[
rapid amplasarea avariei.
15
Cercet[ri recente ]n ceea ce prive=te tehnologia de sudare hiperbaric[ la ad`ncimi cuprinse
]ntre 500- 1000m au condus la concluzia c[ numai dou[ procedee pot fi aplicate: sudura cu
plasm[ =i sudura GMA (gas metal arc)[19].
Sudura cu plasm[ este o metod[ ]mbun[t[\it[ a sudurii conven\ionale TIG (tungsten inert
gas).
Procedeul de sudur[ GMA utilizat mai ]nt`i pe uscat a suferit o serie de adapt[ri =i poate fi
utilizat acum =i ]n mediu hiperbaric. De asemenea se preconizeaz[ ca acest sistem s[ fie adaptat
]n continuare pentru a fi realizat cu ajutorul robo\ilor.
Pentru ad`ncimi sub 500m se poate folosi procedeul conven\ional de sudur[ TIG.
}n continuare se fac cercet[ri pentru executarea sudurilor submarine ]n condi\iile uei presiuni
de 250 bar, respectiv la o ad`ncime de ap[ de 2500m[19].
16
}n cazul ]n care sta\ia de lansare a cur[\itoarelor este pe fundul m[rii este necesar un vas de
interven\ie (sau o platform[ semisubmersibil[ de interven\ie).
Traseul conductelor care trebuie cur[\ite poate fi complicat =i cu posibilit[\i limitate ]n ceea ce
prive=te efectuarea acestei opera\ii.
Astfel, re\eaua de conducte poate cuprinde conducte rigide =i conducte flexibile care prezint[
incompatibilit[\i dimensionale. }n plus fa\[ de acestea, prin conductele flexibile nu se pot
introduce dec`t anumite tipuri de cur[\itoare.
Distan\ele lungi pe care se efectueaz[ opera\ia de cur[\ire a conductelor (30- 60 mile sau 50-
120 mile) \in`nd seama de lungimea conductelor de ocolire) conduce la timpi de 15-30 ore
pentru efectuarea opera\iei. Se men\ioneaz[ c[ ]n acest timp sondele se opresc.
Pentru ]mpingerea cur[\itoarelor pe conducte se utilizeaz[ de obicei \i\ei mort la o anumit[
presiune pentru a asigura o viteaz[ de deplasare de 4-10 mile/or[. (7,4-18,5 km/h)
}n figura 19 se prezint[ configura\ia sistemului de cur[\ire a conductelor ]n cazul unui
manifold ]n jurul c[ruia sunt grupate patru sonde satelit.
Cur[\itoarele conven\ionale utilizate sunt: sfere inflatabile, pistoane cu perii, scrapere.
Acestea nu pot fi introduse ]n cazul cur[\irii unei re\ele complexe de conducte care s[ cuprind[
schimb[ri de diametru, capete de erup\ie ]n sistem umed =i manifolduri.
Ca urmare Petrobras propune utilizarea unui nou tip de cur[\itor fabricat din poliuretan spum[
cu densitate mic[. Acesta a fost testat cu succes ]n sistemul de conducte submarine din bazinul
Campos Brazilia[17].
}n figura 19 se prezint[ forma, dimensiunile =i materialul cur[\itoarelor utilizate la teste.
Poliesterul =i polieterul sunt dou[ materiale poliuretanice cu propriet[\i fizice =i chimice
diferite. Pentru selectarea materialului corespunz[tor ]n vederea fabric[rii cur[\itoarelor s-au luat
]n considerare urm[toarele propriet[\i fizice: densitatea, rezisten\a la compresiune, rezisten\a la
uzur[, rezisten\a la rupere, elasticitatea, modulul de elasticitate, tipul =i forma celulelor de
spum[. Pe baza acestor propriet[\i fizice s-a constatat c[ poliesterul este materialul care trebuie
ales.
}n timpul testelor de laborator s-a urm[rit eficien\a ]ndep[rt[rii lichidului din conducte,
efectul reducerii diametrului conductelor =i rezisten\a la uzur[. Toate aceste teste au indicat o
comportare superioar[ a acestor cur[\itoare fa\[ de cele conven\ionale. De asemenea, s-au
realizat teste ]n manifolduri special construite pentru a se studia comportarea acestor cur[\itoare.
