DREPTUL MEDIULUI

-suport de curs-

Prof.univ.dr. MIRCEA DU U

UNIVERSITATEA ECOLOGIC BUCURE TI

2012

1
 INTRODUCERE

Cursul Dreptul mediului are ca obiectiv asimilarea de c tre studen i a

institu iilor juridice ce caracterizeaz legisla ia aferent acestei discipline
juridice, urmand indeaproape structura acesteia. Materia ce face obiectul
cursului este divizat in dou p r i, general i special .
Partea general constituie introducerea necesar pentru orice
ramur de drept, în care se prezint conceptele, ideile i tehnicile ce reflect
diferen a specific fa de genul proxim. În cazul Dreptului mediului,
specificitatea este i mai accentuat – din cauza particularit ilor obiectului
supus reglement rii –, iar sublinierea sa din perspectiv juridic r mâne
mult mai dificil de surprins i relevat, având în vedere c reglement rile
privind protec ia mediului au ap rut ini ial în cadrul ramurilor tradi ionale,
autonomizându-se treptat, f r a se putea desprinde total de original.
De aceea, în prima parte a lucr rii au fost incluse, mai întâi
problemele comune ale definirii unei ramuri de drept, precum evolu ia
istoric a reglement rilor în materie, izvoarele, delimitarea de alte ramuri de
drept, criterii de individualizare precum obiectul, metoda de reglementare,
caracterul normelor juridice componente, formularea unei defini ii. Pe
con inut, problemele generale se refer la principiile de baz , dreptul la
mediu s n tos i echilibrat ecologic, institu iile mediului, instrumente i
tehnici juridice de protec ie a mediului, r spunderea în materie.
Partea special este consacrat prezent rii legisla iei române ti
sectoriale, planul lucr rii urmand pe con inut cu fidelitate structura actualei
reglement ri-cadru în materie, respectiv Ordonan a de urgen nr. 195/2005
privind protec ia mediului (aprobat cu modific ri i complet ri prin Legea
nr. 265/2006), respectiv: regimul substan elor i preparatelor periculoase,
regimul de eurilor, regimul îngr mintelor chimice i al produselor de
protec ie a plantelor, regimul activit ilor nucleare, conservarea
biodiversit ii i arii naturale protejate, protec ia apelor i a ecosistemelor
acvatice, protec ia atmosferei, schimb rile climatice, gestionarea zgo-
motului ambiental, protec ia solului, subsolului i a ecosistemelor terestre,
protec ia a ez rilor umane, f r a p stra îns i ordinea acesteia în
expunerea materiei.
Cursul este structurat in capitole, fiecare având afectate câte dou ore
de curs i dou ore de seminar. Fiecare capitol beneficiaz de un num r de
teme de control, ce constituie poten iale subiecte pentru examenul final.
Examenul va consta în tratarea a dou teme de sintez , iar timpul de
desf urare va fi de 45 de minute.
Activitatea studentului la seminarii va putea avea o pondere de pan
la dou puncte, in cadrul notei finale.

2
 BIBLIOGRAFIE selectiv :

Marinescu D., Tratat de dreptul mediului, edi ia a Il-a. Editura

Univesul Juridic, Bucure ti, 2007;
Lupan E., Tratat de dreptul protec iei mediului , Editura C.H.Beck,
Bucure ti, 2009;
Uliescu M., Dreptul mediului înconjur tor, Universitatea Cre tin
Dimitrie Cantemir, Bucure ti, 1997;

3
 PARTEA GENERAL

CAPITOLUL I
FORMAREA ISTORIC A DREPTULUI MEDIULUI

1. Evolu ia istoric a dreptului mediului în România

Apari ia, dezvoltarea i constituirea legisla iei române ti privind
protec ia mediului într-o ramur de drept autonom i a dreptului mediului
ca disciplin tiin ific au o istorie relativ îndelungat , care a cunoscut mai
multe etape, cu caracteristici proprii.
Treptat, de la primele reguli nescrise, de drept cutumiar care vizau
aspectele minore de ocrotire a naturii i pan la reglement rile actuale, care
se armonizeaz cu legisla ia comunitar i normele juridice privind
problemele ecologice globale, în cadrul unui proces adesea contradictoriu,
s-a scris istoria acestei ramuri post moderne de drept.
Concep iile generale exprimate de reglement rile juridice au evoluat
i ele de la o abordare utilitarist , de ocrotire a factorilor de mediu în raport
direct cu valoarea lor economic , cu utilitatea prezentat pentru om i
numai în subsidiar, pe cale indirect , de consecin , vizându-se i protejarea
naturii, prin recunoa terea nevoii de conservare a mediului natural ca
interes uman fundamental, pan la viziunea care pune înainte de toate
valoarea intrinsec a mediului, protejându-se elementele sale care sunt sau
nu necesare omului pentru supravie uire ori exploatate de acesta. Acest
proces a fost puternic influen at de evolu iile reglement rilor interna ionale
în materie, înainte de 1989, de prima Conferin a O.N.U. privind mediul
uman (Stocholm, iunie 1972) i dup 1990 de hot rârile Conferin ei
mondiale de la Rio de Janeiro (iunie 1992), i ale Conferin ei de la
Johannesburg (septembrie 2002) precum i de eforturile de integrare euro-
atlantic . Aderarea României în UE (1 ianuarie 2007) marcheaz o nou
etap a dezvolt rii dreptului mediului.

1.1. Reguli vizând natura în vechiul drept românesc

Într-o faz ini ial , unele reglement ri care se refereau la institu ii
juridice generale, precum proprietatea, de i urm reau în principal, alte
scopuri, mai ales economice, contribuiau în mod indirect i la ocrotirea
unor factori naturali. Astfel, Vechiul drept romanesc consuetudinar

4
cuprindea o serie de reguli i institu ii privind ocrotirea, în vederea
regener rii, a unor factori de mediu precum p durea, apele, solul etc.
De exemplu, înc din secolul al XIV-lea institu ia br ni tei desemna,
printre altele, un fel de rezerva ie unde erau interzise, în scop de
conservare, doborârea arborilor, p scutul vitelor, vân toarea i pescuitul
f r autorizarea expres a proprietarului.
Cei care înc lcau „legea brani tei” erau aspru sanc iona i, aplicându-
li-se pedeapsa corporal i confiscarea a tot ce aveau asupra lor când
s vâr eau fapta. O serie de acte domne ti (precum cele provenite de la Vlad
Vintil (1533), tefan Tom a (1621) i Matei Basarab (1646) se refer
expres la „br ni tele” sau „opreli tele de stricare a naturii”. A a, de pild ,
ultimul d o porunc domneasc , printr-un document din 4 noiembrie 1621,
referindu-se la o brani te din Pope ti (jud. Neam ) ca „Nimeni s nu aib
nici o treab , nici p durea s n-o taie, nici s vâneze, nici s prind pe tele
... pe cine-l vor prinde t ind în p dure s aib a-i lua carul cu boi i pe cine-
l va g si prinzând pe te s fie tari i puternici cu aceast carte a noastr a
prinde pe acel om i a-i lua tot ce va fi asupra lui”. Aceast institu ie a
func ionat i în Transilvania. În aceste documente erau stabilite m suri de
ocrotire nu numai pentru lumea vegetal a p durii, ci i pentru animale de
interes cinegetic de pe cuprinsul br ni telor i lovi telor. Desigur, scopul
direct era, în mod evident, acela al conserv rii i regener rii bunului din
perspectiva interesului economic al proprietarului, dar consecin ele pentru
ocrotirea naturii sunt i ele notabile.
Un pas înainte în acest domeniu l-au reprezentat reglement rile
privind gestiunea p durilor. În 1739 s-a instituit, în Banat, serviciul silvic
regulat, iar cea dintâi reglementare oficial în materie din Transilvania
dateaz din 1781.
Prima lege silvic româneasc este considerat ins „Orânduiala de
p dure” pentru Bucovina, tip rit în 1786; a urmat apoi „anaforaua” pentru
codru, dumbr vi i lunci din 1794 a domnitorului Alexandru Moruzzi în
Moldova, iar în ara Romaneasc o prim reglementare referitoare la
p dure este dat în anul 1793.
Toate aceste legiuiri reglementau, în principal, dreptul de proprietate
i de folosin asupra p durilor, inclusiv fauna lor, cuprinzând, totodat , o
serie de recomand ri de ordin tehnic privind: stabilirea vârstei optime
pentru t iere, cur irea p durii, interzicerea p unatului etc., care foloseau
reglement rii i ocrotirii fondului forestier.
Unele evolu ii socio-economice i politice au importante consecin e
pentru mediul natural. Aplicarea Tratatului de la Adrianopol (1829)
favorizeaz , din punct de vedere comercial, cultura cerealelor, cerute la

5
export, ceea ce determin cre terea suprafe elor agricole mai ales prin
defri area p durilor, precum i o degradare a solurilor.
Regulamentele organice din ara Romaneasc i Moldova introduc o
serie de restric ii exploat rii patrimoniului natural, precum i o serie de
m suri noi de administrare i gestionare public a acestuia.
Au urmat unele reglement ri (ca de pild , în 1843 în Moldova i
1847 în ara Romaneasc ) care încercau s pun ordine în exploatarea
p durilor ce apar ineau bisericilor i clerului i au preg tit legiuirile
moderne de mai târziu.
Încetarea aplic rii Regulamentelor organice determin revenirea la
vechiul regim de libertate a dreptului de vân toare, care avea s se men in
pan la apari ia primei legi a vân torii din 1872.

1.2. Perioada modern

Perioada modern , plasat în timp în a doua jum tate a secolului
trecut i pan la începuturile celui urm tor se caracterizeaz printr-o serie
de noi acte normative i activit i strict analitice, constând în acumularea de
material faptic necesar stabilirii dimensiunilor i tr s turilor patrimoniului
natural na ional. Codul penal roman, promulgat la 30 octombrie 1864 i pus
în aplicare la 1 mai 1865, prevedea restric ii privind vân toarea în parcuri
închise i oprea otr virea pe tilor în b l i, hele tee ori havuzuri (art. 309 i
368); era sanc ionat , de asemenea, incendierea p durilor i a fâne elor
(art. 358 i 360). Aceste prevederi au fost preluate i dezvoltate prin Legea
pentru politica rural din 25 decembrie 1868, al c rui art. 102 a introdus,
pentru prima dat în ara noastr , oprirea vân torilor timp de patru luni pe
an, interzicerea distrugerii cuiburilor i ou lelor p s rilor de interes
cinegetic, precum i unele m suri de combatere a d un torilor i bolilor la
plante i animale.
La rândul sau, Codul civil din 1864, intrat în vigoare la 1 decembrie
1865 a cuprins unele dispozi ii referitoare la regimul juridic general al unor
elemente ale patrimoniului natural.
A a, de pild , potrivit art. 473, constituie bunuri mobile prin natura
lor „corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atât cele care se
mi c de la sine, precum sunt animalele, precum i cele care nu se pot
str muta din loc decât printr-o putere str in , precum sunt lucrurile
neînsufle ite”.
Acum s-au pus bazele cercet rii biologice de teren în condi ii în care
flora i fauna avuseser pu in de suferit de pe urma impactului activit ilor
umane.

6
 Se remarc , în acest sens, o serie de studii i cercet ri privind flora
din Mun ii Rodnei (inclusiv Pietrosul Mare al Rodnei), ast zi rezerva ie a
biosferei, flora Transilvaniei, realizarea unor prime sinteze asupra florei i
faunei din România, realizarea primelor gr dini botanice (la Cluj i
Bucure ti), a întâilor rezerva ii paleontologice din ara noastr .
Sub raportul dreptului, se afirm o serie de reglement ri tradi ionale,
referitoare la o serie de factori naturali (p dure, ape, vân toare, pescuit) sau
la poluare (reguli de higien public , privind zgomotul etc.) f r a fi ins
vorba de reguli juridice de protec ie propriu-zis a mediului. Astfel, în
1872, apare prima lege a vân torii, în 1874 este adoptat Legea asupra
serviciului sanitar, Legea asupra pescuitului în 1896 .a.
Astfel, „Legea pentru vânat” reglementa dreptul la vân toare,
stabilind perioada de oprire a vân torii i chiar prohibi ia total a acesteia
pentru unele specii. Vân toarea putea fi efectuat numai cu pu ca sau
c lare. La rândul s u, Legea asupra serviciului sanitar (17 iunie 1874)
stipula norme care trebuiau respectate de proprietarii stabilimentelor
industriale, astfel încât s nu afecteze mediul ambiant ori s produc
zgomot d un tor s n t ii oamenilor i animalelor.
La 19 iunie 1881 este adoptat primul Cod silvic al României, care
ofer o reglementare de ansamblu a regimului de exploatare a tuturor
p durilor, în scopul asigur rii „pe tot locul unde natura terenului i a
esen elor vor permite, lemnul pentru lucru i industrie, reclamate de
necesit ile generale ale rii”. Se instituia, pentru prima oar , necesitatea
igieniz rii unor p duri, indiferent de proprietar, în scopul antierozional de
fixare a solului i regularizare a regimului apelor .O serie de m suri cu
semnifica ii antipoluante au fost fixate de c tre noua Lege sanitar din
1885, pe baza i în aplicarea c reia s-a elaborat, la 24 septembrie 1894,
Regulamentul pentru industriile insalubre. Se prevedeau sanc iuni aspre
care mergeau pan la închiderea stabilimentului industrial necorespunz tor
exploatat sau între inut. Alte m suri de s n tate public au fost stabilite prin
Regulamentul pentru condi iile de igien i salubritate public , din 7
octombrie 1893, care cuprindea i reglement ri referitoare la pozi ia
construc iilor i alinierea str zilor, completate prin Regulamentul pentru
alinierea satelor i construirea locuin elor r ne ti din 14 iunie 1894.
În domeniul ocrotirii vegeta iei se adopt „Condi iile generale pentru
exploatarea p durilor statului” (11 iunie 1896), precum i Legea pentru
crearea unui fond necesar p durilor, men inerea coastelor i fix rii
terenurilor pe mo iile statului (16 mai 1900) care are importante prevederi
referitoare la t ierea ra ional i regenerarea unor p duri rezervate în scopul
prevenirii apari iei solului de eroziune. În sfâr it, la 21 octombrie 1899 este
publicat Regulamentul pentru m suri de ap rare a s n t ii publice fa de
exploat rile de petrol.

7
 Regimul legal al animalelor este îmbog it printr-o serie de
reglement ri vizând ocrotirea animalelor de interes vân toresc. Astfel,
Legea asupra poli iei vânatului i regulamentul s u de aplicare din 2
noiembrie 1891 au introdus elemente noi în privin a dreptului vân torii,
referitoare la perioadele de prohibi ii (intre 15 februarie i 15 august cu
excep ia p s rilor c l toare care puteau fi vânate în anumite condi ii i în
acest interval). O serie de m suri pentru protejarea vânatului împotriva
braconierilor au fost consacrate prin Regulamentul privitor la arendarea pe
propriet i ale statului a dreptului de vân toare prin „permis”, deosebit de
arendarea licitativ , din 22 decembrie 1899.

1.3. Apari ia i dezvoltarea legisla iei privind conservarea naturii

Dup aceast perioad „preliminar ”, urmeaz o perioad care
marcheaz apari ia i dezvoltarea preocup rilor legate în mod direct de
ocrotirea naturii, ce se manifest mai ales prin evolu ia unei mi c ri
militante în favoarea conserv rii unor specii de plante i animale sau a
habitatelor lor originare. Au fost avute în vedere, pentru început, ocrotirea
unor suprafe e datorit valorii excep ionale a peisajelor lor precum: Mun ii
Bucegi i unele sectoare ale V ii Prahovei, protec ia unor specii de p s ri
(egrete, decimate pentru comercializarea penelor ca obiect de podoab ;
vulturii i marile r pitoare înaripate) sau plante (precum Sophora jouberti
de la Bagdad) amenin ate cu dispari ia.
Se afirm un curent de opinii tot mai viguros (promovat în special de
oamenii de tiin a i cultur ) împotriva desp duririlor abuzive, degrad rii
peisajelor, exploat rii ira ionale a bog iilor naturale etc. i în favoarea
elabor rii i adopt rii unei legisla ii adecvate ocrotirii naturii.
Preocup rile vizând direct ocrotirea naturii î i g sesc o expresie
juridic , mai ales începând cu debutul secolului al XX-lea. Astfel, în
Transilvania, în 1909, func ionarii Ministerului Agriculturii au întocmit o
list cu monumentele de interes istoric sau tiin ifico-economic ce urmau s
fie trecute sub protec ia legilor, dar izbucnirea primului r zboi mondial a
zdruncinat realizarea proiectului. Dup r zboi, preocup rile în materie s-au
multiplicat. În 1919, Sfatul Na ional de la Sibiu a introdus în articolul 2 din
Legea agrar urm torul alineat: „Toate locurile care prezint un deosebit
interes tiin ific s fie expropriate în întregime, pentru tiin ”.
Este considerat drept prima m sur legislativ romaneasc pentru
protec ia naturii. Numai c , în urma derul rii procesului de unificare
legislativ , o nou lege agrar avea s ignore aceste prevederi.
În Bucovina, prima m sur de protec ie a naturii dateaz din 1904,
când a fost redactat un anteproiect de lege ce cuprindea i lista

8
monumentelor naturale care urmau s fie proteguite din punct de vedere
juridic.
Adoptarea, la 7 iulie 1930, a primei legi pentru protec ia
monumentelor naturii a marcat începutul unei noi etape a procesului de
organizare a activit ii de ocrotire a mediului în România. În concep ia
legii, erau monumente ale naturii „toate teritoriile, viet ile i artefactele
neistorice, ce merit a fi considerate pentru folosin a ob teasc actual i
viitoare”.
Pe baza acestui act normativ s-a înfiin at prima Comisiune pentru
ocrotirea monumentelor naturii, iar prin organisme regionale de acest gen
(comisia regional pentru Ardeal în 1933,pentru Oltenia 1936, iar pentru
Moldova 1938) activitatea acestor structuri a avut, prin excelen , un
caracter de cercetare tiin ific concretizat prin publicarea a numeroase
studii, note sau lucr ri, care au stat la baza ocrotirii, prin lege, a valoroase
obiective ca monumente ale naturii (36 de rezerva ii naturale cu o suprafa
total de aproximativ 15.000 ha, 15 specii de plante i 16 specii de animale,
printre care i parcul na ional „Retezat” în anul 1935).
Totodat , în acest context au fost elaborate o serie de norme tehnice,
precum cele de aplicare a legii, cele privind marcajul traseelor turistice i
respectarea toponimiilor autohtone, norme vizând ocrotirea p s rilor
migratoare .a.

1.4. Perioada 1950 - 1989: protec ia „planificat ”

Dup cel de-al doilea r zboi mondial, preocup rile în materie s-au
pus în al i termeni. Problemele generale ale conserv rii naturii din aceast
perioad s-au realizat în condi iile dezvolt rii economico-sociale planificate
i ale regimului politic totalitar.
Primul act normativ de acest gen îl constituie Decretul nr. 237 din
octombrie 1950, privind ocrotirea naturii, înso it de un Regulament de
aplicare, aprobat prin H.C.M. nr. 518 din 1954. Ocrotirea naturii era
considerat o problem de stat. Comisia pentru ocrotirea naturii este
reorganizat i plasat sub autoritatea Academiei. La nivel local,
administrarea monumentelor naturii a fost încredin at prim riilor
competente teritorial. În locul fostelor comisii regionale din anii 1930, au
fost create subcomisii, pe lâng filialele Academiei, la Cluj (1955), Ia i
(1956) i pe lâng baza de cercet ri tiin ifice din Timi oara (1959). În plus,
au fost înfiin ate comisii regionale de îndrumare pentru ocrotirea naturii i
conservarea genofondului, având scopul de a ine o leg tur permanent
intre Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii i structurile politico-
administrative regionale i a le sprijini în aceast privin .

9
 Mai mult decât atât, H.C.M. nr. 518/1954 abilita instan ele
administrativ teritoriale s adopte, la propunerea Comisiei pentru Ocrotirea
Monumentelor Naturii, m suri provizorii în direc ia ocrotirii faunei, florei,
depozitelor fosiliere, pe terilor .a. aflate pe teritoriile propuse spre a
dobândi calitatea de monument al naturii i s previn executarea oric ror
lucr ri care ar prejudicia integritatea acestor obiective.
Reglement rile juridice se diversific , dar reflect aceea i concep ie
limitat la ocrotirea naturii, mai ales în sensul conserv rii e antioanelor
reprezentative.
Într-o prim faz , s-a conturat astfel, un corpus juridic care a încercat
ca, pornind de la o reglementare cu caracter mai general referitoare la
ocrotirea naturii, s ofere reglement ri specifice pentru diferi i factori
naturali de mediu: protec ia resurselor de ap potabil (Decretul nr.
958/1967), gospod rirea apelor (legea din 1972) sau crea i prin activit i
umane (H.C.M. nr. 969/1967 privind amplasarea i proiectarea
întreprinderilor industriale i a celor zootehnice, Decretul nr. 974/1965
privind inspec ia sanitar de stat).
Con tientizarea la nivel planetar a gravelor probleme ecologice i
desf urarea primei Conferin e mondiale a O.N.U. asupra mediului (iunie
1972, Stocholm), au impus i în România o nou viziune asupra
problemelor de mediu i trecerea la abordarea aspectelor vizând
conservarea, protec ia i ameliorarea mediului ambiant. Stocholm-ul a avut
un impact decisiv din acest punct de vedere, deopotriv în plan legislativ,
institu ional i cel al doctrinei.
Sub raport legislativ, în anul 1973 s-a adoptat Legea privind protec ia
mediului înconjur tor (nr. 9 din 20 iunie 1973) ca o reglementare cadru,
atotcuprinz toare, care a consacrat, pe de o parte, regimul juridic general al
ocrotirii mediului, inclusiv crearea unui cadru institu ional adecvat, iar, pe
de alta, a stabilit o serie de reguli aplicabile principalilor factori naturali
(aer, ape, p duri i alte forme de vegeta ie) sau crea i prin activit i umane
(a ez ri omene ti).
Pe aceast baz juridic general , ulterior s-au adoptat, în vederea
dezvolt rii i particulariz rii reglement rilor de principiu, o serie de acte
normative vizând protec ia unor factori de mediu precum: apa (Legea
apelor nr. 8/1974, Legea privind gospod rirea ra ional , protec ia i
asigurarea calit ii apelor nr. 5/1989), solul (Legea privind fondul funciar
nr. 58/1974 i cea privind sistematizarea teritoriului i localit ilor urbane i
rurale nr. 59/1974), p durile (Legea privind conservarea, protejarea i
dezvoltarea p durilor, exploatarea lor ra ional , economic i men inerea
echilibrului ecologic nr. 2/1987) etc.

10
 De asemenea, au fost instituite o serie de reglement ri specifice
referitoare la unele substan e i produse chimice sau alte produse care, prin
natura lor pot afecta negativ mediul, domeniul nuclear, regimul materialelor
explozibile în economie, regimul substan elor i produselor toxice etc.
Ca o expresie a domina iei strategiei dezvolt rii planificate, au fost
elaborate i investite cu putere de lege o serie de programe privind
gestiunea unor importan i factori de mediu, precum: „Programul na ional
de perspectiv pentru amenajarea bazinelor hidrografice „(Legea nr.
1/1976), „Programul na ional pentru conservarea i dezvoltarea fondului
forestier în perioada 1976-2010” (Legea nr. 2/1976) etc.
Totodat , prin legile anuale ale „Planului na ional unic de dezvoltare
economico-social ” s-au stipulat o serie de indicatori economici referitori
la calitatea mediului, eliminarea pagubelor aduse economiei prin poluarea
i degradarea naturii, precum i recuperarea pe scar larg a substan elor
reziduale, utilizabile în domeniul economic.
Sub raport institu ional, în 1974 s-a creat Consiliul Na ional pentru
Protec ia Mediului Înconjur tor, ca organ central al administra iei de stat,
cu filiale teritoriale departamentale.
Pe de alt parte, eficien a cadrului legislativ-institu ional a fost
diminuat de atitudinea i concep ia general a sistemului politico-
economic.
Caracterul prea general, prin excelen declarativ, al acestor m suri,
absen a unor m suri adecvate de implementare (de natur divers :
economic , politic , institu ional - administrativ .a.) conjugate cu politica
consecvent de dezvoltare deformat (caracterizat printr-un ritm înalt al
cre terii economice i orientarea c tre ramuri mari consumatoare de resurse
naturale i deosebit de poluante) au f cut ca eficien a lor în plan practic s
fie deosebit de sc zut .
Dispozi iile legale, de principiu, consacrate în domeniul mediului nu
i-au g sit o reflectare i dezvoltare corespunz toare în celelalte ramuri ale
dreptului (civil, economic, financiar, penal, administrativ etc.) ceea ce a
alterat i mai mult efectele lor sociale generale.
Toate aceste aspecte au fost amplificate i actualizate prin faptul c ,
mai ales în ultimele decenii, regimul totalitar a interzis orice fel de
transparen în ceea ce prive te starea general a calit ii mediului, gradul
de poluare, factorii poluan i i impactul lor asupra nivelului de via al
popula iei.
Chiar dac , din punct de vedere formal, al prescrip iilor i
con inutului lor, reglement rile tehnice (standarde, norme de calitate,
stasuri etc.) corespundeau standardelor interna ionale în materie, acestea nu

11
erau aplicate, în mare parte r mânând la stadiul simplu de declara ii de
inten ii.
Semnificativ este, în acest sens, faptul c , de i unele reglement ri
prevedeau posibilitatea ca, în cazul unor polu ri grave, s se dispun , ca
sanc iune administrativ , încetarea total sau par ial a activit ii unit ilor
economice culpabile, aceast m sur nu a fost aplicat niciodat . De altfel,
una dintre marile deficien e ale legisla iei ecologice din aceast perioad a
constituit-o slaba preocupare vizând aplicarea sa, inclusiv în privin a
utiliz rii mijloacelor juridice (ca, de pild , a sanc iunilor contraven ionale
sau penale care, de i stipulate în diverse acte normative pertinente, au fost
arareori aplicate).
Preeminen a absolut a factorului economic a condus la neglijarea
(aproape total ) a dimensiunii ecologice a dezvolt rii, în ciuda declara iilor
oficiale.

Capitolul II

NO IUNEA, TR S TURILE DEFINITORII I DEFINI IA

DREPTULUI MEDIULUI

Evolu iile generale înregistrate în ultimele decenii au determinat un

proces amplu de formare i afirmare a unei ramuri noi, distincte în cadrul
sistemului juridic, dreptul mediului dep ind stadiul unor simple dezvolt ri
în cadrul ramurilor tradi ionale1.

1
Asupra problematicii generale a dreptului mediului a se vedea, în special: J. Lamarque, Droit de la
protection de la nature et de l’environnement, Paris, LGDJ, 1973, lucrarea fondatoare pentru dreptul
francez; M. Despax, Droit de l’environnement, Paris, Litec, 1980; M. Prieur, Droit de l’environnement,
Paris, 5-éme edition, Dalloz, 2004; J. Morand-Deviller, Le droit de l’environnement, 7-éme editions,
Paris, PUF, col. „Que sais-je“, 2006; Agathe Van Lang, Droit de l’environnement, Presses
Universitaires de France, Paris, 2002; Veronique Insergent-Brisset, Droit de l’environnement, Presses
Universitaires de Rennes, 2005; Claudia Pasqualini Salsa, Diritto ambientale, VIII edizione, Maggioali
Editore, 2005; D.Hughes .a. Environmental Law, 4-th editions, Butterworths Lexis Nexis, London,
2002; Ramon Martin Mateo, Tratado de derecho ambiental, Edisofer, Madrid, 2003; P.A. Leme
Machado, Direito ambiental brasileiro, Malheiros, Editoris, Sao Paulo, 2005; Daniela Marinescu,
Tratat de drept al mediului, Editura All Beck, Bucure ti, 2003; Mircea Du u, Dreptul mediului, tratat,
vol.I-II, Editura Economic , Bucure ti, 2003.

12
 1. Tr s turi definitorii

1.1. Obiectul dreptului mediului

Ca urmare a transform rilor care au avut loc în cadrul raporturilor

dintre om (societate) i mediu, a luat na tere i se dezvolt continuu o
categorie de rela ii sociale privind protec ia, conservarea i ameliorarea
mediului ambiant, cu tr s turi specifice, care nu constituie obiect de
reglementare pentru nici una dintre ramurile tradi ionale ale dreptului.
Consider m astfel c , în circumscrierea grupului de norme ale
dreptului mediului, trebuie s pornim de la precizarea no iunii de mediu i a
semnifica iilor sale în plan juridic, precum i a în elesurilor legale ale
no iunilor de protec ie, conservare i dezvoltare a acestuia. i acestea mai
ales pentru a introduce un minimum de precizie absolut necesar
juridicului.

1.1.1. Defini ia no iunii de mediu

Termenul de mediu („environment“, „umwelt“, „milieu“) a fost folosit

începând din secolul al XIX-lea în sens biologic, ca ambian natural a
vie uitoarelor; ulterior, în domeniul geografiei (K. Rifler, P.V. de la
Blanche, S. Mehedin i .a.), este definit ca spa iul locuit i influen at de
c tre om. Frecventa sa utilizare, inclusiv la nivelul limbajului comun,
despov rat de un sens juridic precis creeaz alte dificult i.
La originea sa, termenul de mediu a izvorât din substantivul englezesc
„environment“, preluat apoi i în francez sub forma „l’environnement“ i
în alte limbi, i a avut rolul de a desemna spa iul din jurul omului („medio
ambiente“ în spaniol , „meio ambiente“ în portughez , „al biah“ în arab
.a.).
El a fost definit în „Le Grand Larousse“ din 1972 ca fiind „ansamblul
elementelor naturale i artificiale care condi ioneaz via a uman “.
Dic ionarul Webster prefer o defini ie general a mediului, care ar fi
„circumstan ele, obiectele ori condi iile care înconjoar persoana“, urmat
de precizarea „ansamblul factorilor fizici, chimici i biotici (precum
climatul, solul i fiin ele) care ac ioneaz asupra unui organism ori unei
comunit i ecologice i determin în defini ie forma i supravie uirea lor“,
la care se adaug „ansamblul condi iilor sociale i culturale care
influen eaz via a unui individ ori a unei comunit i“.
Aceste defini ii de dic ionar au sfâr it prin a se orienta progresiv c tre
o dubl accep iune a termenului: „cadru de via al individului i/sau
ansamblul condi iilor... susceptibile s ac ioneze asupra organismelor vii i
activit ilor umane“.

