13.

POMPE CU PISTON

Pompele cu piston (PP) sunt mașini hidraulice care au ca principiu de funcționare variația
continuă a volumului de lucru. Acestea transformă energia mecanică în energie hidraulică,
preponderent hidrostatică.

13.1. CONSTRUCȚIA ȘI PRINCIPII DE FUNCTIONARE

Pompele cu piston sunt compuse din trei parți principale: (1) mecanismul motor, (2) frema si
(3) partea hidraulica, figura 13.1
Mecanismul motor. Motorul de actionare 1 antreneaza prin intermediul roatei de antrenare 2
si a transmisiei cu lanț sau cu curele 3, roata de antrenare 4 al arborelui de intrare, de aici
miscare este preluată de roata de antrenare 5 solidar cu arbore cotit si transmisa mai departe
prin mecanismul biela 6 – manivela 7. Mișcarea de rotație este amplificata printr-un angrena
de roti dințate care duce la creșterea puterii de antrenare a pompei. Biela de lungime l este
articulata cu capul de cruce 8 prin intermediul unor lagare cu rulmenti sau de alunecare cu
cuzineti. Capul de cruce prevazut cu patine este ghidat intre glisierea 9.
Ferma. Constituie carcasa 10 metalica in construcție sudata in care este unchis mecanismul
motor si formeaza suporturile pentru: lagarelor arborelui de intrare, arborele cotit si partea
hidraulica.
Partea hidraulica. Este compusa din corpurile cilindrilor 11 in interiorul carora se afla o
camașă 12 in care aluneca pistoanelor 13, puse in miscare de tija pistonului 12. Etansarea
intre camasă si tija pistonuli se realizeaza cu ajutorul unei carcase de etansare 14. Camasa si
pistonul sunt piese care se schimbă, la alte diametre, pentru varierea debitului si a presiunii.

Fig.13.1. Partile componente ale unei pompe cu piston

1
In corpu cilindrilor se mai afla supapele de aspiratie 15, supapele de refular 16 și camerele
supapelor care sunt unite si inchise. Camerele de aspiratie dau in colectorul de aspirație 17
care este cuplate prin flanșe cu conducat de aspirati , iar camerele de refulare dau in colectorul
de refulare 15 care este cuplat prin flanșe la conducta de refulare.

La deplasarea pistonului de la punctul mort interior (PMI) către punctul mort exterior (PME), pe
fata interioara a pistonului (cd) se creează o depresiune care deschide supapele de admisie
(14d) si închid supapele de refulare (15d). Deoarece la nivelul de aspirație acționează
presiunea atmosferica (rezervor deschis) aceasta împinge lichidul prind sorb (19) si conducta
de aspirație (17) si umple volumul din cilindru lăsat liber de deplasate pistonului in cursa de
aspirație. La cursa inversa a pistonului de la PME la PMI, pistonul deschide supapa de refulare
(15d) si supapa de admisie (14s) si închide supapa de admisie (14d) si supapa de refulare
(15s) in acest fel, volumul de lichid aflat in cilindru este livrat prin conducta de refulare in (22)
in rețea iar volumul din cilindru lăsat liber de deplasarea pistonului, este umplut de lichid.
În cursa de aspirație pistonul se deplasează in sensul creșterii volumului de lucru favorizând
deplasarea lichidului volum cu volum dinspre rezervorul de aspirație către cilindru iar in cursa
de refulare pistonul se deplasează in sensul micșorării volumului de lucru din cilindru, efect ce
conduce la creșterea presiunii in cilindru si la închiderea supapei de aspirație si deschiderea
supapei de refulare; supapa de aspirație deschizându-se in momentul când forța din presiune
depășește forța de apăsare pe supapa. Deplasarea alternativ a pistonului este asigurata de
mecanismul de transformare a mișcării de rotație in mișcare de translație compus din capul de
cruce (10), biela (7) si manivela(8). [1] [2]

13.2. TEORIILE CINEMATICE ALE POMPELOR CU PISTON

Debitul se definește ca fiind variația volumului în timp:

dV d  A  x 
Q   A v (13.1)
dt dt
unde: Q este debitul, în m3/s; A este aria pistonului, în mm2 ; v - viteza pistonului, în m/s
Avind in vedere ca A = ct. Rezulta ca debitul unei plope debitul depinde numai de viteza
pistonului Q  f  v  .

Prin studiul cinematicii, se urmărește stabilirea legilor de variație în timp a parametrilor

cinematici ai lichidului (pistonului) la traversarea camerelor de lucru ale pompei cu piston,
respectiv : x - deplasarea, v - viteza, a - accelerația, conform schemei cinematice, figura
10.2, acceptând următoarele ipoteze [2]:
 lichidul este incompresibil, p  ct ;
 pierderile volumice sunt nule,; Q  ct
 lichidul urmărește pistonul de arie, respectiv se poate considera că viteza lichidului este
egală cu cea a pistonului.
 viteza unghiulară a arborelui cotit,   ct .;
 sistemul bielă-manivelă, cap de cruce, tijă - piston este rigid şi se poate considera că
deplasarea pistonului este egală cu deplasarea capului de cruce.

