pentru unele vehicule grele şi pentru multe vehicule foarte uşoare (ATV-uri,

tractoraşe etc).
Perspectivele utilizării CVT sunt de asemenea pozitive. Cererea în
continuă creştere de autovehicule mai economice şi cu emisii de CO2 mai
reduse stimulează cercetarea şi producţia de transmisii continue cu fricţiune
şi prin urmare dezvoltarea lor viitoare. Încă de mulţi ani, cutiile de viteze cu
angrenaje (manuale şi automatizate) pentru autocamioane de cursă lungă au
16, 24 sau 32 de trepte de viteze.
În prezent, pentru economisirea fiecărui gram de combustibil şi pentru
reducerea poluării, cutiile de viteze automate cu angrenaje planetare pentru
autoturisme folosesc chiar şi 9 trepte de viteze pentru mersul înainte, iar
domeniul rapoartelor de transmitere atinge valoarea 10 (raportul treptei întâi
este de 10 ori mai mare decât cel al ultimei trepte). Numărul mare de trepte
permite şi mai mult scăderea turaţiei de funcţionare a motorului pentru
reducerea emisiilor şi a consumului de carburant şi dă în acelaşi timp
posibilitatea ca primele trepte de viteze sa fie optimizate pentru demarare,
menţinând performanţe dinamice ridicate şi plăcerea de a conduce chiar cu
motoare de cilindree mult reduse.
Nevoia unui număr cât mai mare de rapoarte de transmitere pentru
ridicarea eficienţei întregului sistem de propulsie, precum şi numeroasele
studii şi salturi tehnologice conduc la concluzia că CVT îşi vor continua
dezvoltarea într-un ritm susţinut, cel puţin în viitorul apropiat.

Fig. 3.4. Evoluţia în timp a momentului de intrare capabil al CVT cu fulii

În prezent, la autovehicule aflate în producţie de serie se utilizează
variatoare cu fricţiune în trei tipuri de bază:
 variatoare cu fulii şi curea trasă:
· cu element de legătură flexibil (cauciuc sau elastomer ranforsat
cu fibre);
· cu element de legătură articulat (lanţ de fricţiune);
- 36 -
  variatoare cu fulii şi curea împinsă (cu elemente de legătură flexibile,
sub forma de benzi din oţel pe care sunt înşiruiţi segmenţi tot din oţel);
 variatoare toroidale (cu elemente de legătură rigide).
La primele două categorii amintite, variatoarele cu curea trasă sau
împinsă, elementul intermediar flexibil sau articulat se înfăşoară pe două
perechi de fulii tronconice, motiv pentru care acestea sunt cunoscute şi sub
denumirea de variatoare Y sau variatoare V.
Principalele provocări actuale în domeniul CVT sunt [81]:
 creşterea momentului de intrare capabil cu păstrarea gabaritului
actual;
 îmbunătăţirea randamentului variatorului;
 îmbunătăţirea randamentului acţionării.
În funcţie de anul introducerii în fabricaţie a transmisiilor continue cu
fricţiune, valoarea cuplului de intrare a înregistrat creşteri continue. În figura
3.4 se poate observa evoluţia în timp a acestui parametru pentru CVT cu
fulii: curea metalică (belt) şi lanţ de fricţiune (chain).

3.4 VARIATOARE CU CUREA

Pentru transmiterea puterii, variatoarele cu curele folosesc două şaibe
de curea conectate cu o curea de transmisie, figura 3.5 şi figura 3.6.
Schimbarea raportului de transmitere poate fi realizată în mod continuu prin
modificarea razei de înfăşurare a curelei, figura 3.6. Elementul ce realizează
prin frecare conexiunea dinamică a celor două şaibe poate fi o curea
flexibilă sau o curea articulată (denumită şi lanţ de fricţiune), adică
elemente cu rezistenţă ridicată la tracţiune, dar care permit cu uşurinţă
încovoierea (în cazul curelelor) sau rotirea zalelor în jurul articulaţilor (în
cazul lanţurilor).

Fig. 3.5. Funcţionarea variatorului cu curea (micşorarea raportului de

transmitere – de la stânga la dreapta) [13]
O primă împărţire a variatoarelor cu curea se poate face după forma
secţiunii curelei (care dictează şi forma şaibelor de curea):
 variatoare cu curea plată; la acestea, şaibele de curea poligonale
aproximează forma unor şaibe de curea plate ce îşi modifică razele
- 37 -
 de înfăşurare; cu ajutorul unor bolţuri ce se pot deplasa radial se
aproximează o suprafaţă cilindrică de rază variabilă pe care se
înfăşoară cureaua (a se vedea şi figura 3.33);
 variatoare cu curea trapezoidală; la acestea, şaibele de curea conice
se numesc şi fulii şi au suprafeţe de lucru conice; o jumătate a fiecărei
şaibe (semifulie) se poate deplasa axial (figura 3.6), permiţând astfel
modificarea spaţiului dintre cele două jumătăţi şi, prin aceasta,
modificarea razei de înfăşurare a curelei; schimbarea raportului de
transmitere şi menţinerea întinderii curelei se pot face cu diferite tipuri
de acţionări: mecanică, electromagnetică sau hidraulică (ca în
exemplul din figura 3.6).

Fig. 3.6. Principiul constructiv şi de funcţionare al variatorului cu curea

Aceste transmisii sunt utilizate cu rezultate bune în special pe
autoturisme de capacitate cilindrică mică şi medie, principalele lor probleme
fiind valoarea limitată a cuplului de intrare şi durabilitatea, influenţată
negativ de uzura suprafeţelor de contact şi de oboseala la eforturile de
încovoiere şi de contact repetate.
Încă din 1958, firma DAF a introdus la autoturismele sale cutii de
viteze cu variaţie continuă a raportului de transmitere (produse de compania
olandeză Van Doorne), ce foloseau două variatoare cu curele trapezoidale
de cauciuc, câte unul pentru antrenarea fiecărei roţi motoare.

- 38 -