13
 O dat cu apari ia i amplificarea problemelor ecologice, mai ales în a
doua jum tate a secolului trecut, se afirm o concep ie holistic privind
mediul ca obiect de interes i de ac iune public , ce s-a reflectat cu
pregnan în termenii actelor normative adoptate în unele ri la sfâr itul
anilor 1960 (precum National Environmental Policy Act, S.U.A., 1969),
precum i în documentele primei Conferin e a Na iunilor Unite privind
mediul (Stockholm, iunie 1972).
În acela i timp, ac iunile concrete – de natur economic , juridic ,
institu ional etc. – în vederea prevenirii i combaterii polu rii au reclamat
circumscrierea i definirea mai precis a conceptului de mediu i a
elementelor sale componente. Astfel, potrivit consiliului interna ional de
limb francez al colocviului interna ional „Enseignement et
Environnement“ (Aix en Provence, 1972), mediul reprezint „ansamblul,
existent la un moment dat, al aspectelor fizice, chimice, biologice i
sociale, susceptibile de a crea un efect direct sau indirect, imediat sau
ulterior asupra vie uitoarelor, omului i activit ilor umane“. În cadrul
aceluia i colocviu, comisia pentru limba englez formuleaz o defini ie în
care consider mediu „ansamblul tuturor fiin elor i lucrurilor care compun
spa iul apropiat i îndep rtat al omului, care îi poate determina sau schimba
existen a i poate influen a total sau par ial modul s u de via “.
A a cum afirma un specialist francez, „într-o asemenea perspectiv ,
orice poate intra în conceptul de mediu; se pot include i înv mântul,
petrecerea timpului liber, sporturile, problema transporturilor, sistemul de
comunica ii în ansamblul s u, artele, medicina, criminologia etc.“2
Definirea mediului în raport direct cu condi ia natural a omului a dus
la formularea termenului de „mediu uman“ („human environment“), care a
f cut tranzi ia spre conceptul complex de mediu care se afirm ast zi.
Pentru Comunit ile Europene, mediul reprezint „ansamblul
elementelor care, în complexitatea lor rela ional , constituie cadrul i
condi iile vie ii omului“. Un document al Consiliului Europei stabilea c
„mediul înseamn ap , aer i sol în interac iunea lor, precum i raportul
dintre acestea i orice alt organism viu“ (art. 2, „Council Directive“ din 27
iunie 1967). Alte documente comunitare, precum directivele referitoare la
informa iile privind mediu, arat c acestea din urm vizeaz starea
elementelor de mediu (cum sunt aerul i atmosfera, apa, solul, suprafa a
terestr , peisajul i ariile naturale, inclusiv zonele umede, marine i
costiere, diversitatea biologic i componentele sale, inclusiv organismele
modificate genetic, precum i interac iunea dintre aceste elemente) i
factorii (cum sunt substan ele, energia, zgomotul, radia iile sau de eurile,

2
J. Lamarque, op. cit., p. 21 i urm. Pentru alte defini ii în materie a se vedea Dictionnaire de l`Ecologie,
Enciclopedia Universalis, Albin Michel, Paris, 1999.

14
inclusiv de eurile radioactive, emisiile, devers rile i alte evacu ri în
mediu, ce afecteaz sau pot afecta elementele de mediu).
În documentele ONU, termenul de „mediu“ nu este de obicei precis
definit, iar sensul în care este utilizat este amplu i, de aceea, ambiguu.
Declara ia de la Stockholm (1972) se m rgine te s enumere
(principiul 2) elementele care compun mediul: „Resursele naturale ale
Globului, inclusiv aerul, apa, p mântul, flora i fauna i în special
e antioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale...“
În privin a documentelor interna ionale, în absen a unui tratat global,
nu exist o defini ie clar a no iunii de mediu. Totu i, de exemplu,
Conven ia Benelux în materie de conservare a naturii i protec ie a
peisajelor (8 iunie 1982) consider mediul natural ca fiind „mediul natural
al omului, cuprinzând elementele abiotice (nevii), precum rocile, apa i
atmosfera, i elementele biotice (vii), incluzând biocenozele naturale i
seminaturale, inclusiv flora i fauna în stare s lbatic “.
La rândul s u, Conven ia privind r spunderea civil pentru daune
rezultând din exercitarea de activit i periculoase pentru mediu (1993) îl
define te în sensul c acesta cuprinde „resursele naturale abiotice i biotice,
cele precum aerul, apa, solul, fauna i flora, i interac iunea dintre ace ti
factori, bunurile care compun mo tenirea cultural i aspectele
caracteristice ale peisajului“.
Legisla iile na ionale confer conceptului semnifica ii i dimensiuni
specifice, diverse, de la simpla sa men ionare în titlul actului normativ, f r
a fi definit expres (de exemplu, în legea venezuelan în materie din anul
1976), la o defini ie par ial , cu obiective legislative specifice (de pild ,
legile din Belgia sau Columbia, din 1974), i pân la defini ii globale,
atotcuprinz toare (legea malaezian din 1974), sau identificarea mediului
ambiant cu resursele poluabile (cazul Japoniei, 1976, i Mexicului, 1971).
În unele situa ii, elementele mediului sunt enumerate f r a fi plasate în
cadrul unei defini ii (legea adoptat de SUA în 1969).
Legile na ionale mai recente complic în loc s simplifice defini ia.
A a de pild , legea bulgar a mediului din 1991 consider mediul „un
ansamblu de factori i elemente naturale i antropogenice corelate, care
afecteaz echilibrul ecologic, calitatea vie ii i s n tatea uman ,
patrimoniul cultural i istoric i peisajul“. La rândul s u, Legea portughez
a mediului din 1987 se aplic la cvasitotalitatea elementelor constitutive ale
mediului natural i uman.
Potrivit OUG nr.195/2005, mediul3 reprezint ansamblul de condi ii i
elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele

3
OUG nr.195/2005, folose te în mod corect termenul de „mediu”, i nu expresia pleonastic „mediul
înconjur tor” potrivit DEX, mediul reprezint „natura înconjur toare în care se afl lucrurile i fiin ele”.
Din p cate, în român nu avem dou vocabulare pentru a desemna un mediu fizic (ex.fr.”milieu”) i

15
caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile
organice i anorganice, precum i fiin ele vii, sistemele naturale în
interac iune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele
valori materiale i spirituale, calitatea vie ii i condi iile care pot influen a
bun starea i s n tatea mediului.
Tot reglementarea-cadru privind protec ia mediului define te no iunea
de mediu geologic ca fiind ansamblul structurilor geologice de la suprafa a
p mântului în adâncime: sol, ape subterane, forma iuni geologice.
Ordonan a de urgen nr.236/2002 privind regimul ariilor protejate,
conservarea habitatelor naturale a florei i faunei s lbatice, utilizeaz i
define te conceptul de mediu natural considerat a fi ansamblul
componentelor, structurilor fizico-geografice, biologice i biocenotice
naturale, terestre i acvatice, având calitatea intrinsec de p str tor al vie ii
i generator de resurse necesare acesteia (art.4 lit. a).
O defini ie legal a protec iei mediului, în sens urbanistic, o g sim în
legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului i urbanismului, în sensul
„ansamblul de ac iuni i m suri privind protejarea fondului natural i
construit în localit i i în teritoriul înconjur tor.
A a cum afirma profesorul Michel Prieur, în ciuda dezvolt rilor din
ultimele decenii, mediul constituie ast zi o „no iune-cameleon“4.
În general, dup cum se poate observa din analiza diverselor puncte de
vedere exprimate, întâlnim dou sensuri curente ale termenului de mediu:
a) cel reie it i afirmat de tiin ele naturii i aplicat la realit ile
societ ilor umane (abordarea ecologic ), care îl define te drept ansamblul
de elemente i echilibre de for e concurente, de natur divers , care
condi ioneaz via a unui grup biologic;

b) cel specific vocabularului arhitec ilor i speciali tilor în urbanism,

care îl consider drept zona de contact între un spa iu construit i mediul
ambiant (natural i artificial).
Abordarea i defini ia mediului acceptate de c tre juri ti difer i ele.
A a de exemplu, potrivit unei asemenea viziuni, mediul se situeaz între o
concep ie prea restrâns , protec ia naturii, i o protec ie prea global ,
atr gând spre acesta ansamblul problemelor referitoare la calitatea vie ii5.
La rândul s u, natura este un alt concept vag; „natura“ v zut în
globalitatea sa regrupeaz siturile i peisajele, precum i ecosistemele.
Orice nu face obiectul unei interven ii umane ar fi natur 6.

mediul ca ansamblu (fr.environnement”). Pentru aceast problem a se vedea Th.Hristea, „Un pleonasm
evitabil: „Mediu înconjur tor”, în Revista român de drept al mediului, nr.1/2003, p.71-79.
4
M. Prieur, op. cit., p. 2.
5
J. Morand-Devillier, op. cit., p. 6.
6
M. Prieur, op. cit., p.4

16
 Mediul, ca no iune antropocentric , se concepe astfel precum cadrul,
determinat de natur , dar prelucrat de c tre om, în care se desf oar
activit ile umane.
Urmând îndeaproape abordarea lui M. Prieur i având în vedere
laxitatea i diversitatea prevederilor juridice în materie, consider m i noi
c este absolut necesar o defini ie legal global cât mai exact a
mediului, pentru a face astfel opera ionale diversele reglement ri în
materie. Din aceast perspectiv , într-o aproxima ie general , mediul
constituie ansamblul factorilor (naturali sau crea i prin activit i umane)
care ac ioneaz asupra condi iilor de via i existen ale omului
7
(societ ii) .
A adar termenul de „mediu“ poate descrie un sector limitat ori un
spa iu i factori în num r aproape infinit. În accep ia sa fizic cea mai larg ,
mediul este descris ca fiind „habitatul creat pe p mânt pentru fiin ele vii“.
Ca o concluzie, cuvântul „mediu“ corespunde ideii relativ clare în nucleul
s u central i imperfect în contururile sale.
Dincolo de varietatea unor asemenea defini ii, este de domeniul
eviden ei c defini ia mediului are numeroase consecin e i implica ii
asupra dreptului mediului. De aceea este foarte important ca reglement rile
speciale în materie s cuprind o defini ie „legal “, la care s se raporteze
cei chema i s le aplice i, totodat , cei preocupa i de dimensiunea teoretic
a acestei noi ramuri de drept. Aceasta trebuie s ofere elemente concrete,
astfel încât s devin opera ional la nivel concret, în primul rând juridico-
administrativ.

1.1.2. Elemente ale obiectului de reglementare

Ca ramur distinct a sistemului dreptului, dreptul mediului

reglementeaz acele rela ii sociale care iau na tere în procesul de protec ie,
conservare i ameliorare a calit ilor naturale ale mediului. M surile de
conservare i protec ie au ap rut primele în timp; ulterior, o dat cu
diversificarea preocup rilor i conturarea unei concep ii moderne în
materie, s-a trecut la instituirea unor sisteme care s favorizeze gestionarea
i utilizarea ra ional a resurselor mediului i, pe aceast cale, chiar
ameliorarea calit ilor lor naturale. De aceea, un rol deosebit îl ocup , în

7
De obicei, în accep iunea no iunii de mediu nu sunt cuprinse problemele mediului muncii (chiar dac
expunerile profesionale la zgomot ori la polu ri nu sunt deloc diferite în natura lor). În concep ia
Organiza iei Interna ionale a Muncii, „mediul muncii este un element important al mediului“, iar
„ameliorarea mediului muncii se repercuteaz , în consecin , asupra mediului în general“ (Rezolu ia
O.I.M. din 27 iunie 1972).

17
precizarea dimensiunilor sale, relevarea semnifica iilor acestor elemente
definitorii.
Protec ia mediului. În sens larg, protec ia cuprinde în linii generale
toate problemele prevenirii i combaterii degrad rii mediului, conserv rii i
amelior rii sale, dar nu se reduce la acestea i nu le presupune întotdeauna.
Din perspectiv juridic se urm re te, pe de o parte, evitarea activit ilor
nocive, iar pe de alt parte, adoptarea unor m suri pozitive pentru
împiedicarea deterior rii mediului. A adar protec ia vizeaz un obiectiv
mult mai larg decât conservarea, care se limiteaz în principiu la domeniul
resurselor naturale. În acela i timp, protec ia nu angajeaz cu necesitate
conceptul de ameliorare, care implic o cre tere, o amplificare a calit ilor
naturale ale factorilor de mediu. În sfâr it, în ultimii ani se afirm o viziune
integrat , conform c reia protec ia presupune elaborarea i aplicarea unei
planific ri i gestiuni ecologice globale, cuprinzând reglement ri,
proceduri, institu ii existente la nivel na ional i interna ional.
Se realizeaz prin instituirea anumitor obliga ii, stabilirea unor condi ii
speciale i stipularea unor interdic ii privind utilizarea ra ional a resurselor
naturale, prevenirea i combaterea polu rii mediului i a efectelor
d un toare ale fenomenelor naturale asupra elementelor sale componente.
Conservarea mediului ambiant. Urm re te reproducerea i
între inerea dimensiunilor naturale ale acestuia, men inerea la un nivel
calitativ durabil a resurselor naturale. Din acest punct de vedere se impune
respectarea legilor conserv rii mediului, care se refer în special la faptul
c mediul ambiant este un sistem a c rui integritate este asigurat prin
func ionarea echilibrat a subsistemelor sale (naturale i umane); resursele
sale sunt finite, el însu i are o capacitate limitat de absorb ie i
neutralizare a ac iunilor nocive, prezint echilibre fragile, iar sistemul
teritorial care reprezint unitatea teritorial fundamental trebuie s
func ioneze astfel încât suma intr rilor i ie irilor s fie o m rime relativ
stabil în timp. În ultimul timp, conservarea, în sens larg, este considerat
elementul central al obiectului dreptului mediului. O asemenea concep ie a
fost exprimat de „Strategia mondial pentru conservare“ (1980) prin
definirea conserv rii ca „gestiune a utiliz rii biosferei pentru fiin a uman ,
astfel încât s produc un mai mare i durabil beneficiu pentru genera iile
actuale, dar cu men inerea poten ialului s u pentru a satisface i necesit ile
genera iilor viitoare“. A adar este vorba despre gestiunea resurselor
renovabile i evitarea gaspilajului resurselor naturale nerenovabile.
Randamentul durabil optim semnific faptul c o resurs natural renovabil
trebuie s fie exploatat f r a trece de limita care garanteaz refacerea sa i,
pe aceast baz , supravie uirea resursei. În sfâr it, s preciz m c p strarea
mediului, existen a sa nu privesc într-o manier integral calitatea, tinzând
numai la men inerea condi iilor necesare pentru reproducerea resurselor
permanente.

18
 O.G. nr.236/2000 define te conservarea, dintr-o perspectiv naturist-
sectorial ca fiind ansamblul de m suri care se pun în aplicare pentru
men inerea sau refacerea habitatelor naturale i a popula iilor de specii de
faun i flor s lbatic , într-o stare favorabil (art.4 lit.p).

Ameliorarea calit ii mediului. Are ca obiectiv definitoriu îmbun -

t irea st rii i calit ii factorilor naturali i a celor crea i prin activit i
umane în vederea unei optime interac iuni socioeconomico-ecologice între
om (societate) i natur . Sunt edificatoare în acest sens reglement rile
legale privind conservarea i dezvoltarea fondului forestier, ameliorarea
factorilor climatici i îmbun t irea condi iilor naturale de munc i via
ale popula iei. Spre deosebire de conservare care presupune numai
între inerea unui statu-quo durabil, ameliorarea implic acte pozitive pentru
îmbun t irea calit ii mediului.
3.1.3. Al i termeni. Al turi de aceste no iuni, vocabularul juridic a
re inut i al i termeni ai ecologiei, f r a le da întotdeauna o defini ie
precis în planul dreptului; ei devin îns no iuni-cheie i pentru dreptul
mediului; de aceea ne vom opri asupra câtorva dintre ace tia, relevându-le
semnifica iile curente conferite8.
Natura – este definit , în termeni generali, ca reprezentând acea parte
a mediului care nu a f cut în mod direct obiectul interven iei omului,
cuprinzând, în consecin , siturile, peisajele i ecosistemele.
Calitatea vie ii – a devenit un fel de complement indispensabil al
mediului, eviden iind faptul c acesta prive te nu numai natura, ci i omul
în raporturile sale sociale, de munc , timp liber etc. Dup J. Lamarque,
calitatea vie ii „nu poate constitui un vag fundament moral al protec iei
mediului, ea nu poate fi obiect de drept“9.
Termenul a fost folosit pentru prima dat în sensul actual de c tre B.
de Jouvenel în 1958, care consider c „problema esen ial din punctul meu
de vedere este ca formele viitoare de progres trebuie s poarte asupra
calit ii vie ii“10.
Dintre defini iile legale cuprinse în OUG nr.195/2005 i care
intereseaz acest capitol ar t m:

- deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice i

structurale ale componentelor naturale i antropice ale mediului, reducerea
diversit ii sau productivit ii biologice a ecosistemelor naturale i
antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calit ii vie ii,
8
No iunile sunt prezentate în special pe baza lucr rii Dictionnaire de l’Ecologie, Encyclopedia
Universalis, Ed. Albin Michel, Paris 1999.
9
J. Lamarque, op. cit., p. XIV; Dictionnaire de l`ecologie… Documentele interna ionale i actele
normative interne au preluat tehnica definirii exprese a principalilor termeni ecologici utiliza i. A se vedea
în acest sens termenii i expresiile definite în art.2 al O.U.G. nr.195/2005.
10
B. de Jouvenel, Organization du travail et amenagement de l’existance, în rev. Arcadie, 1980, p. 160.

19
cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei i solului,
supraexploatarea resurselor, gospod rirea i valorificarea lor deficitar , ca
i prin amenajarea necorespunz toare a teritoriului;
- dezvoltare durabil - dezvoltarea care corespunde necesit ilor
prezentului, f r a compromite posibilitatea genera iilor viitoare de a- i
satisface propriile necesit i;
- echilibrul ecologic – ansamblul st rilor i interrela iilor dintre
elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigur men inerea
structurii, func ionarea i dinamic ideal a acestuia;
- poluant – orice substan , preparat sub form solid , lichid ,
gazoas sau sub form de vapori ori de energie, radia ie electromagnetic ,
ionizant , termic , fonic sau vibra ii care, introdus în mediu, modific
echilibrul con inutului acestuia i al organismelor vii i aduce daune
bunurilor materiale;
- poluare - introducerea direct sau indirect a unui poluant care
poate aduce prejudicii s n t ii umane i/sau calit ii mediului, d una
bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utiliz rii
mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime;

1.2. Metoda de reglementare

În privin a metodei de reglementare, criteriu subsecvent de delimitare,

datorit faptului c protec ia, ocrotirea i dezvoltarea mediului reprezint o
problem de interes na ional, statul intervine în mod direct, conferind un
caracter de autoritate, imperativ reglement rii juridice a raporturilor sociale
din acest domeniu de activitate.
Dar ceea ce este specific, din punctul de vedere al analizei tiin ifice,
pentru dreptul mediului este metoda sistematic de analiz . Într-adev r,
complexitatea elementelor componente ale mediului i a rela iilor dintre
acestea impun utilizarea metodei sistematice pentru o abordare juridic
adecvat a problemelor protec iei naturii. Mediul se constituie ca un sistem
multidimensional, care cuprinde în sens larg nu numai elementele fizico-
chimice, ci i factori culturali i sociali, deci inclusiv dreptul11.
Ca atare, pentru a construi un drept al mediului corespunz tor este
necesar elaborarea unei perspective teoretice pe baza analizei sistematice.
Desigur, obstacolul principal în calea unui asemenea demers îl reprezint
conceperea unor norme globale care r mân opera ionale în sectoare
particulare, adoptarea unor reguli de competen material i teritorial într-

11
C. de Vilmorin, Protection de l’environnement et perspective juridique, în Revue d`urbanisme,
nr. 171/1979, p. 24.

20
un context diversificat i mai ales izolarea sistemului dreptului mediului de
sistemul judiciar în ansamblul s u12.
Avantajele care ar rezulta dintr-o construc ie i func ionare sistemic a
dreptului mediului (care s-ar putea sprijini i pe informatica juridic ) ar fi
multiple. În primul rând, s-ar realiza o mai bun integrare a preocup rilor
ecologice în ansamblul sistemului juridic, f r ca dreptul mediului s
dispar ca ramur special (cu riscul deloc neglijabil ca integrarea s
consacre subordonarea intereselor mediului altora mai importante); apoi s-
ar elimina contradic iile i paralelismele dintre regulile juridice concurente,
s-ar permite abord ri orizontale de-a lungul unor categorii verticale de
mediu i de spa ii care alc tuiesc mediul, s-ar putea institui o ierarhizare
mai bun a diferitelor niveluri de organizare i coeren (interna ional ,
regional , na ional ), garantându-se totodat autonomia necesar a
acestora, s-ar valoriza corespunz tor conceptul de resurse naturale ori
„bunuri ale mediului“ ca patrimoniu comun i, în sfâr it, s-ar facilita
eventuala elaborare a unui cod al mediului. Poate c în nici o alt ramur i
disciplin juridic nu asist m, ca în cazul dreptului mediului, la o împletire
mai strâns , pân la confundare, a celor dou ipostaze ale dreptului:
dreptul-cercetare, creator, i, dreptul-regul , aplicativ.
Al turi de caracterul sistematic, deosebit de evident este i
interdisciplinaritatea dreptului mediului. Astfel, pentru normele sale, „legile
naturii“ sunt de o importan maxim i de aceea tiin a este utilizat pentru
a prevedea i a regla consecin ele comportamentului uman asupra
fenomenelor naturale. În acela i timp, evitarea transferului polu rii dintr-un
mediu într-altul presupune adoptarea unor m suri integrate, corelate i
coordonate. Totodat , dinamica i evolu ia procesual a factorilor de mediu
impun o flexibilitate deosebit a reglement rilor i politicilor de mediu.

1.3. Caracterul normelor juridice

Întrucât respectarea prescrip iilor lor prezint ast zi o importan

deosebit , normele acestei noi ramuri a sistemului de drept sunt în mare
parte norme imperative (onerative sau prohibitive).
Dar ceea ce caracterizeaz normele dreptului mediului este faptul c ,
în majoritatea lor covâr itoare, acestea sunt norme tehnice sanc ionate pe
cale juridic , stabilind termene i modalit i stricte de realizare a unor
obiective precis definite, prescriind conduite i atitudini bine conturate,
capabile s permit o ac iune de valorificare ra ional , corespunz toare a
naturii.
12
Asupra limitelor analizei sistematice fondate pe modele a se vedea Les limites de la modelisation
globale, în Revue internationale des sciences sociales, nr. 2/1972, p. 299.

21
 Într-adev r, numeroase norme juridice privind mediul ambiant sunt la
origine norme tehnice care urm resc optimizarea ac iunii umane (sociale)
în raport cu natura, în sensul ob inerii unui maximum de rezultat tehnico-
economic, în condi iile conserv rii i dezvolt rii calit ilor naturale ale
mediului.
Ca atare, dreptul mediului este marcat în substan a sa de strâns
interdependen cu tiin ele naturii i tehnologia.
În elegerea semnifica iilor normelor sale – condi ie prealabil i
indispensabil a realiz rii lor – reclam un minimum de cuno tin e
ecologice i impune o abordare pluridisciplinar .
A a de exemplu, regulile „de poli ie“ în materie de poluare sunt
exprimate sub form de prescrip ii tehnice, fizice, chimice i acustice,
formând o adev rat „ordine public tehnologic “13; în consecin ,
judec torul nu poate declan a de unul singur reac ia social ; pentru
aprecierea corect a situa iei de fapt i aplicarea corec iei se impune
recurgerea la expert, care particip la determinarea semnifica iilor normei
de drept.
De altfel, se vorbe te pe bun dreptate despre faptul c dreptul
mediului nu poate fi disociat de studiul biologiei, fizicii, chimiei,
geografiei, sociologiei etc.
Cu toate acestea normele juridice nu reprezint , în acest caz, o simpl
transcrip ie de date tiin ifice, iar între datul construit i norma de drept se
intercaleaz numero i factori: multiple opera iuni de calificare social i
juridic a obiectelor i problemelor, confruntarea numeroaselor strategii de
ac iune din partea grupurilor sociale ori actorilor administrativi i
economici, în sfâr it, autonomia ordinii juridice înse i, ce instituie o ordine
social producând un sistem coerent de diferen e simbolice care nu poate fi
o simpl transpunere de categorii tiin ifice. Ele r mân în ultim instan
norme de drept cu un con inut special.
„Tehnicitatea“ dreptului mediului favorizeaz unificarea i
uniformizarea reglement rilor în materie, prin armonizarea legisla iilor
na ionale i adoptarea unor documente interna ionale globale.

1.4. Calitatea subiectelor raporturilor juridice

Potrivit legii, pot fi subiecte ale rela iilor reglementate de normele

dreptului mediului statul, organele i institu iile de stat, celelalte persoane
juridice (asocia ii, mi c ri etc.) i persoanele fizice. În raporturile juridice
privind mediul apare adeseori statul ca reprezentant sau ap r tor al
13
Pentru literatur a se vedea: M. Pollak, La régulation technologique: le difficile mariage entre le
droit et la technologie, R.F.S.P., 1982, 165; T. Ivainer, De l’ordre technique à l’ordre public
technologique, în Jurisclasseur periodique, 1912, I.2495.

22
intereselor generale ale societ ii sau un organ al s u ac ionând în aceast
calitate. În acela i timp, caracterul de interes general al protec iei mediului
confer o dimensiune universal titularilor de drepturi i obliga ii adecvate.
În plus, legile prev d adeseori atribu ii i r spunderi speciale pentru auto-
rit ile de mediu, cele centrale i locale, i obliga ii pentru toate persoanele
fizice i persoanele juridice.

2. Denumire

În literatura de specialitate, aceast nou ramur a dreptului cunoa te

denumiri diferite: dreptul protec iei naturii i a mediului, dreptul mediului
i conserv rii, drept ambiental, drept ecologic, dreptul mediului
(înconjur tor) etc. („droit de la protection de la nature et de
l’environnement“, „droit de l’environnement“, în limba francez , „derecho
ambiental“, în limba spaniol , „environmental law“, „environmental law“
în limba englez .a.).
Ini ial, atunci când înse i conceptele de natur i ecologie nu erau pe
deplin conturate, s-a folosit în general denumirea de „dreptul protec iei
naturii i a mediului“, iar ulterior, prin generalizarea no iunii de mediu, i
dreptul s-a raportat, i în ce prive te denumirea, mai ales la acest concept.
Din aceast perspectiv , consider m ca mai adecvat specificului i
obiectivelor definitorii ale acestei noi ramuri denumirea de dreptul
mediului. Într-adev r, în condi iile contemporane, dreptul trebuie s
reglementeze toate aspectele mediului: gestionarea resurselor naturale,
protec ia mediului, prevenirea i combaterea polu rii, repararea daunelor
ecologice, r spunderea pentru nerespectarea normelor legale în materie etc.
El dep e te astfel perspectiva ecologic (interac iunea dintre om i natur ),
dar i simpla protec ie, a a c cea mai adecvat denumire, capabil s
surprind complexitatea i dinamica noului domeniu al reglement rii
juridice, ni se pare a fi cea de dreptul mediului.

3. Defini ie

Pe baza unor asemenea considera ii privind necesitatea, rolul i

dimensiunile acestei noi ramuri de drept putem formula i o defini ie a
dreptului mediului14.
14
Pentru diverse defini ii ale dreptului mediului a se vedea R. Barnes Ballesteros, Las diversas
interpretaciones del derecho ambiental, Journées sur l’environnement et le droit, Madrid, CIFCA,
1983; M. Du u, Despre necesitatea..., Dreptul, nr. 5/1989, p. 21. O defini ie cu puternice reminiscen e
socializante formuleaz A. Capcelea: „Totalitatea normelor de drept ce reglementeaz rela iile sociale în
domeniul utiliz rii naturii i resurselor ei, protec iei mediului i asigur rii securit ii ecologice a
popula iei“ (Dreptul ecologic, p. 10).

23
 Astfel, dreptul mediului reprezint , în abstract, ansamblul
reglement rilor juridice i institu iilor stabilite în vederea protec iei,
conserv rii i amelior rii mediului, conform obiectivelor de dezvoltare
durabil .
Rezult de aici o defini ie circumstan iat prin dou elemente
fundamentale: un obiectiv direct i imediat (protec ia, conservarea i
ameliorarea mediului) i altul indirect i pe termen lung (dezvoltarea
durabil ).
În privin a primului aspect, semnifica iile termenilor fundamentali
sunt urm toarele:
− protec ia mediului (prin utilizarea ra ional a resurselor naturale,
prevenirea i combaterea polu rii i a efectelor d un toare ale
fenomenelor naturale);
− conservarea mediului (men inerea i reproducerea calit ii
factorilor naturali prin instituirea unor m suri speciale de ocrotire i
conservare);
− ameliorarea (prin ameliorarea calit ii factorilor naturali,
dezvoltarea valorilor naturale, asigurarea unor condi ii de via tot
mai bune genera iilor actuale i viitoare).
Obiectivul dezvolt rii durabile urm re te integrarea i armonizarea
problemelor mediului în i cu procesul general al unui tip de dezvoltare care
s r spund nevoilor prezentului, f r a compromite capacitatea genera iilor
viitoare de a i le satisface pe ale lor.
Ca urmare a caracterului s u „orizontal“ i totodat globalizant,
dreptul mediului are tendin a de a p trunde practic în toate sectoarele
dreptului, într-o propor ie mai mare ori mai mic . În contextul acestui
„imperialism“, el le influen eaz prin „ecologizare“ i sufer , la rândul s u,
amprenta acestora.
Din perspectiva diferitelor „paliere“ de edictare i aplicare a
reglement rilor juridice, dreptul mediului apare sub trei ipostaze principale:
− dreptul na ional (românesc) al mediului, format din totalitatea
reglement rilor juridice interne ale statelor, vizând protec ia,
conservarea i ameliorarea mediului. În cazul nostru, obiectivul îl
reprezint dreptul românesc al mediului, cu propria sa istorie,
dimensiunile specifice i perspectivele de dezvoltare, în context
regional i universal;
− dreptul comunitar al mediului cuprinde dreptul comunitar
originar i dreptul derivat (regulamentele i directivele, explicitate
i precizate în semnifica iile lor prin politicile, programele,
recomand rile i alte documente adoptate în cadrul Uniunii
Europene), i

24
 − dreptul interna ional al mediului, constituit din tratatele, cutuma
i celelalte izvoare specifice de drept interna ional public
referitoare la aceast materie, care cunoa te importante variante
regionale i având ca obiect protejarea biosferei contra
deterior rilor majore i dezechilibrelor care ar putea s -i perturbe
func ionarea normal .

