Indrumator : ing.

Kiss Maria
SABOU CRINUŢA căs. ZOICAŞ
Magdalena
cls-XIII
 Argument
Capitolul I : Transmisii prin roți dințate
Capitolul II : Transmisii prin roți de fricțiune
Capitolul III : Mecanisme-variatoare de turație
Capitolul IV : Norme de protecția mediului și
NTSM
Am ales această tema deoarece transmisiile mecanice dintre motor și mașina de lucru măresc sau
micșorează viteza, respectiv momentul transmis, modifică traiectoria sau caracterul mișcării,
modifică sensul sau planul de mișcare, reglează și modifică continuu viteza, sumează
mișcarea și momentele de transmisie la mai multe motoare sau distribuie mișcarea la mai
multe mașini sau organele lucru, protejează organele mașinii motoare contra suprasarcinilor.
Transmisiile mecanice pot fi prin angrenare si prin frecare. Transmisiile prin angrenare denumite
transmisii prin roti dințate au raport de transmitere constant montat in carcase închise.
Se numesc reductoare când reduc turația (i>1) și amplificatoare când măresc turația (i>1). Când
acestea permit variație de viteză în trepte se numesc cutii de viteze.
Transmisiile mecanice prin frecare pot fi transmise cu roți de fricțiune care pot fi netede, canelate,
conice precum și variatoare cu roti cilindrice mecanice.
Transmisiile cu roti dințate pot fi cu una, două sau mai multe trepte de reducere, construite fie ca
subansamble izolate, fie ca, făcând parte din ansamblul unei mașini.
Transmisiile cu roți dințate pot fi cu roți cilindrice, cu danturarea in exterior sau în interior, cu
dantura dinților drepți, înclinați sau în V;
Transmisiile cu roți dințate sunt angrenajele pentru transmiterea
mișcării de rotație, formate dintr-o roată conducătoare și una
condusă, prevăzute cu dantură periferică.
O astfel de transmisie este
prezentată în fig.1.1.
Fig.1.1
Rolul funcțional
Ele pot realiza transmiterea unor puteri
mari între arbori și asigură un raport de transmitere constant.
Principul de funcționare
Dinții roții conducătoare pătrund între cei ai roții conduse și apasă succesiv,
realizând o presiune de contact prin care se realizează angrenarea.
În funcție de caracteristicile constructive, există mai multe criterii de
clasificare, după cum urmează:
 După poziția relativă a arborilor:
- cu arbori paraleli. În acest caz se folosesc roți cilindrice ;
- cu arbori concurenți (se intersectează în plan). În acest caz se folosesc
roți conice ;
- cu arbori neconcurenți (se intersectează în spațiu).
În acest caz se folosesc fie roți elicoidale , fie cremalieră
 După tipul angrenării:
- exterioară ;
- interioară .

5
 După specificul mișcării:
- fără transformarea mișcării de rotație. Se folosește un ansamblu roată-
roată;
- cu transformarea mișcării de rotație în mișcare de translație și invers. Se
folosește un ansamblu roată-cremalieră.
 După poziția axei longitudinale a dinților față de axa de rotație a roților:
- paralelă ;
- înclinată ;
- în V ; în W; în Z; axă curbă.
 După configurația suprafeței danturate
- cilindrică; conică; melcată; alte forme de revoluție.
 După raportul de transmitere:
- angrenaj reductor. La acestea n1>n2, adică angrenajul reduce turația de la
arborele conducător ;
- angrenaj multiplicator. La acestea n1<n2, adică angrenajul multiplică
turația arborelui conducător.
Avantaje:
- au gabarite mici;
- prezintă siguranță în funcționare
- durabilitate mare;
- randament ridicat.

Dezavantaje:
- prelucrarea lor necesită utilaje și scule speciale; modul defectuos de
prelucrare conduce la apariția vibrațiilor;
- produc zgomot, care va fi amplificat de prelucrarea sau montajul
defectuoase;
- la suprasarcină dantura se poate rupe sau avaria.

