Articulatii homocinetice

FUNCTIA: in timpul deplasarii vehiculului, datorita existentei suspensiei, dispuse intre roti si
caroseria masinii, puntea oscileaza continuu fata de cutia de viteze, din cauza denivelarilor de pe
carosabil; pentru ca puntea motoare sa se adapteze oscilatiilor rotilor, se monteaza anumite articulatii
homocinetice care permit transmiterea miscarii intre arborii ale caror axe nu sunt coaxiale (cum este
cazul axei butucului rotii si axa demiarborelui) fara modificarea miscarii de rotatie.

TIPURI: la autovehicule sunt, de obicei, utilizate articulatii homocinetice tip R-ZEPPA, articulatii
culisante sau tip tripoda.
1.     articulatie homocinetica roata

2.     banda de fixare burduf

3.     demiarbore  planetar

4.     burduf protectie articulatie homocinetica

5.     articulatie tip tripoda

6.     demiarbore intermediar

PRINCIPIU DE FUNCTIONARE: articulatiile de

1.     demiarbori
2.     articulatii homocinetice
3.     element intern
4.     carcasa externa
transmisie se numesc homocinetice, deoarece permit
transmiterea miscarii fara variatii ale vitezei unghiulare. In
articulatiile de tip cruce cardanica, transmisia miscarii dintre
doi arbori ale caror axe sunt concurente este insotita de o
oscilatie a vitezei unghiulare instantanee datorata
functionarii articulatiei cardanice; In articulatiile
homocinetice, transmisia miscarii nu este insotita de
oscilatii, datorita conformatiei pe care o are articulatia;

5.     bile

6.     colivie
 
 ARTICULATIA TIP R-ZEPPA, este constituit dintr-un element intern si o colivie cu orificii,
care antreneaza in rotatie, o serie de bile, acestea la randul lor ruland in canelurile prezente in carcasa
externa condusa; elementul intern este mentinut in pozitie, pe semiarborele la care este conectat, prin
intermediul unei garnituri, in timp ce bilele sunt ghidate pe pozitia lor cu ajutorul acelei colivii
prezente; articulatia este similara unui rulment cu bile in care, insa, inelele externe si interne sunt
dotate cu caneluri axiale care nu permit rotatii relative ale unui inel fata de celalalt; aceasta
caracteristica se mentine si atunci cand un inel (intern sau extern) se inclina fata de celalalt.

ARTICULATIA CULISANTA: functionarea articulatiei culisante este absolut similara cu

functionarea articulatiei tip R-ZEPPA explicata mai sus, cu exceptia faptului ca poseda o capacitate mai
mica de articulare.

ARTICULATIA TIP TRIPODA: si articulatia de tip tripoda functioneaza in acelasi mod ca

restul articulatiilor homocinetice; difera, insa de articulatia tip R-ZEPPA prin alcatuire: ca element de
legatura intre elementul intern si carcasa externa sunt utilizate role in loc de bile.

Arbori de transmisie
Arborii sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie, destinate să transmită un moment de torsiune în
lungul axei lor şi să susţină piesele între care se transmite acest moment.

Osiile sunt organe de maşini rotitoare sau fixe, destinate numai să susţină piese aflate în mişcare de
rotaţie.

Părţile componente ale arborelui sunt corpul arborelui ,porţiunile de calar e; porţiunile de reazem
numite şi fusurile arborelui.

Porţiunile de calare sunt reprezentate de tronsoanele pe care se montează piesele susţinute de arbore,
care pot fi: roţi dinţate, roţi de curea, roţi de lanţ, semicuplaje etc.

Aceste porţiuni se pot executa cilindrice şi mai rar conice. Organe de maşini conică este preferată în
cazul montărilor şi demontărilor repetate sau atunci când se impune o centrare mai precisă a roţii pe
arbore.

Fusurile sunt materializate de părţile arborelui cu care acesta se reazemă în carcasă. În cazul lagărelor
cu alunecare, se execută fusuri cilindrice, conice sau sferice; la lagărele cu rulmenţi, fusul se execută sub
formă cilindrică, diametrul fusului alegându-se în funcţie de diametrul interior al rulmentului.

Arborii cotiţi se folosesc în construcţia mecanismelor de tip bielă-manivelă, pentru transformarea

mişcării de translaţie în mişcare de rotaţie (la motoarele cu ardere internă) sau invers (la compresoare,
prese, maşini de forjat). Aceştia au două sau mai multe fusuri paliere, dispuse pe lungimea arborelui,
pentru a asigura o rigiditate mare construcţiei şi unul sau mai multe fusuri manetoane, de legătură cu
biela (bielele mecanismului). Arborii cotiţi sunt prevăzuţi cu contragreutăţi, pentru echilibrarea statică şi
dinamică, construcţia şi calculul lor fiind specifice domeniului de utilizare.

Arborii flexibili formează o grupă specială de arbori, la care axa geometrică are o formă variabilă în
timp. Aceştia se folosesc pentru transmiterea momentelor de torsiune între subansamble care îşi
schimbă poziţia relativă în timpul funcţionării. Sunt confecţionaţi din câteva straturi de sârmă, înfăşurate
strâns şi în sensuri diferite, sensul de înfăşurare al ultimului strat fiind invers sensului de rotaţie al
arborelui, pentru a realiza, în timpul transmiterii mişcării, strângerea straturilor interioare de către
stratul exterior . Pentru protecţia arborelui împotriva deteriorării şi a murdăriei şi pentru menţinerea
unsorii consistente între spire, arborele elastic se introduce într-o manta metalică sau executată din
ţesătură cauciucată . Arborele flexibil se racordează la elementele între care se transmite mişcarea cu
ajutorul armăturilor de capăt.