În alt perspectiv , toate aceste trei „drepturi ale mediului“ apar in

unor ordini juridice diferite, dar constituie un ansamblu ale c rui elemente
se afl într-o stare de interdependen . „Baza“ o reprezint dreptul na ional,
urmat, în cazul rilor membre ale Uniunii Europene, de dreptul comunitar
i continuând cu dreptul interna ional al mediului. Toate aceste norme se
manifest sub o form sau alta la nivelul reglement rilor na ionale.
Tratatele interna ionale ratificate conform legii apar in, potrivit Constitu iei
României, dreptului intern, iar ca urmare a ader rii la UE, prevederile
tratatelor constitutive ale Comunit ilor Europene, precum i celelalte
reglement ri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fa de
dispozi iile contrare din legile interne.
Dreptul mediului (în sens autocuprinz tor) se integreaz celor trei
sisteme juridice: na ional, comunitar i interna ional, formând în cadrul
acestora un subansamblu constituit din elemente interdependente.
Ordinile juridice na ionale ale statelor trebuie s integreze dreptul
interna ional pentru a-l face obligatoriu la nivel intern. Modalit ile i
mecanismele de aplicare variaz , dar regula fundamental este aceea c
dreptul interna ional este obligatoriu pentru state, care, la rândul lor, pot
determina procedura juridic a punerii în practic .
Astfel, referitor la situa ia din rile europene, unele constitu ii prev d
explicit c dreptul interna ional general se aplic automat, cu putere de lege, în
cadrul statelor (de exemplu art. 25 din Constitu ia Germaniei). În cazul altor
state este necesar o declara ie pozitiv a guvernului, care s afirme c regula
de drept cutumiar a fost acceptat de c tre statul respectiv; altele cer ca norma
în cauz s fie încorporat în dreptul na ional scris.
Aproape toate constitu iile prev d o procedur de adeziune a statelor
la tratatele interna ionale, în general mijlocit de o procedur de semnare,
urmat de o ratificare ori de o acceptare i o publicare. Ca regul general ,
tratatele astfel acceptate fac parte din dreptul intern, chiar dac în unele
cazuri, precum cel al Marii Britanii, este necesar o lege suplimentar
pentru a transforma tratatul într-o lege aplicabil în interiorul statului.
Statutul în dreptul intern al dreptului interna ional provenit din cutum
i locul s u în ierarhia regulilor care pot fi aplicate de c tre un tribunal sunt
de asemenea variabile în rile europene.
În unele cazuri, dreptul interna ional general este considerat ca
superior legilor interne, chiar dac acestea cuprind prevederi contrare (art.

25
28 (1) din Constitu ia Greciei). În alte cazuri, dreptul interna ional cutumiar
are acela i statut ca dreptul na ional, fiind chiar superior dreptului statului
ori dreptului local (art. 9 din Constitu ia Austriei).
Referitor la tratate, locul lor în ierarhia dreptului na ional difer de
asemenea de la un stat la altul, chiar dac se consider curent c tratatele
ratificate prevaleaz asupra legilor na ionale în caz de conflict cu acestea
(art. 55 din Constitu ia Fran ei, art. 66 din Constitu ia Olandei,
jurispruden a Tribunalului Federal Elve ian etc.).
În ceea ce prive te dreptul comunitar, Curtea de Justi ie a CEE a
considerat, în numeroase decizii, c legisla ia na ional anterioar a statelor
membre nu ar putea subzista dac ar fi incompatibil cu dreptul comunitar,
i judec torii trebuie s nu-i confere efecte juridice. Caracterul particular al
dreptului comunitar rezid în faptul c în cazul s u nu este vorba despre un
tratat, ci despre instrumente juridice adoptate conform acestuia – directive
i regulamente – documente care au un caracter obligatoriu. Regulamentele
se aplic direct în toate cazurile, în timp ce directivele sunt integrate
dreptului na ional i se aplic prin intermediul s u.
Datorit acestui num r mare de izvoare de drept i niveluri de ac iune,
o problem important pentru dreptul mediului o constituie coordonarea
diverselor reglement ri în vederea evit rii contradic iilor ori conflictelor de
legi.
Uniunea European a recunoscut realitatea i importan a acestei
probleme, stabilind c „pentru fiecare categorie de poluare este necesar s
se defineasc nivelul de ac iune (local, regional, na ional, comunitar,
interna ional) care corespunde tipului de poluare i zonei geografice ce
trebuie s fie protejat “ (Primul program de ac iune, principiul 10).
Trebuie remarcate extraordinara permeabilitate i permanenta
influen are dintre ordinea juridic interna ional , cea a Uniunii Europene i
ordinile juridice na ionale. A a de exemplu, procedura studiului de impact
ecologic n scut în legisla ia intern s-a extins rapid în cadrul dreptului
comunitar, i ulterior, la nivelul dreptului interna ional. În sens invers, o
serie de principii, precum cel al precau iei i al dezvolt rii durabile,
formulate în dreptul interna ional au fost preluate i de reglement rile
interne.
Oricum, datorit caracterului global al unor probleme ecologice i
efectului transfrontalier i „în lan “ al polu rii, cre te tot mai mult rolul
reglement rilor regionale (comunitare) i interna ionale – deopotriv prin
volum i importan – în cadrul dreptului mediului. A a de pild , pentru
unele state vest-europene, i fenomenul este perceptibil i în România, o
parte din ce în ce mai important a dreptului intern al mediului nu
reprezint decât o transcriere a unor angajamente interna ionale în materie.
În plus, fenomenul de mondializare, perceptibil deocamdat mai ales la
nivel economic i al comunica iilor, accelereaz procesul de uniformizare,

26
tehnicizare i universalizare a reglement rilor juridice ecologice. În
favoarea sistemului natural care trebuie protejat, conservat i ameliorat în
privin a calit ii, se conjug tot mai mul i factori ca o reac ie social
regularizat i exprimat juridic uniform . De asemenea, devine tot mai
evident tendin a cre rii unor structuri de coordonare la nivel mondial, a
cooper rii în domeniu (ONU, reuniunea p r ilor în cadrul unor conven ii cu
caracter mondial – Conven ia- cadru privind schimb rile climatice,
Conven ia privind protec ia stratului de ozon etc.).
Din aceast perspectiv integra ionist i a criteriului finalist, dreptul
mediului se constituie ca un ansamblu de norme juridice privind
conservarea, protejarea i ameliorarea calit ii mediului, dispus în mai
multe „straturi“ de reglementare, în func ie de creatorii i destinatarii
regulilor stabilite. Într-un domeniu supus reglement rii independent
deopotriv în mod natural i socioeconomic, nu se mai poate face o
disjungere net în materiile tradi ionale: drept na ional (intern), drept
interna ional public i drept comunitar (regional). Criteriul finalit ii devine
prioritar i determinant, iar cele referitoare la modul de creare i destinatarii
reglement rilor dobândesc un rol subsidiar. Ca atare, o problem intern de
mediu poate fi supus concomitent ac iunii normelor juridice interne,
reglement rilor interna ionale sau comunitare, dup caz. De altfel se poate
afirma c s-a constituit deja un „drept comun al mediului“ la nivel mondial,
promovat i format preponderent pe calea reglement rilor interna ionale.
Influen a intern-interna ional fiind reciproc , structura juridic se
omogenizeaz i ea. De aceea, neputând ignora diferen ele evidente care mai
persist , am optat totu i pentru o prezentare integratoare a dreptului
mediului, acordând o importan prioritar finalit ii urm rite, ac iunii
normelor juridice existente i nevoii coordon rii i sporirii eficien ei acesteia
i mai pu in izvorului i particularit ilor sale extrinseci. F r îndoial ,
aceast uniformitate a reglement rilor impus de factori obiectivi nu poate
ignora particularit ile regionale i locale; dimpotriv , sintagma „a gândi
global, a ac iona local“ surprinde foarte bine o atare realitate i tr s tur
specific a acestei ramuri de drept.

27
 Capitolul III

DELIMITAREA DREPTULUI MEDIULUI DE CELELALTE

RAMURI ALE DREPTULUI

În prefigurarea i precizarea profilului i semnifica iilor proprii ale

acestei noi ramuri de drept, o importan deosebit revine relev rii
conexiunilor i diferen elor specifice în raport cu celelalte ramuri ale
sistemului juridic. O asemenea întreprindere este de natur s reliefeze cel
pu in dou elemente teoretico-metodologice principale: pe de o parte,
formele i aspectele specifice de manifestare ale elementelor comune,
unitare în diversele domenii ale vie ii societ ii, iar pe de alt parte,
dezvolt rile i laturile noi, originale ale fiec rei ramuri, din perspectiva
unor valori sociale fundamentale comune.
Din acest punct de vedere, delimitarea dreptului mediului, cerin a
sublinierii necesit ii i determina iilor sale proprii, vizeaz cu prec dere
dreptul constitu ional (în special în ce prive te dreptul fundamental al
omului la un mediu s n tos i prosper i institu iile mediului), dreptul civil
(mai ales prin conexiunile dreptului de proprietate), dreptul administrativ
(cu privire la metoda de reglementare), dreptul agrar (în privin a obiectului)
ori alte ramuri vecine prin natura obiectului de reglementare, precum
dreptul urbanismului, dreptul amenaj rii teritoriului, dreptul energiei etc.

1. Dreptul constitu ional i dreptul mediului

Dreptul constitu ional este ramura de drept care cuprinde normele

fundamentale din care decurg con inutul i semnifica iile esen iale ale
celorlalte ramuri de drept, inclusiv ale dreptului mediului.
De i acesta are ca obiectiv definitoriu reglementarea organiz rii i
func ion rii organelor statului i drepturile i îndatoririle cet enilor,
leg tura dintre dreptul constitu ional i dreptul mediului se manifest pe
mai multe planuri, dintre care men ion m15:
− Constitu ia cuprinde norme care consacr semnifica ii ale principiilor
dreptului mediului, cum ar fi exploatarea resurselor naturale în

15
Ioan Muraru, E.Simina T n sescu, Drept constitu ional i institu ii politice, edi ia 12, Editura All
Beck, Bucure ti, 2006, p.14.

28
 concordan cu interesul na ional sau crearea condi iilor necesare
calit ii vie ii;
− printre drepturile, libert ile i îndatoririle fundamentale ale
cet enilor este consacrat de Constitu ie, dreptul la un mediu s n tos
i echilibrat din punct de vedere ecologic i se stabile te faptul c
dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind
protec ia mediului;
− organele i institu iile fundamentale ale statului reglementate de
Constitu ie prezint i competen e generale în domeniul mediului, iar
dispozi iile constitu ionale cuprind i principiile fundamentale ale
institu iilor speciale în domeniu; de asemenea, legea fundamental
consacr principiul autonomiei locale i descentraliz rii serviciilor
publice;
− garan iile juridice ale dreptului la un mediu s n tos i ale altor
drepturi fundamentale conexe sunt consacrate în Constitu ie i
completate prin reglement rile speciale.
F r îndoial , dincolo de aceste interferen e, i deosebirile dintre cele
dou ramuri sunt evidente. Ele in mai ales de natura obiectului supus
reglement rii i de finalitatea normelor componente.

2. Delimitarea fa de dreptul civil

Între dreptul mediului i dreptul civil se manifest o serie de

interconexiuni, determinate în principal de exercitarea dreptului de
proprietate i a dezmembr mintelor sale asupra factorilor naturali ai
mediului, supu i protec iei, în condi iile legii. Într-adev r, reglementând
principalele aspecte ale rela iilor de proprietate, normele dreptului civil se
intersecteaz în unele privin e cu cele privind ocrotirea i conservarea
solului i subsolului, apelor, p durilor etc., determinând consecin e i
cerin e juridice complementare. În acela i timp, r spunderea pentru daune
ecologice a dus la constituirea unui adev rat „drept civil al mediului“. În
condi iile în care O.U.G. nr.195/2005, privind protec ia mediului a
consacrat o serie de reguli specifice r spunderii pentru prejudiciul ecologic,
dispozi iile Codului civil în materie r mân dreptul comun. Mai mult decât
atât, potrivit art. 44 (7) din Constitu ie, dreptul de proprietate oblig la
respectarea sarcinilor privind protec ia mediului, stabilind astfel raportul
dintre cele dou drepturi fundamentale ale omului. Totodat îns se
manifest o serie de diferen e majore determinate de obiectul i metodele
de reglementare diferite ale celor dou ramuri de drept. Astfel, dac în
cazul raporturilor juridice civile p r ile se afl pe pozi ii de egalitate
juridic , în cele de drept al mediului se g sesc într-o form de subordonare
special . Mai mult decât atât, dac în stabilirea con inutului raportului

29
juridic civil (a drepturilor i obliga iilor p r ilor) voin a p r ilor are un rol
însemnat, dac nu exclusiv, în raporturile de drept al mediului con inutul
este întotdeauna predeterminat, stabilit de prevederile legale.
În sfâr it, în raporturile de drept civil titularul dreptului ca subiect
activ este determinat, iar subiectul pasiv este nedeterminat, obliga ia de a
nu face nimic de natur s stânjeneasc exerci iul dreptului revenind tuturor
persoanelor. În cazul raporturilor de drept al mediului este determinat în
primul rând titularul obliga iei de a face sau de a nu face ceva privind
protec ia i ameliorarea mediului .a.

3. Delimitarea fa de dreptul administrativ

În activitatea general de rea1izare a legisla iei privind protec ia i

dezvoltarea mediului, un rol deosebit revine actelor juridice emanate de la
organele administra iei de stat. De aceea, o semnifica ie deosebit prezint ,
în precizarea dimensiunilor definitorii ale dreptului mediului, desprinderea
asem n rilor i deosebirilor acestuia fa de dreptul administrativ.
De altfel, se consider c , dintre ramurile sistemului juridic, dreptul
mediului este cel mai legat de dreptul administrativ, datorit mai ales
importan ei regulilor de poli ie administrativ i rolului statului în materie.
Problemele mediului au avut un impact direct i asupra evolu iei dreptului
administrativ. Mai întâi, formularea i aplicarea unei politici în domeniul
mediului au determinat instituirea unei administra ii special organizate i cu
atribu ii specifice. Apoi, treptat, s-au format i s-au dezvoltat institu ii de
drept administrativ specifice, precum serviciul public al mediului sau
tehnici juridice, ca de exemplu consultarea publicului i mai ales
concertarea i contractualizarea activit ilor din domeniul mediului. La
nivelul m surilor menite s serveasc ocrotirea mediului sunt enumerate:
obligarea unit ilor la aplicarea (montarea i folosirea) de instala ii de filtraj
i purificare, aplicare de amenzi i, în cazuri grave, oprirea sau suspendarea
activit ii uzinelor în cauz , autorizarea activit ilor cu impact asupra
mediului i actelor administrative aferente etc.
Din punctul de vedere al apropierilor dintre cele dou ramuri de drept,
o prim constatare prive te faptul c , atât în raporturile juridice
administrative, cât i în cele de drept al mediului, p r ile se afl în pozi ii de
subordonare, adesea una dintre ele fiind un organ al administra iei de stat.
Principala diferen rezid în aceea c , pe când dreptul administrativ
reglementeaz rela iile sociale n scute în cadrul i pentru realizarea
activit ii executive, având la baz subordonarea în temeiul puterii de stat a
unuia dintre subiecte fa de cel lalt, raporturile de drept al mediului iau

30
fiin în vederea înf ptuirii protec iei, conserv rii i dezvolt rii mediului,
problem de interes general16.

4. Delimitarea fa de dreptul agrar

În condi iile în care protec ia mediului vizeaz conservarea i

ameliorarea factorilor naturali, printre care solul i vegeta ia terestr ,
conexiuni importante se stabilesc i între normele dreptului mediului i cele
ale dreptului agrar. Într-adev r, urm rind analiza raporturilor de proprietate
asupra p mântului, element fundamental al mediului, folosirea complet ,
ra ional i potrivit destina iei a terenurilor, prin atribuirea lor în proprietate
ori în folosin , prin organizarea corespunz toare a întregului teritoriu i
prin eviden a lor corect , la zi, dreptul agrar încorporeaz i semnificative
aspecte care privesc ocrotirea naturii.
Spre deosebire îns de acesta, dreptul mediului are ca obiectiv
primordial – care îi justific constituirea i particularizeaz con inutul –
protejarea solului prin utilizarea ra ional a terenurilor i prin m suri de
prevenire i combatere a degrad rii acestuia.

5. Dreptul mediului i dreptul muncii i securit ii sociale

Elementul conex dintre cele dou ramuri de drept îl reprezint „mediul

muncii“, ca aspect al no iunii generale de mediu i care determin în
consecin interferen a acestora. De men ionat totu i c , de regul , dreptul
mediului nu se ocup i de acest sector al environmentului, sarcina
principal revenind în acest sens normelor de protec ie a muncii.

6. Delimitarea fa de dreptul urbanismului

Importante interferen e prezint dreptul mediului i cu dreptul

urbanismului (având ca obiect afectarea i amenajarea spa iului urban).
Dintr-un anumit punct de vedere, dreptul mediului poate fi definit ca
ansamblul regulilor privind protec ia i conservarea mediului de via . În
m sura în care acesta din urm este format din „datul natural i construit al
omului“, dreptul urbanismului contribuie i el la atingerea acestui obiectiv
de interes general.
Spa iul diverselor ipostaze reprezint o resurs natural din ce în ce
mai limitat i mai vulnerabil (calitate în care intereseaz dreptul

16
Pentru o analiz a fenomenului administrativ i a implica iilor sale juridice a se vedea A. Iorgovan,
Tratat de drept administrativ, edi ia a 4-a, vol. I i II, Editura All Beck, Bucure ti, 2005.

31
mediului), iar amenajarea sa, prin afectarea i reglementarea utiliz rii lui de
c tre consumatori (obiect al dreptului urbanismului), implic i luarea în
considerare a cerin elor protej rii mediului aferent i exprimarea
mijloacelor adecvate (zona de interferen dintre cele dou ramuri de
drept).
În mod inevitabil, într-o societate atât de urbanizat precum cea actual ,
problemele mediului penetreaz puternic i în mediul urban. Organizarea
spa iului urban i conf1ictele diverse pe care le suscit (specula ia funciar ,
zgomotul, poluarea atmosferic ) au stat de cele mai multe ori i la baza
apari iei mi c rii ecologiste, mai dezvoltat în ora e decât în mediul rural. La
nivel teoretico-conceptual, aplicarea no iunilor ecologiei a dus la conturarea
unui ecosistem urban artificial, dup modelul ecosistemului natural. De
asemenea, politica din domeniul urbanismului acord prioritate m surilor
vizând limitarea polu rilor urbane i protec ia elementelor supravie uitoare.
M surarea influen ei asupra omului i echilibrului s u ecologic a
amenajamentelor ora ului în vederea amelior rii calit ii vie ii este dificil
de efectuat; totu i existen a ei nu poate fi ignorat , i ca atare trebuie
circumscris ac iunii generale de protec ie a mediului.
Dreptul urbanismului a suferit astfel un fenomen de „ecologizare“
crescând , prin dezvoltarea reglement rilor urm rind în mod direct ori pe
cale indirect protec ia mediului i conservarea naturii.
Interpenetrarea dreptului urbanismului cu dreptul mediului a dus la
transformarea m surilor de protec ie a naturii într-un instrument nou, al
unui urbanism preocupat în special de optimizarea cadrului de via . Astfel,
realizarea unui mediu urban de calitate presupune, pe lâng o serie de
m suri sectoriale de prevenire i combatere (zone de protec ie sanitar ,
reguli de amplasare a surselor de poluare – întreprinderi ori alte obiective
economice), reforme mai profunde la nivel general, a a încât s supun
ansamblul dreptului urbanismului la noile imperative ale mediului.
Dar obiectivul dreptului mediului este mult mai vast. El se intereseaz
nu numai de protec ia spa iilor, ci i de lupta împotriva polu rii i pentru
conservarea calit ii factorilor de mediu, independent de localizarea lor.
La nivel concret, de pild , scopul principal al planului de ocupare a
solului îl reprezint impunerea a diferite servitu i. Unele dintre acestea sunt
edictate în profitul îmbun t irii calit ii mediului urban. Astfel, dac
interzicerea de a construi, limit rile construc iilor în în l ime, densitatea
ocup rii solului etc. pot avea efecte mai mult sau mai pu in benefice pentru
mediu, servitu ile rezultate din clasarea spa iilor împ durite i instituirea
spa iilor rezervate sunt legate direct de protec ia mediului17.

17
Asupra dreptului urbanismului a se vedea, pentru literatura francez , J. B. Auby i H. Perinet-Marquet,
Droit de l’urbanisme et de la construction; Montchretien, Paris, 1989; Henri Jocquot, Droit de
l’urbanisme, Precis Dalloz, Paris, 1989; Jacqueline Morand-Deviller, Droit de l’urbanisme, Mementos
Dalloz, Paris, 1992; P. Soler-Couteaux, Droit de l’urbanisme, Dalloz, Paris, 1996; Philippe Ch. - A.

32
 7. Delimitarea fa de dreptul energiei

Desigur c i în cazul celorlalte probleme care contribuie la conturarea

specificit ii i autonomiei dreptului mediului în raport cu celelalte ramuri
de drept trebuie s se porneasc în permanen de la esen a unitar a
sistemului de drept, dinamica, func iile i obiectivele sale particulare.
În condi iile imperativului economisirii resurselor energetice, în
strategiile pe termen lung ale multor ri s-au elaborat solu ii tehnico-
economice pentru introducerea în circuitul energetic a resurselor noi de
energie, în aplica ii competitive cu cele clasice.
Devine din ce în ce mai evident cerin a ca exploatarea surselor de
energie s asigure nu numai o aprovizionare suficient , dar i ra ional i cu
respectarea mediului. Din acest punct de vedere, noile energii (energie
solar , energie eolian , bioenergiile: biogazul, biomasa, energie geotermal
etc.) prezint o serie de tr s turi specifice, care rezid în principal în faptul
c sunt pu in poluante i ofer o alternativ la energiile tradi ionale. De i
înc în stadiu incipient, dreptul energiei cuprinde norme privind
exploatarea surselor de energie, conservarea i distribuirea sa, înglobând i
semnificative aspecte privind protec ia anumitor factori de mediu18.
Diferen a esen ial dintre cele dou ramuri a1e dreptului const în
aceea c , pe când dreptul energiei urm re te exploatarea surselor de
energie, dreptul mediului are ca obiect principal raporturile vizând
protec ia, conservarea i dezvoltarea mediului.
Leg tura dintre cele dou domenii const în faptul c economisirea
energiei i folosirea noilor energii reprezint c i de protejare a resurselor
naturale i de utilizare ra ional a acestora.

Guillot, Droit de l’urbanisme, Ed. Ellipses, 2001; pentru cea spaniol , Tornas-Raruon Fernandez,
Manual de derecho urbanistico, edi ia a VI-a, Madrid, 1986. La noi a se vedea Mircea Du u, Dreptul
urbanismului. Teorie i practic judiciar , Editura Economic , Bucure ti, 2000.
18
Blaise Matthev, Droit et energies nouvelles‚ Payot, Lausanne, 1986.

33
 Capitolul IV

IZVOARELE DREPTULUI MEDIULUI

Urmând abordarea clasic în domeniu, ne vom referi la izvoarele

formale ale dreptului mediului, acelea care confer unei reguli caracterul de
drept pozitiv. Vom l sa la o parte deci problematica a a-numite izvoare
materiale ori reale, cuprinzând ansamblul fenomenelor sociale care
contribuie la formarea substan ei, materiei dreptului (nevoile practice,
conjuncturile economico-politice etc.)19.
În acest sens, izvorul principal de drept al mediului în plan intern îl
reprezint legea în sens larg, ca text scris adoptat de c tre o autoritate
competent (constitu ia, legea propriu-zis , actele guvernamentale .a.),
urmate, în secundar, de cutum , precum i de o serie de mijloace auxiliare
(jurispruden a, doctrina i dreptul comparat).

1. Legea

În mod uzual, legea – lato sensu – reprezint dreptul scris (jus

scriptum), expresia, prin intermediul puterii publice competente în acest
sens, a unei reguli, a unei voin e formulate pentru viitor i enun ate într-un
text oficial.
În acest context, în sens larg, termenul de lege cuprinde orice regul
juridic scris , indiferent de titlul dat actului legislativ: constitu ie, cod,
lege, ordonan , regulamente, hot râri ale guvernului etc.

1.1. Constitu ia

Ca o regul general , constitu iile stabilesc structura i ierarhia

normelor juridice, con in declara ii scrise ori carte ale drepturilor i
libert ilor fundamentale ale omului, stabilesc institu iile statului i
reglementeaz func ionarea i competen a acestora. Ele delimiteaz rela iile
existente, pe de o parte, între diferitele categorii de norme juridice
(cuprinse în legi, acte emanând de la puterea executiv ) i, pe de alt parte,
între dreptul na ional, dreptul comunitar i dreptul interna ional. Totodat ,
legea fundamental define te normele i garan iile fundamentale ale
oric rei societ i i stabile te procedurile de elaborare a normelor juridice
ordinare. Dup 1970 se manifest tendin a general de a îngloba în legile
19
Pentru no iunea general de izvor de drept a se vedea Claude Du Pasquier, Introduction à la teorie
generale et à la psihosophie du droit, Ed. Delachaux & Niestle S.A., Neuchatel-Paris, 1967, p. 47-91.

34
fundamentale dispozi ii constitu ionale privind protec ia mediului. Acestea
se refer mai ales la recunoa terea i garantarea dreptului fundamental la un
mediu s n tos, crearea unor institu ii ale mediului .a., ceea ce face din
constitu ie un tot mai important izvor de drept al mediului.
Constitu ia României din 8 decembrie 1991 (modificat i completat
prin Legea de revizuire nr.429/2003) se refer la problemele mediului în
titlul II, capitolul II („Drepturile, libert ile i îndatoririle fundamentale“) i
în titlul IV, (intitulat „Economia i finan ele publice“).
În urma revizuirii din 2003, legea noastr fundamental a consacrat
„dreptul oric rei persoane la un mediu înconjur tor s n tos i echilibrat
ecologic” (art.35) i a circumstan iat semnifica iile acestuia în raport cu
dreptul de proprietate (art.44(7) „Dreptul de proprietate oblig la
respectarea sarcinilor privind protec ia mediului ...”). S-au p strat
elementele i implica iile din domeniul economic, prin obliga ia statului de
a asigura: exploatarea resurselor naturale, în concordan cu interesul
na ional (art.135 (2) lit.d), refacerea i ocrotirea mediului înconjur tor,
precum i men inerea echilibrului ecologic (lit.e) i crearea condi iilor
necesare pentru cre terea calit ii vie ii (f).

1.2. Legea propriu-zis

Poate fi izvor al dreptului mediului în m sura în care reglementeaz

rela iile sociale privind protec ia, conservarea sau dezvoltarea mediului.
Reprezint unul dintre izvoarele cele mai frecvente ale acestei ramuri de
drept20. Datorit particularit ilor domeniului supus reglement rii, în
numeroase ri s-au adoptat legi-cadru pentru protec ia mediului, care
enun principiile generale de ac iune, la nivelul întregului domeniu i pe
„sectoare“, preluate i concretizate apoi prin legi speciale, „sectoriale“.
Este i cazul României, unde Ordonan a de urgen nr.195/2005
privind protec ia mediului (aprobat , cu modific ri, prin Legea
nr.265/2006) are caracterul unei legi-cadru, care stabile te „principiile i
elementele strategice“, elementele cadrului juridic orizontal (garan iile
dreptului la un mediu s n tos, procedura de autorizare a activit ilor
economice i sociale cu impact asupra mediului), regulile fundamentale ale
reglement rilor sectoriale (regimului substan elor i de eurilor periculoase,
precum i al altor de euri, regimul îngr mintelor chimice i al
pesticidelor, regimul privind asigurarea protec iei împotriva radia iilor
ionizante i securit ii surselor de radia ii, protec iei împotriva radia iilor

20
De exemplu Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“, Legea
Apelor nr.107/1996 (modificat prin Legea nr.112/2006, Legea nr.360/2003 privind regimul substan elor
i preparatelor chimice periculoase, Legea nr.407/2006, a vân torii i protec iei fondului cinegetic, Legea
nr.24/2007, privind reglementarea i administrarea spa iilor verzi din zonele urbane.

35
ionizante i securit ii surselor de radia ii, protec iei apelor i ecosistemelor
acvatice, protec iei atmosferei .a.), atribu iile i r spunderile autorit ilor
publice, obliga iile persoanelor fizice i juridice, sanc iuni. În baza i
dezvoltarea prevederilor sale s-au adoptat numeroase reglement ri cu
caracter de detaliu, specific.

1.3. Decretele-lege

Constituie izvor de drept al mediului în m sura în care reglementeaz

probleme care fac obiectul acestuia. Dat fiind caracterul lor excep ional,
aceste acte normative se reg sesc greu în aceast calitate21. În plus,
frecven a lor caracterizeaz un regim politic autocratic sau, oricum,
inadecvat pentru o democra ie, ceea ce justific prezen a lor doar
accidental în cadrul izvoarelor dreptului.

1.4. Tratatele interna ionale

În concordan cu prevederile art. 11 (2) din Constitu ia României,

„tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern“.
În caz de contrarietate între un tratat i o lege, primeaz dispozi iile
tratatului. Ca atare, tratatele interna ionale cu privire la mediu pe care
România le-a adoptat sau la care a aderat fac parte din dreptul intern i
constituie izvoare pentru dreptul mediului, indiferent de caracterul lor –
bilateral sau multilateral – sau domeniul la care se refer . Dispozi ii
asem n toare exist în multe constitu ii na ionale i constituie izvoare ale
mediului.
Astfel, dintre actele interna ionale la care România a aderat
men ion m: Conven ia UNESCO privind protec ia patrimoniului mondial,
cultural i natural, din 16 noiembrie 1972 (acceptat prin Decretul nr.
187/1990), Conven ia asupra zonelor umede, de importan interna ional ,
în special ca habitat al p s rilor acvatice, încheiat la Ramsar, în 2
februarie 1971 (ratificat prin Legea nr. 51/1991), Conven ia de la Basel
privind controlul transportului peste frontiere al de eurilor periculoase i al
elimin rii acestora, încheiat în 22 martie 1979 (ratificat prin Legea nr.
6/1991), Conven ia privind protec ia M rii Negre împotriva polu rii,
semnat la Bucure ti în 21 aprilie 1992, Conven ia privind conservarea

21
Cum au fost Decretul CFSN nr. 11/28 decembrie 1989 privind înfiin area Ministerului Apelor,
P durilor i Mediului Înconjur tor, Decretul-lege nr. 48/4 februarie 1990 privind abrogarea Legii nr.
2/1976, Decretul CPUN nr. 221/11 mai 1990 privind func ionarea i atribu iile Comisiei Na ionale pentru
Controlul Activit ilor Nucleare .a.

36
vie ii s lbatice i a habitatelor naturale din Europa, adoptat la Berna, în 19
septembrie 1979 (aderare prin Legea nr. 13/1993), Conven ia privind
cooperarea pentru protec ia i utilizarea durabil a fluviului Dun rea
(ratificat prin Legea nr. 14/1995), Conven ia privind conservarea speciilor
migratoare de animale s lbatice, adoptat la Bonn, în 1979 (aderare prin
Legea nr. 13/1998) .a.

