Pompele cu roţi dinţate sunt pompe volumice rotative la care mişcarea de rotaţie a

rotoarelor se realizează prin antrenarea unuia dintre arbori, de la o sursă de putere exterioară
pompei, iar angrenarea organelor de închidere (dinţii) prevăzute pe periferia rotoarelor provoacă
rotirea arborelui condus. Carcasa în care sunt amplasate roţile dinţate este închisă lateral cu două
capace, care constituie, uneori, şi suporţi pentru lagăre.
La ieşirea dinţilor din angrenare (fig. de mai jos) se creează spaţiul de volum crescător
în care pătrunde lichidul din conducta de aspiraţie, sub acţiunea diferenţei de presiune faţă de
presiunea din rezervor, apoi lichidul este transportat între dinţii roţilor dinţate de la cavitatea de
aspiraţie la cea de refulare, datorită reintrării dinţilor în angrenare. Linia de contact dintre cele
două roţi dinţate aflate în angrenare constituie o închidere a spaţiului de înaltă presiune faţă de cel
de joasă presiune.
Pompele cu roţi dinţate sunt folosite îndeosebi la pomparea lichidelor vâscoase, ca
pompe de ungere în construcţiile de maşini, la motoarele cu ardere internă, în instalaţiile de
acţionări hidraulice, etc. Aceste pompe sunt puţin sensibile la variaţia vâsozităţii lichidului şi la
existenţa reziduurilor în lichid.
În comparaţie cu pompele cu piston, pompele cu roţi dinţate admit turaţii înalte şi din
punct de vedere constructiv, sunt mai simple.
Pentru a răspunde cerinţelor de lucru la diverse regimuri de turaţie, presiune sau debit, unele
construcţii admit o reglare în trepte a turaţiei, iar uneori sunt prevăzute cu reglarea automată a
debitului sau a presiunii la o turaţie fixă.
 Profilul dinţilor la pompa cu roţi dinţate se execută în general în evolventă,
uneori în epicicloidă. La unele construcţii cu angrenare interioară se utilizează şi profilul
în hipocicloidă, îndeosebi la presiuni de refulare sub 100 bar.

Pompele cu roţi dinţate prezintă următoarele particularităţi importante:

- posibilitatea de aspiraţie şi de refulare a vaporilor cu conţinut mare de gaze şi aer
dizolvat; presiunea absolută în cavitatea de aspiraţie la pompele cu angrenare
exterioară pot ajunge la 0,4 bar.
- posibilitatea utilizării lichidului de lucru cu vâscozitatea cinematică cuprinsă în limite
largi;
- debitul pompei poate fi cuprins într-o gamă largă de valori, între zero şi câteva mii de
litri pe minut; la aceste pompe, nefiind piese supuse acţiunii forţelor centrifuge, este
posibil să se mărească turaţia arborelui de antrenare până la 6000...8000 rot/min (uneori
mai mult), limitarea fiind determinată îndeosebi de apariţia cavitaţiei.
- la pompele cu roţi dinţate cu două roţi, cu arbori nedescărcaţi de acţiunea forţelor de
presiune, presiunea de lucru este cuprinsă între 10 şi 35 bar, iar la pompele cu mai multe
trepte, cu descărcarea reazemelor şi cu compensarea automată a jocului frontal, presiunea
de lucru este cuprinsă între 200 şi 330 bar.
Pompele cu roţi dinţate pot fi clasificate după următoarele criterii:
a) după felul angrenării: cu angrenare exterioară; cu angrenare interioară;
b) după forma dinţilor: cu dinţi drepţi; cu dinţi înclinaţi; cu dinţi în V;
c) după numărul de perechi de roţi angrenate simultan: cu două rotoare; cu mai multe rotoare;
d) după numărul de trepte de creştere a presiunii: cu o treaptă; cu mai multe trepte;
e) după posibilitatea reglării debitului: cu debit reglabil; cu debit nereglabil;
f) după influenţa presiunii de lucru asupra rotoarelor: pompe descărcate; pompe nedescărcate;
cu reglare automată a jocului axial;
g) după presiunea de refulare: de presiune joasă (5...30 bar); de presiune medie şi de presiune
înaltă (100 ... 330 bar).
 Cel mai răspândit tip de pompă cu angrenaje, cu utilizări multiple, este pompa cu două roţi

dinţate, cu dinţi drepţi.

La această pompă debitul este practic acelaşi la o turație identică. Pompele cu roţi dinţate sunt
compacte, sigure în exploatare şi au o greutate specifică mică. Pompele din aceeaşi categorie
pot fi deosebite prin: tipul reazemelor, sistemul de descărcare a spaţiului închis între dinţii
angrenaţi, mijloacele de descărcare a reazemelor, mijloacele de etanşare, etc.ţie dată pentru o
gamă largă de presiuni.
 Uneori, în scopul măririi debitului refulat, într-un singur corp sunt montate în
paralel mai mule unităţi de pompare, constituite din câte două roţi dinţate, iar în scopul măririi
presiunii de refulare, în acelaşi corp, mai multe unităţi de pompare sunt montate în serie.