2
 Fig. 13.2. Schema cinematică pentru o cameră de lucru a unei pompe cu pistoane

Conform figura 13.2 deplasarea x a pistonului este:

x  OO1  OO1'  r  l  r cos   l cos   r  cos   l 1  cos   (13.2)

unde:   r ;   f  t  ;   f t 
Utilizând teorema sinusurilor în triunghiul  a
'

r l r r 1 1
 ; sin   sin  ;  ;  ;  (13.3)
sin  sin  l l 4 6

Rezultă expresia deplasării pistonului și a celorlalți parametri cinematici:

x  r (1  cos )  l (1  1   2 sin 2   (13.4)

 

dx dx d  dx   sin 2 
v    r sin    (13.5)
dt d  dt d  2 1   2 sin 2  

dv dx  cos 2   2 sin 4  
a   r cos  
2
 (13.6)
d
3
dt  (1   2 sin  4 

Din punct de vedere al exactității calculelor studiului cinematicii se poat considera 3 teorii:

a) teoria exactă, cu relațiile (13.4...13.6);

1
b) teoria aproximativă, la care:   1 ;   0,2 si 1   2 sin 2   1   2 sin 2 
2
In aceaste ipoteze marimile cinematice devin:

3
   
x  r (1  cos )  sin 2  (13.7)
 2 

dx   
v  r sin   sin 2 (13.8)
dt  2 

dv
a  r2 cos    cos 2 (13.9)
dt
c) teoria elementară, la care   0 ; l   , figura 10.3

x  r (1  cos ) (13.10)

v  r   sin  (13.11)

a  r  2  cos  (13.12)

Din analiza studiului cinematicii se poate concluziona, figura 13.3. [3], [4]:

 existență mecanismului bielă manivela în lanțul cinematic determină pentru

viteză o variație sinusoidală ceea ce va determina pentru debitul teoretic al unei fețe
active o tot variație sinusoidală, respectiv un caracter pulsator, iar o fază (de aspirație
sau de refulare) se desfășoară pentru un unghi    ,
 accelerația are valori maxime în punctele moarte (de întoarcere), motiv pentru care,
pentru uniformizarea puterii solicitate motorul de antrenare al pompei, la pompele cu
2
mai mult de un piston, fețele active se defazează egal între ele cu unghi, 1  ; N–
N
numărul de fețe active ale unei pompe, N = i·j
 cu toate că apar diferențe între valorile parametrilor cinematici determinați prin cele
două teorii ale cinematicii (elementară și aproximativă), în punctele în care viteza capătă
valori extreme diferențele sunt nesemnificative [3]. Utilizând relațiile (10.10...10.11) se
1
comite o eroare la viteza maxima de numai 2% fata de cazul in care raportul  
5

Fig. 13.3 Variația mărimilor cinematice: a) deplasare; b) viteza; c) accelerația

4
13.3. CICLUL DE FUNCȚIONARE AL POMPEI CU PISTON (DIAGRAMA INDICATĂ)

Ciclul de funcționare reprezintă variația presiunii pe piston (PP) în funcție de deplasare ( x )

într-o cursă completă (aspirație și refulare) iar ciclul de funcționare reprezentat pentru o fată
activă într-o cursă completă se numește diagramă indicată, figura 10.11. În funcție de modul
de obținere diagramele indicate, acestea se clasifică în 3 categorii [2]:

 diagrame indicate teoretice (a)

ale PP teoretice - DIT se obține pe baza
relațiilor matematice si la care nu se ține
cont de pierderi.
 diagrame indicate teoretice (b)
ale PP reale - obținută pe pe baza
relațiilor matematice și la care se iau în
considerare și pierderile.
 diagrame indicate reale (c) ale
PP reale - DIR se trasează experimental
cu un aparat numit manograf,
dinamograf sau aparat indicator.

Prin compararea diagramei indicate

obținute cu manograful cu niște
Fig. 13.3. Diagramele indicate: a) teoretică, diagrame etalon se pot pune în evidență
(b - c) reale. eventualele defecțiuni care au apărut în
funcționarea PP.

13.4. DEBITUL POMPELOR CU PISTON

Existența mecanismului bielă – manivelă în lanțul cinematic face ca viteza unei fețe active să
evolueze după o lege de variație sinusoidală pentru o cursă completă (aspirație – refulare),
respectiv o semi sinusoidă pentru o singură fază a procesului de pompare. Aceasta va
determina ca și debitul teoretic al unei fețe active (o cameră de lucru), respectiv pentru cele (N
= i, j) ale unei pompe cu pistoane, să aibă tot un caracter pulsator în fazele de aspirație și de
refulare.

Daca nota debitul instantaneu al unei fete

active Qa j , și ariile fetelor actine ale unui
piston cu, figura 13.4:

 D2  dt
A ; a (13.13)
4 4

unde: D este diametrul pistonului, în mm; d t

- diametrul tijei pistonului, în mm; i - numarul

de pistoane a = I, II, ...; j - numarul fetelor
Fig. 13.4. Elementele caracteristice la
un piston active j = 1, 2;

5
atunci debitul instanteu in teoria elementară, al uni pompe cu piston este:

 Pentru o pompa de tip P 1.1 - simplex cu simplu efect:

QI1  Q11  A  v  A  r  sin  (13.14)

Indiferent de numărul fețelor active debitul pompelor cu piston variază după o lege sinusoidală,
(13.11) si este puternic pulsator, apar vibrații ale elementelor pompei cât și ale conductelor,
figura 13.5

Fig. 13.5. Variația debitului la pompa cu simplu efect

Pentru PP 1.1 – numarul de pistoane i  1 și numarul de fetelor active j  1 , rezulta ca

N  1 1  1 iar defazajul intre fetele active este: 1  2  2
1

Ca urmare a neuniformizaților debitului instantaneu al pompelor cu piston, in exploatare se

folosește o mărime fictivă a debitului numită debitul mediu care se obține distribuind uniform
volumul refulat la o rotație completă.