2. Actele guvernamentale

Practica interna ional în acest sens este destul de divers . Unele

constitu ii acord puterii executive competen a de a adopta ori de a
promulga acte normative cu putere de lege prin decret (Italia, Spania etc.).
Acest procedeu este adesea utilizat pentru transpunerea în dreptul na ional a
directivelor C.E. De asemenea, actele guvernamentale pot fi utilizate pentru
aplicarea concret a unor legi-cadru.
În acest context, în ara noastr guvernul adopt dou categorii de
acte:
− hot râri (emise pentru organizarea execut rii legilor)22;
− ordonan e (emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, în
limitele i în condi iile prev zute de acestea) (art. 107 din
Constitu ie) i ordonan e de urgen . În m sura în care aceste acte
normative se refer la protec ia, ameliorarea i conservarea
mediului, constituie izvoare ale acestei ramuri23.
De asemenea, ordinele ministeriale în materie pot avea o atare
calitate24.

3. Actele autorit ilor publice locale

Actele, respectiv hot rârile adoptate de c tre consiliile locale în

exercitarea atribu iilor privind „refacerea i protec ia mediului înconjur tor
22
Ca, de exemplu, Hot rârea Guvernului nr.1076/2004, privind stabilirea procedurii de realizare a
evalu rii de mediu pentru planuri i programe, H.G. nr.878/2005 privind accesul publicului la informa ia
privind mediul; H.G. nr.1213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra
mediului pentru anumite proiecte publice i private; H.G. nr.28/2006 privind transportul transfrontier al
organismelor modificate genetic.
23
De pild , Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului, Ordonan a de urgen
nr.152/2005 privind prevenirea i controlul integrat al polu rii, Ordonan a de urgen nr.196/2005 privind
Fondul pentru mediu.
24
Ca, de exemplu, Ordinul nr.117/2006 al MMGA pentru aprobarea Manualului privind aplicarea
procedurii de realizare a evalu rii de mediu pentru planuri i programe, Ordinul comun nr.221/325/2006
al MAPDR i MMGA pentru definirea bunelor condi ii agricole i de mediu din România, Ordinul
nr.237/2006 al MAPDR privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic, Ordinul comun
nr.520/1318 al MMGA/MAI privind aprobarea Procedurii de investigare a accidentelor majore în care
sunt implicate substan e periculoase, .a.

37
în scopul cre terii calit ii vie ii, protec ia i conservarea monumentelor
istorice i de arhitectur , a parcurilor i rezerva iilor naturale“ (art. 21, alin.
2, lit. r din Legea nr. 69/1991 privind administra ia public local ), precum
i cele ale consiliilor jude ele referitoare la organizarea i dezvoltarea
urbanistic a teritoriului i amenajarea acestuia (art. 59, lit. f din Legea nr.
69/1991) constituie izvoare ale dreptului mediului.

4. Cutuma

Definit drept „uzaj implantat într-o colectivitate i considerat de ea ca

obligatoriu din punct de vedere juridic“ (Du Pasquier), cutuma (sau dreptul
creat de moravuri – jus moribus constitum) a avut un important rol de drept
înaintea adopt rii codurilor moderne. Ast zi, rolul s u este deosebit de redus.
Totu i, în domeniul protec iei naturii, cutuma poate prezenta unele
semnifica ii. A a de pild , prin art. 8 din Legea nr. 82/1993 se recunoa te i
se garanteaz „dreptul popula iei locale din teritoriul Rezerva iei Biosferei
«Delta Dun rii» de a p stra obiceiurile specifice locale“ ( .a.m.d.).
O situa ie special întâlnim, în aceast privin , în rile cu „common
law“, unde dreptul se bazeaz în mod tradi ional pe cutume i uzuri ale
societ ii. Astfel, fondat pe practicile i uzurile societ ii, validat prin
respectul jurispruden ei, „common law“ cunoa te o evolu ie relativ lent ,
care nu satisface întotdeauna nevoile protec iei mediului, care reclam o
interven ie rapid . De aceea, în rile cu „common law“ s-a dezvoltat cu
prec dere un „drept statutar“, elaborat de c tre legislativ, în materia
protec iei mediului.

5. Uzurile interna ionale

Uzurile stabilite într-un mediu comercial i care servesc la

completarea ori interpretarea contractelor pot s se refere i la obiceiuri,
norme sau standarde ecologice folosite.

6. Mijloace auxiliare

Dintre mijloacele auxiliare, jurispruden a, doctrina i dreptul comparat

se reg sesc i în cadrul dreptului mediului.

6.1. Jurispruden a (practica judiciar )

38
 În eleas ca dreptul (obiectiv) care se degaj din hot rârile adoptate de
c tre instan ele judec tore ti (rerum perpetuo similiter judicatorum
auctorias), jurispruden a nu este considerat ca un izvor de drept propriu-
zis în sistemul nostru de drept (ca de altfel în toate sistemele de drept
continental), ci are un rol auxiliar, contribuind la fixarea i dezvoltarea
reglement rilor existente ori la stimularea legislatorului în adoptarea altora
noi.
Astfel, în aprecierea rolului practicii judiciare trebuie s avem în
vedere, pe de o parte, faptul c orice tribunal este mai mult sau mai pu in
obligat moral s respecte deciziile sale anterioare (continuitatea i
consecven a fiind condi ii ale justi iei), iar pe de alt parte, c o instan
superioar care, pe cale de recurs, a reformat sau a casat o hot râre a unei
instan e inferioare impune acesteia din urm , prin for a lucrurilor,
jurispruden a sa.
Referind-ne la situa ia concret din România, cel pu in pân în
prezent, jurispruden a în domeniul mediului fiind nesemnificativ , i
efectele sale asupra dreptului pozitiv nu sunt notabile25.

6.2. Doctrina

Ca oper a teoreticienilor dreptului – jurisconsul i, comentatori,

cercet tori, cadre didactice etc. – doctrina (jus prudentibus constitum) are
ca func ie analiza dreptului pozitiv i, pe aceast baz , constituirea unui
ansamblu coerent i logic de no iuni, concepte, date etc. În acest mod ea
influen eaz atât elaborarea i adaptarea reglement rilor juridice, cât i
aplicarea acestora de c tre instan ele judiciare.
În prezent doctrina are i în ara noastr un rol tot mai important
datorit multiplic rii num rului lucr rilor ap rute pe aceast tem 26. În acest
context s-au creat publica ii tiin ifice specializate, precum: „Enviromental
policy and law“ (Bonn, dup 1975), „Ecology law quarterly“ (Berkeley,
dup 1971), „Journal of Environmental Law“ (Oxford University Press,
Anglia, dup 1990), „Revue juridique de l’environnement“ (Fran a, dup
1976), „Revista român de drept al mediului“ (Bucure ti, din 2003) .a.

25
Totu i, cu titlu exemplificativ, putem cita dou decizii ale Cur ii Supreme de Justi ie. Prima se refer la
recunoa terea bazei constitu ionale a dreptului la un mediu s n tos, „fiind vorba despre art. 134, alin. 2,
lit. 2, care oblig statul s asigure refacerea i ocrotirea mediului, precum i men inerea echilibrului
ecologic“ (C.S.J., sec ia de contencios administrativ, decizia nr. 1112 din 12 iunie 1997). Cea de-a doua a
recunoscut necesitatea ca m surile economice aferente regimului special de protec ie i conservare al
Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“ s contribuie la realizarea acestui obiectiv i s nu urm reasc cu
pasivitate profitul economic (C.S.J., sec ia de contencios administrativ, decizia nr.1113/1998).
26
Primul studiu asupra necesit ii recunoa terii no iunii i tr s turilor dreptului mediului (ecologic) în
România a fost Mircea Du u, „Despre necesitatea, conceptul i tr s turile definitorii ale dreptului
ecologic“, în Revista român de drept, nr. 5/1989, p. 21-28. Ulterior au fost publicate o serie de cursuri
universitare, studii i articole.

39
 6.3. Dreptul comparat

Apari ia i dezvoltarea de „drepturi ale mediului“ în diverse ri ale

lumii fac indispensabil studiul comparativ al acestora. El urm re te în
primul rând desprinderea tendin elor generale ale evolu iei reglement rilor
na ionale, de armonizare i chiar de unificare a lor (ca de exemplu în cadrul
UE)27. În acela i timp, experien ele i solu iile adoptate în legisla ia altor
state pot influen a procesul de elaborare i/sau aplicare a dreptului mediului
în altele. Pentru rile asociate Uniunii Europene un rol deosebit de
important joac în acest sens procesul de aproximare a legisla iei na ionale
cu reglement rile dreptului comunitar al mediului, care va duce la
uniformizarea continental accelerat a normelor juridice.

27
M. Brothe, „Tendences actuelles de la politique et du droit de l’environnement“, IUCN, Suisse,
1980,
p. 28 i urm.

40
 Capitolul V
PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI

1.1. Situa ia din dreptul românesc

Adoptat „având în vedere necesitatea îndeplinirii angajamentelor
asumate de ara noastr în procesul de integrarea european ”, Ordonan a de
urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului (aprobat prin Legea
nr.265/2006) a reformulat sistemul principiilor dreptului românesc al
mediului prin preluarea, aproape tale quale, a formul rilor existente în
reglement rile juridice comunitare. Având în vedere locul i rolul prev zute
în dreptul comunitar acestei problematici se poate aprecia c noul act
normativ înregistreaz unele regrese în raport cu Legea nr.137/1995, chiar
dac p streaz aceia i concep ie general asupra acestei institu ii juridice
fundamentale.
Astfel, O.U.G. nr.195/2005 distinge între, pe de o parte, principii i
elemente strategice (în elese ca având acelea i func ii i semnifica ii
generale), iar pe de alta modalit ile de implementare a lor.
Ca principii sunt prev zute: a)principiul integr rii cerin elor de
mediu în celelalte politici sectoriale (art.3 lit.a), în mod evident, a a cum se
întâmpl i în dreptul comunitar, mai degrab o regul general de politic
i mai pu in juridic ; b)principiul precau iei în luarea deciziei (art.3 lit.b);
c)principiul ac iunii preventive (art.3 lit.c); principiul re inerii poluan ilor la
surs (art.3 lit.d, prevedere mai strict decât cea din dreptul comunitar, care
cuprinde i men iunea „cu prioritate ...”); principiul poluatorul-pl te te
(art.3 lit.e); principiul conserv rii biodiversit ii i a ecosistemelor specifice
cadrului biogeografic natural (art.3 lit.f). Drept „elemente strategice” sunt
considerate i consacrate: a)utilizarea durabil a resurselor naturale (art.3
lit.g); b)informarea i participarea publicului la luarea deciziilor, precum i
accesul la justi ie în probleme de mediu (art.3 lit.h) i c)dezvoltarea
colabor rii interna ionale pentru protec ia mediului (art.3 lit.i). În mod
evident persist multe confuzii, în absen a unor defini ii i concep ii clare
asupra unor no iuni precum cele de „principii”, „elemente strategice” .a. În
orice caz, informarea i participarea publicului nu sunt simple „elemente
strategice”, ci mai degrab , drepturi procedurale ale dreptului fundamental
la mediu.
În sfâr it, ca modalit i de implementare a principiilor i a
elementelor strategice sunt stabilite de reglementarea-cadru (art.4):
prevenirea i controlul integrat al polu rii prin utilizarea celor mai bune

41
tehnici disponibile pentru activit ile cu impact semnificativ asupra
mediului (lit.a); adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea
cerin elor politicii de mediu (b); corelarea planific rii de amenajare a
teritoriului i urbanism cu cea de mediu (c); efectuarea evalu rii de mediu
înaintea aprob rii planurilor i programelor care pot avea efect semnificativ
asupra mediului (d); evaluarea impactului asupra mediului în faza ini ial a
proiectelor cu impact semnificativ asupra mediului (e); introducerea i
utilizarea pârghiilor i instrumentelor economice stimulative sau coercitive;
rezolvarea, pe niveluri de competen , a problemelor de mediu, în func ie
de amploarea acestora (f); promovarea de acte normative armonizate cu
reglement rile europene i interna ionale în domeniu (g); stabilirea i
urm rirea realiz rii programelor pentru conformare (i); crearea sistemului
na ional de monitorizare integrat a calit ii mediului; recunoa terea
produselor cu impact redus asupra mediului, prin acordarea etichetei
ecologice (k); men inerea i ameliorarea calit ii mediului (e); reabilitarea
zonelor afectate de poluare (m); încurajarea implement rii sistemelor de
management i audit de mediu (n); promovarea cercet rii fundamentale i
aplicative în domeniul protec iei mediului (o); educarea i con tientizarea
publicului, precum i participarea acestuia în procesul de elaborare i
aplicare a deciziilor privind mediul (p); dezvoltarea re elei na ionale de arii
protejate pentru men inerea st rii favorabile de conservare a habitatelor
naturale, a speciilor de flor i faun s lbatic ca parte integrant a re elei
ecologice europene-Natura 2000 (q); aplicarea sistemelor de asigurare a
trasabilit ii i etichet rii organismelor modificate genetic (r); înl turarea cu
prioritate a poluan ilor care pericliteaz nemijlocit i grav s n tatea
oamenilor (s).
Din preambulul actului normativ-cadru rezult c aceste principii
„guverneaz întreaga activitate de protec ie a mediului”, traseaz „direc iile
de reglementare a activit ilor economice în vederea atingerii obiectivelor
dezvolt rii durabile” i „vizeaz interesul public”. De asemenea, în art.1
protec ia mediului este caracterizat drept „obiectiv de interes public
major”, iar principiile i elementele strategice cum c „conduc la
dezvoltarea durabil ”;

2. Protec ia mediului: o problem de interes general

Statutul mediului, de patrimoniu comun al umanit ii, ce trebuie
conservat spre binele genera iei prezente i transmis în bun stare
genera iilor viitoare, face ca protejarea sa s constituie o problem de interes
general, atât din perspectiva individual , cât i din cea colectiv : comunit i,
popoare i state. Caracterul de „interes general planetar“ al protec iei
mediului, larg recunoscut la nivel mondial, a fost considerat de c tre unii

42
autori drept un „concept primordial“ reflectat de toate principiile dreptului
mediului28. Din perspectiva contextului sociojuridic i a implica iilor sale
institu ional-legislative, apreciem c valoarea excep ional pe care o
reprezint mediul pentru via în general i pentru specia uman în special
impune considerarea protec iei sale ca interes general sociouman drept un
principiu esen ial, dominant al dreptului mediului, care determin finalit ile
celorlalte principii generale i ale reglement rilor componente.
În plan mondial, acest principiu se exprim ca „interes general al
umanit ii“, protec ia mediului planetar interesând omenirea ca specie.
Importante semnifica ii ale sale au fost relevate de c tre Curtea
Interna ional de Justi ie în avizul s u din 8 august 1996 privind liceitatea
amenin rii ori utiliz rii armelor nucleare (par. 29), reafirmate prin Decizia
din cauza Nagymaros-Gabcikovo din 25 septembrie 1997 (par. 53 i 112).
Conform acestora, mediul nu este o abstrac ie, ci mai ales spa iul unde
tr iesc fiin ele umane i de a c rui calitate depind via a i s n tatea lor,
inclusiv pentru genera iile care vor veni. Ca atare, principiul interesului
comun al umanit ii trebuie tradus în realit i concrete, în special în ceea ce
prive te spa iul, f r a uita dimensiunea temporal .
Principiul a fost exprimat expres i într-o serie de conven ii
interna ionale. Astfel, înc la 2 decembrie 1946, Conven ia interna ional
pentru reglementarea vân torii balenelor recunoa te c „na iunile lumii au
interesul de a salva, în profitul genera iilor viitoare, marile resurse naturale
reprezentate de specia balenier “ („Preambul“). Preluat i de Conven ia
african pentru conservarea naturii i a resurselor naturale din 1968, ideea a
fost dezvoltat i prin Conven ia de la Washington din 3 martie 1973
asupra comer ului interna ional cu specii de faun i flor s lbatice
amenin ate cu dispari ia („Preambul“), Conven ia de la Bonn din 23 iunie
1979 privind conservarea speciilor migratoare apar inând faunei s lbatice
(„Preambul“) .a.
Dezvolt ri importante ale con inutului s u g sim în conven iile-cadru
privind probleme globale, încheiate în ultimele dou decenii, precum
Conven ia-cadru privind schimb rile climatice ori Conven ia privind
biodiversitatea, din 1992.
La nivel na ional, indiferent de calificarea conferit , realizarea sa
cunoa te dou modalit i (concep ii) practice de afirmare.
Prima este cea care consider c , în virtutea interesului general pe care
îl poart , protec ia mediului trebuie s constituie o responsabilitate în
primul rând public a statului. Ca atare, realizarea sa presupune edictarea
de reglement ri legale stricte i precise, un control public accentuat (prin
intermediul serviciilor publice specializate) i un contencios bine structurat.
28
Al. Kiss, Dinah Shelton, Traité de droit européen de l’environnement, Editions Frison-Roche, Paris,
1995, p. 40; Al. Kiss, J.-P. Beurier, Droit international de l’environnement, 2e edition, Editions Pedone,
Paris, 2004, p.51.

43
Bazat pe concep ia i practica juridic continental (de inspira ie
francez ), aceast pozi ie este cea mai r spândit i acord o importan
deosebit legii.
A doua recunoa te importan a i interesul general al protec iei
mediului, dar consider c realizarea sa are loc cel mai bine în cadrul i
prin mecanismele proprii economiei de pia . Aferent sistemului juridic de
„common law“ (anglo-saxon), aceast concep ie reclam un minimum de
reglementare juridic i interven ie statal i acord rolul determinant
asimil rii aspectelor ecologice i autoregl rii proprii acestui sistem
economico-social.
Referitor la legisla ia româneasc , Constitu ia din 1991 se refer în
mod indirect la acest principiu atunci când stabile te obliga ia statului de a
exploata resursele naturale „în concordan cu interesul na ional” (art. 134,
alin. 2, lit. d).
Reglementarea-cadru privind protec ia mediului, Ordonan a de
urgen nr.195/2005, calific „protec ia mediului ca „obiectiv de interes
public major (anterior Legea protec iei mediului nr. 137/1995, cuprindea o
formulare identic , iar în art. 1 din Legea nr. 9/1973, protec ia mediului
reprezenta „o problem de interes na ional”). O asemenea dispozi ie
general relev valoarea social-juridic deosebit conferit p str rii
echilibrului ecologic i conserv rii factorilor de mediu i imprim un
caracter imperativ normelor de drept pertinente. Ea indic în mod clar i
concep ia general privind protec ia mediului adoptat de c tre legiuitorul
român, în consens cu tradi iile noastre juridice i apartenen a la sistemul
dreptului continental (de inspira ie francez ). Protec ia mediului este o
responsabilitate public , o obliga ie a statului, ceea ce implic reglemen-
tarea activit i lor de protec ie i control public asupra acestora. Ca atare,
exigen ele protec iei mediului greveaz desf urarea tuturor activit ilor
(dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia
mediului conform art. 41 (6) din Constitu ie) i constituie o obliga ie a
tuturor persoanelor fizice i juridice (art. 6 i 79 din Legea protec iei
mediului). i o serie de reglement ri sectoriale cuprind dispozi ii în acest
sens. Astfel, potrivit Legii nr. 107/1996, protec ia, punerea în valoare i
dezvoltarea durabil a resurselor de ap sunt ac iuni de interes general (art.
1(2)). La rândul s u, Legea nr. 103/1996 calific fondul cinegetic al
României drept „resurs natural de interes na ional“ (art. 2(1)), iar Codul
silvic (Legea nr. 26/1996) consider fondul forestier na ional „bun de
interes na ional“ (art. 4).
Principalele consecin e de ordin practic ale acestui principiu esen ial
se refer la controlul de legalitate privind ac iunile care produc atingeri
mediului, instituirea unui serviciu public pentru protec ia mediului i
existen a unei ordini publice ecologice.

44
 3. Principiul conserv rii
Obiectiv fundamental al problematicii protec iei mediului, conservarea
urm re te s men in un nivel durabil al resurselor ecologice. Aceasta
presupune în acest sens un management adecvat al resurselor renovabile i
o aten ie deosebit utiliz rii resurselor nerenovabile.

Potrivit Strategiei mondiale de conservare a UICN (1980),

conservarea presupune:
1) men inerea proceselor ecologice esen iale i a sistemelor care
reprezint suportul vie ii;
2) prezervarea diversit ii genetice;
3) realizarea utiliz rii durabile a speciilor i ecosistemelor.
La rândul s u, Strategia european de conservare adoptat în cadrul
Consiliului Europei (1990) î i propune ca scop s promoveze respectarea
naturii pentru ceea ce este, i nu pentru ceea ce a tept m de la ea, respectiv
satisfacerea nevoilor i aspira iilor legitime ale cet enilor. În cadrul
politicilor de mediu trebuie s se acorde preferin strategiilor preventive i
active, mai degrab decât celor corective i reactive.
A adar, într-o accep iune general , conservarea presupune men inerea
nivelurilor cantitative i calitative durabile ale resurselor mediului; ea nu
vizeaz în general calitatea mediului, ci numai men inerea condi iilor
minimale necesare pentru existen a resurselor permanente. În textele
juridice mai recente, conservarea este completat i chiar înlocuit cu
referirile la conceptul de „dezvoltare durabil “, în eles ca asigurare a
productivit ii continue a resurselor naturale exploatabile i prezervare a
speciilor faunei i florei. Prev zut expres în art. 3, lit. c din Legea protec iei
mediului, este formulat drept „principiul conserv rii biodiversit ii i a
ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural“.
Totodat , potrivit art. 134 (2), lit. e din Constitu ie, statul trebuie s
asigure, printre altele, i „refacerea i ocrotirea mediului înconjur tor,
precum i men inerea echilibrului ecologic“.
În concep ia legii române ti (nr. 137/1995), lato sensu, conservarea
semnific protec ia ecosistemelor, conservarea biodiversit ii i
gospod rirea durabil a resurselor naturale. În acela i timp, conservarea
trebuie privit în mod conjugat cu „elemente strategice“ precum utilizarea
durabil , men inerea, ameliorarea calit ii mediului i reconstruc ia zonelor
deteriorate. Suntem în prezen a unei accep iuni în consens cu documentele
interna ionale.
Principiul este aplicabil mai ales în privin a protec iei resurselor
naturale i conserv rii biodiversit ii, implicând, printre altele, crearea de
arii protejate i proclamarea de monumente ale naturii. Potrivit art. 34, alin.
2 din Legea nr. 137/1995, protejarea unor specii i organisme rare

45
amenin ate cu dispari ia, conservarea biodiversit ii i instituirea de arii
protejate sunt prioritare în raport cu alte interese.

4. Principiul amelior rii calit ii mediului

Ameliorarea presupune îmbun t irii st rii i calit ii mediului, a
factorilor s i componen i, prin ac iuni socioumane.
Consacrarea acestui principiu este mai evident la nivel comunitar,
fiind expres prev zut în art. 130 R din Tratatul CE introdus prin Actul unic
european din 1987. Urm rind un obiectiv superior deopotriv prevenirii,
conserv rii i protec iei, care presupun, în cele din urm , numai asigurarea
unui statu quo durabil, ameliorarea reclam ac iuni i rezultate pozitive,
sporirea datului natural.
Legea nr. 137/1995 consacra într-o manier imperfect acest
principiu, dar sub un dublu aspect: intern i interna ional. Astfel, printre
principiile i elementele strategice, legea-cadru enumera i men inerea,
ameliorarea calit ii mediului i reconstruc ia zonelor deteriorate (art. 3, lit.
h), precum i dezvoltarea colabor rii interna ionale pentru asigurarea
calit ii mediului (art. 3, lit. j).

5. Principiul prevenirii
Practica în domeniu a demonstrat c cea mai bun strategie de mediu
const în a preveni producerea polu rilor i a v t m rilor ecologice de
orice fel, mai degrab decât a încerca s se remedieze efectele acestora.
Prevenirea implic , pe de o parte, evaluarea riscurilor pentru a evita
pericolele, iar pe de alt parte, ac iuni bazate pe cunoa terea situa iei
prezente, pentru neproducerea degrad rii mediului.
În con inutul semnifica iilor sale, principiul presupune atât ac iuni
asupra cauzelor care produc poluarea sau degradarea (prin retehnologizarea
ecologic a proceselor de produc ie), cât i activit i de limitare a efectelor
distructive sau nocive pentru factorii de mediu.
Este edificatoare în acest sens obliga ia de a evalua i de a lua în
calcul cerin ele protec iei mediului cu ocazia oric rei ac iuni publice sau
private care risc s aib un impact asupra calit ii factorilor mediului.
Astfel se afirm din ce în ce mai mult o serie de proceduri administrative
precum studiile de impact (având ca scop s împiedice realizarea unor
obiective economico-sociale cu impact asupra mediului, f r m suri cores-
punz toare de prevenire a acestuia) ori bilan ul de mediu i programul de
conformare, sau preocuparea de a stabili regimuri speciale de desf urare a
unor asemenea activit i (precum cel al de eurilor toxice, îngr mintelor
chimice i pesticidelor etc.).
Sub forma m surilor de gestiune a riscului cunoscut, principiul este
prezent mai ales în dreptul interna ional, precum în cazul protec iei

46
biodiversit ii, luptei contra de ertific rii, protec iei stratului de ozon.
Principiul a fost evocat i în jurispruden a Cur ii Interna ionale de Justi ie,
care a statuat c „... nu pierde din vedere c , în domeniul protec iei
mediului, vigilen a i preven ia se impun mai ales ca urmare a caracterului
adesea ireversibil al prejudiciilor cauzate mediului i a limitelor inerente
mecanismelor de reperare a acestui tip de pagube“29.
În ara noastr , consacrat prin art. 3, lit. b din Legea protec iei
mediului ca „principiul prevenirii riscurilor ecologice i a producerii
daunelor“, acesta este recunoscut într-un sens bine determinat.
Semnifica iile sale r mân totu i imprecise, legea definind la modul
general cele dou elemente componente. Astfel, în în elesul Legii nr.
137/1995, riscul ecologic poten ial consta în probabilitatea producerii unor
efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu
de evaluare, iar daune (prejudicii) desemneaz efectul cuantificabil în cost
al daunelor asupra s n t ii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de
poluan i, activit i d un toare sau dezastre. Implica iile principiului sunt
evidente i în privin a garan iilor dreptului la un mediu s n tos, în
art. 5 din Legea nr.137/1995 prev zându-se printre acestea: dreptul la
desp gubire pentru prejudiciul suferit (lit. e) i dreptul de a se adresa direct
sau prin intermediul unor asocia ii, autorit ilor administrative sau
judec tore ti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu
direct sau indirect (lit. d).

6. Principiul precau iei

Recunoa terea juridic i realizarea concret a semnifica iilor sale au
loc în strâns independen cu cele ale principiului prevenirii.
Prevenirea presupune un studiu de risc, care s permit evitarea
pagubelor i o ac iune bazat pe cunoa tere. Numai c nu întotdeauna
consecin ele deciziilor i ac iunilor pot fi cunoscute, total sau par ial,
dinainte, iar absen a certitudinii tiin ifice nu poate constitui un pretext
pentru a nu lua m suri adecvate pentru prevenirea atingerilor grave i
inevitabile aduse mediului. În fa a acestei realit i, în adoptarea deciziilor
trebuie s se manifeste precau ie, pruden , o diligen maxim , s se
adopte m suri preventive care s elimine pe cât posibil orice risc de
degradare a mediului.
Precau ia reclam deci ca m surile de precau ie a mediului s fie
adoptate, chiar dac nici o pagub nu se prefigureaz la orizontul apropiat.
Sub aspectul probei, sarcina efectu rii acesteia se inverseaz : ea revine
acum celui care sus ine c activitatea sa nu are ori nu va avea nici un

29
C.I.J., Affaire Gabcikovo-Nagymaros (Hongrie/Slovaquie), arret du 25 septembre 1997, 140.

47
impact, pân când acumularea de date tiin ifice va proba c exist o rela ie
de la cauz la efect între ac iunile de dezvoltare din degradarea mediului.
Pentru a r spunde unor atare preocup ri, din 1980 s-a afirmat, mai ales
la nivelul politicilor i legisla iilor na ionale de mediu, principiul precau iei,
care sugereaz c anumite m suri trebuie luate pentru ca eventualele
pagube s fie evitate înainte ca pragul riscului de mediu s fie atins. El a
ap rut ca o recunoa tere a incertitudinilor care afecteaz studiile de impact
i gestiunea i care calific drept imprudent atitudinea care ipotecheaz
viitorul prin luarea de decizii ireversibile.
Din punct de vedere istoric, principiul precau iei a fost enun at pentru
prima dat la nivel interna ional în cadrul OCDE i într-o declara ie
ministerial din 1987, adoptat în urma i sub influen a celei de-a doua
Conferin e interna ionale asupra protec iei M rii Nordului (Londra, 1987).
Ulterior, principiul a fost frecvent invocat în contextul reglement rilor
vizând polu rile marine, schimb rile climatice, de eurile toxice i
produsele periculoase.
La nivel comunitar european, Tratatul de la Maastricht cuprinde
regula precau iei în art. 130 R, iar directivele comunitare privind utilizarea
i diseminarea organismelor modificate genetic din 1990 o aplic concret.
Ea permite statelor comunitare o ac iune f r a a tepta ca toate probele care
s concluzioneze în sensul existen ei pericolului pentru mediu s fie
tiin ific stabilite. În sfâr it, principiul 15 al Declara iei Conferin ei O.N.U.
de la Rio de Janeiro (1992) afirm c , în caz de risc de pagube grave ori
inevitabile, absen a certitudinii tiin ifice absolute nu poate servi ca pretext
pentru a amâna adoptarea de m suri efective privind prevenirea degrad rii
mediului, tez reluat i la Conven ia asupra biodiversit ii.
Acest principiu s-a dezvoltat, în ultimii ani, i în alte documente
O.N.U., fiind plasat în contextul preocup rilor vizând „asigurarea unui
viitor durabil“ i al promov rii unor noi principii integrate, care s duc sub
aspect economic la o cre tere real , „în termeni verzi“.
Consacrat ca atare prin art. 3, lit. a din Legea protec iei mediului, acest
principiu se afl înc în stare incipient de recunoa tere la noi în ar , mai
ales c semnifica iile sale nu sunt definite. El î i completeaz i amplific
semnifica iile cu un alt principiu fundamental, cel al prevenirii riscurilor
ecologice i a producerii pagubelor, prevenirea implicând precau iunea, dar
nereducându-se la aceasta.
Unele implica ii ale sale ar putea fi percepute prin consacrarea drept
modalitate de implementare a principiilor a „promov rii cercet rii
fundamentale i aplicative în domeniul protec iei mediului“
(art. 4, lit. g din Legea nr. 137/1995), dar mai ales prin impunerea analizei
proiectelor i a alternativelor la acestea, în vederea prevenirii impactului
asupra mediului i implicit a îmbun t irii calit ii acestuia.