 Pentru a se asigura continuitatea transmiterii mişcării între roţile dinţate, dantura

are grad de acoperire supraunitar, astfel că, înainte de ieşirea din angrenare a unei perechi de
dinţi, următoarea pereche intră în angrenare.

 Pompele cu roţi dinţate cu dinţi înclinaţi, deşi prezintă unele avantaje (micşorarea
zgomotului, micşorarea uzurii, gradul de acoperire cu valori mai mari decât ε =2 influenţează
în mai mică măsură erorile de fabricaţie la profilul dinţilor, etc.), nu sunt totuşi larg
răspândite, în parte din cauza complexităţilor tehnologice şi a randamentului volumic mai
mic, când se folosesc unghiuri mai mari de înclinare a dinţilor; la unghiuri mici (4...7º) de
înclinare a dinţilor, avantajele acestor roţi sunt neînsemnate şi nici nu se folosesc. La
angrenajele fără joc lateral în angrenare, unghiul de înclinare a danturii pentru care se
păstrează etanşeitatea camerelor de refulare şi de aspiraţie poate fi de până la 10º. Totuşi, şi în
acest caz, avantajele acestor construcţii nu sunt importante. Se constată de asemenea că
uniformitatea debitului refulat nu se îmbunătăţeşte, iar apariţia efortului axial este un
dezavantaj suplimentar faţă de pompele cu roţi dinţate care au dinţii drepţi.
 Angrenajul poate fi evolventic sau cicloidal, exterior (figura 3.30) sau interior; dinţii pot fi
drepţi, înclinaţi sau în V. Camerele de volum variabil se formează în zona de angrenare, între
dinţii roţilor, carcasă şi capacele acesteia. Ieşirea dinţilor din angrenare creează goluri ce se
umplu cu lichid din conducta de aspiraţie, datorită diferenţei de presiune dintre rezervor şi
spaţiul de volum crescător; lichidul este transportat în golurile dintre dinţi de la racordul de
aspiraţie la cel de refulare, fiind expulzat în acesta datorită reintrării dinţilor în angrenare.
Linia de contact dintre pinion şi roată constituie o etanşare mobilă a spaţiului de înaltă
presiune faţă de cel de joasă presiune.
 La pompele cu angrenaj exterior distribuţia se realizează prin găuri practicate în caracsă sau în
capace; dacă se utilizează un angrenaj interior, aspiraţia şi refularea lichidului pot fi asigurate
prin ferestre situate în capace sau prin găuri radiale practicate în carcasă şi între dinţii roţii.
 Rezultanta forţelor de presiune pe roţi solicită lagărele proporţional cu suprapresiunea
realizată de pompă. La presiuni de refulare mici şi mijlocii (5...100 bar) se pot utiliza atât
lagăre de alunecare, cât şi de rostogolire. La presiuni mari (100...330) se întrebuinţează practic
exclusiv lagăre de alunecare; fiind greu solicitate, acestea au frecvent o structură specială; în
acelaşi timp, eforturile radiale pe roţi sunt reduse prin măsuri constructive.
 Continuitatea transmiterii mişcării între roţile dinţate nu poate fi asigurată decât de o dantură
cu grad de acoperire supraunitar. Ca urmare, înainte de ieşirea unei perechi de dinţi din
angrenare, o altă pereche de dinţi (adiacenţi) intră în contact. Cele două perechi de dinţi şi
capacele închid şi comprimă (strivesc) un volum de lichid, generând şocuri în angrenaje şi
lagăre, zgomote şi scurgeri erozive de mare viteză. Reducerea efectelor acestui fenomen
necesită o serie de măsuri constructive.
 În practică, se folosesc şi pompe complexe, formate din două sau mai multe pompe simple,
dispuse în paralel sau serie. În primul caz debitele se însumează, obţinându-se şi
echilibrarea solicitării radiale a pinionului; în al doilea caz, se asigură presiuni mai mari; există
şi soluţii mixte, paralel serie
 Pompele cu roţi dinţate moderne au capacitatea constantă; ele pot fi prevăzute cu supape de
limitare a presiunii şi cu regulatoare de debit cu trei căi, amplasate în capacul posterior (opus
arborelui).
 În scopul limitării presiunii din pompă, la partea superioară se află montată o supapă de by-pass
(de siguranţă), care pune în legătură cavitatea de refulare cu cea de aspiraţie atunci când
presiunea de la refulare depăşeşte valoarea prescrisă.
 La pompele cu dinţi în V, unghiul de înclinare atinge valori de 20º şi mai mult, ceea ce permite
să se utilizeze mai bine avantajul înclinării dinţilor. În acelaşi timp, neuniformitatea debitului
scade, iar efortul axial lipseste. Deoarece camera de refulare comunică continuu cu camera de
aspiraţie prin spaţiul dintre dinţi, la utilizarea lichidelor cu vâscozitate mică, chiar la presiuni
medii, randamentul volumic este mic.
Domeniul avantajos de utilizare a pompelor cu dinţi în V îl constituie debitele mari (3000 –
5000 l/min) şi lichide cu vîscozitate ridicata (până la 300ºE). De asemenea, având în vedere că la
aceste pompe legătura continună între camerele de aspiraţie şi de refulare înlătură tendinţa de
strivire a lichidului cuprins între dinţi, este recomandabil să se utilizeze aceste pompe pentrtu
lichide cu conţinut mare de gaze şi aer dizolvat.
 Pompele cu angrenaje cilindrice sunt larg răspândite în transmisiile hidrostatice datorită
simplităţii constructive, gabaritului redus şi costului scăzut; au însă randamente mai mici
decât pompele cu pistoane, sunt mai zgomotoase decât acestea şi au o neuniformitate mare a
debitului.
 Din punct de vedere tehnologic, pompele cu angrenaj exterior evolventic sunt cele mai
simple. Datorită gradului mare de acoperire, dantura înclinată micşorează zgomotul şi uzura,
dar introduce eforturi axiale în lagăre şi are un randament volumic redus, fiind rar utilizată.
Dantura în „V” este întrebuinţată numai la pompele de debit mare care vehiculează lichide
foarte vâscoase, deoarece dinţii înclinaţi permit legătura permanentă între racorduri.
 Cu unele modificări în construcţia lagărelor, pompele cu angrenaje cilindrice pot fi utilizate ca
motoare.
 Aceste pompe funcţionează pe acelaşi principiu ca şi pompele cu angrenare exterioară.
Lichidul care umple pompa în cavităţile dintre dinţi este transportat din camera de aspiraţie spre
camera de refulare, unde este evacuat forţat, ca urmare a întrepătrunderii dinţilor roţilor conjugate.
 Pompele cu roţi dinţate cu angrenare interioară sunt mai complicate din punctul de vedere al