 Pentru pompa de tip P 1.1 - simplex cu simplu efect, debitul mediu teoretic, Qm , I 1 se
obține din egalitatea ariilor suprafețelor OABC și ODEFG:
 
2  Qm , I 1   QI 1  d    A  r   sin   d   2 A  r   (13.15)
0 0

A r 
- Debitul mediu este: QmI 1  (13.16)

- Debitul maxim este: Qmax I1  A  r  (13.17)

- Volumul de lichid refutat este: VI1  A  S (13.18)

6
Ținând cont ca: r 
S
; 
 n ; unde: S – cursa pistonului, n – numărul de curase duble
2 30
pe minut, rezulta ca debitul mediu (13.16) este:
A S  n
Qm , I 1  (13.19)
60

Raportul dintre debitul instantanei maxim si debitul mediu reprezintă gradul de neuniformitate
a debitului pompelor cu piston si arata modul de încărcare a motorului de antrenare al
pompei
Qmax
Q   3,14 (13.20)
Qm

 Pentru pompa de tip PP 1.2 - simplex cu dublu efect, debitele pe cele doua fete si debitul
maxim sunt:

 Debitul mediu fata 1 este: QI 1  A  r   sin  (13.21)

 Debitul mediu fata 2 este QI 2   A  a   sin      (13.22)

  A S  n
 Debitul maxim este: Qmax11  A  r   (13.23)
60

 Volumul de lichid refutat este: V12  A  S   A  a   S (10.24)

Pentru PP 2.2 – numărul de pistoane i  1 și numărul de fetelor active j  2 , rezulta ca

N  1  2  2 iar defazajul intre fetele active este: 1  2  
2
 Pentru pompa de tip PP 2.1 - duplex cu simplu efect, debitele pentru fiecare fata si debitul
maxim sunt:

 Debitul mediu piston I, fata 1 este: QI 1  A  r   sin  (13.25)

 Debitul mediu piston II fata 1 este QII 1  A  r   sin(    (13.26)

  A S  n
 Debitul maxim este : Qmax II 1  A  r   (13.27)
60

 Volumul de lichid refutat este: VII1  2  A  S (13.28)

7
Pentru PP 2.1 – numărul de pistoane i  2 și numărul de fetelor active j  1 , rezulta ca
N  2 1  2 iar defazajul intre fetele active este: 1  2  
2
 Pentru pompa de tip PP 2.2 - duplex cu dublu efect, debitele pentru fiecare fata si debitul
maxim sunt, figura 13.6.

 Debitul mediu piston I, fata 1 este: QI 1  A  r   sin  (13.29)


 Debitul mediu piston II fata 1 este: QII 1  A  r   sin(   (13.30)
2

 Debitul mediu piston I fata 2 este: QI 2   A  a   sin      (13.31)

 3 
 Debitul mediu piston II fata 2 este: QII 2   A  a   sin     (13.32)
 4 

 Debitul maxim este : Qmax II 2 

  A S  n
2  A  r      (13.33)
60

 Volumul de lichid refutat este: VII 2  2 A  S  2   A  a   S (13.34)

Qmax
 Gradul de neuniformitate: Q   1.11 (13.35)
Qm

Pentru PP 2.2 – numărul de pistoane i  2 și numărul de fetelor active j  2 , rezulta ca

N  2  2  4 iar defazajul intre fetele active este: 1  2  
4 2
Pentru uniformizarea debitului s-au construit pompe cu mai multi cilindrii (duplex, triplex)
constatând -se ca pentru obținerea unui grad de neuniformitate minim este necesar a se stabilii
valoarea unghiului de decalare intre manivelele mecanismului de antrenare a pistoanelor.
Astfel pentru pompa duplex cu simplu efect unghiul de decalaj dintre manetoane este  , la
pompa duplex cu dublu efect este  , la pompa triplex cu simplu efect este , 2 , iar la
2 3
pompa triplex cu dublu efect este 
3
În general pentru o pompă oarecare Pij expresia debitului este [2]:

j   j  1 2
Qi , j  ki , j  A  r  unde: ki , j  i  si 2 
dt
(13.36)
 D

8
 Fig. 13.6. Variația debitului la pompa duplex cu dublu efect PP2.2

Din analiza debitelor pompelor cu piston se poate concluziona [5] [3]:

 Neuniformitatea debitului scade pe măsura ce creste numărul fetelor active (N) ,
scăderea fiind mai rapidă în cazul pompelor cu un număr impar de fețe active.
 Neuniformitatea mișcării fluidului în camerele de lucru ale pompei și în
conductele rețelei hidraulice generează pierderi de presiune prin frecare cu valori
variabile în timp și pierderi inerțiale la accelerarea și decelerarea masei de fluid.
Aceste pierderi implică consumuri suplimentare de energie.
 Neuniformitatea debitului cauzează și neuniformitatea presiunii care generează
vibrații și solicitări suplimentare pentru pompe și structurile constructive cuplate cu
acestea, ceea ce implică creșterea gabaritelor și a consumurilor de materiale.
 Neuniformitatea debitului și a presiunii afectează pompa, rețeaua hidraulică și
procesul tehnologic deservit. Din aceste motive, la alegerea pompelor cu pistoane,
printre alte criterii, trebuie să se ia în considerare și pe cel relativ la neuniformitatea
debitului. În cazul în care neuniformitatea debitului pompei cu pistoane aleasă are
un caracter pronunțat se impune introducerea de sisteme de uniformizare pentru a
se evita apariția efectelor degradante

13.5. SISTEME DE UNIFORMIZARE A DEBITULUI, AMORTIZOARELE DE PULSAȚII

Amortizoarele de pulsații se mai numesc și hidrofoare sau acumulatoare hidraulice. Datorită

mecanismului bielă – manivelă, parametrii funcționali p şi Q ai pompelor cu piston au un
caracter pulsator fapt ce conduce la o anumită instabilitate a acestora. Amortizoarele de
pulsații se introduc în apropierea pompei cu piston atât pe conducta de aspirație cât și pe
conducta de refulare. Ele înmagazinează energie hidraulică în perioadele de vârf și o cedează
când este nevoie.
13.5.1. Clasificarea amortizoarele de pulsații
 după destinație: de aspirație; de refulare;
 după formă: cilindrice: orizontale și verticale; sferice;

9
  după principiul de funcționare: fără presiune inițială; cu presiune inițială;
 după construcție: cu membrană de separație; fără membrană de separație;

13.5.2. Principiul de funcționare al amortizoarele de pulsații

In cursa de aspiratie, la un unghi al manivelei între:     1 debitul instantaneu solicitat de

pompa cu piston conductei de aspirație rămâne sub valoarea debitului mediu teoretic și
hidroforul de pe aspirație HA se încarcă prin comprimarea gazului, figura 13.7.

Fig. 13.7. Schema de funcționare a hidroforului la pompa de tip PP 1.1

La un unghi între 1    2 , debitul instantaneu solicitat de pompa cu piston conductei de

aspirație este mai mare decât valoarea debitului mediu teoretic și hidroforul se descarcă. La
un unghi , 2     , debitul instantaneu solicitat de pompa cu piston conductei de aspirație
este mai mic decât valoarea debitului mediu teoretic și hidroforul se încarcă. Modul de
funcționare al hidroforului de refulare HR este similar în oglindă.

Eficiența unui hidrofor se apreciază prin capacitatea acestuia de a prelua surplusul de lichid
cerut de tipul de pompă respectiv.
Volumul total al hidroforului, Vt depinde de procesul de comprimare şi destindere a gazului din
hidrofor.

Vt  cVn (13.37)

unde: c este un coeficient de formă, c = 1,5 pentru hidrofoare cilindrice și c = 3,0 pentru
hidrofoare sferice; Vn - volumul mediu al pernei de gaze.

10
Dacă transformarea este lentă și are loc un schimb intens de căldură între lichid și gaz și între
gaz și mediul exterior se poate aprecia că temperatura este constantă. Se poate considera că
in acest caz gazul din hidrofor se comprimă și se destinde după o izotermă: pV  ct , figura
13.18.

Fig. 13.8.Componenta hidroforului si transformările gazului din hidrofor

Variația volumului gazului din hidrofor este:

ΔV  VM  Vm (13.38)

Volumul de lucru al hidroforului este egal cu volumul descris de nivelul lichidului din hidrofor
la o încărcare și o descărcare completă. Variația presiunii gazului din hidrofor este:

Δp  pM  pm (13.39)

Valorile medii ale presiunii și volumului gazului din hidrofor sunt:

pM  pm
pn  (13.40)
2
VM  Vm
Vn  (13.41)
2
Se definește coeficientul de neuniformitate a presiunii gazului din hidrofor:

pM  pm
 (13.42)
pn
Relația transformării izoterme a gazului din hidrofor, în punctele A,B este:

pM VM
 ; (13.43)
pm Vm
Rezultă expresia coeficientul de neuniformitate:

11
 pM  pm ΔV
  (13.44)
pn Vn
Se acceptă:  a  0, 05  0,1 pentru hidroforul de pe aspirație si  r  0, 02  0, 05 pentru
hidroforul de pe refulare
Volumul total al hidroforului depinde de presiunea minimă a gazului din hidrofor. Situația
anterioară este pentru hidrofoare la care presiunea minimă a gazului este egală cu cea
atmosferică. Pentru a micșora volumul total se folosesc hidrofoare cu presiune inițială a gazului
inert. Mărimea presiunii inițiale se recomandă: pi   0, 2  0,8  pn In cazul hidrofoarelor cu
presiune inițială, coeficientul de neuniformitate a presiunii gazului din hidrofor este [6]:


  (13.45)
p
1 i
pn

Se constată că în acest caz volumul hidroforului scade.