48
 Ca o concluzie, dezbaterile de pân acum nu au reu it s stabileasc
un sens exact i unic al principiului, care poate fi interpretat fie ca o
atitudine de pruden rezonabil , care nu implic în mod necesar c utarea
unei r spunderi, fie ca un nou fundament de r spundere în univers incert,
putând transforma a priori procesele de decizie.
Aplicarea principiului presupune deci fie s nu se ac ioneze, adic
respectarea unei obliga ii de ab inere, renun area la o ac iune care nu este
bine cunoscut i st pânit , fie s se ia m suri juridice i de alt natur
pentru a limita viitoarele efecte asupra mediului i s n t ii30.

7. Principiul protec iei mediului

Reprezint substan a îns i a dreptului mediului i cunoa te expresii
juridice diverse în planul legisla iilor na ionale, reglement rilor comunitare
i dreptului interna ional. În sens larg, el cuprinde semnifica iile principiilor
anterioare (prevenirii, precau iei, conserv rii), dar nu se reduce la ele i
presupune elemente în plus. El implic în esen evitarea ac iunilor nocive
pentru calitatea mediului i adoptarea de m suri pozitive pentru a împiedica
i a preîntâmpina deteriorarea acestuia.
Legisla ia româneasc consacr protec ia mediului ca pe un principiu-
corolar, c tre care se îndreapt i de la care pornesc semnifica iile celorlalte
principii generale. Acela i statut de principiu-obiectiv îl cunoa te în dreptul
comunitar, art. 130 R, par. 2 din Tratatul de la Maastricht, precizând c
„politica comunit ii în domeniul mediului vizeaz un nivel de protec ie
ridicat, inând cont de diversitatea situa iilor în diferitele regiuni ale
Comunit ii Europene“.

8. Principiul „poluatorul pl te te“

Adoptat mai întâi de c tre OCDE în 1972, principiul semnifica ini ial
cerin a imput rii poluatorului a cheltuielilor privind m surile adoptate de
c tre autorit ile publice pentru ca mediul s fie men inut într-o stare
acceptabil .
El se inspir din teoria economic potrivit c reia costurile sociale
externe, care înso esc produc ia, trebuie s fie internalizate, adic s fie
luate în calcul de to i agen ii economici în costurile lor de produc ie.
Într-adev r, multe activit i economico-sociale antreneaz externalit i
negative sub forma polu rii, afectând popula ia i factorii de mediu.
30
Legea francez din 2 februarie 1995 privind consolidarea protec iei mediului îl define te astfel:
„Absen a de certitudine nu trebuie s întârzie adoptarea de m suri vizând s previn un risc de pagube
grave i ireversibile.“

49
Existen a acestora duce la o adev rat „dedublare“ a realit ilor privind
costurile i profitul agen ilor economici. Astfel, pe ansamblu, economia
trebuie s acopere atât costurile de produc ie, cât i pe cele legate de
existen a externalit ilor (polu rii).
Generatorii polu rii au costuri proprii diminuate datorit economisirii
cheltuielilor de prevenire a polu rii (dotarea cu dispozitive i filtre,
adaptarea tehnologiilor etc.), societatea în ansamblul s u, imediat sau în
timp, suportând costul privind combaterea efectelor negative ale polu rii
asupra s n t ii umane, activit ilor economico-sociale ori mediului în
întregul s u. Pentru a se evita o asemenea situa ie i pentru a se corecta
inechit ile pe care le determin , costurile „externalit ilor“ se
„internalizeaz “ pe calea recunoa terii juridice a principiului „poluatorul
pl te te“.
Proclamarea i recunoa terea principiului cunosc situa ii diferite în
legisla iile na ionale ale statelor, la nivel comunitar european i în cadrul
OCDE.
Principalul obiectiv al reglement rilor interna ionale în domeniu îl
constituie armonizarea politicilor interne, astfel încât diferen ele legisla iei
antipoluante de la o ar la alta s nu antreneze distorsiuni în avantajele
comparative i schimburile comerciale. În acela i timp, principiul a fost
larg acceptat de guverne, care s-au inspirat din semnifica iile sale în
elaborarea politicilor lor ecologice.
Totu i con inutul s u este, într-o oarecare m sur , imprecis. Astfel, în
sens larg (lato sensu), principiul urm re te imputarea poluatorului a
costului social al polu rii pe care o provoac . Aceasta implic antrenarea
unui mecanism de responsabilitate pentru daune ecologice, care s acopere
toate efectele unei polu ri, atât cele produse asupra bunurilor i
persoanelor, cât i cele produse asupra mediului ca atare. În acest sens, în
plan juridic, se recunoa te dreptul fundamental al omului la un mediu
s n tos i echilibrat din punct de vedere ecologic.
Dimpotriv , în sens restrâns (stricto sensu), acesta presupune obligarea
poluatorilor la a suporta numai costul m surilor antipoluante i de cur ire.
Într-o asemenea situa ie este vorba numai despre o internalizare par ial , care
permite impunerea de taxe ori redeven e de c tre autorit ile publice.
Într-un atare sistem, subven ionarea poluatorilor de c tre stat spre a-i
ajuta financiar pentru investi iile antipoluante este contrar principiului
poluatorului pl titor. Nici una dintre cele dou accep iuni nu implic în mod
necesar utilizarea de m suri economice stimulative (ca de pild redeven e ori
adjudecarea de drepturi de poluare), chiar dac acestea sunt adesea în raport
cu costul.
Realizarea semnifica iilor acestui principiu poate îmbr ca mai multe
forme, precum: instituirea de norme antipoluare, utilizarea unei fiscalit i

50
incitative, definirea unui regim de r spundere obiectiv , independent de
culpa pentru prejudiciul ecologic etc.
La nivel comunitar, principiul a fost consacrat prin Actul unic
european (1987) i Tratatul de la Maastricht (1993).
Consacrat pentru prima dat prin art. 3, lit. d din Legea nr. 137/1995,
principiul „poluatorul pl te te“ î i croie te drum i în practica i dreptul
românesc. Astfel, semnifica iile sale fundamentale au fost deja exprimate
juridic prin stabilirea, ca modalit i de implementare a principiilor, a
introducerii pârghiilor economice stimulative sau coercitive i elaborarea
de norme i standarde antipoluante (art. 4, lit. d i f din Legea nr. 137/1995)
i, respectiv, instituirea unui regim special de r spundere pentru prejudiciu
format din dou reguli principale i complementare: caracterul obiectiv,
independent de culp i, respectiv, r spunderea solidar în cazul pluralit ii
autorilor (art. 80 din acela i act normativ).
Din p cate, principiul „poluatorul pl te te“ a r mas în prezent mai
pu in un instrument juridic care s -i oblige pe cei responsabili s - i asume
consecin ele actelor lor, ci mai degrab un mijloc comod de a finan a
politicile în materie de mediu. F r determinarea r spunderilor individuale,
principiul are drept unic consecin impunerea ca anumite industrii s
suporte responsabilitatea global a costurilor luptei antipoluante.

51
 Capitolul VI

DREPTUL FUNDAMENTAL LA UN MEDIU S N TOS I

ECHILIBRAT ECOLOGIC

Printre drepturile umane fundamentale de „genera ia a treia”, a

drepturilor de solidaritate dreptul la un mediu s n tos i echilibrat ecologic
se caracterizeaz printr-o dinamic deosebit în privin a recunoa terii i
garant rii sale juridice. Proclamat ini ial în plan interna ional (Declara ia de
la Stockholm, 1972), consacrat constitu ional i/sau legislativ la nivelul
statelor acest drept este receptat cu dificultate, pe cale jurispruden ial de
sistemul Conven iei Europene pentru Ap rarea Drepturilor Omului i
Libert ilor Fundamentale (CEADOLF) i de dreptul comunitar. În absen a
unor reglement ri precise, el este recunoscut i garantat, mai ales la nivel
procedural i pe cale jurispruden ial .

1.Recunoa terea i garantarea constitu ional-legislativ a

dreptului fundamental la mediu în România
La trei decenii i jum tate de la prima conferin a ONU privind
mediul (Stockholm, iunie 1972) i de la adoptarea întâiei legi interne
privind protec ia mediului (nr.9/1973) i în România dreptul mediului s-a
constituit ca o ramur de drept autonom , cu un profil distinct, iar dreptul
fundamental la un mediu s n tos i echilibrat ecologic a fost recunoscut i
este garantat de Constitu ie. Aceast situa ie e rezultatul unui proces relativ
îndelungat, desf urat sub influen a mai multor factori i cu contribu ia a
numero i actori.
Astfel, accesul rii la institu ii interna ionale cu preocup ri majore
în domeniul mediului (Consiliul Europei (1991), Agen ia european pentru
mediu 1998), declan area i finalizarea procesului de aderare la UE ori
presiunea realit ilor ecologice interne, în contextul general al tranzi iei
spre o societate democratic i o economie de pia au impus muta ii
fundamentale la nivelul ideilor, conceptelor i reglement rilor juridice în
materie. Procesul de reînnoire legislativ , aferent unor asemenea
transform ri radicale (adoptarea unei noi constitu ii, a unei alte legisla ii de
mediu, în frunte cu legea-cadru) a favorizat i el, cel pu in din punct de
vedere formal, asimilarea principiilor, procedurilor i tehnicilor avansate de
protec ie a mediului. Punctul culminant al acestor evolu ii l-a constituit
consacrarea i garantarea constitu ional , înso it de un semnificativ
fascicul de legisla ie subsecvent a dreptului fundamental la un mediu
s n tos i echilibrat ecologic.

52
 Problema prioritar a devenit acum aceea a dezvolt rii mijloacelor i
instrumentelor necesare garant rii efectiviz rii semnifica iilor sale.
A adar, procesul consacr rii i garant rii dreptului la mediu a
cunoscut i în România o evolu ie asem n toare cu cea din celelalte state
europene: o emergent progresiv la nivel legislativ, poten at de ratificarea
documentelor interna ionale în materie i preg tirea ader rii la Uniunea
European , precum i de recunoa terea sa, cu valoare supra legislativ , în
jurispruden a Cur ii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) i încununarea
sa prin recunoa terea constitu ional .

1.2. Consacrarea dreptului la un mediu s n tos în Constitu ia

revizuit .
Prin legea de revizuire a Constitu iei nr. 429/2003 aprobat prin
referendumul na ional din 18-19 noiembrie 2003 a fost introdus, în titlul II
„Drepturile, libert ile i îndatoririle fundamentale”, capitolul II „Drepturile
i libert ile fundamentale” un articol nou (nr.35), intitulat „Dreptul la un
mediu s n tos”.31
Plasat în economia capitolului legii fundamentale între dreptul la
ocrotirea s n t ii (art.34) i dreptul la vot (art.36)32 noul text constitu ional
prevede: „(1) Statul recunoa te dreptul oric rei persoane la un mediu
înconjur tor s n tos i echilibrat ecologic. (2) Statul asigur cadrul
legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice i juridice
au îndatorirea de a proteja i a ameliora mediul înconjur tor”. În acest mod
art.35 a devenit sediul principal al reglement rii constitu ionale a acestui
drept, la care se mai adaug prevederile art. 44 (7) aferente dreptului de
proprietate i potrivit c rora „Dreptul de proprietate oblig la respectarea
sarcinilor privind protec ia mediului …”, precum i cele ale art. 135 (2) lit.
e conform cu care Statul trebuie s asigure, printre altele, i: „refacerea i
ocrotirea mediului înconjur tor, precum men inerea echilibrului ecologic”
(articol plasat îns în titlul IV „Economia i finan ele publice”).
Semnifica iile acestor texte constitu ionale se completeaz reciproc, în
sensul c prevederile art. 135 (2) lit. e se adaug practic la cele ale art. 35,

31
În recunoa terea expres a dreptului la un mediu s n tos un rol important l-a avut decizia nr. 148 din
16 aprilie 2003 a Cur ii Constitu ionale privind constitu ionalitatea propunerii legislative de revizuire a
Constitu iei României care, constatând c propunerea introducerii unui art. 461 care s preia dispozi iile
art. 134 alin.2 lit. e (sub forma „Statul i autorit ile publice sunt obligate s ia m suri pentru ocrotirea i
refacerea mediului, precum i pentru men inerea echilibrului ecologic”) „este contrar logicii
sistematiz rii materialului normativ” a conchis „Pentru asigurarea realiz rii scopului propunerii
legislative, Curtea consider c este necesar s se insereze la capitolul II al titlului II din Constitu ie
dreptul omului la un mediu s n tos, cu obliga ia corelativ a tuturor de a contribui la ocrotirea i refacerea
mediului”.
32
Plasarea art.35 în structura titlului II, cap. II din Constitu ie nu prezint nici o relevant asociativ , fiind
pur aleatorie, în sensul c nu permite ata area lui la o grup sau alta de drepturi fundamentale ale omului.

53
întrucât o îndatorire a statului are, în planul institu iei drepturilor omului,
reflexul corelativ al unui drept fundamental, în cazul nostru dreptul la
mediu. În acest mod se consacr o concep ie avansat privind dreptul la
mediu, prezent i în Conven ia de la Aarhus, în care se are în vedere atât
dimensiunea procedural a acestuia (prin asumarea de c tre autorit ile
publice a obliga iei de a asigura cadrul legislativ pentru exercitarea sa), cât
i pe cea material (prin obliga ia Statului de a asigura refacerea i
ocrotirea mediului, precum i men inerea echilibrului ecologic). Drepturile
procedurale nu sunt percepute ca drepturi în sine, ci ca mijloace de atingere
a obiectivului ultim, acela al unui mediu s n tos i echilibrat ecologic, care
s permit omului s tr iasc într-un mediu de o calitate cât mai înalt .
Totodat , aceast ecua ie ar impune poate ca o mai exact denumire
a art.35 din legea fundamental s fie aceea de „dreptul la un mediu
s n tos i îndatorirea de a-l proteja”. În sfâr it, existen a formul rii „Statul
recunoa te …” reflect nu atât persisten a unei viziuni paternaliste, cât mai
ales realitatea c la acest moment consacrarea i garantarea dreptului la
mediu se înf ptuiesc mai ales în i cu participarea autorit ii statale, precum
i apartenen a reglement rii la concep ia continental pentru care protec ia
mediului reprezint o responsabilitate în primul rând public .
Exprimând originalitatea naturii i con inutului acestui drept
fundamental, textul constitu ional consacr deopotriv dreptul oric rei
persoane la un mediu s n tos i echilibrat ecologic i îndatorirea oric rei
persoane fizice i juridice de a proteja i ameliora mediu, acesta din urm
având un caracter corelativ primului. Ca atare, spre deosebire de celelalte
îndatoriri fundamentale care au o existen de sine st t toare (relevat i de
clasarea lor aparte, în capitolul III al Titlului II al Constitu iei, cea de a
proteja i ameliora mediul exist numai în raport i ca o garan ie special a
dreptului la un mediu s n tos.
Desigur, s-ar putea sus ine c afirmarea expres a îndatoririi de a
proteja mediul ar fi excesiv , întrucât dreptul la mediu implic deopotriv
pentru stat o obliga ie pozitiv de protec ie i indirect obliga ia de a
constrânge pe particulari la acest respect. Totu i, o asemenea prevedere este
nu numai util din punct de vedere psihologic (pentru o responsabilizare a
publicului i o activizare a acestuia), ci i semnificativ juridic, ridicând
protec ia mediului la rangul de îndatorire fundamental .33
Noua „osatur ” constitu ional a dreptului la un mediu s n tos ofer
astfel o consacrare expres i noi perspective pentru promovare i garantare
a cerin elor sale.

1.2.1.Denumire i semnifica ii

33
i alte constitu ii, precum cea a Portugaliei din 2 aprilie 1976 (art.66) utilizeaz formula consacr rii
deopotriv a unui drept i a unei îndatoriri fundamentale.

54
 În situa ia în care noul drept fundamental cunoa te denumiri i,
implicit i semnifica ii relativ diferite op iunea constitu ional contribuie la
precizarea i stabilizarea acestora.
Astfel, actuala reglementare constitu ional folose te pentru
denumirea noului drept fundamental expresia „dreptul la un mediu s n tos
i echilibrat ecologic”, iar legisla ia ordinar spre deosebire de
reglementarea-cadru anterioar , a preluat-o, referindu-se la „dreptul la un
mediu s n tos i echilibrat ecologic” (art.5 din Ordonan a de urgen a
Guvernului nr.195/2005), „dreptul fiec rei persoane fizice la un mediu
s n tos ...(art.6 din Legea nr.24/2007 privind reglementarea spa iilor verzi
din zonele urbane), sau la „dreptul la un mediu de calitate” (art.1 alin. 2
din Ordonan a Guvernului nr. 243/2000 privind protec ia atmosferei).
Desigur, în contextul noilor prevederi constitu ionale cuprinse în art. 35
denumirea care se impune este cea de „drept la un mediu s n tos i
echilibrat ecologic”.
Aceast formulare exprim cel mai bine statutul dualist (om-natur )
al acestui drept, în sensul c în timp ce ca drept fundamental al omului, la
un mediu s n tos el î i p streaz esen a antropocentric a institu iei
drepturilor omului, ca imperativ pentru un mediu echilibrat ecologic î i
afirm o alta tot atât de important de ordin natural, protec ia mediului
privind toate fiin ele vii (inclusiv specia uman ) i biosfera în general.
A adar, într-un sens mai larg dar i mai exact cu natura sa special
dreptul la mediu prive te deopotriv omul i elementele naturii care îl
înconjoar , dispuse astfel încât s constituie un tot ecologic indisociabil.
Totodat , în prealabil i în mod implicit este vorba din perspectiv
preponderent formal de un drept la un mediu protejat, sub aspectul
scopului imediat i de un mediu s n tos i echilibrat ecologic în privin a
finalit ii concrete, al con inutului specific.
În ciuda faptului c la nivel interna ional, comunitar i al dreptului
comparat se utilizeaz frecvent calificative precum „mediu s n tos”,
„salubru”, „de calitate”, „echilibrat ecologic”, .a. pentru caracterizarea
acestui drept fundamental, în prezent nu exist o accep ie precis ,
consacrat juridic pentru ace ti termeni, ceea ce face dificil explica ia lor
concret i mai ales aplica ia lor practic . Totu i, în raport cu diversele
reglement ri juridice în prezen i tendin ele de dezvoltare manifestate se
pot desprinde importante componente definitorii.34
34
La nivel interna ional ceea ce constituie un mediu satisf c tor, viabil sau s n tos are un caracter incert.
Pe lâng diferen ele de ordin cultural (mai ales în privin a Nordului i Sudului) se manifest o relativitate
de natur tehnico- tiin ific . Aceast situa ie este elocvent exprimat de diversele formul ri utilizate în
documentele interna ionale ceea ce confer o anumit incertitudine în privin a semnifica iilor dreptului
fundamental. Pentru ie irea din impas s-a recurs la folosirea unor termeni mai exac i (precum „s n tos”,
„echilibrat ecologic”) ori s-a propus, relevându-se imposibilitatea definirii unui mediu ideal în termeni
abstrac i, s se lase institu iilor i tribunalelor s stabileasc accep iunile concrete, a a cum s-a mai
întâmplat i în cazul altor drepturi ale omului. A se vedea: Patricia Birne, Alan Boyle, International law
& the environment, second edition, Oxford University Press, 2002, p.252-271.

55
 Din aceast perspectiv , o prim accep ie cu totul general este aceea
de „drept la mediu”, în în elesul minimal al asigur rii unei naturi
înconjur toare viabile, care s suporte via a uman . Totu i, cel pu in la
nivel teoretic aceast cerin a unui „minim minimorum” de supravie uire
pare a fi dep it i preten iile converg spre un mediu „s n tos i echilibrat
ecologic”.
În prima ipostaz de manifestare constitu ional acea de „mediu
s n tos” el exprim deja un anumit stadiu de evolu ie a societ ii umane, în
care s n tatea omului depinde în mod esen ial de s n tatea mediului în care
acesta tr ie te, cele dou no iuni fiind interdependente în existen a i
ac iunea lor. Expresia tehnico-juridic a acestei cerin e o reprezint
asigurarea unui mediu de calitate a (elementelor sale constitutive) i
p strarea în limite determinate precum i ac iuni corespunz toare de
conservare a factorilor de mediu.
Condi ionarea acestui drept de „s n tatea uman ” este prezentat
deopotriv în plan na ional i comunitar. Astfel, Ordonan a de urgen
nr.195/2005, prevede printre modalit ile de implantare a principiilor i a
elementelor startegice i „înl turarea cu prioritate a poluan ilor care
pericliteaz nemijlocit i grav s n tatea oamenilor”(art.4, lit.s) iar în
defini ia mediului sunt incluse i „condi iile care pot influen a bun starea i
s n tatea omului”. De asemenea, la nivel comunitar mediu semnific
inclusiv starea de s n tate uman , care este privit ca un element
component indispensabil.35
Referitor la calitatea de „mediu echilibrat ecologic” în art.2 al OUG
nr.195/2005, g sim defini ia „echilibru ecologic – ansamblul st rilor i
interrela iilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care
asigur men inerea structurii, func ionarea i dinamica ideal a acestuia”.36
F r îndoial , în acest context omul particip ca un element component, în
calitate de specie între specii, la mecanismul complex al naturii, într-o stare
care s poat asigura reproducerea i persisten a sa.
În privin a no iunii de „mediu”, în timp ce legisla ia na ional (OUG
nr.195/2005) a optat pentru o defini ie abstract (conform c reia mediul
reprezint ansamblul de condi ii i elemente naturale ale Terrei: aerul, apa,
solul, subsolul, aspectele caracteristici ale peisajului, toate straturile
atmosferice, toate materiile organice i anorganice, precum i fiin ele vii,
sistemele naturale în interac iune, cuprinzând elementele enumerate
35
Astfel, de pild , în defini ia „informa iilor de mediu” directiva nr. 2003/4/CE din 28 ianuarie 2003
privind accesul publicului la informa ie în materie de mediu este cuprins , pe lâng starea elementelor i a
factorilor de mediu i „starea s n t ii umane, securitatea, inclusiv, eventual contaminarea lanului
alimentar i condi iile de via ale persoanelor, siturile culturale i construc iile, în m sura în care sunt ori
pot fi alterate de elemente sau factori de mediu” art. 2 (1).
36
În expunerea de motive prezentat de guvernul francez la legea constitu ional de adoptare a Cartei
mediului (2005), mediul echilibrat a fost definit ca „men inerea biodiversit ii i echilibrului spa iilor i
mediilor naturale, buna func ionare a ecosistemelor i un slab nivel de poluare”. Document Assembleé
nationale, no.192, 2 juillet 2003.

56
anterior, inclusiv unele valori materiale i spirituale, calitatea vie ii i
condi iile care pot influen a bun starea i s n tatea omului), noua tendin
afirmat mai ales la nivel interna ional (Conven ia de la Aarhus, directiva
nr.2003/4/CE a Parlamentului i Consiliului din 28 ianuarie 2003) are în
vedere o accep ie mai simplificatoare, dar mai concretizat , care s poat
face în mod efectiv obiectul ac iunilor procedurale, vizând: elementele de
mediu (aerul, atmosfera, apa, solul, peisajul i zonele naturale,
biodiversitatea i componentele sale, organismele modificate genetic i
interac iunile dintre ele), factori (cum ar fi: substan ele, energia, zgomotul
i radia ia i activit ile i m surile) i condi ia uman (s n tatea i
siguran a uman , condi iile de via uman , zonele culturale i construc iile
i modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea factorilor).

1.2.2. Titularii dreptului la un mediu s n tos i echilibrat

ecologic
Ca drept subiectiv, orice drept uman fundamental reprezint o
prerogativ conferit de lege în baza c reia titularul poate i uneori chiar
trebuie s adopte o anumit conduit i s cear altora desf urarea unei
conduite adecvate dreptului s u, sub sanc iunea prev zut de lege, în scopul
valorific rii unui interes personal, direct, n scut i actual, legitim i juridic
protejat, în acord cu interesul general.37
Desigur, dintre elementele definitorii ale acestuia, unele prezint o
serie de particularit i în privin a dreptului la mediu.
Referitor la caracterul „personal” al interesului protejat, acesta nu
reprezint un element esen ial întrucât protec ia mediului constituie un
„obiectiv de interes public major” i în aceast calitate, simpla atingere a
mediului afecteaz deopotriv interesele fiec rui individ i ale tuturor. De
asemenea i acordul dintre interesele individuale i cele generale este aici
mult mai complex, în sensul c între ele exist o interdependen deosebit
generat de unitatea om-natur .
Aceste particularit i se reflect i în privin a titularilor dreptului la
un mediu s n tos i echilibrat ecologic.
Astfel, din formularea art. 35 (1) din Constitu ie acest drept este
recunoscut „oric rei persoane” preluat i în OUG nr.195/2005, (spre
deosebire de art.5 din Legea nr.137/1995 care prevedea c statul îl
recunoa te „tuturor persoanelor”).38
37
Ion Deleanu, Institu ii i proceduri constitu ionale – în dreptul comparat i în dreptul român –
tratat, Editura Servi-Sat, 2003, p.101
38
Constitu iile na ionale recunosc un asemenea drept individual fie sub formularea „fiecare/fiec ruia” art.
23 Constitu ia Belgiei, art.66 din Constitu ia Portugaliei, Constitu iile Germaniei, Finlandei, Ungariei …)
ori „to i/tuturor persoanelor” (ca, de ex. art. 225 din Constitu ia Braziliei).
Instrumentele interna ionale cu voca ie universal se refer la un „drept fundamental al omului …”
(Declara ia de la Stockholm, principiul 1), viziune preluat i de Declara ia de la Rio. În privin a
instrumentelor regionale, Carta african a drepturilor omului i popoarelor (1981) recunoa te „tuturor
popoarelor” dreptul la mediu (art.24), consacrând astfel nu un drept individual al omului, ci unul colectiv

57
 Titularul dreptului la mediu este fiin a uman , indiferent de
apartene a sa la un stat, de reziden , statul civil, .a., în ipoteza sa de
individ (privit ut singuli), colectiv (popoare, colectivit i) i specie între
specii. Exercitarea sa poate avea loc fie în mod individual, fie colectiv, un
rol important revenind în acest din urm caz organiza iilor
neguvernamentale.
Dreptul la un mediu s n tos i echilibrat ecologic este un „drept de
solidaritate” între genera iile existente, pe de o parte, i între cele prezente
i viitoare pe de alta.
Primul tip de solidaritate se exprim în interesul comun al umanit ii
de a asigura un mediu s n tos i echilibrat ecologic i exprim
interdependen a dintre indivizii aceleia i specii i natura înconjur toare.
Cel de-al doilea, se exprim mai ales prin conceptul de „drepturi ale
genera iilor viitoare”. De i în concep ia juridic tradi ional , o persoan nu
dobânde te drepturi decât în momentul na terii sale, în privin a dreptului de
a mo teni un mediu de calitate aceasta are o fizionomie proprie. El se
manifest , într-o prim etap , prin îndatorirea colectiv i individual a
genera iilor prezente de a men ine i a ameliora calitatea mediului pe
termen lung spre a-l transmite astfel genera iilor urm toare. Din punct de
vedere juridic o importan deosebit o prezint , în acest sens, consacrarea
obliga iei de la a lua în calcul i conservarea naturii pe termen lung, în mod
viabil. Aceast idee este evident în cadrul dezvolt rii durabile. Astfel,
dup ce î i stabile te drept obiectiv reglementarea protec iei mediului …”
pe baza principiilor i elementelor strategice care conduc la dezvoltarea
durabil a societ ii” Ordonan a de urgen nr.195/2005, define te
dezvoltarea durabil ca fiind „dezvoltarea care corespunde necesit ilor
prezentului, f r a compromite posibilitatea genera iilor viitoare de a- i
satisface propriile necesit i”. De asemenea, utilizarea durabil a resurselor
naturale este prev zut ca un „element strategic”.

1.2.3. Garan iile dreptului la un mediu s n tos i echilibrat

ecologic
În calitatea sa de drept fundamental recunoscut constitu ional dreptul
la un mediu s n tos se bucur , pe de o parte, de garan iile aferente

al popoarelor; în schimb, Protocolul adi ional de la San Salvador din 17 noiembrie 1998 la Conven ia
american a drepturilor omului se refer la dreptul individual de a tr i într-un mediu s n tos (art. 11). În
modul s u specific, Conven ia european pentru ap rarea drepturilor omului i a libert ilor sale
fundamentale consider c atingerile aduse mediului afecteaz drepturile individuale recunoscute de
document. Instrumentele privind garan iile procedurale ale dreptului la un mediu s n tos folosesc
no iunea mai larg de „public” (accesul publicului la informa ie, participarea publicului la luarea deciziei
i acesul publicului la informa ie, participarea publicului la luarea deciziei i accesul justi iei în probleme
de mediu), în eleas ca reprezentând „una sau mai multe persoane fizice sau juridice i, în concordan cu
legisla ia sau practica na ional , asocia iile, organiza iile sau grupurile acestora (art.2 pct.4 din Conven ia
de la Aarhus (1998), art.2 pct.6 din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului european i a Consiliului din 28
ianuarie 2003.

58
drepturilor i libert ilor fundamentale în general, iar pe de alta de garan ii
procedurale specifice.

4.4.3.1. Garan ii generale. Teoria general a dreptului constitu ional

identific dou tipuri de garan ii pentru drepturile i libert ile
fundamentale, cu caracter complementar: garan ii de fond i garan ii
procedurale.39
Din prima categorie fac parte, de exemplu, caracterul excep ional i
condi ionat al m surilor de restrângere a exerci iului unui asemenea drept
(art. 53 din Constitu ie), interdic ia categoric a suprim rii sale (art. 152 (2)
din legea fundamental ), înscrierea sa în rândurile domeniilor care nu pot
forma obiectul revizuirii Constitu iei (art. 152 (2).
O importan deosebit o reprezint , în acest context, garan iile
institu ionalizate precum: controlul constitu ionalit ii legilor (prealabil i
preventiv ori ulterior i sanc ionator, deosebit de însemnat r mânând în
acest sens procedura excep iei de neconstitu ionalitate), controlul exercitat
asupra activit ii administrative (care poate fi un control politic,
administrativ, sub forma procedurii de consiliere, controlul politic,
administrativ, sub forma procedurii de conciliere, controlul jurisdic ional i
angajarea r spunderii administrative).
La nivelul reglement rilor concrete, legea-cadru în materie (OUG
nr.195/2005) preluând concep ia unui drept la mediu „dualist” i în consens
cu dispozi iile constitu ionale consacr protec ia mediului i ca o obliga ie
i o responsabilitate ale autorit ilor administra iei publice centrale i
locale, precum i a tuturor persoanelor fizice i juridice (art.6). Dup ce
reglementeaz o obliga ie general a administra iei, în acest sens,
reglementarea-cadru în capitolul XIV „Atribu ii i r spunderi” stabile te în
sec iunea I atribu ii i r spunderi ale autorit ilor pentru protec ia mediului,
în sec iunea a 2-a atribu ii i r spunderi ale altor autorit i centrale i locale,
iar în sec iunea a 3-a obliga iile personale fizice i juridice. Totu i, nici o
sanc iune nu este prev zut pentru cazurile de nerespectare a acestor
obliga ii.