S-a observat c[ acestea pot trece prin ]mbin[ri la 90°.
Testele efectuate ]n =antier au fost realizate ]n conducte de transport gaze umede pentru
]ndep[rtarea condensatului =i ]n conducte de transport bifazic( de la o sond[ satelit la platforma
de procesare =i ]ntre dou[ paltforme de produc\ie) pentru ]ndep[rtarea parafinei.
17
}n cazul conductei de transport diametrul acesteia era de 12 in =i avea o lungime de 6
mile(11,12 km). }n timpul a 9 ani de func\ionare aceast[ conduct[ nu a fost niciodat[ cur[\at[.
Pentru opera\ia de deparafinare s-au utilizat 18 sfere din spum[ de poliuretan =i cur[\itoare
cilindrice din spum[ de poliuretan de diferite diametre. Acestea au ]ndep[rtat aproximativ ...200
tone de parafin[![17].
Un alt caz de utilizare al cur[\itoarelor din spum[ de poliuretan ]l constituie conducta de
amestec a unei sonde satelit care func\ioneaz[ ]n gaz-lift =i este situat[ ]n =antierul Moreia[17.
}n acest caz sonda produce printr-o conduct[ flexibil[ care are diametrul interior de 4 in. De
asemenea, injec\ia de gaze se realizeaz[ printr-o conduct[ de 2,5 in. }n acest caz, utilizarea
sistemului conven\ional de cur[\ire al conductelor este imposibil de aplicat deoarece singura cale
de acces la conducta de amestec este prin linia de injec\ie de gaze =i prin capul de erup\ie care nu
era proiectat pentru opera\ia de cur[\ire. Rezultatele ]ncurajatoare ob\inute ]n laborator ]ns[ au
determinat operatorii s[ ]ncerce totu=i metoda de cur[\ire cu ajutorul cur[\itoarelor din spum[ de
poliuretan. Astfel, au fost ]mpinse treptat prin linia de gaze 8 sfere =i cilindrii din spum[ de
poliuretan. Primul cur[\itor sferic introdus a avut diametrul de 3 in, iar ultimul cilindric de 6 in.
}n urma acestei opera\ii capacitatea conductei de amestec a crescut foarte mult.
9. Pompajul multifazic
Transportul multifazic prin conducte s-a dovedit a fi economic ]n cazul z[c[mintelor mici
marginale datorit[ faptului c[ ]n acest caz se pot elimina o serie de echipamente. Un parametru
important ]n cadrul transportului multifazic ]l constituie distan\a pe care se realizeaz[ curgerea.
Dac[ aceasta dep[=e=te 20km este necesar[ prevederea unei sta\ii de pompare[10].
Pompajul multifazic este util ]n urm[toarele condi\ii:
• presiune mic[ ]n capetele de erup\ie ale sondelor;
• distan\e mari ]ntre sistemele de produc\ie submarine =i platforma de procesare;
• ap[ de mare ad`ncime;
• impurit[\i mari =i RGT sc[zut.
Un sistem de pompaj multifazic este prezentat ]n figura 20.
18
• convertor de frecven\[;
• transformator.
Pompa este activat[ de turbine care utilizeaz[ ap[ de mare tratat[. Apa refulat[ din turbine
este injectat[ ]n z[c[m`nt prin intermediul sondelor de injec\ie (figura 20).
Avantajele sistemului de pompaj multifazic sunt:
• cre=terea debitului produs de sonde;
• costuri de exploatare sc[zute;
• ]ntre\inere u=or[.
Fig.21. Diagrama tridimensional[ presiune distan\a. Fig.22. Varia\ia presiunii din capul de erup\ie ]n
ad`ncime[9]. func\ie de RGT =i distan\[[9].
19
}n figura 23 se prezint[ domeniile ]n care pompajul multifazic devine economic ]n func\ie de
ad`ncimea apei =i rezerve consider`nd o anumit[ valoare pentru productivitatea sondei =i pentru
investi\ii.
Din figura 23 rezult[ c[ prin includerea sistemului de pompaj multifazic ]n schema de exploatare
a unor z[c[minte, acestea pot deveni atractive din punct de vedere economic.