8
Funcționarea roților de fricțiune se bazează pe frecarea creată între suprafețele de contact
ale roților.
Clasificarea roților de fricțiune se realizează după mai multe criterii:
 În funcție de poziția relativă a axelor geometrice de rotație ale elementelor conducător
și condus, roțile de fricțiune pot fi:
- cilindrice ;
- conice;
- variatori de turație.
 În funcție de variația raportului de transmitere, roțile de fricțiune se clasifică în:
 a) roți de fricțiune cu raport de transmitere constant:
- roți de fricțiune netede;
- roți de fricțiune canelate;
- roți de fricțiune conice.
 b) roți de fricțiune cu raport de transmitere variabil-variatoare de
turație cu roți de fricțiune.
Din punctul de vedere al valorii raportului de transmitere, transmisiile cu fricțiune
se împart în:
- mecanisme obișnuite, i12<7;
- mecanisme neimportante, i12<15;
- mecanisme acționate manual, i12<25;

Materialele utilizate pentru construcția roților de fricțiune trebuie să

îndeplinească următoarele condiții:
- să aibă coeficient de fricțiune µ cât mai mare;
- să aibă rezistență la presiunea de contact;
- să aibă rezistență la uzură;
- să aibă modulul de elasticitate ridicat, pentru ca deformarea permanentă să fie
cât mai mică.
Variatoarele de turație cu roți de fricțiune permit reglarea fără trepte a turației.
Se deosebesc de variatoarele hidraulice și de cele electrice prin simplitate și prin
gabarit redus,realizând transmisii la parametrii la fel de buni.
Variatoarele de turație cu roți de fricțiune se întâlnesc în următoarele variante
constructive:
- variatoare cu roți de fricțiune cilindrice cu contact frontal și lateral;
- variatoare cu roți conice.
Variatoare cu roți de fricțiune cilindrice
Variatoarele de turație cu roți de fricțiune cilindrice se folosesc ca mecanisme de
integrare, înmulțire sau logaritmice.
Ele au avantajul construcției simple și al faptului că mișcarea acestor mecanisme este
reversibilă.
Dezavantajele lor sunt uzura
relativ rapidă și randamentul
scăzut.
În activitatea practică există numeroase situații care impun transmisiilor mecanice
rapoarte de transmitere variabile. În acest caz, prin modificări adecvate,
transmisiile mecanice se prezintă în variante constructive capabile să obțină
rapoarte de transmitere variabile continuu (variatoare de turație) sau în trepte.

Variatoarele de turație sunt mecanismele ce transmit mișcarea și puterea

mecanică între doi arbori, modificând raportul de transmitere, într-un
interval bine determinat, în mod continuu sau în trepte.

Clasificarea variatoarelor:
După modul de transmitere a mișcării și soluția constructivă, se deosebesc
variatoare:
- cu modificare continuă a turației: cu curea, prin roți cu fricțiune.
- cu modificarea în trepte a turației: cu roți baladoare; cu roți cu pană mobilă.
 PRINCIPALELE FORME DE DETERIORARE A TRANSMISIILOR PRIN
FRICŢIUNE

Principalele forme de deteriorare a suprafeţelor active ale elementelor

transmisiilor prin fricţiune sunt: oboseala de contact (pittingul) şi/sau griparea – în
cazul transmisiilor care funcţionează cu ungere; uzarea abrazivă şi/sau griparea – în
cazul transmisiilor care funcţionează fără ungere.
Oboseala de contact apare ca urmare a solicitării variabile – după un
ciclu pulsator – a straturilor superficiale de pe suprafeţele funcţionale ale
elementelor în contact. Această formă de distrugere este caracteristică variatoarelor
prin fricţiune care funcţionează cu ungere şi la care uzura abrazivă este
nesemnificativă. Primele semne de oboseală sunt micro fisuri de suprafaţă, care se
dezvoltă în timp, luând aspectul unor ciupituri, care micşorează suprafaţa
funcţională.
Uzarea abrazivă este principala formă de deteriorare a transmisiilor prin
fricţiune care funcţionează fără ungere. Aceasta este favorizată de vitezele mici de
funcţionare şi de sarcinile mari de încărcare a transmisiei, fiind sensibil influenţată
de existenţa alunecărilor geometrice şi a patinărilor.
 Griparea poate apărea atât la transmisiile prin fricţiune fără ungere cât
şi la cele cu ungere, în condiţiile întreruperii peliculei de lubrifiant dintre
suprafeţele în contact. Această formă de deteriorare este specifică transmisiilor
prin fricţiune care funcţionează la viteze mari.