4.4.3.2. Garan ii speciale. Realizarea dreptului la un mediu s n tos

este asigurat mai ales din perspectiv procedural prin recunoa terea unor
drepturi-garan ii, care cunosc în prezent o larg consacrare la nivelul
reglement rilor na ionale, interna ionale i comunitare. Desigur între cele
dou dimensiuni de existen i de realizare ale dreptului la mediu – cea
material i cea procedural – nu se manifest o linie de demarca ie clar i
precis ci, dimpotriv , o interdependen conceptual i execu ional , în
consens cu unicitatea obiectivului urm rit.
39
Ion Deleanu, op. cit. p.150-157.

59
 Astfel, aceast realitate a fost exprimat deja de Conven ia de la
Aarhus care stipuleaz c „cet enii trebuie s aib acces la informa ie, s
fie îndrept i i de a participa la luarea deciziei i s poat avea acces la
justi ie în probleme de mediu” pentru „a fi în m sur s valorifice dreptul
lor de a tr i într-un mediu s n tos i de a îndeplini îndatorirea concomitent
i corelativ de a proteja i de a ameliora mediul în interesul genera iilor
prezente i viitoare. (Preambul).
Aceast leg tur indestructibil este eviden iat i în art.1 al
Conven iei subintitulat „Obiective” i care stipuleaz : „Pentru a contribui la
protejarea drepturilor oric rei persoane din genera iile actuale i viitoare de
a tr i într-un mediu adecvat s n t ii i bun st rii sale, fiecare parte va
garanta drepturile privind accesul la justi ie în probleme de mediu, conform
prevederilor prezentei conven ii.40
Textul legislativ de principiu privind garan iile procedurale este în
prezent cuprins în art. 5 din Ordonan a de urgen privind protec ia
mediului nr. 195/2005. Sunt prev zute astfel urm toarele drepturi-garan ii:
- accesul la informa ia privind mediul, cu respectarea condi iilor de
confiden ialitate prev zute de legisla ia în vigoare (art.5 lit. a);41
- dreptul de asociere în organiza ii pentru protec ia mediului (art. 5
42
lit. b);
- dreptul de consultare în procesul de luare a deciziilor privind
dezvoltarea politicii i legisla iei de mediu, emiterea actelor de
reglementare în domeniu, elaborarea planurilor i programelor (art.5 lit.c);43
- dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul organiza iilor
pentru protec ia mediului, autorit ilor administrative i/sau judec tore ti,
dup caz, în probleme de mediu, indiferent dac s-a produs sau nu un
prejudiciu (art. 5 lit. d);
- dreptul la desp gubire pentru prejudiciul suferit (art.5 lit. e).
40
Interesant, din acest punct de vedere, este faptul c la nivel comunitar, în absen a recunoa terii exprese
i depline a dreptului la mediu, drepturile procedurale, în frunte cu dreptul de acces la informa iile de
mediu de inute de autorit ile publice sunt justificate prin aceea c „accesul crescut al publicului la
informa ia în materie de mediu precum i difuzarea acestei informa ii favorizeaz o mai mare
sensibilizare la problemele de mediu, o participare mai eficace a publicului la luarea deciziilor în materie
de mediu i, în definitiv, ameliorarea mediului” (pct.1 din considerentele Directivei nr. 2003/4/CE a
Parlamentului i a Consiliului din 28 ianuarie 2003).
41
Cadrul legal general pentru exercitarea acestui drept este reprezentat de: Legea nr.544/2001 privind
liberul acces la informa iile de interes public; Hot rârea Guvernului nr.123/2002 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001, Hot rârea Guvernului 878 din 28 iulie 2005
privind accesul publicului la informa ia privind mediu. Aceasta din urm , stabile te regimul asigur rii
„dreptului de acces la informa ia privind mediul de inut de sau pentru autorit ile publice”, stabilind
condi iile, termenii de baz i modalit ile de exercitare a acestui drept.
42
Domeniul asociativ este reglementat în prezent prin Ordonan a Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asocia ii i funda ii.
43
Ordonan a de urgen nr.195/2005 prevede printre „elementele strategice” i participarea publicului la
luarea deciziilor privind mediul (art.3 lit. i); reglement ri speciale organizeaz participarea i consultarea
publicului în cadrul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului i autorizare a planurilor,
programelor i activit ilor economice.

60
 În privin a acestuia din urm , s-a stabilit un regim special al
r spunderii civile pentru prejudiciu ecologic, art. 95 din OUG nr.195/2005,
prev zând dou reguli în acest sens: caracterul obiectiv, independent de
culp al acestei r spunderi i r spunderea solidar în cazul pluralit ii
autorilor. Totodat , organiza iilor neguvernamentale care promoveaz
protec ia mediului li se recunoa te dreptul la ac iune în justi ie în probleme
de mediu i calitatea procesual activ , în litigiile care au ca obiect
protec ia mediului (art.20(6).
De ad ugat c reglementarea-cadru prevede ca „element strategic” al
protec iei mediului i „informarea i participarea publicului la luarea
deciziilor, precum i accesul la justi ie în probleme de mediu ”(art.3 lit. b),
iar ca modalitate de implementare a principiilor i elementelor strategice
„educarea i con tientizarea publicului, precum i participarea acestuia în
procesul de elaborarea i aplicare a deciziilor privind mediul” (art.3 lit. p).

61
 Capitolul VIII

CADRUL INSTITU IONAL. INSTITU IILE MEDIULUI

1. Institu iile mediului post-1989

Într-o viziune oarecum integratoare, prin Decretul nr. 11 din 28
decembrie 1989 al Consiliului Frontului Salv rii Na ionale s-a înfiin at
Ministerul Apelor, P durilor i Mediului Înconjur tor, prin reorganizarea
Consiliului Na ional al Apelor, Ministerului Silviculturii i Consiliului
Na ional pentru Protec ia Mediului Înconjur tor, care se desfiin au.
În acest mod se consacra o nou formul organizatoric , în care, în
cadrul aceluia i minister, se reuneau competen e de administrare i
gestionare, de exploatare i protec ie a factorilor naturali de mediu.
Principalul argument în favoarea sa const în faptul c , în acest mod,
autoritatea public central de resort poate cunoa te mai bine problemele
conexe, complexe i complementare de mediu i poate elabora i imple-
menta strategii corespunz toare. Dimpotriv , partizanii unui minister al
mediului, separat de sectorul apelor i al p durilor, consider c principalul
neajuns al unei asemenea structuri institu ionale rezid în incompatibilitatea
natural dintre atribu iile de gestionare i utilizare i cele de protec ie a
mediului, acela i organ administrativ neputând i s exploateze economic
apa i p durile, i s asigure conservarea i protejarea acestora ca elemente
fundamentale de mediu.
Cele dou formule au alternat, în cele din urm impunându-se, prin
consacrarea sa expres de c tre Legea protec iei mediului (nr. 137/1995),
cea a Ministerului Apelor, P durilor i Protec iei Mediului.
La nivelul evolu iilor administrative, dup primele alegeri libere de la
20 mai 1990, în cadrul celui de-al doilea guvern Roman s-a optat pentru un
minister al mediului, ca organ central de specialitate al administra iei de
stat. În ciuda schimb rii denumirii, atribu iile i structura organizatoric
respectiv au r mas relativ acelea i. Astfel, într-o viziune sectorial ,
atribu iile erau grupate pe cele trei mari domenii: ape, mediu i p duri,
c rora le corespundeau structuri administrative adecvate. În domeniul
apelor, ministerul realiza în mod unitar, pe bazine hidrografice,
gospod rirea resurselor de ap , amenajarea acestora, supravegherea
hidrometeorologic , informarea i avertizarea în cazul fenomenelor
deosebite, corelarea lucr rilor de gospod rire a apelor cu cele de combatere
a eroziunii solului, desecare, protec ie împotriva polu rii apelor, emitea
norme i instruc iuni pentru folosirea ra ional a resurselor de ap etc.
În acest sens, pentru exercitarea atribu iilor referitoare la primul
domeniu, în cadrul ministerului era organizat un departament al apelor, cu

62
o direc ie general i o direc ie de dezvoltare. Direc ia general se ocupa de
problemele de exploatare, între inere a cursurilor de ap i repara ii la
lucr ri hidrotehnice, de gestionarea stocului de ap , de ap rarea împotriva
inunda iilor, de func ionarea re elei hidrometeorologice.
În subordinea departamentului func ionau 11 direc ii de ape,
organizate pe bazine hidrografice.
În domeniul mediului, ministerul se preocupa de: asigurarea protec iei
apelor, aerului, solului i a celorlal i factori de mediu, men inerea
echilibrului ecologic, organizarea i exploatarea unui sistem na ional de
monitoring, exercitarea poli iei privind aplicarea i respectarea dispozi iilor
legale în materie etc.
Pentru îndeplinirea unor atare atribu ii era organizat un departament al
mediului, cu o direc ie de reglement ri i o inspec ie de stat. Direc ia de
reglement ri stabilea limitele în care trebuia s se desf oare activit ile
economico-sociale în raport cu protec ia mediului, aviza i autoriza proiecte
i unit i, expertiza situa iile deosebite i coordona activitatea de cercetare.
Inspec ia de stat reprezenta poli ia ecologic .
În domeniul p durilor, principalele atribu ii se refereau la asigurarea
conserv rii i gospod ririi vegeta iei lemnoase, organizarea i îndrumarea
lucr rilor de regenerare a p durilor, urm rirea aplic rii m surilor tehnico-
organizatorice care asigur starea de s n tate a p durilor, gestionarea
fondului de vân toare i pescuit etc.
La nivel organizatoric, în cadrul ministerului a func ionat un
departament al p durilor cu trei inspec ii: inspec ia de stat pentru
gospod rirea fondului forestier (cu scopul declarat de a asigura conservarea
p durilor), inspec ia de stat pentru regenerarea p durilor, ameliorarea
terenurilor degradate i corectarea toren ilor i inspec ia de stat pentru
protec ia vânatului, a pe telui de munte i a produselor p durii.
În sfâr it, în domeniul activit ii nucleare, Ministerul Mediului avea,
printre altele, drept atribu ii: emiterea de norme, instruc iuni i ghiduri
obligatorii pentru securitatea nuclear pentru toate domeniile de activitate,
acordarea permiselor de exercitare a activit ilor nucleare, exercitarea
poli iei activit ii nucleare .a.
Aceste competen e erau exercitate de c tre Comisia Na ional pentru
Activit i Nucleare, dotat cu o direc ie de reglement ri i o inspec ie.
Direc ia de reglement ri stabilea norme unitare valabile la nivel republican,
iar inspec ia asigura poli ia respect rii acestora.
În cadrul organiz rii guvernului Nicolae V c roiu (noiembrie 1992)
s-a revenit la vechea formul , prin H.G. nr. 792 din 17 decembrie 1992
stabilindu-se organizarea i func ionarea Ministerului Apelor, P durilor i
Protec iei Mediului.
În conformitate cu prevederile Constitu iei României din 8 decembrie
1991, ministerul este organul administra iei publice centrale de specialitate

63
care exercit , în conformitate cu legea, administra ia public în domeniul
gospod ririi apelor, p durilor i al protec iei mediului.
Ulterior, obiectivul ministerului a devenit, în baza H.G. nr. 457 din 29
iulie 1994, aplicarea strategiei dezvolt rii i politicii guvernului în
domeniile gospod ririi apelor, p durilor i protec iei mediului.
În acest scop, ministerul îndepline te dou categorii de atribu ii: a)
principale i b) specifice, pe domenii de activitate.
Din categoria atribu iilor principale fac parte cele de ordin general,
care revin ministerelor ca organe ale administra iei publice centrale de
specialitate.
Este vorba, de pild , despre organizarea aplic rii legilor i hot rârilor
guvernului în domeniu, elaborarea ori, dup caz, avizarea proiectelor
actelor normative pertinente, ini ierea i negocierea, din împuternicirea
guvernului, de acte interna ionale, urm rirea i controlarea aplic rii
prevederilor legale în materie, conlucrarea cu alte organisme de profil etc.
Referitor la atribu iile speciale, acestea sunt repartizate pe trei
domenii: domeniul gospod ririi apelor, domeniul gospod ririi p durilor,
domeniul protec iei mediului.
În privin a structurilor teritoriale, prin Hot rârea Guvernului României
nr. 483 din 1990 s-au înfiin at inspectorate pentru protec ia mediului
înconjur tor în fiecare jude i municipiul Bucure ti, ca unit i cu
personalitate juridic , subordonate departamentului mediului înconjur tor
din Ministerul Apelor, P durilor i Mediului Înconjur tor.
În condi iile organiz rii unui minister al mediului, în perioada 1990-
noiembrie 1992, la nivel jude ean au func ionat agen ii pentru supraveghere
juridic , finan ate de la bugetul administra iei de stat. În domeniul
p durilor, în iunie 1990, la nivel jude ean s-au creat inspectorate silvice, iar
în aprilie 1991, în cadrul Inspec iei de Stat a P durilor au func ionat
inspec ii zonale cu atribu ii de gard forestier la Bac u, Bra ov, Bucure ti,
Caransebe i Cluj, pentru urm rirea aplic rii unitare a regimului de
gospod rire i exploatare pe toate terenurile cu vegeta ie forestier ,
indiferent de forma de proprietate a acestora. Ca atare, acestea au
func ionat ca structuri specifice de protec ie a mediului (g rzi forestiere),
care supravegheau i controlau aplicarea i respectarea regimului legal de
c tre filialele teritoriale ale Regiei Autonome a P durilor „Romsilva“,
precum i de c tre ceilal i de in tori de p duri i de terenuri cu vegeta ie
forestier din afara fondului forestier, indiferent de forma de proprietate.
Atribu iile inspec iilor zonale se refereau la aplicarea regimului silvic,
activitatea de vân toare i salmonicultur i atribu ii de gard forestier .
Ulterior, în contextul existen ei ca autoritate public central de mediu
a Ministerului Apelor, P durilor i Protec iei Mediului, în plan jude ean
s-au instituit agen ii de protec ie a mediului, ca servicii publice
descentralizate, i filiale ale regiilor autonome ale apelor i p durilor. În

64
acest fel, datorit consacr rii unui p gubitor principiu al separa iei puterilor
între departamentele ministerului, supravegherea i controlul protec iei
mediului în domeniul apelor i p durilor au devenit fictive, regiile
autonome comportându-se prin excelen ca structuri de gestionare, i nu
de protejare propriu-zis a factorilor naturali respectivi.
Organizarea i func ionarea ministerului de resort i a întregului aparat
administrativ din domeniul protec iei mediului au fost stabilite, în cadrul
cabinetului Victor Ciorbea (instituit în urma alegerilor parlamentare din
noiembrie 1996), prin Hot rârea Guvernului nr. 568/1997. Conform acestui
act normativ, Ministerul Apelor, P durilor i Protec iei Mediului reprezenta
,,organul administra iei publice centrale de specialitate care aplic strategia
dezvolt rii i politica guvernului în domeniile gospod ririi apelor,
p durilor, protec iei mediului i controlului activit ilor nucleare“ (art. 1).

Sub raport formal, ministerul a fost structurat în patru departamente,

conduse de c tre un secretar de stat pentru fiecare domeniu: ape, p duri,
protec ia mediului i siguran nuclear , precum i în dou direc ii
independente, subordonate direct ministerului.
În contextul „ra ionaliz rii ac iunii administrative promovat de c tre
guvernul Radu Vasile, prin Hot rârea Guvernului nr. 104 din 1 martie 1999
s-a stabilit o nou structur organizatoric a Ministerului Apelor, P durilor
i Protec iei Mediului. Referitor la obiectul de activitate, s-au p strat
repartizarea tricefal a atribu iilor, reflectat i de titulatura ministerului (în
domeniul gospod ririi apelor, gospod ririi p durilor i protec iei mediului),
i identitatea de con inut, modific rile vizând organizarea administrativ .
Astfel, din dorin a de „debirocratizare“ i concentrare politic pe baza
algoritmului s-a renun at la structura pe trei departamente principale,
adoptându-se una bazat pe direc ii generale, direc ii i inspec ii de stat. Se
remarca de asemenea o mai bun repartizare „pe orizontal “ a atribu iilor
administrative, în sensul orient rii lor prioritare spre obiectivele de
protec ie a mediului i mai pu in spre cele de gestionare natural-economic .
Totodat , în plan teritorial se p strau agen iile jude ene de protec ie a
mediului, 30 de inspectorate silvice teritoriale i zece oficii teritoriale de
vân toare, entit i f r personalitate juridic .
Guvernul, rezultat în urma alegerilor parlamentare din noiembrie
2000, a optat pentru restructurarea ministerului în sensul separ rii
departamentului p durilor i ata rii acestuia la Ministerul Agriculturii i
Alimenta iei i al reorganiz rii agen iilor pentru protec ia mediului în
inspectorate jude ene de protec ie a mediului. Corect la nivel de principiu
i conform practicilor din alte state, trecerea p durilor la ministerul
agriculturii în condi iile perioadei de tranzi ie (schimbarea formei de
proprietate, presiunea st rii de s r cie asupra exploat rii p durilor .a.)
specifice României poate avea, cel pu in pe termen scurt, consecin e

65
negative. Trecerea din structura unui minister în care misiunea dominant
este protec ia în cea a altuia cu atribu ii preponderent de administrare i
gestiune economic expune fondul forestier la pericole suplimentare.
O m sur , inexplicabil juridico-ecologic a fost aceea din iulie 2003,
prin care s-a desfiin at ministerul mediului i gospod ririi apelor, cele dou
departamente fiind transferate Ministerului Agriculturii, Alimenta iei i
P durilor. În urma presiunilor exigen elor preg tirii ader rii la UE,
ministerul a fost reînfiin at, în vechea formul , în martie 2004, cu costurile
administrativ-juridice aferente.
Guvernul stabilit dup alegerile din noiembrie 2004 a conservat
formula prin H.G. nr.408 din 23 martie 2004 privind organizarea i
func ionarea Ministerului Mediului i Gospod ririi Apelor (MMGA).
Definit ca „organ de specialitate al administra iei publice centrale, cu
personalitate juridic ”, MMGA „realizeaz politica în domeniile mediului
i gospod ririi apelor la nivel na ional, elaboreaz strategia i
reglement rile specifice de dezvoltare i armonizare a acestor activit i în
cadrul politicii generale a Guvernului, asigur i coordoneaz aplicarea
strategiei Guvernului în domeniile respectiv, îndeplinind rolul de autoritate
de stat, de sintez , coordonare i control în aceste domenii” (art.1 (3).
Pentru atingerea acestor obiective, ministerul îndepline te
urm toarele func ii, stabilite oficial:
a) de strategie, prin care se elaboreaz , în conformitate cu politica
economic a Guvernului i cu tendin ele pe plan mondial, strategia de
dezvoltare în domeniul mediului i gospod ririi apelor i se proiecteaz
instrumentele financiare necesare;
b) de reglementare, prin care se asigur elaborarea cadrului
normativ i institu ional pentru realizarea obiectivelor din domeniul s u de
activitate;
c) de administrare, prin care se asigur administrarea propriet ii
publice i private a statului, precum i gestionarea serviciilor pentru care
statul este responsabil, în domeniul s u de activitate;
d) de reprezentare, prin care se asigur , în numele statului sau al
Guvernului, reprezentarea pe plan intern i extern, în domeniul s u de
activitate;
e) de autoritate de stat, prin care se asigur aplicarea i respectarea
reglement rilor legale privind organizarea i func ionarea institu iilor care
î i desf oar activitatea în subordinea, sub autoritatea i, dup caz, în
coordonarea sa.
f) de coordonare a utiliz rii asisten ei financiare nerambursabile
acordate României de Uniunea European în domeniul mediului;
g) de gestionare a creditelor externe, altele decât cele comunitare, în
domeniul s u de activitate.

66
 Se p streaz tradi ionala diviziune a atribu iilor în: principalele
(precum cele vizând elaborarea strategiilor i politicilor în domenii,
coordonarea activit ii de integrare a politicii de mediu în celelalte politici
sectoriale, elaborarea proiectelor de acte normative) i atribu ii specifice
domeniilor de activitate pe care le coordoneaz (respectiv protec ia
mediului i gospod rirea apelor).

3. Unit i aflate în subordinea MMGA

În subordinea MMGA func ioneaz urm toarele institu ii publice cu
personalitate juridic : Agen ia Na ional pentru Protec ia Mediului
(ANPM), Administra ia Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii” i Garda
Na ional de mediu.

3.1.Agen ia Na ional pentru Protec ia Mediului (ANPM)

(înfiin at prin H.G. nr.1625/2003 i reorganizat prin H.G.nr.459/2005)
reprezint un „organ de specialitate al administra iei publice centrale, cu
personalitate juridic ”, ale c rui atribu ii privesc planificarea strategic ,
monitorizarea factorilor de mediu, autorizarea activit ilor cu impact asupra
mediului, implementarea legisla iei i politicilor de mediu la nivel na ional,
regional i local” art.1(1). Definit de actul normativ de organizare ca
„autoritate de execu ie i implementare a Ministerului Mediului i
Gospod ririi Apelor” (art.3). Îndepline te patru func ii principale: de suport
tehnic pentru fundamentarea actelor cu caracter normativ, a strategiilor i
politicilor sectoriale de mediu, de implementare a legisla iei de mediu, de
coordonare a activit ilor de implementare a strategiilor i politicilor de
mediu la nivel na ional regional i local i de autoritate în autorizarea
activit ilor cu impact poten ial asupra mediului i asigurarea conform rii
cu prevederile legale, în realizarea c rora îndepline te atribu iile stabilite de
lege.

Agen iile regionale pentru protec ia mediului (în num r de 8,

conform celor 8 agen ii regionale de dezvoltare) sunt institu ii publice cu
personalitate juridic care îndeplinesc atribu iile ANPM la nivel regional,
în domeniile implement rii strategiilor i politicilor de mediu, legisla iei în
vigoare i coordoneaz elaborarea planurilor de ac iune la nivel regional.
Emit acte de autorizare în domeniul protec iei mediului.
La nivelul fiec rei agen ii regionale pentru protec ia mediului
func ioneaz un Comitet regional pentru protec ia mediului, format din
reprezentan i ai structurilor teritoriale de mediu, finan elor publice,
s n t ii, ai autorit ilor publice, care colaboreaz cu agen ia regional la
aplicarea, la nivel regional a strategiei i politicii na ionale de protec ie a
mediului (art.74-75 din OUG nr.195/2005).

67
 Agen iile jude ene pentru protec ia mediului sunt institu ii publice
cu personalitate juridic , în subordinea ANPM, cu statut de servicii publice
deconcentrate i îndeplinesc atribu iile aferente autorit ilor publice
teritoriale pentru protec ia mediului la nivel jude ean.

3.2.Garda Na ional de Mediu (GNM) (reorganizat i func ionând

conform H.G. nr.440/2005) este institu ie public „de inspec ie i control”,
cu statut de „organ de specialitate al administra iei publice centrale”, având
personalitate juridic i aflat în subordinea M.M.G.A.
Ca „un corp specializat de control i „inspec ie” Garda are atribu ii în
materia „prevenirii, constat rii i sanc ion rii înc lc rii prevederilor legale
privind protec ia mediului, apelor, solului, aerului, biodiversit ii, precum
i a celor prev zute în legile specifice domeniului controlului polu rii
industriale i managementul riscului, fondului de mediu i altor domenii
prev zute de legisla ia specific în vigoare, inclusiv privind respectarea
procedurilor legale de emitere a avizelor, acordurilor i autoriza iilor de
mediu i gospod rire a apelor emise de autorit ile competente” (art.3(2).
În plan teritorial, GNM are în subordine 8 comisariate regionale,
institu ii cu personalitate juridic a c ror structur organizatoric include 41
de comisariate jude ene, Comisariatul Municipiului Bucure ti i
Comisariatul Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii”, organizate ca servicii
f r personalitate juridic în cadrul comisariatelor regionale de care apar in.

3.3.Administra ia Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii (ARBDD)”

(constituit prin Legea nr.82/1993, cu modific rile ulterioare) este o
institu ie public , cu personalitate juridic având ca misiune „administrarea
patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional al rezerva iei,
precum i pentru refacerea i protec ia unit ilor fizice-geografice aferente
acesteia.
Conducerea ARBDD este realizat de Consiliu tiin ific (format din
15 membri, dintre care 3 reprezentan i ai administra iei publice locale) i
Colegiul executiv, ambele organisme având ca pre edinte pe Guvernatorul
Rezerva iei. Corpul de inspec ie i paz realizeaz supravegherea întregului
teritoriu al rezerva iei i sanc ioneaz nerespectarea m surilor de protec ie
stabilite conform legii. Administra ia îndepline te func ia de autoritate de
mediu pe teritoriul rezerva iei i organism de gestiune a problemelor de
protec ie i conservare a patrimoniului natural al zonei deltaice, conform
statutului s u intern i interna ional de rezerva ie a biosferei.

5.Organisme consultative

68
 Pe lâng Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor func ioneaz
urm toarele organisme consultative:

a)Comitetul Ministerial pentru Situa ii de Urgen ;

b)Comisia Na ional pentru Siguran a Barajelor i a Altor Lucr ri
Hidrotehnice;
c)Comitetul Na ional Român pentru Programul Hidrologic Interna ional;
d)Comisia na ional de acordare a etichetei ecologice;
e)Comitetul consultativ de organizare i coordonare a schemelor de
management de mediu i audit;
f)Comitetul interministerial pentru coordonarea integr rii domeniului
protec iei mediului în politicile i strategiile sectoriale la nivel na ional;
g)Comisia tehnico-economic ;
h)Centrul Român pentru Reconstruc ia Ecologic a Râurilor i Lacurilor.

6.Structuri pentru probleme ecologice globale

6.1.Comisia Na ional privind Schimb rile Climatice (CNSC)

(înfiin at prin H.G. nr.1275/1996 i reorganizat prin H.G.
nr.658/2006) este un organism interministerial, f r personalitate juridic
(coordona i de MMGA, dar aflat în subordinea Consiliului interministerial
pentru agriculturp, dezvoltare i mediu!) care “promoveaz m surile i
ac iunile necesare aplic rii unitare pe teritoriul României” a obiectivelor i
prevederilor Conven iei-cadru privind schimb rile climatice (1992) i ale
Protocolului de la Kyoto (1997), ratificate de România.

6.2.Comitetul Na ional pentru Protec ia Stratului de Ozon

(CNPSO) (înfiin at prin H.G. nr.243/1995) constituie un organism
interministerial, f r personalitate juridic , menit s promoveze m surile i
ac iunile necesare aplic rii pe teritoriul României a prevederilor de la Viena
privind protec ia stratului de ozon, adoptat în anul 1985, a protocoalelor i
amendamentelor ulterioare la acest conven ie, ratificate de statul român.

7. Alte structuri
Sub autoritatea MMGA func ioneaz Administra ia Na ional de
Meteorologie (ANM), iar în coordonarea sa: Institutul Na ional de
Cercetare-Dezvoltare pentru Protec ia Mediului – ICIM Bucure ti,
Institutul Na ional de Cercetare-Dezvoltare Marin “Grigore Antipa”-
I.N.C.D.M. Constan a, Institutul Na ional de Cercetare-Dezvoltare “Delta-

69
Dun rii” – I.N.C.D.D.D.Tulcea, Administra ia Fondului pentru Mediu,
Administra ia Na ional “Apele Române”.

7.1. Administra ia Fondului pentru mediu (organizat prin

Ordonan a de urgen nr.196/2005, aprobat prin Legea nr.105/2006) este
institu ie public cu personalitate juridic , în coordonarea autorit ii publice
centrale pentru protec ia mediului.
Administra ia Fondului are în principal, urm toarele atribu ii:
a)urm re te constituirea i gestionarea Fondului pentru mediu;
b)întocme te planul anual de lucru i bugetul de venituri i cheltuieli;
c)analizeaz , selecteaz i finan eaz proiectele pentru protec ia mediului
aprobate în conformitate cu prevederile prezentei ordonan e de urgen i
conform cu procedurile prev zute în Manualul de operare al Fondului
pentru mediu; d)urm re te i controleaz implementarea proiectelor
aprobate i finan ate din Fondul pentru mediu; e)finan eaz lucr ri destinate
prevenirii, înl tur rii i/sau diminu rii efectelor produse de fenomenele
meteorologice periculoase la lucr rile de gospod rire a apelor (art.3(3) din
OUG nr.196/2005).
Ca structuri de decizie ale institu iei func ioneaz Comitetul de
avizare i Comitetul director.

7.2. Administra ia Na ional “Apele Române” (înfiin at prin

Ordonan a de urgen nr.197/2002) este caracterizat drept “institu ie
public de interes na ional, cu personalitate juridic , având ca scop
cunoa terea, protec ia, punerea în valoare i utilizarea durabil a resurselor
de ap , monopol natural de interes strategis, precum i administrarea
infrastructurii Sistemului na ional de gospod rire a apelor” (art.1(1), care
func ioneaz “pe baz de gestiune i autonomie economic ”.
În ciuda calific rilor legale, mai mult sau mai pu in corecte din punct
de vedere teoretic, Administra ia este un organism de gestiune a unei
resurse de importan major , ale c rui atribu ii principale se refer la:
gospod rirea durabil a resurselor de ap , administrare i exploatarea
infrastructurii Sistemului na ional de gospod rire a apelor, gestionarea i
valorificarea resurselor de ap de suprafa i subterane, cu poten ialele lor
naturale, i a fondului na ional de date în domeniu, protec ia cantitativ i
calitativ a acestora .a.

70
 Capitolul IX

TEHNICI DE PROTEC IE A MEDIULUI

I. REGIMUL GENERAL AL TEHNICILOR DE PROTEC IE

Prevenirea, limitarea i controlul efectelor negative ale activit ilor

umane asupra mediului au impus dezvoltarea specific a unor tehnici
administrative clasice i apari ia altora noi, speciale în frunte cu un sistem
de avize, acorduri i autoriza ii, care s determine în ce m sur poluarea
este admis ori interzis .
Aceasta presupune instituirea de restric ii, diferite ca natur i
con inut i stabilirea de condi ii pentru desf urarea activit ilor cu posibil
impact negativ asupra mediului, cu implica ii corespunz toare pentru
exercitarea anumitor drepturi fundamentale, în frunte cu dreptul de
proprietate, libertatea de întreprindere ori dreptul de folosin al unor
bunuri comune (ap , aer .a.), în numele interesului public superior al
protec iei mediului i al dreptului uman fundamental la un mediu s n tos.
Problema i-a g sit o rezolvare de principiu în ara noastr prin
dispozi iile art. 44 alin. 7 din Constitu ie, care stipuleaz c ,,Dreptul de
proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia mediului …” i
ale art.53 (1) al legii fundamentale, în privin a exigen elor „ordinii publice”
(ecologice) i s n t ii publice.