Curgerea multifazic[ prin caracteristicile ei, ]n special ]n condi\iile temperaturilor sc[zute din
mediul marin pune o serie de probleme pompajului multifazic.
Astfel, pompa trebuie s[ se adapteze la pomparea unui fluid cu o frac\ie de gaze variabil[. De
asemenea, gazele produse alternativ cu dopurile de lichid pot conduce la fluctua\ii puternice ]n
regimul de func\ionare al pompei produc`nd deteriorarea acesteia. Solidele produse ]mpreun[ cu
\i\eiul, apa =i gazele pot deteriora prin abraziune p[r\ile ]n mi=care ale sistemului de pompare.
Pe de alt[ parte, datorit[ temperaturii sc[zute existent[ ]n mediul marin se produce depunerea
parafinei ]n interiorul pompei (]n special ]n perioadele c`nd aceasta nu lucreaz[) care poate
conduce la blocarea acesteia.
}n cazul ]n care se pompeaz[ un amestec de gaze =i ap[ cre=te riscul form[rii criohidra\ilor, iar
]n cazul pomp[rii \i\eiului, apei =i gazelor se pot forma emulsii care conduc la cre=terea
viscozit[\ii fluidului =i deci la pierderi de presiune importante de-a lungul conductei.
20
Totu=i aceast[ pomp[ are o eficien\[ de 40-60% care ]ns[ scade puternic pentru o frac\ie de
gaze mai mare de 70%. Debitul pompei variaz[ ]ntre 6360–9540 m3/zi, iar presiunea de refulare
este ]ntre 34,5 -62 bar.
Pompa helico-axial[ este multietajat[ =i are ac\ionare electric[ =i hidraulic[. Ea poate
func\iona ]n condi\iile unei frac\ii de gaze care poate varia de la 0-100%. Debitul pompei este ]n
jur de 7950 m3/zi, iar presiunea de refulare poate varia ]ntre 20,6-34,5 bar.
De asemenea, aceast[ pomp[ a fost supus[ diferitelor teste at`t ]n laborator c`t =i ]n =antier ]n
cadrul proiectului Poseidon. }n 1994 un prototip de pomp[ helico-axial[ a fost pus ]n produc\ie
pe platforma Gullfacks A[28].
Tot ]n 1994 s-a instalat un sistem de pompaj multifazic submarin (ad`ncimea apei fiind de
270m).
La ora actual[ ]nc[ se mai cerceteaz[ fenomenele legate de pompajul mutifazic. Pompele care
totu=i sunt instalate ]n unele =antiere submarine sunt pompe experimentale.
}n cazul conductelor de diametre mari pierderile de presiune sunt mici dar o problem[
deosebit[ o pune formarea dopurilor alternative de gaze =i lichid care pot conduce la
supra]nc[rcarea separatoarelor existente la ie=irea din conducte. Prevederea gradien\ilor de
presiune, a regimului de curgere ]n conductele care transport[ fluide multifazice sunt probleme
de mare importan\[, pentru a c[ror rezolvare s-au realizat o serie de modele matematice. De
asemenea, curgerea fluidelor prin conducte poate avea loc pe trasee orizontale, verticale sau
]nclinate, iar interac\iunea dintre faze poate duce la apari\ia unui num[r de regimuri de curgere.
}n figura 24 sunt reprezentate regimurile de curgere care pot avea loc ]n cazul curgerii unui fluid
bifazic printr-o conduct[:
21
⎛ dp ⎞ ⎛ dp ⎞ ⎛ dp ⎞ ⎛ dp ⎞
⎜ ⎟ =⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ (1)
⎝ dL ⎠ total ⎝ dL ⎠ acceleratie ⎝ dL ⎠ static ⎝ dL ⎠ frecare
]n care :
⎛ dp ⎞
⎜ ⎟ reprezint[ gradientul datorit[ acceler[rii masei;
⎝ dL ⎠ acceleratie
⎛ dp ⎞
⎜ ⎟ - gradientul static;
⎝ dL ⎠ static
⎛ dp ⎞
⎜ ⎟ - gradientul datorit[ frec[rii.