fabricaţiei, însă prezintă avantajul că dau un debit mai mare la aceeleaşi gabarite, în comparaţie cu
pompele cu roţi dinţate cu angrenare exterioară. Volumul cuprins între dinţii angrenaţi variază mai
puţin şi, prin urmare, debitul este mai uniform.
 Caracteristicile cavitaţionale ale acestor pompe sunt mai bune decât la pompele cu angrenare

exterioară, ceea ce se explică prin faptul că lichidul este adus în pompă prin porţiunea centrală şi astfel
forţele centrifuge ajută la umplerea golurilor dintre dinţi, la aspiraţie.
 Pentru izolarea cavităţii de refulare de cea de aspiraţie se foloseşte un organ în formă de semilună,

amplasat între roata dinţată interioară şi coroana dinţată interioară. La pompele bidirecţionale, la
inversarea sensului de rotaţie, elementul în formă de semilună se deplasează într-o poziţie diametral
opusă celei precedente.
 Debitul pompei poate fi reglabil, la o turaţie dată, dacă se realizează roata dinţată sau coroana dinţată

deplasabile.
 PERFORMANŢE ŞI DOMENII DE UTILIZARE

Pompele cu roţi dinţate se construiesc pentru presiuni între 5-300 bar şi realizează
debite până la 4000 l/min, la turaţii cuprinse între 1000-3000 rot/min. Au următoarele
avantaje:
•au cilindree mare la greutăţi şi gabarite mici;
•au o construcţie simplă;
•lucrează la presiuni mari;
dar au şi dezavantaje ca:
•au o debitare pulsatorie;
•forţele radiale care se manifestă pe dantură provoacă o încărcare pulsatorie a
lagărelor care conduce la zgomote mari în funcţionare.
Din punct de vedere funcţional sunt bidirecționale, însă se utilizează practic doar
pe un singur sens de debitare. Sunt folosite îndeosebi la pomparea lichidelor vâscoase ca
pompe de ungere şi la acţionări hidraulice. Sunt puţin sensibile la variaţia vâscozităţii
lichidului, însă sunt afectate de prezenţa impurităţilor mecanice în lichidul pompat.
Deoarece prin construcţie asigură o legătura permanentă între galeria de aspiraţie şi
cea de refulare, la aceste maşini tendinţa de strivire a lichidului cuprins între dinţi este
înlăturată. Din această cauză se folosesc destul de des la transferul lichidelor cu conţinut
mare de gaze sau de aer dizolvat.