El funcționează astfel: variația

diametrului pe care este înfășurată
cureaua 6 se va realiza deplasând
axial discul conducător 1. Concomitent,
arcul elicoidal 5 va deplasa axial discul 4.
Discurile 2 și 3 sunt fixe pe arbore (fig.3.1).
 Transmisiile cu roți cu fricțiune sunt utilizate atât în construcția variatoarelor
continue de turație cât și în construcția variatoarelor inversoare de sens al mișcării
de rotație.
 Variația continuă a turației se poate obține direct (fig.3.2). Variator de
turații cu roți de fricțiune, (fig.3.3) variator de turații cu roți conice și contact
interior) sau prin utilizarea unor elemente intermediare (fig.3.4- variator de turații
cu roți tronconice și rolă intermediară.).
 La variatorul inversor de turații (fig.3.5), sensul de rotație al arborelui 2
este funcție de zona de contact. Sistemul de roți calate pe arborele 2 se pot deplasa
axial și se pot intra în contact cu suprafața A, respectiv cu suprafața B,
determinând realizare sensului de rotație dorit.

Fig.3.2 Fig.3.3. Fig.3.4 Fig.3.5

Echipamentul individual de protecție reprezintă mijloacele cu care este
dotat fiecare participant în procesul de muncă și constituie un element
foarte important în protejarea împotriva factorilor de risc.
Echipamentul se acordă obligatoriu și gratuit tuturor salariaților,
precum și altor categorii participante la procesul muncii, în conformitate cu
Normativul-cadru de acordare și utilizare a echipamentului individual de
protecție, elaborat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și
aprobat prin Ordinul nr.225/1995. Pe baza acestuia, angajatorul este obligat
să întocmească lista internă de dotare cu EIP (Echipament Individual de
Protecție) adecvat executării sarcinilor de muncă în condiții de securitate.
Alegerea echipamentului individual de protecție se face în funcție de
riscuri, alegându-se tipul, aplicându-se anumite standarde și folosind
anumite marcaje.
Prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale se face prin
introducerea pe piață și prin utilizarea doar a acelor echipamente
individuale de protecție care mențin sănătatea și care asigură securitatea
utilizatorilor, fără a aduce atingere sănătății sau securității altor persoane,
animale domestice ori bunuri, atunci când sunt întreținute adecvat și
utilizate conform scopului prevăzut.
 
1) Ruxandra Noia, Liliana Țenescu- ͈Organe de mașini și mecanisme ̎-Manual
pentru clasa a Xl-a, Ed Sigma 2002.
2) Aurel Ciocîrle-Vasilescu, Mariana Constantin- ͈Sisteme de transmitere a
mișcării ̎.
-Manual pentru: clasa a Xl-a, ruta directă și clasa a Xll-a, ruta progresivă ,Ed.
Copyright Cd Press, 2007.
3) I. Crudu, I. Ștefănescu, D. Panțuru, L. Palaghian- ͈ATLAS Reductoare cu
roți dințate ̎ - E.D.P. București, 1982.
4) Aurel Ciocîrlea- Vasilescu, Mariana Constantin- ͈ Organe de mașini și
mecanisme ̎ , Ed. All Educational- Buc. 2002.
5) A. Ciocârle- Vasilescu, M.Constantin- ͈ Asamblarea, întreținerea și repararea
mașinilor și instalațiilor ̎ , Ed. All Educational, Buc. 2002.
6) Huzum N. , Rantz G. - ͈Mașini și utilaje din industria constructoare de
mașini ̎ - E.D.P. București, 1987.
7) Adrian A. , Antonescu P. , s.a. - ͈Manualul inginerului ̎ , Editura Tehnica-
Buc. , 1976