⎝ dL ⎠ frecare
Dac[ rela\ia de mai sus se integreaz[ pe lungimea L a conductei =i se \ine seama de traseul
acesteia, rezult[ c[derea de presiune total[ de-a lungul conductei.
Pentru determinarea gradientului de presiune ]ntr-o conduct[ ]n condi\iile curgerii bifazice s-
au realizat o serie de modele matematice, dintre care cele mai utilizate sunt ale lui Dukler- Eaton
=i Beggs-Brill. Spre deosebire de modelul Beggs-Brill, modelul Dukler – Eaton a fost realizat
pentru conducte orizontale =i nu ia ]n considerare direct regimul de curgere. Din compararea
rezultatelor date de cele dou[ modele a rezultat c[ modelul Beggs-Brill care este valabil pentru
orice unghi de ]nclinare a conductei tinde s[ subestimeze gradientul de presiune, iar modelul
Dukler-Eaton tinde s[ -l supraestimeze[5].
Fenomenul de formare a dopurilor de lichid este foarte des ]nt`lnit ]n cazul curgerii
multifazice prin conducte =i risere =i are o serie de fenomene negative dintre care amintim:
• reducerea debitului;
• deteriorarea instala\iilor;
• curgere instabil[.
Din acest motiv a fost necesar[ studierea acestuia ]n vederea g[sirii unor remedii.
22
Schmidt =i al\ii [25] descrie fenomenul de formare a dopurilor de lichid ]n risere ca fiind
compus din patru etape (figura 25), =i anume:
1. formarea dopului de lichid care corespunde cu cre=terea presiunii la baza riserului.
}n aceast[ perioad[ nivelul de lichid nu a atins partea superioar[ a riserului, iar gazele
]ncep s[ penetreze dopul de lichid;
2. nivelul de lichid cre=te ca urmare a avans[rii lichidului din partea inferioar[ a
conductei. dopul de lichid ajunge la suprafa\[;
3. gazele p[trund ]n riser , iar presiunea hidrostatic[ scade. Ca urmare, debitul de
gaze cre=te;
4. gazele au ajuns la partea superioar[ a riserului, presiunea este minim[, iar lichidul
de pe pere\ii riserului se scurge la baza acesuia =i ]ncepe un nou ciclu de formare a
dopului de lichid.
}n urma efectu[rii unor experimente Fabre =i al\ii[11] au eviden\iat instabilitatea curgerii
bifazice prin sistemul conducte-riser indiferent de panta conductei =i condi\iile de intrare. De
asemenea, se pare c[ la baza instabilit[\ii acestui proces st[ producerea curgerii stratificate ]n
conduct[.
}n cele ce urmeaz[ se prezint[ un model de calcul al volumului dopului de lichid la ie=irea din
conduct[ [5].
}n condi\iile curgerii sta\ionare a fluidelor ]n conduct[ debitele masice de lichid =i gaze sunt
constante la intrarea =i ie=irea din conduct[. Dac[ se formeaz[ dopuri, debitele de fluid
instantanee =i presiunile nu sunt constante, iar dopurile de lichid urmate de dopuri de gaze au
viteze =i lungimi variabile. O proiectare corespunz[toare a separatoarelor trebuie s[ \in[ seama
de condi\iile de formare a acestor dopuri.
23
m Lt = m Ls + m Lf − m Lo (2)
Pe de alt[ parte se poate scrie c[:
m Lt = v sl ⋅ T ⋅ A ⋅ ρ l (3)
m Ls = vbf ⋅ Ts ⋅ A ⋅ H Ls ⋅ ρ l (4)
m Lf = vbf ⋅ Tb ⋅ A ⋅ H Lb ⋅ ρ l (5)
m Lo = (vbf − v m )T ⋅ A ⋅ H Ls ⋅ ρ l (6)
]n care:
v sl reprezint[ viteza superficial[ a lichidului, m/s;
vbf - viteza bulei de gaze, m/s;
v m - viteza dopului de lichid (amestec gaze-lichid), m/s;
T - timp, s;
Ts - timpul de evacuare a dopului de lichid din conduct[, m/s;
Tb - timpul de evacuare a bulei de gaz din conduct[, m/s;
H Ls - frac\ia de lichid din dopul de lichid;
H Lb - frac\ia de lichid din bula de gaze;
ρ l - densitatea lichidului, kg/m3;
A - aria sec\iunii transversale a conductei, m2.