13.9.3. Calculul volumului de lucru al hidroforului

Considerând de exemplu procesul de refulare al unei pope simplex cu sipmplu efect (P1.1) se
constata ca la anumite valori ale unghiului manivelei (   1 si   2 ) debitul instantaneu
refulat de pompa este mai mic decât debitul mediu, figura 13.9. Pentru ca viteza din conducta
de refulare sa nu scadă sub o anumita valoare medie, atunci o parte din lichidul din hidrofor
completează lipsa de debit din conducta de refulare, nivelul lichidului din hidrofor scăzând. In
intervalul ( 1 ... 2 ) debitul instantaneu furnizat de pompa este mai mare decât debitul mediu
si pentru ca viteza din conducta de refulare sa nu crească peste valoarea medie, hidroforul
trebuie sa lucreze ca un acumulator si volumic si energetic, nivelul lichidului din hidrofor
crescând prin comprimarea pernei de gaz aflată deasupra nivelului lichidului, urmând ca in
cursa de aspirație nivelul lichidului acumulat sa fie livrat in conducta de refulare menținând
viteza de circulație in jurul valorii medii

Fig. 13.9. Calculul volumului excedentar la pompa de tip P 1.1

12
Pentru o pompa simplex cu simplu efect avem:

1
 Debitul mediu este: Q11  A  r    A r 

 Debitul instantaneu este: QI 1  A  r    sin  A  r    sin

 Volumul excedentar de lucru ΔVI 1 pentru pompa de tip PP 1.1 este:

  
VI 1  A  r 2cos 1    21  (13.46)
 2 
Volumul de lucru al hidroforului este determinat numai de tipul pompei pe care o deservește.
La pompele cu număr par de fețe active volumul de lucru se calculează pentru cea mai mare
pulsație a debitului (pentru cel mai mare ), acesta scade odată cu creșterea numărului de fețe
active și este mai mic în cazul pompelor cu număr impar de fețe active [2].

13.6. PRESIUNEA POMPELOR CU PISTOANE

Variația presiunii în cursa de aspirație și de refulare este o funcție dependentă de deplasarea

pistonului. Consumul de energie în cursa de refulare are importanță practică din punct de
vedere al solicitării unei energii suplimentare de la mașina de forță. În cursa de aspirație, nivelul
energetic fiind scăzut, pierderile de presiune pot conduce la scăderea presiunii lichidului în
cilindrul pompei astfel încât să devină mai mică sau egală cu presiunea de vaporizare a
lichidului la temperatura de lucru, conducând în final la apariția fenomenului de cavitaţie.

Datorită mișcării neuniforme a lichidului în conducta de aspirație şi refulare apar pierderi de

energie specifică a lichidului [2]:

 pierderi hidraulice;
 pierderi inerțiale;
 pierderi prin supape, etc.

13.6.1. Variația presiunii pe piston în cursa de aspirație

Se fac următoarele aproximații și se folosesc relațiile:

 Se acceptă teoria elementară a cinematicii pompelor cu pistoane:

a) x  r 1  cos  (13.47)

b)
v     r sin 

(13.48)

v  x   r 2rx  x

2

13
 a    r2 cos 
c)  (13.49)
a  x     r  x 
2

 Lichidul urmărește fidel pistonul în mișcarea sa neuniformă:

d) Ecuația de continuitate: Q  S  v  ct (13.50)

v2 p
e) Legea lui Bernoulli:   z  ct (13.51)
2g  g
v2  l 
f) Relația lui Weissbach - Darcy: hh     i  (13.52)
2g  d i 

Daca consideram schema de montaj a unei pope cu piston tip PPI.1, figura 13.12 si scriem
ecuatia lui Bernoulli in planul 1 si planul 2 avem:

v12 p
H1   1  z1 (13.53)
2g  g
respectiv:

v22 p
H2   2  z2 (13.54)
2g  g
 În planul 1:

Datorită faptului că secțiunea rezervorului de aspirație este mult mai mare decât secțiunea
conductei de aspirație avem:
- S R  S A  va  v1 , v1  0 , p1  pa : pa  p0 - rezervoare deschise; pa  p0 -
rezervoare închise și presurizate.

iar ecuaria (13.44) devine:

pa
H1  z (13.55)
g 1
 În planul 2

In cilindrul pompei presiunea si viteza sunt variabile și avem: v2  vx și p2  px

Iar relatia (13.44) devin:

vx2 px
H2    z2 (13.56)
2g  g

Tinind cont de pierderile hidraulice intre planul 1 si planul 2, se poate scrie:

14
 H 2  H1  hk , (13.56)
k

unde: h
k
k - suma pierderilor hidraulice când lichidul se deplasează de la planul 1 la planul 2:

h  h  h  h
k
k h i s (13.57)

hh - sunt pierderile hidraulice liniare și locale; hi - sunt pierderile inerțiale; hs - sunt

pierderile de energie pentru deschiderea supapelor de aspirație.

Prin introducerea relațiile (13.46), (13.47), (13.41) în relația (13.48) avem:

px pa  vx2  pa  vx2 
  ( z2  z1 )   hh  hi  hs    Ha   hk  (13.58)
g g  2g  g  2g k 

Relația (13.50) reprezintă variația presiunii pe piston în cursa de aspirație, și este

reprezentata grafic in figura 13.10 [2]

Fig. 13.10. Legea de variație a presiunii pe piston în cursa de aspirație

Din analiza ecuațiilor (13.50) rezulta următoarele observații:

a) Presiunea atmosferică scade cu altitudinea după următoarea lege:

pa p H
 0  10,33  , unde H este altitudinea exprimată în metri.
g g 900

b) Înălțimea de aspirație, H a  z2  z1 depinde numai de condițiile de montaj ale pompei

şi poate să fie pozitivă sau negativă functie de pozitia rezervorului de aspiratie (v. figura
13.12).