1. Norme tehnice de conduit

Una dintre tehnicile devenite tradi ionale ale reglement rii vizând
protec ia mediului este reprezentat de instituirea de norme ori/ i standarde
ecologice.
Astfel, în func ie de natura i influen a negativ a unor factori asupra
mediului, reglement rile legale în materie prev d, de exemplu, norme
tehnice de încadrare a produselor i substan elor în raport cu gradul de
nocivitate, toxicitate i/ori inflamabilitate, norme tehnice privind
ambalarea, transportul, depozitarea, manipularea i folosirea produselor i
substan elor chimice, norme tehnice privind distrugerea sau neutralizarea
produselor, ori, dup caz, decontaminarea dup efectuarea de opera ii cu
produse ori substan e chimice etc.
Reglement rile tehnice opereaz de altfel prin excelen prin edictarea
de norme de mediu. Acestea pot ti de patru tipuri:
- norme de calitate a mediului, care fixeaz niveluri maxime
admisibile de poluare în mediile receptoare: aer, ap , sol. Normele de
calitate pot varia dup utilizarea mediului dat. Ele pot acoperi zone

71
geografice determinate (na ionale, regionale ori locale), dup cum o norm
de calitate a apei poate s se aplice unui întreg curs de ap ori numai unei
p r i a acestuia;
- norme de emisie, care stabilesc cantitatea de poluan i ori concentra iile
de poluan i care pot fi degaja i de o surs dat (o uzin , de pild ). Aceste
norme stabilesc obliga ii de rezultat, l sând poluatorului libertatea de alegere
a mijloacelor pentru a se conforma exigen elor date; emisiile de substan e
poluante pot fi m surate pe unitatea de timp ori în cursul unei opera iuni
date; ca regul , normele de emisie se aplic instala iilor fixe i surselor
mobile de poluare plasate în categoria vizat de normele de produs;
- norme de procedeu, care enun un anumit num r de specifica ii
c rora trebuie s le corespund instala iile fixe; acestea stabilesc obliga ii
de mijloc i nu las poluatorului libera alegere a tehnicilor prin care
în elege s reduc emisiile;
- norme de produs, care tind s fixeze fie propriet i fizice i chimice
pentru un anumit produs, fie reguli privind condi iile, ambalajul ori
prezentarea produsului, în special pentru produsele toxice sau limitele la
emisiile poluante pe care acest produs poate s le degajeze în cursul
utiliz rii sale.
Norme tehnice pot s fie prev zute i de codurile de bun conduit
stabilite de c tre organismele profesionale ori altele în afar chiar a
normelor obligatorii impuse de c tre autorit i. A a de pild , la nivel
interna ional, ISO (lnternational Standards Organisation), organiza ie
neguvernamental , a elaborat i standarde de mediu. În special seria de
norme ISO-14000 prive te gestiunea mediului i prevede auditul de mediu,
urm rirea produselor în cadrul strategiilor existente i acordarea unei m rci
ecologice.

2 . Autorizarea prealabil a activit ilor cu impact asupra

mediului
Una dintre tehnicile moderne folosite în mod curent pentru a preveni
sau a limita v t m rile aduse mediului const în obliga ia de a ob ine o
autoriza ie special prealabil pentru desf urarea anumitor activit i sau
pentru utilizarea produselor i serviciilor care prezint un risc din punct de
vedere ecologic. Pe aceast cale, autorit ile publice, ca purt toare ale
interesului general de protec ie a mediului, verific îndeplinirea prealabil a
anumitor condi ii de amplasare, stabilesc o serie de parametri tehnico-
tehnologici de func ionare, instituie un control asupra activit ii i
respect rii normelor vizând protec ia mediului.

72
 3. Regimul juridic al actelor de reglementare privind protec ia
mediului în România
Orice „poli ie de mediu”, în sens administrativ, presupune limit ri i
interdic ii i se bazeaz pe o formul care las , în general, autorit ii
administrative competente o anumit marj de manevr în privin a
m surilor de protec ie adoptate i al con inutului lor exact.
Instrumentul cel mai uzitat pentru aceasta îl reprezint autorizarea
administrativ (lato-sensu) prealabil a unui proiect, plan, program sau
activitate specific , cu posibile efecte ecologice negative semnificative. Nu
e posibil i nu exist , a adar, o interdic ie absolut a polu rii i nici o
protec ie deplin a intereselor ecologice, prin intermediul autoriza iilor
realizându-se numai un anumit echilibru între aceste cerin e esen iale.
Dup criteriul genului proxim – actele, autoriza iile administrative
clasice – i în exprimarea diferen ei specifice – legat de protec ia
mediului, acestea se definesc printr-o procedur general de emitere,
caracterizat prin patru etape principale: solicitarea autoriza iei,
instrumentarea cererii, decizia i monitorizarea condi iilor de autorizare,
marcate major de particularit ile obiectivului urm rit i consecin ele pe
care le genereaz .44
Din aceast perspectiv , relevarea specificului actelor de reglementare
privind protec ia mediului presupune surprinderea elementelor specifice ale
no iunii, categoriilor, procedurii, formei deciziei, modalit ilor lor,
implica iilor .a.

3.1. No iunea i caracteristicile actelor de reglementare

(autoriza iilor, acordurilor i avizelor) de mediu. Tributar utiliz rii
limbii engleze în procesul de receptare a Acquis-ului comunitar de mediu,
legisla ia româneasc a optat pentru denumirea generic de „acte de
reglementare” (to regulate), pentru autoriza iile, acordurile i avizele de
mediu, iar Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului
(aprobat , cu modfic ri, prin Legea nr. 265 din 29 iunie 2006) a preferat o
defini ie prin enumerare a acestora, i nu o prezentare sintetic a respectivei
no iuni.
Potrivit art.8 (1) din Ordonan a de urgen nr.195/2005, autorit ile
competente în domeniu, cu excep ia G rzii Na ionale de Mediu i a
structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare i emit
(mai corect, elibereaz ), dup caz, trei categorii de acte de reglementare:
avize de mediu, acorduri i autoriza ii/autoriza ii integrate de mediu.
În ciuda denumirilor diverse i diferite fa de terminologia curent ,
acestea sunt acte tehnico-juridice, instrumentate conform unei proceduri
44
A se vedea: Mircea Du u, Regimul juridic al actelor de reglementare privind protec ia mediului, în
rev. „Dreptul”, nr.12/2006, p.142-164.

73
speciale, emise i care exprim decizia autorit ilor competente în materie
de mediu i stabilesc condi ii pentru desf urarea proiectelor, planurilor sau
activit ilor, precum i drepturi i obliga ii pentru titularii acestora, din
perspectiva asigur rii protec iei mediului i conserv rii naturii,
Cu subspeciile lor (avizele de mediu: avizul de mediu pentru planuri
i programe, avizul pentru stabilirea obliga iilor de mediu, avizul de mediu
pentru produse de protec ie a plantelor, respectiv pentru autorizarea
îngr mintelor chimice i aviz Natura 2000; acordurile de mediu: acord de
mediu, acord de import/export plante i/sau animale s lbatice non CITES,
acord de import pentru organisme modificate genetic; autoriza ii:
autoriza ia de mediu, autoriza ia integrat de mediu, autoriza ia privind
activit ile cu organisme modificate genetic, autoriza ia privind emisiile de
gaze cu efect, de ser , permis CITES), acestea sunt „acte de reglementare”,
emise conform unei proceduri specifice, care presupune evaluarea de mediu
(conceput ca un ansamblu de opera iuni tehnico-administrative precum:
elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului i a autorit ilor
publice interesate, luarea în considerare a concluziilor raportului de mediu
i a rezultatelor acestor consult ri în procesul decizional i asigurarea
inform rii asupra deciziei luate).
Sunt acte administrative de finalitate, „pentru mediu”, emi ându-se
de autorit ile competente „numai dac planurile i programele, proiectele,
respectiv programele pentru conformare privind activit ile existente
prev d prevenirea, reducere, eliminarea sau compensarea, dup caz, a
consecin elor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile
din normele tehnice i reglement rile în vigoare” (art.15(2), din Ordonan a
de urgen a guvernului nr.195/2005).
Cerin ele procedurale aferente dreptului fundamental la un mediu
s n tos i echilibrat ecologic, vizând informarea, consultarea i participarea
publicului la luarea deciziei privind emiterea actelor de reglementare în
domeniu, precum i accesul la justi ie în asigurarea legalit ii i aplic rii
acestora, imprim o serie de particularit i regimului acestor acte, în
privin a, de exemplu, formei deciziei, modific rii (revizuirii), efectelor .a.
A adar, emiterea (eliberarea), reînnoirea, suspendarea, încetarea
actelor de reglementare sunt supuse unui regim special, „de drept al
mediului”, fa de care dreptul administrativ r mâne dreptul comun, dar în
multe privin e i genul proxim în raport cu care se exprim i manifest
diferen a specific , individualizatoare.
Ca atare, din aceast perspectiv , cea de a fi mai întâi acte specifice
de drept al mediului i în subsidiar acte administrative individuale, se
cuvine examinat regimul juridic al „actele de reglementare”.

3.2.Categorii de „acte de reglementare”. Legisla ia româneasc în

vigoare stabile te, cu unele imperfec iuni, o serie de categorii distincte de

74
acte de reglementare (autoriza ii, acorduri, avize), conform unor criterii mai
mult sau mai pu in precise i supuse unor reguli specifice.

3.2.1.Avizele de mediu - avizul de mediu pentru planuri i

programe, avizul pentru stabilirea obliga iilor de mediu, avizul de mediu
pentru produsele de protec ie a plantelor, respectiv pentru autorizarea
îngr mintelor chimice i avizul Natura 2000 45– indiferent de denumire,
reprezint , ca natur juridic , avize conforme a c ror solicitare i ale c ror
prevederi sunt obligatorii pentru adoptarea/emiterea/aprobarea .a.
documentelor c rora li se adreseaz i fa de care certific integrarea
considerentelor privind protec ia mediului. Func ia lor esen ial este aceea
de a asigura receptarea exigen elor ecologice în acte administrative,
politico-juridice .a. care pot sau au un impact semnificativ asupra
mediului, dar al c ror obiectiv principal definitoriu este de alt natur .
Aceste cerin e ale avizului reprezint o condi ie de legalitate a însu i
actului ce urmeaz a se emite, neîndeplinirea lor atr gând nulitatea absolut
a acestuia. Neconstituind acte administrative (de mediu) de-sine-st t toare,
ci doar opera iuni tehnico juridice deosebit de importante, avizele nu pot fi
contestate în justi ie decât odat cu actul pe care îl condi ioneaz .

3.2.2. Acordul de mediu46 are o pozi ie intermediar , între avize i

autoriza ii, cu un profil juridic specific, datorit scopului urm rit i
regimului juridic aplicabil. Astfel, potrivit legii cadru (art.11) acesta este
45
-avizul de mediu pentru planuri i programe – (definit ca actul tehnico-juridic emis de autoritatea
competent pentru protec ia mediului, care confirm integrarea aspectelor privind protec ia mediului în
planul sau programul supus adopt rii) este obligatoriu pentru adoptarea planurilor i programelor care pot
avea efecte semnificative asupra mediului i are ca scop integrarea obiectivelor i cerin elor de mediu în
con inutul acestor documente (art.9 alin1 i 2 din Ordonan a de urgen nr.195/2005);
-avizul de mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu este obligatoriu în cazul în care titularii de
activit i cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmeaz s deruleze sau s fie supu i unei
proceduri de vânzare a pachetului majoritar de ac iuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare
sau în alte situa ii care implic schimbarea titularului activit ii, precum i în caz de dizolvare urmat de
lichidare, faliment, încetarea activit ii, conform legii i se ob ine potrivit procedurii speciale; ca expresie
a importan ei considerentelor ecologice, clauzele privind mediul cuprinse în actele întocmite în aceste
proceduri au caracter public, iar îndeplinirea obliga iilor de mediu este prioritar în cazul procedurilor de
dizolvare urmat de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activit ii.
-avizul de mediu pentru produse de protec ie a plantelor, respectiv pentru autorizarea
îngr mintelor chimice – necesar în procedura de omologare a produselor de protec ie a plantelor i
respectiv de autorizare a îngr mintelor chimice, în vederea producerii, comercializ rii acestora în
agricultur i silvicultur .
-avizul Natura 2000 – are ca obiectiv confirmarea integr rii aspectelor privind protec ia habitatelor
naturale i a speciilor de flor i faun s lbatic în planul sau programul supus adopt rii.
46
Definit de Ordonan a de urgen nr.195/2005 drept „act tehnico-juridic prin care se stabilesc condi iile
de realizare a proiectului, din punct de vedere al impactului asupra mediului”, acordul de mediu
reprezint decizia autorit ii competente pentru protec ia mediului care d dreptul titularului de proiect s -
l realizeze din punct de vedere al protec iei mediului.
-acord de import pentru organisme modificate genetic – act tehnico-juridic emis de autoritatea
competent pentru protec ia mediului, care d dreptul titularului s realizeze activitatea de import de
organisme/microorganisme modificate genetic i stabile te condi iile în care acesta se poate desf ura,
conform legisla iei în vigoare;

75
obligatoriu pentru proiectele publice sau private sau pentru modificarea ori
extinderea activit ilor existente, inclusiv pentru proiecte de dezafectare,
care pot avea impact asupra mediului, iar pentru ob inerea sa, în cazul
proiectelor publice sau private care pot avea impact semnificativ asupra
mediului, prin natura, dimensiunea sau localizarea lor este necesar
evaluarea impactului asupra mediului. O alt caracteristic a acordului de
mediu este acea c , spre deosebire autoriza ia de mediu i ca o consecin a
naturii sale juridice, se emite în paralel cu celelalte „acte de reglementare”
(mai corect alte acte administrative) emise de autorit ile competente,
potrivit legii (art.11 alin.4 din Ordonan a de urgen nr.195/2005), astfel c
efectul juridic al documentului supus acordului este rezultatul manifest rii
de voin al mai multor organe (autorit i), inclusiv al celei de mediu.
Totu i, se cuvine men ionat faptul c , dup eliberarea acordului de
mediu i în conexiunea prealabil cu acesta se emit i alte acte
administrative precum: autoriza ia de construire sau avize ori acorduri
cerute pentru diverse alte domenii, în condi iile legii.

3.2.3. Autoriza ia de mediu (lato sensu)47 este considerat ca fiind

actul administrativ în baza c ruia se pot desf ura, în mod legal, activit ile
existente i începe activit ile noi cu posibil impact semnificativ asupra
mediului. În sens administrativ, autoriza iile de mediu sunt autoriza ii
libere, acte administrative individuale, care stabilesc drepturi i/sau
obliga ii determinate pentru subiectul c ruia i se adreseaz . Activit ile
supuse astfel autoriz rii sunt determinate prin sistemul listei. Referitor la
stabilirea consecin elor asupra mediului, pentru ob inerea autoriza iei de
mediu, în cazul activit ilor existente, care nu sunt conforme cu normele i

47
Act tehnico-juridic emis de autorit ile competente de protec ia mediului, prin care sunt stabilite
condi iile i/sau parametrii de func ionare a unei activit i existente sau a unei activit i noi cu posibil
impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia în func iune. În dreptul comunitar,
no iunea de „autoriza ie” (a proiectelor publice i private susceptibile s aibe un impact notabil asupra
mediului, având în vedere, în special, natura, dimensiunile, ori localizarea lor) este definit ca „decizia
autorit ii sau autorit ilor competente, care deschide dreptul titularului unei lucr ri de a realiza proiectul”
(art.1 par.2 din Directiva nr.85/337/CEE privind evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice i
private asupra mediului. La noi, legea reglementeaz urm toarele categorii de autoriza ii:
-autoriza ia privind activit i cu organisme modificate genetic-act tehnico-juridic emis de autoritatea
competent , conform dispozi iilor legale în vigoare, care reglementeaz condi iile de introducere
deliberat în mediu i/sau pe pia a organismelor modificate genetic i pentru utilizarea în condi ii de
izolare a microorganismelor modificate genetic;
-autoriza ie privind emisiile de gaze cu efect de ser -act tehnico-juridic emis de c tre autoritatea
public competent pentru protec ia mediului pentru una sau mai multe instala ii sau pentru p r i ale
instala iei situate pe acela i amplasament i exploatate de acela i operator, prin care se aloc un num r de
certificate de emisii de gaze cu efect de ser .
-certificatul de emisii de gaze cu efect de ser -titlul care confer dreptul de a emite o ton de dioxid de
carbon echivalent într-o perioad definit .
-permisul CITES-permis de export i/sau de import în condi iile art.III i pentru indivizi apar inând
speciilor înscrise în anexa I a Conven iei privind comer ul interna ional cu specii s lbatice de faun i
flor pe cale de dispari ie (CITES), semnat la Washington, 3 martie 1973, la care România a aderat
prin Legea nr.69 din 15 iulie 1994 (Publicat în Monitorul Oficial nr.211/12.08.1994).

76
reglement rile în vigoare, este necesar efectuarea bilan ului de mediu
(apreciat prin decizia autorit ii competente), urmat de programul pentru
conformare (negociat cu titularul activit ii), iar în cazul activit ilor noi se
impune evaluarea impactului de mediu.
În dreptul comunitar, potrivit art.1 par.2 al Directivei nr.337/85/CEE
din 27 iunie 1985 privind evaluarea incidentelor anumitor proiecte publice
sau private asupra mediului, autoriza ie înseamn „decizia autorit ii sau
autorit ilor competente care na te dreptul beneficiarului obiectivului de a
realiza proiectul”, iar în termenii art.1 par.2 „Statele membre vor lua
m surile necesare pentru ca, înainte de ob inerea autoriza iei, proiectele
susceptibile de a avea efecte semnificative asupra mediului, mai ales în
privin a naturii lor, a dimensiunilor sau a localiz rii, s fie supuse unei
evalu ri a inciden elor”. A a cum s-a statuat în jurispruden a Cur ii de
Justi ie a Comunit ii Europene (CJCE) „aceasta (autoriza ia) r mâne o
no iune comunitar care ine exclusiv de dreptul comunitar” (CJCE, cauza
Diane Barker c/London Borough of Bromley, nr.C-290/03, hot rârea din 4
mai 2006).
Autoriza iile de mediu se pot grupa, în func ie de criteriul folosit, în
mai multe categorii. Clasificarea principal este cea care le distinge în
func ie de activitatea pe care o „reglementeaz ”; din acest punct de vedere
avem, pe de o parte, autoriza iile care permit realizarea de activit i care, în
mod direct ori indirect, presupun contaminarea sau deversarea asupra unei
resurse naturale, iar pe de alta, autoriza iile care permit efectuarea de
activit i care, în plus, este posibil sau au efectiv un impact (semnificativ)
asupra mediului. Diferen a dintre cele dou categorii este semnificativ ,
deopotriv în privin a polu rii i cea a regimului juridic aplicabil. Astfel, în
plan concret, în timp ce, în cazul permiselor de deversare, ceea ce se
autorizeaz este impactul asupra mediului i nu activitatea care îl produce,
permisele de activit i cu impact asupra mediului autorizeaz activit ile
care produc acest impact i nu impactul îns i.
În fapt, evaluând activitatea în func ie de efectele pe care le produce
i care trebuie s fie în conformitate cu normele care o reglementeaz , se va
avea în vedere, în mod logic, impactul respectivei activit i. Deci, în esen ,
aceste autoriza ii presupun un control asupra cauzelor impactului ecologic,
în timp ce cele din prima categorie iau în considera ie doar caracteristicile
i condi iile impactului. Din aceast perspectiv , este vorba de un control în
privin a cauzei i a tuturor consecin elor asupra mediului pe care activitatea
respectiv le are, iar primul tip de autoriza ii se refer la un control privind
efectele i anumite surse de contaminare, f r a se ine seama, sau s se
analizeze toate formele de impact pe care activitatea îl are sau îl produce.
Diferen a dintre cele dou categorii de autoriza ii se manifest , mai
ales, în privin a procedurii de acordare a lor.

77
 În cazul autoriza iilor de deversare sau poluare, procedura are ca
obiectiv acordarea acestor autoriza ii, drept pentru care demersul
procedural se realizeaz prin aprecierea condi iilor în care deversarea sau
contaminarea se vor produce. Dimpotriv , în situa ia celorlalte autoriza ii,
cele vizând activit i sau executarea de proiecte, se analizeaz nu numai
problemele ecologice (impactul asupra mediului al proiectului), ci i
proiectul însu i.
Din aceast perspectiv , sunt autoriza ii propriu-zise de mediu cele
din prima categorie, care autorizeaz desf urare de activit i ce, în mod
direct sau indirect, presupun un impact asupra mediului, deoarece este
vorba de activit i poluante (deversarea/emisiunea de substan e, energie,
gaze în atmosfer , sol sau ap ).
În schimb, se poate considera c cele din a doua categorie sunt, în
sens impropriu, denumite autoriza ii de mediu, întrucât ele permit
exercitarea unei activit i, dar au avut în vedere, între altele, impactul
ecologic al acesteia i au inclus, pe lâng alte condi ii, i pe cele necesare
pentru a evita sau reduce impactul asupra mediului.
În orice caz, este de subliniat faptul c , în plan general regimul i
natura autoriza iilor de mediu evolueaz , dup unii autori, spre situa ia
concesiunilor, dar cu o important precizare.
Particularit ile obiectivului protec iei mediului ridic o problem
deosebit din perspectiva celor dou institu ii juridice tradi ionale ale
dreptului administrativ: autoriza ia sau licen a presupun ca titularul lor s fi
avut un drept anterior (a adar, dreptul de a polua!), preexistent, iar
concesiunea nu (ceea ce ar r spunde mai bine exigen elor ecologice).
În fine, se cuvine men ionat faptul c , indiferent de întinderea exact
a condi iilor pe care autoritatea public le impune solicitantului, autoriza ia
este întotdeauna eliberat „sub rezerva drepturilor ter ilor”. Aceasta
înseamn c ea nu confer un drept de a v t ma mediul (a polua, a
distruge) i, cel pu in teoretic, ter ii victime au posibilitatea s - i valorifice
drepturile lor împotriva titularului actelor de reglementare, chiar dac
acesta respect , în mod scrupulos, condi iile stabilite.
Ca specie a primeia, autoriza ia integrat de mediu48, se aplic în
cazul activit ilor supuse regimului stabilit prin Ordonan a de urgen nr.
152 din 10 noiembrie 2005 privind prevenirea i controlul integrat al
polu rii (aprobat , cu modific ri, prin Legea nr. 84/2006); ea cuprinde
condi ii i detalii cu privire la m surile adoptate pentru protec ia aerului,
apei i solului (art. 4.1(2) din Ordonan a de urgen nr. 152/2005).
48
Cu totul neinspirat i evident incomplet, autoriza ia integrat de mediu este definit de lege drept „act-
tehnic-juridic emis de autorit ile competente, conform dispozi iilor legale în vigoare privind prevenirea
i controlul integrat al polu rii”(O.U.G. nr. 195/2005), sau “actul tehnico-juridic emis de autorit ile
competente potrivit dispozi iilor legale în vigoare, care acord dreptul de a exploata în totalitate sau în
parte o instala ie, în anumite condi ii care s garanteze c instala ia corespunde prevederilor prezentei
ordonan e de urgen ”(art. 2, lit.b din Ordonan a de urgen nr. 152/2005).

78
 Spre deosebire de acordul de mediu, autoriza iile de mediu au un
caracter de sintez , în sensul c se emit dup ob inerea celorlalte avize,
acorduri, autoriza ii, dup caz, ale autorit ilor competente, potrivit legii i
exprim cerin ele definitorii pentru cazul respectiv.

3.3. Evaluarea impactului asupra mediului

Studiul de impact asupra mediului (SIM) este un instrument
procedural de prevenire a v t m rilor mediului, prealabil i indispensabil
eliber rii autoriza iilor, care s-a generalizat practic în toate drepturile
na ionale, dup apari ia sa în SUA prin National Environmental Policy Act
(NEPA) din 1969 i cunoa te importante dezvolt ri în legisla iile na ionale,
dreptul comunitar i dreptul interna ional al mediului.49
Pe con inut, este vorba de un document cu caracter tiin ific, care
analizeaz i evalueaz efectele, presupuse sau manifeste ale unei activit i
date asupra mediului i care permite, astfel, autorit ilor publice care decid
i publicului care este consultant, s hot rasc autorizarea sau nu, a
respectivei activit i, în cuno tin de cauz . In concep ia Conven iei de la
Espoo, evaluarea impactului asupra mediului (definit , o procedur
na ional având drept scop evaluarea impactului probabil asupra mediului
al unei activit i propuse, potrivit art.1 „Defini ii”) reprezint un
„instrument necesar în vederea îmbun t irii calit ii informa iilor furnizate
factorilor de decizie i permi ând acestora s ia decizii ra ionale din punct
de vedere al mediului, concentrate pe limitarea pe cat posibil a impactului
negativ semnificativ al activit ilor” (Preambul, considerentul 7).
Reglementarea româneasc (defini iile aferente i art.21 din
Ordonan a de urgen nr.195/2005, cu reglement rile subsecvente) se
circumscrie unei asemenea caracteriz ri50. Pe lâng procedura de realizare
49
La nivel comunitar, principalele reglement ri în materie, receptate i în legisla ia româneasc în
procesul de preaderare sunt: Directiva nr.337/85/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea inciden elor
anumitor proiecte publice i private asupra mediului (revizuit prin Directiva nr.97/11/CE din 3 martie
1997); Directiva nr.2001/42/CE din 27 iunie 2001 privind evaluarea incidentelor anumitor planuri i
programe asupra mediului, Directiva nr.2003/35/CE din 26 mai 2003 prev zând participarea publicului în
timpul elabor rii anumitor planuri i programe relative la mediu i care modific , în ceea ce prive te
participarea publicului i accesul la justi ie, directivele 85/337/CEE i 96/61/CE. La nivel interna ional,
problema face obiectul Conven iei privivind evaluarea impactului asupra mediului în context
transfrontier , adoptat la Espoo la 25 februarie 1991 (ratificat de Romania prin Legea nr.22 din 22
februarie 2001 i intrat în vigoare la 10 septembrie 1997) i al Protocolului de la Kiev, la Conven ia
privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier , relativ la evaluarea
strategic de mediu, adoptat la 23 mai 2003. Semnificative r mân i Obiectivele i principiile privind
evaluarea impactului asupra mediului, adoptate de Consiliulu de conducere al Programului Na iunilor
Unite pentru Mediu (UNEP) în 1990.
50
Potrivit defini iei re inute de Ordonan a de urgen nr.195/2005, evaluarea impactului asupra
mediului reprezint un proces menit s identifice, s descrie i s stabileasc , în func ie de fiecare caz i
în conformitate cu legisla ia în vigoare, efectele directe i indirecte, sinergice, cumulative, principale i
secundare ale unui proiect asupra s n t ii oamenilor i a mediului la care, prin Hot rârea Guvernului
nr.1213/2006 s-a ad ugat „finalizat prin raportul evalu rii impactului asupra mediului”. Tot conform
aceluia i act normativ, evaluarea de mediu constituie elaborarea raportului de mediu, consultarea

79
 i rolul conferit, regimul s u juridic este definit i prin aceea c studiul de
impact este realizat de persoane fizice sau juridice independente (de
titularul planului, programului, proiectului sau al activit ii care suport
îns cheltuielile aferente elabor rii), atestate de autoritatea competent
pentru protec ia mediului.
În planul responsabilit ii aferente i în strâns leg tur cu o
asemenea situa ie, r spunderea pentru corectitudinea informa iilor puse la
dispozi ia autorit ilor competente pentru protec ia mediului i a publicului
revine titularului (planului, programului, proiectului sau activit ii) iar
r spunderea pentru corectitudinea lucr rilor de evaluare apar ine autorului
acestora (art.21 (4) din Ordonan a de urgen nr.195/2005).
Dintr-o alt perspectiv , cea privind r spunderea fa de ter i, dac o
pagub survine ulterior, prin faptul proiectului sau activit ii, care are
consecin e ecologice neprev zute în studiul de impact, titularul acestora
angajeaz r spunderea civil , în condi iile regimului special în materie,
indiferent care ar fi, în realitate, con inutul îns i al evalu rii. Previziunile
studiului nu exonereaz , în nici un caz, pe solicitant de r spunderea sa
viitoare.
Referitor la r spunderea fa de administra ie, aceasta s-ar putea
pune numai în situa ia unei evalu ri de mediu inten ionat eronate i care ar
fi indus în eroare autoritatea de mediu. Aceasta ar putea angaja r spunderea
civil a solicitantului, dar ar fi foarte dificil de probat prejudiciul suportat
de autorit ile administrative. Mai degrab , într-o atare situa ie s-ar ridica
problema r spunderii penale a celor vinova i (în privin a elabor rii
proiectului).
Persoana (fizic sau juridic ) atestat , care a efectuat lucr rile de
evaluare nu r spunde, în privin a con inutului studiului, decât fa de
solicitant; administra ia ori ter ii nu pot s se întoarc astfel împotriva
executantului, ci numai asupra titularului activit ii.

publicului i a autorit ilor publice interesate de efectele implement rii planurilor i programelor, luarea
în considerare a raportului de mediu i a rezultatelor acestor consult ri în procesul decizional i asigurarea
inform rii asupra deciziei luate. Cele dou defini ii, destul de prolixe, cuprind prima - elemente de
con inut i secunda - aspecte procedurale ale SIE. Dup cum se poate observa legea român nu utilizeaz
sintagma „studiu de impact ecologic”, ci o expresie mai imprecis , respectiv cea de „evaluarea impactului
asupra mediului”, dar cu acela i con inut. De asemenea, ca variante ale acesteia pot fi considerate:
evaluarea riscului (ca analiz a probabilit ii i gravit ii principalelor componente ale impactului asupra
mediului i se stabile te necesitatea m surilor de prevenire, interven ie i/sau remediere), bilan de mediu
(analiz tehnic prin care se ob in informa ii asupra cauzelor i consecin elor efectelor negative cumulate,
anterioare, prezente i anticipate ale activit ii, în vederea autentific rii impactului de mediu efectiv de pe
un amplasament. Rezultatele acestor expertize sunt consemnate în documenta ii care pot fi: raport de
mediu, raport de amplasament i raport de securitate. HG nr.1213/2006 renun la utilizarea termenului de
evaluare de mediu (evident, în mod ilegal!) i folose te pe cea de procedur de evaluare a impactului
asupra mediului pe care o define te drept „parcurgerea etapelor ce au ca obiect stabilirea necesit ii
supunerii unui proiect evalu rii impactului asupra mediului, evaluarea impactului asupra mediului,
consultarea publicului i a autorit ilor publice cu responsabilit i în domeniul protec iei mediului, luarea
în considerare a raportului evalu rii impactului asupra mediului i a rezultatelor acestor consult ri în
procesul decizional i asigurarea inform rii asupra deciziei luate”.