Substituind ecua\iile (3), (4), (5) =i (6) ]n ecua\ia (2) rezult[:
v sl ⋅ T ⋅ A ⋅ ρ l = vbf ⋅ Ts ⋅ A ⋅ H Ls ⋅ ρ l + vbf ⋅ Tb ⋅ A ⋅ H Lb ⋅ ρ l − (vbf − v m )T ⋅ A ⋅ H Ls ⋅ ρ l (7)
de unde rezult[ pentru viteza superficial[ a lichidului , v sl urm[toarea rela\ie:
T T
v sl = vbf s H Ls + vbf b H Lb − (vbf − v m ) H Ls (8)
T T
Dac[ se scrie bilan\ul masic pentru faza gaz, rezult[:
m gt = m gb + m gs − m go (9)
unde
m gt = v sg ⋅ T ⋅ A ⋅ ρ g (10)
m gb = vbf ⋅ Tb ⋅ A(1 − H Lb )ρ g (11)
m gs = vb ⋅ Ts ⋅ A(1 − H Ls )ρ g (12)
m go = (vbf − v m )T ⋅ A(1 − H Ls )ρ g (13)
Substituind ecua\iile (10), (11), (12) =i (13) ]n ecua\ia (9) rezult[:
v gs = vbf b (1 − H Lb ) + vbf s (1 − H Ls ) − (vbf − v m )(1 − H Ls )
T T
(14)
T T
]n care v gs este viteza superficial[ a gazelor, m/s.
|in`nd seama de continuitatea fazei gaz ]n sec\iunea transversal[ a dopului de lichid =i a bulei
de gaze, rezult[:
(vbf − v m ) A(1 − H Ls )ρ g = (vbf − v g )A(1 − H Lb )ρ g (15)
Din ecua\ia (15) rezult[ viteza gazului, v g :
1 − H Ls
v g = vbf − (vbf − v m ) (16)
1 − H Lb
Proced`nd ]n mod asem[n[tor pentru faza lichid[, rezult[:
(vbf − vm )A ⋅ H Ls ⋅ ρ l = (vbf − v f )A ⋅ H Lb ⋅ ρ l (17)
24
de unde rezult[ pentru viteza filmului de lichid, v f urm[toarea rela\ie:
25
Volumul de lichid provenit din filmul de lichid, VLfp , care iese din conduct[ ]n timpul
Tb este dat de diferen\a dintre volumele de lichid V Lp =i V Lps :
V Lfp = v f Tb AH Lb (36)
Volumul de lichid al dopului care provine din dopul de lichid =i care nu este evacuat din
conduct[ datorit[ deplas[rii mai rapide a bulei de gaze, este definit de rela\ia:
V Ls = vbf ⋅ Ts ⋅ A ⋅ H Ls (37)
Diferen\a dintre volumele VLs =i V Lps nu va fi evacuat[ ]mpreun[ cu dopul de lichid.
Volumul total de lichid existent existent ]n dopul de lichid care cupinde =i bule mici de gaze
(figura 26) este dat de rela\ia:
V LT = vbf ⋅ Tb ⋅ A ⋅ H Lb + vbf ⋅ Ts ⋅ A ⋅ H Ls (38)
Acest volum este mai mare dec`t volumul V Lp din cauza fenomenului de deplasare mai rapid[
a bulei de gaze.
Pe baza modelului de calcul prezentat mai sus se pot rezolva urm[toarele probleme:
• stabilirea dimensiunilor unui separator \in`nd seama de dimensiunile dopurilor;
• stabilirea diametrului riserului =i al unghiului de ]nclinare al acestuia fa\[ de vertical[;
• stabilirea diametrului conductei orizontale astfel ]nc`t s[ se diminueze fenomenul de
formare al dopurilor;
• prevederea unui dispozitiv de captare a dopurilor ]nainte de intrarea acestuia ]n separator
(slug catcher);
• determinarea influen\ei diametrelor riserului =i a conductei orizontale asupra dimensiunii
=i frecven\ei dopurilor.
26