15
 vx2   2rx  x 
2 2

c) Viteza lichidului depinde de poziția pistonului 

x:
2g 2g
v2  L 
d) Pierderile hidraulice pe conducta de aspirație sunt: . hh  a   a  i 
2 g  da i 
Fr  ms  g
e) Pierderile hidraulice prin supape se pot calcula cu relația: hs 
  g  As
unde: La este lungimea echivalenta conductei de aspirație, d a - diametrul conductei de
aspirație, Fr - forța data de arcul supapei, ms - masa supapei, As - aria supapei.

Valorile minime ale presiunii pe piston in cursa de aspirație apar în urmatoarele situatii:
x 0
pm px
 prima situație apare atunci când hi  hh ;
1

g g 0

x 0, r 
pm p
 a doua situația apare atunci când ; hi  hh ;  x
2

g g  0, 
 2

Se observă că presiunea minima pe piston este în prima jumătate a cursei de aspiraț px  pa

fapt ce explică curgerea lichidului din rezervorul de aspirație în cilindrul pompei. În partea a II-
a cursei aceasta începe sa crească px  pa , lichidul păstrând sensul curgerii datorită inerției
acestuia.
În practică, conductele de aspirație sunt scurte și de diametre mari rezultând pierderi inerțiale
mai mari ca cele hidraulice iar presiunea minima pe piston in cursa de aspiratie in cazul in
care presiunea la suprafata libera a lichidului din rezervorul de espiratie ( p1  pa ) este: [2] [6]

 L 
pm  pa  g  H g ,a  a 2 r  hs  (13.59)
 g 
13.6.2. Variația presiunii pe piston în cursa de refulare

Scriind relația lui Bernoulli în planele 2 și 3, figura 13.12 avem:

În planul 2:
In cilindrul pompei presiunea si viteza sunt variabile si avem : v2  vx si p2  px
Iar ecuaria (13.44) devine:

v22 p2
H2    z2 (13.60)
2g  g
În planul 3,

Se consideră v3  0 ; p3  pr .
16
Iar ecuaria (13.44) devine
v32 p
H3   3  z3 (13.61)
2g  g

Se poate scrie
H 2  H3  hk (13.62)
k

unde: h
k
k - suma pierderilor energetice când lichidul se deplasează de la planul 2 la planul 3

Folosind formulele (10.52 – 10.54) rezultă expresia presiunii pe piston în cursa de refulare,
figura 10.10:

px pr  vx2  pr  vx2 
   z3  z2    hh  hi  hs     H g ,r   hk  (13.63)
g g  2g  g  2g k 

Relația (13.55) reprezintă variația presiunii pe piston în cursa de refulare, si este

reprezentata grafic in figura 13.11 [2]
Variația presiunii pe piston în cursa de
refulare este importantă deoarece exprimă
solicitările motorului de acționare al pompei
și ale echipamentului din sistemul de
transmisie și din partea hidraulică. Este bine
ca aceste solicitări să fie uniforme. Din acest
motiv se folosesc hidrofoare (elemente de
uniformizare a debitului pompei) și pe
conducte de refulare (la ieșirea din pompă).
Fig.13.11. Variația presiunii pe piston
în cursa de refulare

În practică, conductele de refulare sunt lungi și de diametre diferite, existind atit pierderi
inertiale cit si pierderi hidraulice iar presiunea pe piston in cursa de refulare in cazul in care
presiunea la suprafata libera a lichidului din rezervorul de de refulare ( p3  pa ) este:

 L 
pM  pa  g  H g ,r  r 2 r  hs  (13.64)
 g 

17
13.7. CARACTERISTICA REȚELEI

Caracteristica rețelei este locul geometric al punctelor ce corelează consumul de energie

specifică pe care-l suferă lichidul în funcție de diferite valori ale debitului ce curge printr-o
conductă. O pompa transportă lichidul între două puncte cu niveluri energetice diferite, figura
13.12.

Ca să funcționeze corespunzător trebuie îndeplinite două condiții:

 să fie intercalat într-o rețea de conducte;
 să fie capabil să învingă diferența de nivel și să asigure consumul de energie specifică
pentru învingerea rezistențelor hidraulice de pe traseul de aspirație și refulare.

Nivelul energetic al unei particule de lichid situată la înălțimea z la o presiune p și la o viteza

v se poate exprima cu ajutorul legii lui Bernoulli:
v2 p
H   z  ct (13.69)
2g  g
v2
unde: – reprezintă energia specifică de mișcare (cinetică) și înălțimea cinetică.
2g
p
– energia specifică de presiune și înălțimea piezometrică.
g
z – energia specifică potențială de poziție și înălțimea geodezică.

Fig. 13.12. Schema de amplasare a unei pompe cu piston în cadrul unei rețele:
a) cu aspirație pozitivă; b) cu aspirație negativă

18
 v12 p
În planul 1 – energia specifică este: H1   1  z1 , (13.70)
2g  g
v32 p
În planul 3 – energia specifică este: H3   3  z3 (13.71)
2g  g

Energia specifică la intrarea în pompa, Hi este:

H i  H1  hha (13.72)
unde: hha sunt pierderile pe traseul de aspirație;

Energia specifică la ieșirea din pompa H e este:

H e  H 3  hhr (13.73)

unde : hhr sunt pierderile pe traseul de refulare.

Energia specifică transmisă de pompa H este:

H  H e  H i  H 3  H1  hhr  hha , (13.74)

.
p3  p1 v32  v12
H  Hg     hhi (13.75)
g 2g

Termenii din relația (13.66) au următoarele semnificații:

 H g  z3  z1  z3  z2  z2  z1  H gr  H ga - inaltimea geodezica;
p p
 H p  3 1 - înaltimea de presoine:
g
 H s  H g  H p - inalțimea statica de pompare;
v32  v12
 - energia cinetică – se consideră numai atunci când traseele sunt scurte și
2g
energia totală H este mică;

 h hi - pierderile de presiune hidraulice pe aspirație și refulare,

va2  la  vr2  lr 
 hhi  
 a    ai 
  r  ri   RhQ
2
(13.76)
2 g  da i  2 g  dr i 
19
unde: Rh este rezistența hidraulică a rețelei iar produsul RhQ înălțimea dinamică de pompare.
2

In aceste conditii relația (13.68) se poate scrie astfel:

H  H s  RhQ 2  H S  H d (13.77)

Relația (13.77) reprezinta caracteristica retelei (exterina) a unei popme cu piston:

Teoretic, caracteristica interna a unei

pompe cu pistoan este o verticală iar
intersecti cu caracteristica retelei (externa)
determina punctul P de functionatre a unei
pompe cu piston figura 13.13.

Fig. 13.13. Caracteristica rețelei, a pompei

cu piston și punctului de funcționare

13.8. CAVITAȚIA POMPELOR CU PISTON ȘI MĂSURI DE PREVENIRE

In general lichidele vehiculate cu pompele cu piston contin incorporate in masa lor o parte din
gazele cu care vin in contact prin absortie. La scaderea presiunii sau la cresterea temperaturii
din sistem are loc desorbia, respectiv o parte din aceste gaze parasesc mediul lichid. Daca
presiunea scade sub valoarea presiunii de vaporizare a lichidului, bulele de gaz cresc prin
desorbtie gazului dizolvat in lichid si pe seama vaporilor de lichid formati prin evaporarea
lichidului. Aparitia si evolutia acestor bule (cavitati) de gaz si vapori reprezinta fenomenul de
cavitatie. Cavitatile astfel formate sunt transportate prin lichidul in miscare in zone in care
presiunea lichidului este mai mare decit presiunea de vapori, si unde are loc fenomenul de
distrugere spre interior a cavitaților si de refacere a omogenutatii lichidului, fenomen numit
implozie [7]. În cursa de refulare, presiunea fiind mult mai, apar vârfuri de presiune, șocuri
hidraulice, trepidații și se declanșează o instabilitate a parametrilor funcționali. In aceasată
situatie coloana de lichid din conducta de aspirație poate fi intrerupă, ducând la scăderea
debitului și randamentului volumic.
Pentru ca fenomenul de cavitație sa nu se producă la începutul cursei de aspirație se dorește
p
să fie cât mai mare, conform relației (13.51). Pentru aceasta avem
m
ca termenul
g
următoarele posibilități,:
20
  Rezervoare de aspirație să fie presurizate sau să se supraalimenteze pompa cu piston.
 Înălțimea de aspirație, Ha sa fie cit mai mic sau sa fie negativ (- Ha ) ( v figura 13.12)
la  A
 Lungimea echivalenta a conductei de aspirație La  să fie mică, deci lungimea
Sa
 da2
conductei de aspirație la să fie cât mai mica, iar Sa   da diametrul conductei
4
de aspirație să fie cât mai mare.
 Viteza unghiulară a pompei să  să fie mică.

13.8.1. Măsuri practice de evitare a cavitației

 Limitarea înălțimii de aspirație. Se pune condiția ca Ha  Hacr ; H acr – înălțimea de

aspirație la care apare cavitația; se determină din condiția ca presiunea minimă să fie
egală cu presiunea vaporilor saturați pvs .

pm pvs p  L 
  s   H acr  a 2 r  hs  (13.78)
g g g  g 

pa  pvs La 2 
H acr     r  hs  (13.79)
g  g g 

Pentru apa in conditii ideale de functionare a unei pompe, la temperatura de 200C, H acr
=10,33m; in condiții reale datorita pierderilor pe traseul de aspirație hha , H acr ≈ 7m. La
temperatura de 650C, H acr = 0. Pentru siguranță: H amax  H acr   2..3 m.c.l. (metri coloana de
lichid) [7]

 Limitarea vitezei unghiulare

Se impune condiția   cr unde ωcr vitezei unghiulară la care apare cavitația:

g  pa p 
cr     vs  H a  hs   , (13.80)
r 1    La   g  g 

Relațiile (13.69) și (13.70) care stabilesc valorile lui H acr şi cr sunt valabile pentru pompa de
tip PP1.1.
Deoarece reducerea vitezei unghiulare este un deziderat in realizarea pompelor de mare
turație se impune studiere posibilității măririi turației criticei cr
21
13.9. PARAMETRI POMPELE CU PISTON

Pompele cu piston se caracterizeaza prin debitul volumetri variabil Q , înălțimea totala de,
înălțimea maximă de aspirație  a ,cr , turația n , randamentul volumetric v , randamentul
mecanic m și puterea de antrenare a pompei (puterea consumată) Pc [8].

Pompele cu piston sunt caracterizate prin independenta debitului fata de presiune

 Debitul volumetric pentru o pompa cu simplu efect Q este, în m3/s:

 D n
Q iS   (13.81)
4 60

 Debitul volumetric pentru o pompa cu dublu efect Q este, în m3/s:

  D  d  n
Q  i  S 2   (13.82)
 2 4  60

unde: i este numărul de cilindri; S - cursa pistonului, în m; D - diametrul cilindrului, în m; d -

diametrul tijei, în m; n – numărul de curse duble pe minut:

In practica pompele pot avea un debit maxim Qmax si minim Qmin functie de diametrul camasi
pistonului.
Pompele se construiesc pentru o putere medie cu un debit maxim si o presiune minima,
respectiv pentru un debit minim si o presiune maxima. In acest caz avem:
 Puterea hidraulica ( la piston), Ph , în kW

pmin  Qmax p Q
Ph  ; Ph  max max (13.83)
v v

unde: unde: p este presiunea de refulare, în MPa; Q - debitul real, Q  v  Qt , v -

randamentul volumetric; v = (0,8...0,95);

 Puterea de antrenare a pompei (consumata), Pc este, în kW:

pmin  Qmax p Q
Pc  ; Pc  max max (13.84)
v  m v  m

22
unde: m - randamentul mecanic al pompei; m = (0,75...0,85) ; v - randamentul volumetric,
v = 0,80...0,95

Daca in relația (13.84) se introduce presiunea, in bar iar debitul, in l/s relația puterii devine, in
kW

pmin  Qmax p Q
Pc  ; Pc  max max (13.85)
  v  m   v  m

Puterile fiind egale si relatiile sunt egale, rezultă:

2
Qmax pmax Dmax n
  2  max (13.86)
Qmin pmin Dmin nmin

Pentru o functionare economica, puterea terbuie mentinuta in jurul puterii normale si pentru o
astfel de functionare, variatiile de debit sunt inverse proportionsale cu presiunea si direct
proporttionale cu cu tursatia si cu patratul diametrelor pistoanelor

13.10. CLASIFICAREA POMPELOR CU PISTON

13.10.1. După modul de acționare:

 pompe cu acționare directă (pot fi acționate cu: abur, hidraulic și pneumatic);
 pompe cu acționare indirectă – acționarea se face printr-o transmisie (lanț, curele)ce se
află între mașina de forță și pompă.

13.10.2. După forma constructivă a organului de lucru:

 organul de lucru în formă de piston, la care l  D ;
 organul de lucru în formă de plugar, la care l  D ;

13.10.3. După numărul de pistoane, i :

 i = 1, pompă simplex;
 i = 2, pompă duplex;
 i = 3, pompă triplex;
 i = n, pompă multiplex.

13.10.4. După numărul de efecte, j :

 pompă cu simplu efect, la care j = 1;
 pompă cu dublu efect, la care j = 2.

13.10.5. După poziția cilindrilor pompei:

 pompe cu cilindrii orizontali;
 pompe cu cilindrii verticali;
 pompe cu cilindrii în “V”

23
Avantajele şi dezavantajele pompelor cu pistoan sunt:
 randamentul este mare nefiind influențat de vâscozitatea lichidului pompat;
 presiunea de pompare poate fi oricât de mare și este independentă de debit.

Pompele cu piston prezintă mai multe dezavantaje:

 dimensiuni de gabarit mari în special la debite mari;
 posibilități limitate de reglare a regimului fără oprirea agregatului;
 cost relativ ridicat;
 condiții de exploatare mai dificile;
 necesitatea montării amortizoarelor de pulsații a debitului;
 imposibilitatea de a transporta petrol brut care conține chiar foarte puține impurități
solide;
 dificultatea automatizării funcționării stațiilor de pompe

Bibliography

[1] I. Voicu, Utilajul industriei chimice și petrochimice -partea a doua a, Ploiești: Editura
Institutul de Petro si Gaze, 1986.

[2] E. Constantin, Mașini hidraulice. Note de curs, Ploiesti: Univ. Petrol Gaze din Ploiești,,
2011.

[3] O. Karsten, E. Schlucker și O. Shade, Cavitation in Reciprocating Positive Displacement

Pumps,, Hudson,Texax: Proceedings of the 27th International Pumps Symposium,
September 12-15, 2011.

[4] P. Săvulescu, Mașini și utilaje de transport hidraulic, Ploiesti: editura Universitatii Petrol
Gaze, 2004.

[5] P. Săvulescu, Mașini și utilaje de transport hidraulic, Ploiesti: Editura Univivertitatii

Petrol Gaze , 2005.

[6] P. Savulescu, Utilaj petrolier, Ploiesti: Editura Universitatii Petrol Gaze, 2006.

[7] J. Gheorghiță, Procese hidrodinamice și utilaje specifice in industria chimica, Bucuresti:

Editura Didactica si Pegagogica, 1983.

[8] I. Costin, Indrumatorul mecanicului de exploatare si intretinere a echipamentelor si

utilajelor de extractie, Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1983.

24