80
 De i exist tendin a de a se reduce evaluarea impactului asupra
mediului la un simplu element al unei proceduri speciale, rolul s u r mâne
mult mai complex51, f r a constitui îns un act administrativ special, de-
sine-st t tor .
Calificat , în termeni clasici, drept o opera iune procedural
prealabil (o expertiz tiin ific ) evaluarea de mediu (concretizat prin
studiul de impact, amplu reglementat la nivel na ional, interna ional i
comunitar, fiind considerat o regul de form , special protejat ) prezint un
grad ridicat de „juridicitate”, prin faptul c , elementele sale pot fi contestate
i deci pot genera un contencios. Astfel, procedura de realizare a sa este
supus controlului i contest rii de c tre administra ie, publicul interesat i
judec tor, acesta din urm putând dispune anularea studiului pentru lipsa
publicit ii, a consult rii publicului ori a insuficien ei sale (cu ocazia
controlului jurisdic ional al actului final al procedurii de reglementare,
avizul, acordul sau autoriza ia). Lipsa, neregularitatea ori ilegalitatea
evalu rii de mediu constituie un viciu de procedur care antreneaz
anularea actului de reglementare atacat. Verificarea con inutului studiului
de c tre magistrat se face în sensul analizei dac aceasta cuprinde
elementele minimale cerute de reglement rile în materie; documentul care
apare suficient de serios i de circumstan iat este legal; dimpotriv , un
studiu sumar ori imprecis, care cuprinde erori ori contradic ii va antrena
ilegalitatea autoriz rii acordate, pentru viciu grav de procedur .
Absen a studiului de impact, de pild , poate constitui un motiv de
suspendare a actului de reglementare, i o cauz de nulitate absolut a
actului de reglementare emis f r existen a acestuia.

3.4. Competen e. Actele de reglementare sunt emise, revizuite i

actualizate, dup caz, de autorit ile competente pentru protec ia mediului
(institu ii publice cu personalitate juridic , finan ate integral de la bugetul
de stat).
De la regula general a competen ei agen ilor de mediu de emitere
(eliberare) exist unele excep ii, respectiv:
- Guvernul, prin hot rârea la propunerea autorit ii publice centrale
pentru protec ia mediului promoveaz :
- acordul de mediu i autoriza ia/autoriza ia integrat de mediu
pentru activit ile miniere care utilizeaz substan e periculoase în procesul
de prelucrare i concentrare, pentru capacit i de produc ie mai mari de 5
51
Aceast perspectiv este afirmat i de Comisia European într-un r spuns parlamentar „Totu i, trebuie
semnalat c Directiva 85/337 este o directiv de procedur i nu permite s se evalueze corectitudinea
unui proiect i nici dac este corect decizia de autorizare. Dispozi iile pe care le con ine cer ca înaintea
oric rei decizii de autorizare s se efectueze un studiu pertinent privind efectele posibile ale lucr rii
asupra mediului i s se îndeplineasc procedura corespunz toare de informare a publicului”, R spunsul
Comisiei Europene la întrebare scris , E 1820/96, 1996, DOC 385/47.

81
milioane de tone/an i sau dac suprafa a pe care se desf oar activitatea
este mai mare de 1000 ha (art.19);
- acordul de mediu sau autoriza ia de mediu pentru instala iile cu risc
nuclear major (centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de
fabricare a combustibilului nuclear i depozite finale ale combustibilului
nuclear ars (art.46(3).
- Autoritatea public central pentru protec ia mediului (Ministerul
mediului i gospod ririi apelor) emite autoriza iile i acordurile de import
privind importul organismelor/microorganismelor modificate genetic,
precum i acordul i autoriza ia de mediu privind utilizarea în condi ii de
izolare a microorganismelor modificate genetic i introducerea deliberat în
mediu i pe pia a organismelor modificate genetic vii, dup solicitarea
avizelor necesare (art.40).

3.5. Proceduri de emitere. Emiterea actelor de reglementare se

efectueaz potrivit unor proceduri specifice pentru fiecare categorie dintre
acestea, aprobate prin hot râre de guvern sau ordin al autorit ii publice
centrale pentru protec ia mediului.
Regimul general al acestora se caracterizeaz prin urm toarele reguli
fundamentale comune, stipulate în Ordonan a de urgen nr.195/2005:
- actele de reglementare se emit numai dac planurile i programele,
proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activit ile
existente prev d prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, dup
caz, a consecin elor negative asupra mediului, în raport cu prevederile
aplicabile din normele tehnice i reglement rile în vigoare (art.15 (2);
- titularii activit ilor care fac obiectul procedurilor de reglementare,
din perspectiva impactului negativ asupra mediului au obliga ia de a
respecta termenele stabilite de autoritatea competent de protec ia mediului
în derularea acestor proceduri; nerespectarea acestora conduce la încetarea
de drept a procedurii i anularea solicit rii actului de reglementare (art.15
alin.2 i 3);
- obliga ia autorit ilor competente de a asigura informarea,
consultarea i participarea publicului la luarea deciziei privind emiterea
actelor de reglementare i garantarea accesului la justi ie în vederea
controlului legalit ii acestora; organiza iile neguvernamentale care
promoveaz protec ia mediului au drept la ac iune în justi ie în probleme de
mediu, având calitatea procesual activ în litigiile care au ca obiect
protec ia mediului (art.20(6).

3.5.1. Procedura-cadru de evaluare a impactului asupra

mediului pentru anumite proiecte publice sau private.

82
 Ca parte integrant a procedurii de emitere a acordului de mediu
procedura de evaluare a impactului asupra mediului presupune parcurgerea
mai multor etape, începând cu stabilirea necesit ii supunerii unui proiect
evalu rii impactului asupra mediului, urmat , dup caz, de evaluarea
impactului asupra mediului, consultarea publicului i a autorit ilor publice
cu responsabilit i în domeniul protec iei mediului, luare în considerare a
raportului evalu rii impactului asupra mediului i a rezultatelor acestor
consult ri în procesul decizional i asigurarea inform rii asupra deciziei
luate. Ea este stabilit în prezent prin Hot rârea Guvernului nr.1213 din 6
septembrie 2006, privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a
impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice i private.
Legisla ia român utilizeaz sistemul listei în determinarea
proiectelor supuse evalu rii impactului asupra mediului, cu dou
subdiviziuni: prima, cuprinde proiectele prev zute în anexa nr.1 a H.G.
nr.1213/2006 precum i orice proiecte propuse a se realiza pe un
amplasament situat în perimetre de protec ie hidrogeologic prev zute de
legisla ia privind caracterul i m rimea zonelor de protec ie sanitar i
hidrologic i care sunt supuse evalu rii de mediu, datorit naturii,
dimensiunii sau localiz rii lor i secunda, proiectele publice sau private în
privin a c rora trebuie stabilit necesitatea efectu rii evalu rii impactului
asupra mediului, prev zute în anexa nr.2 i realizare în cadrul unei arii
naturale protejate, indirect legate de aceasta sau necesare pentru
managementul ariei naturale protejate care, fie individual, fie împreun cu
alte proiecte, pot avea efecte semnificative asupra ariei naturale protejate,
având în vedere obiectivele de conservare a acesteia, a a cum sunt
prev zute în legisla ia privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice; prin excep ie,
toate proiectele prev zute în anexa 2, ce urmeaz a fi realizate în zona
costier se supun evalu rii impactului asupra mediului.
Evaluarea identific , descrie i evalueaz , în mod corespunz tor i
pentru fiecare caz în parte, efectele directe i indirecte ale proiectului
asupra urm torilor factori: a)fiin e umane, faun i flor ; b)sol, ap , aer,
clim i peisaj; c)bunuri materiale i patrimoniu cultural; d)interac iunea
dintre ace ti factori.

Ea stabile te m surile de prevenire, reducere i, unde este posibil, de

compensare a efectelor semnificative adverse ale proiectului asupra
factorilor de mediu i contribuie la luarea deciziei de emitere a acordului de
mediu sau de respingere a cererii respective.
Potrivit art.4 din H.G. nr.1213/2006, procedura de evaluare a
impactului asupra mediului se realizeaz în etape, astfel: a)etapa de
încadrare a proiectului în procedura de evaluare a impactului asupra

83
mediului; b)etapa de definire a domeniului evalu rii i de realizare a
raportului evalu rii impactului asupra mediului; etapa de analiz a calit ii
raportului evalu rii impactului asupra mediului.
Pentru toate proiectele supuse evalu rii, titularii acestora au obliga ia
de a furniza, în cadrul raportului evalu rii impactului asupra mediului
informa iile vizând descrierea proiectului, rezumatul principalelor
alternative studiate i indicarea motivelor pentru alegerea final , descrierea
aspectelor de mediu posibil a fi afectate în mod semnificativ de proiectul
propus, în special a popula iei, faunei, florei, solului, apei, aerului,
factorilor climatici, bunurilor materiale .a. i descrierea efectelor
semnificative posibile ale proiectului propus asupra mediului (rezultând
din: existen a proiectului, utilizarea resurselor naturale, emisiile de
poluan i), descrierea m surilor preconizate pentru prevenirea, reducerea i,
unde este posibil, compensarea oric ror efecte semnificative adverse asupra
mediului, un rezumat f r caracter tehnic al informa iilor astfel furnizate i
indicarea dificult ilor (tehnice i din lips de Know-how) întâmpinate de
titularul proiectului în prezentarea informa iilor solicitate.
De asemenea, se aduc la cuno tin a publicului, din timp i cel mai
târziu imediat ce informa ie poate fi furnizat într-un termen rezonabil, prin
anun public i prin afi area pe pagina proprie de internet orice solicitare de
acord de mediu, tipul deciziilor posibile etc.; de asemenea este f cut
public decizia de emitere a acordului de mediu sau de respingere a cereri
aferente.

3.5.2. Procedura de realizare a evalu rii de mediu pentru planuri

i programe
În spiritul reglement rilor europene i interna ionale, actul normativ
în materie (respectiv prin Hot rârea Guvernului nr.1076 din 8 iulie 2004
privind stabilirea procedurii de realizare a evalu rii de mediu pentru planuri
i programe) i implicit procedura pe care o stabile te au ca obiectiv
asigurarea unui „nivel înalt de protec ie a mediului i de a contribui la
integrarea considera iilor cu privire la mediu în preg tirea i adoptarea
anumitor planuri i programe, în scopul promov rii dezvolt rii durabile,
prin efectuarea unei evalu ri de mediu a planurilor i programelor care pot
avea efecte semnificative asupra mediului”.
Potrivit legii, sunt supuse evalu rii de mediu planurile i programele
care pot avea efecte semnificative asupra mediului, predeterminate de actul
normativ (în art.5 alin.2-4 din H.G. nr.1076/2006).
Evaluarea de mediu se efectueaz în timpul preg tirii planului i
programului i se finalizeaz înainte de adoptarea acestuia ori de trimitere a
sa în procedur legislativ ; procedura se realizeaz în etape, astfel: a)etapa
de încadrare a planului sau programului în procedura evalu rii de mediu;

84
b)etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program i de realizare a
raportului de mediu; c)etapa de analiz a calit ii raportului de mediu.

Etapa de încadrare se declan eaz prin notificarea în scris a

autorit ii competente pentru protec ia mediului i informarea publicului,
pentru consultare de c tre titularul planului sau programului, prima
versiune a acestora; publicul poate formula în scris comentarii i propuneri
asupra versiunii i eventualele efecte ale acesteia asupra mediului.
Consultarea i concertarea între titularul planului sau programului, a
autorit ii de s n tate public i a autorit ilor interesate de efectele
implement rii planului sau programului, se realizeaz în cadrul unui
comitet special constituit.
Decizia de încadrare se ia de c tre autoritatea competent pentru
protec ia mediului, avându-se în vedere comentariile i propunerile venite
din partea publicului, pe baza consult rilor realizate în cadrul comitetului,
în termen de 25 de zile calendaristice de la primirea notific rii. Planurile i
programele care, în urma etapei de încadrare, nu necesit evaluare de
mediu, urmeaz a fi supuse procedurii de adoptare f r aviz.

Etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program i de

realizare a raportului de mediu are, a a cum îi arat i numele, ca
obiective definitivarea proiectului de plan sau program, stabilirea
domeniului i a nivelului de detaliu al informa iilor ce trebuie incluse în
raportul de mediu, precum i analiza efectelor semnificative ale planului
sau programului asupra mediului, opera iuni care se efectueaz în cadrul
unui grup de lucru, alc tuit din reprezentan i ai titularului planului sau
programului, din una sau mai multe persoane fizice sau juridice interesate
atestate conform legii, precum i din exper i care pot fi angaja i.
Pe baza recomand rilor grupului de lucru, titularul planului sau
programului elaboreaz detaliat alternativele care îndeplinesc obiectivele
de mediu relevante pentru respectivele documentele; persoanele atestate,
împreun cu exper ii angaja i, dup caz, analizeaz efectele negative asupra
mediului a alternativelor propuse de titularul planului sau programului i
stabilesc m surile de prevenire, reducere, compensare i monitorizare a
efectelor semnificative ale impactului asupra mediului pentru fiecare
alternativ a planului sau programului, f când recomand ri în acest sens.
Urmeaz , ca pa i procedurali: prezentarea, de c tre titularul planului
sau programului, grupului de lucru a alternativei finale (care reprezint
proiectul de plan sau de program) m surilor de prevenire, reducere sau
compensare a efectelor negative asupra mediului, programului de
monitorizare, pe baza c rora se realizeaz con inutul-cadru al raportului de
mediu; raportul de mediu identific , descrie i evalueaz poten ialele efecte
semnificative asupra mediului ale implement rii planului sau programului,

85
precum i alternativele rezonabile ale acestuia, luând în considerare
obiectivele i aria geografic ale planului sau programului; publicitatea
disponibiliz rii proiectului de plan sau programe, finalizarea raportului de
mediu, locul i orarul consult rii acestora i faptul c publicul poate face
comentarii i propuneri scrise.

Etapa de analiz a calit ii raportului i de luare a deciziei

cuprinde transmiterea, în termen de 5 zile calendaristice de la finalizarea
raportului de mediu, de c tre titular, a proiectului de plan sau de program,
înso it de raport, autorit ilor competente pentru protec ia mediului,
organizarea dezbaterii publice a acestora, analiza calit ii raportului de
mediu, luarea deciziei de emitere a avizului de mediu.
Reglementarea în materie (Hot rârea Guvernului nr.1076/2004)
stabile te reguli speciale privind informarea i participarea publicului la
procedura de evaluare de mediu.

3.6. Termenele de valabilitate. Actele de reglementare sunt acte

administrative ale c ror efecte sunt limitate în timp. În func ie de natura i
particularit ile proiectului sau activit ii supuse autoriz rii termenele de
valabilitate stabilite de lege (art.16) sunt:
- avizul de mediu pentru planuri i programe au aceia i perioad de
valabilitate ca i planul sau programul pentru care a fost emis, cu excep ia
cazului în care intervin modific ri ale acestora;
- avizul de mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu este valabil
pân la îndeplinirea scopului pentru care a fost emis, cu excep ia cazului în
care intervin modific ri ale condi iilor în care a fost emis;
- acordul de mediu este valabil pe toat perioada de punere în
aplicare a proiectului; neînceperea lucr rilor de investi ii aferente în
termen de 2 ani de la data emiterii atrage pierderea valabilit ii (perimarea)
acordului, cu excep ia cazurilor proiectelor cu finan are extern pentru care
acordul de mediu î i p streaz valabilitatea pe toat perioada desf ur rii
acestora, pân la finalizarea investi iei; perimarea nu se aplic atunci când
neexecutarea lucr rilor la termen este imputabil faptei autorit ilor;
aceasta din urm provoac întreruperea termenului respectiv, ceea ce
înseamn c dup dispari ia piedicii, începe s curg un nou termen i nu
opereaz o simpl suspendare a acestuia;
- autoriza ia de mediu este valabil 5 ani, iar autoriza ia integrat de
mediu 10 ani; cu titlul de excep ie cele emise cu program pentru
conformare, respectiv cu plan de ac iuni sunt valabile pe toat perioada
derul rii programului/planului.
În orice caz, aceasta nu poate dep i ultimul termen al programului
sau planului.

86
 3.7. Revizuirea actelor de reglementare. Dac apar elemente noi
cu impact asupra mediului, necunoscute la data emiterii lor, avizul de
mediu pentru stabilirea obliga iilor de mediu, acordul de mediu i
autoriza ia de mediu, se revizuiesc. De i textul art.17(1) al Ordonan ei de
urgen nr.195/2005 prevede c „În acest caz se poate cere i refacerea
evalu rii impactului asupra mediului i/sau a bilan ului în materie”,
consider m c , fa de justificarea revizuirii (apari ia unor elemente noi cu
impact asupra mediului) i specificul procedurilor în materie, refacerea
studiului de impact (în sensul complet rii sale) nu reprezint o simpl
posibilitate la latitudinea autorit ii publice competente, ci o obliga ie a
efectu rii revizuirii autoriza iilor respective.
De i legea utilizeaz termenul de revizuire, consider m c mai
potrivit este cel de modificare (adaptare, actualizare) a actelor de
reglementare respective la situa ii noi ap rute pe parcursul valabilit ii lor.
Astfel, în ciuda faptului c într-o oarecare m sur institu ia prev zut la
art.17 din Ordonan a de urgen nr.195/2005 evoc situa ia stipulat în
art.322 pct.5 din Codul de procedur civil (de unde i denumirea
adoptat ), totu i diferen a în cazul nostru este major , în sensul c
„revizuirea” intervine atunci când apar elemente noi cu impact asupra
mediului, necunoscute (mai precis, inexistente) la data emiterii avizului,
acordului i autoriza iei de mediu.
A adar, nu este vorba de o revizuire impus de cunoa terea mai
exact a situa iei de la momentul emiterii actelor de reglementare, prin noi
dovezi, ci de o adaptare a documentelor în cauz la evolu iile de fapt. De
altfel, art.15(1) din Ordonan a de urgen nr.195/2005 se refer atât la
revizuire, cât i la actualizarea actelor de reglementare de c tre autorit ile
competente pentru protec ia mediului, ceea ce impune o delimitare a celor
dou opera ii, de i expres legea reglementeaz numai una dintre ele.
Reglementarea specific privind autoriza ia integrat de mediu (Ordonan a
de urgen nr. 152/2005) se refer la revizuirea i reactualizarea autoriza iei
i actualizarea condi iilor prev zute de aceasta, f r a exista o delimitare
clar între cele trei opera iuni, ci mai degrab o confuziune a acestora.
Întocmai ca i în situa iile reglementate de Ordonan a de urgen nr.
195/2005, revizuirea este conceput ca o adaptare, din moment ce
“Autoritatea competent evalueaz periodic condi iile din autoriza ia
integrat de mediu i, acolo unde este necesar, le revizuie te”, aceasta fiind
obligatorie în situa iile prev zute în art. 25, lit. a-d din Ordonan a de
urgen nr. 152/2005, precum i în caz de “modific ri planificate în
exploatarea instala iei” (art. 26).
Din aceast perspectiv , revizuirea urmeaz s opereze în situa ia în
care modificarea actului de reglementare respectiv este impus de elemente
noi descoperite ulterior, dar existente la momentul emiterii sale.

87
 Ini iativa revizuirii (modific rii) poate apar ine atât titularului actului
de reglementare vizat, cât i autorit ilor publice competente. Decizie
distinct , actul modificativ nu retrage actul ini ial, dar nici nu face s curg
un nou termen de valabilitate al acestuia. În acela i timp, procedura
specific de emitere va fi reluat asupra elementelor componente
modificate, în func ie de natura lor (inclusiv consultarea publicului)52.
Desigur, nu vom fi în situa ia unui simplu act de reglementare modificativ,
ci de unul nou, substituit celui ini ial, atunci când primul sufer modific ri
importante ori o schimbare a concep iei sale generale. De altfel, art. 27 din
Ordonan a de urgen nr. 152/2005 prevede c orice modificare substan ial
planificat în exploatarea instala iei presupune ob inerea unei noi autoriza ii
integrate de mediu, conform procedurii legale.
În cazul activit ilor cu impact transfrontier asupra mediului
opereaz institu ia juridic a reexamin rii deciziei, în urma consult rii
statelor p r i la Conven ia Espoo interesate; ea intervine în situa ia în care
apar informa ii suplimentare privind impactul transfrontier semnificativ al
unei activit i propuse indirecte de începerea acestora, care nu erau
disponibile la momentul lu rii deciziei privind acea activitate i care ar fi
putut influen a sensibil aceast decizie. Dup cum se poate observa,
reexaminarea se apropie mult de institu ia clasic a revizuirii. Analiza
ulterioar realiz rii proiectului i adoptarea m surilor necesare în urma
supravegherii activit ii i determin rii apari iei oric rui impact
transfrontier negativ evoc adoptarea autoriza iilor de mediu din dreptul
intern.

3.8. Suspendarea acordului i autoriza iei de mediu. Ca

opera iune de întrerupere temporar a efectelor juridice ale actului
administrativ, suspendarea opereaz i în privin a actelor de reglementare
(acordului sau autoriza iei de mediu) cu titlu excep ional i sub cele dou
ipostaze posibile: amânarea temporar a producerii efectelor juridice ale
actelor administrative sau încetarea vremelnic a acestora. i în aceast
materie, suspendarea poate deveni necesar din mai multe motive, în
principal pentru contestarea legalit ii de c tre o persoan fizic , o
organiza ie neguvernamental de mediu sau de o autoritate public , în fa a

52
Într-o decizie de spe , Tribunalul de Prim Instan (TPI) a anulat o decizie a Comisiei Europene prin
care aceasta declara inadmisibil cererea Marii Britanii de cre tere a cantit ii totale de cote de emisii de
GES i pe considerentul c hot rârea Londrei nu mai putea fi modificat , întrucât anterior avusese loc
consultarea publicului i se inuse seama de observa iile sale, în caz contrar aceast procedur ar fi r mas
f r obiect. TPI, cauza T-178/05, Ac iune în anulare, Regatul Unit al Marii Britanii i Irlandei de Nord
împotriva Comisiei CE, hot rârea din 25 octombrie 2005.
De remarcat c art. 31 din Ordonan a de urgen nr. 152/2005 prevede c autoritatea competent ia m suri
pentru ca publicului interesat s i se asigure posibilitatea de a participa, din timp i efectiv la procedura
pentru: emiterea autoriza iei integrate de mediu pentru instala ii noi, pentru orice modificare substan ial
în exploatarea instala iei i revizuirea autoriza iei sau actualizarea condi iilor unei autoriza ii integrate de
mediu.

88
instan ei de contencios administrativ competent i prin hot râre a acesteia,
în condi iile legi i ca o retractare vremelnic a organului emitent, în cazul
schimb rii condi iilor de fapt dup eliberarea actului de reglementare i
punere sub semnul întreb rii a legalit ii sale pe considerente de
oportunitate53. Acest din urm caz este special reglementat în art.17 alin 3-5
din Ordonan a de urgen nr.195/2005. Astfel, pentru nerespectarea
prevederilor actelor de reglementare i ale programelor pentru
conformare/planurilor de ac iune, acordul de mediu i autoriza ia/
autoriza ia integrat de mediu se suspend de c tre autoritatea competent
pentru protec ia mediului care le-a emis (referitor la acestea din urm ,
potrivit art. 19(3) din Ordonan a de urgen nr. 152/2005 “Nerespectarea
termenelor i m surilor cuprinse în planul de ac iuni atrage suspendarea
autoriza iei integrate de mediu în condi iile prev zute de legisla ia în
vigoare”). Procedura aferent presupune o notificare prealabil prin care se
poate acorda un termen de cel mult 30 de zile pentru îndeplinirea
obliga iilor, dup care se dispune m sura. Suspendarea se men ine pân la
eliminarea cauzelor, dar nu mai mult de 6 luni, dup care dac nu s-au
îndeplinit condi iile stabilite prin actul de suspendare se dispune anularea
acordului de mediu sau autoriza ie.
Pe perioada suspend rii, desf urarea proiectului sau activit ii este
interzis (art.17 alin. 4). Ca în cazul oric rui act administrativ de acest gen,
dispozi iile de suspendare i, implicit, de încetare a desf ur rii proiectului
sau activit ii sunt executorii de drept, numai instan a judec toreasc , în
condi iile legii speciale, putând dispune suspendarea acestora.

3.9. Revocarea (retractarea) actelor de reglementare. Actele

administrative de mediu pot fi revocate (retractate) în limitele obi nuite ale
revoc rii autoriza iilor administrative individuale creatoare de drepturi, în
sensul c nu pot fi retrase decât pentru motive de ilegalitate i în termenele
prev zute de lege; autoriza iile ob inute prin fraud pot fi retractate oricând.
O situa ie special o reprezint cea a procedurii prealabile prev zut
de art.7 din Legea nr.554/2004, potrivit c reia înainte de a se adresa
instan ei de contencios administrativ competente, persoana care se
consider v t mat într-un drept al s u sau într-un interes legitim, printr-un
act administrativ unilateral, trebuie s solicite autorit ii publice emitente,
în termen de 30 de zile de la data comunic rii actului, revocarea, în tot sau
în parte, a acestuia. În aceste condi ii autoritatea de mediu poate s
aprecieze i s decid asupra retract rii actelor de reglementare contestate.
Aceast institu ie juridic a fost preluat i particularizat la situa ia
autoriza iilor integrate de mediu, de Ordonan a de urgen nr. 152/2005.

53
Pentru problema general a suspend rii actelor administrative, a se vedea: A.Iorgovan, Tratat de drept
administrativ, edi ia 4, vol.II, Editura All Beck, 2005, p.94-96.

89
 Decizia de revocare a unui act de reglementare este ea îns i o
decizie creatoare de drepturi în profitul ter ilor, ceea ce presupune
îndeplinirea exigen elor de legalitate.

3.10.Transferul actelor de reglementare. Actele de reglementare

sunt autoriza ii cu caracter real, în sensul c nu sunt legate de persoana
titularului lor. Ca atare, acestea pot forma obiectul unui transfer, de
exemplu, în favoarea noului titular al proiectului, activit ii, planului sau
programului reglementate. Transferul nu constituie o opera iune total
liber , cerându-se o decizie a autorit ilor competente în acest sens, care se
mul ume te îns a lua act de schimbarea titularului, f r a putea reconsidera
con inutul autoriza iei i nici a impune prescrip ii noi. Dac cu aceast
ocazie se constat c nu toate condi iile avute în vedere la emiterea actului
se p streaz , atunci se poate ajunge la modificarea (adaptarea) acestuia.

90
 Capitolul X

R SPUNDEREA PENTRU V T M RILE ADUSE MEDIULUI

1. R SPUNDEREA CIVIL PENTRU PREJUDICIUL

ECOLOGIC

1. Mult vreme, dreptul a conceput i a admis responsabilizarea i, în

mod corelativ, obligarea la repararea numai a prejudiciilor suferite de c tre
om; dreptul la reparare nu exista decât dac victima era subiect de drept
(respectiv persoan fizic sau persoan juridic în în eles societal). Apari ia
i recunoa terea juridic a prejudiciului ecologic au for at îns l rgirea
spectrului de aplicare i adecvarea regimului de r spundere la noile realit i
a concep iei clasice a r spunderii civile. Primul element l-au constituit în
acest sens apari ia i consacrarea no iunii de daun (prejudiciu) ecologic,
urmat relativ rapid de stabilirea unui regim special de r spundere adaptat
particularit ilor acesteia. R spunderea civil apare în dreptul mediului ca
un mijloc la care se recurge în ultim instan , prioritatea fiind acordat
celorlalte tehnici i instrumente, cu prec dere celor de natur economico-
fiscal .
Din aceast perspectiv i având în vedere fundamentul s u specific,
ea apare mai degrab ca o reparare, i mai pu in ca o r spundere în în eles
clasic. În acela i timp este de remarcat faptul c , i atunci când activitatea
poluantului este exercitat conform regulilor administrative stabilite, nu se
împiedic r spunderea civil , în m sura în care autoriza iile administrative
sunt eliberate sub rezerva drepturilor ter ilor. Activitatea v t m toare ilicit
nu este mai pu in prejudiciabil i se impune deci i în aceast situa ie o
reparare. A adar poluantul nu poate niciodat s se ascund de r spundere
în spatele prescrip iilor administrative, chiar dac le respect integral.

1.1. Specificitatea prejudiciului ecologic

Potrivit unei defini ii larg acceptate – de legisla iile na ionale i
reglement rile interna ionale – dauna ecologic reprezint prejudiciul
cauzat naturii s lbatice, neapropriabil – res nullius – ori intereselor
colectivit ii prin intermediul mediului receptor – aer, ap , sol –
independent de lezarea direct a unui interes uman.
Conform legii-cadru române ti în materie (O.U.G. nr.195/2005),
prejudiciu înseamn „efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra
s n t ii oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat de poluan i, activit i
d un toare ori dezastre”.

91
 În vederea explic rii acestei „no iuni revolu ionare“ pentru dreptul
civil clasic s-a recurs în principal la dou argumente teoretice.
Primul, consider c la originea accept rii conceptului de „daun
ecologic “ se afl teoria inconvenientelor de vecin tate, în sensul c ,
treptat, o asemenea teorie a l rgit no iunea de vecin tate geografic la cea
de vecin tate social , prin introducerea conceptului de patrimoniu comun.
Ca atare, prejudiciul ecologic a putut fi definit ca o atingere a patrimoniului
ecologic comun. Acest tip de pagub se distinge i nu se confund cu suma
diferitelor atingeri aduse patrimoniului ecologic al indivizilor; victima
tulbur rii este în acest caz colectivitatea de in toare a unui patrimoniu
distinct de ansamblul patrimoniilor personale ale subiectelor de drept.
Într-o alt perspectiv se consider c no iunea (conceptul) de pagub
ecologic este legat de proprietate, a c rei valoare economic este
determinant . Paguba poate consta în pierderea ori deteriorarea unui bun
care are o valoare de pia , într-o pierdere de venit ori în daune vizând
interese morale, estetice i tiin ifice. Aceast concep ie economizant
ridic îns probleme pentru protec ia speciilor faunei i florei s lbatice care
nu sunt exploatate i nu au deci nici o valoare de pia , precum i pentru
ecosistemele i peisajele a c ror valoare economic nu poate s fie
evaluat . Totodat , evaluarea valorii economice a altor elemente de mediu,
precum diversitatea biologic , echilibrul ecosistemelor, este deosebit de
dificil de realizat.
În acela i timp, m surarea ori evaluarea pagubelor în scopul atribuirii
unei indemniza ii ridic i alte aspecte importante, ca de exemplu pragul ori
nivelul minim de pagub care atrage r spunderea, constatarea daunei, în
special când este vorba despre efecte pe termen lung, la mare distan ori
cauzate de actori multipli, i, în sfâr it, posibila ireversibilitate a
prejudiciului. De altfel, aceast ultim problem r mâne, în mare parte,
ignorat de drept.
Indiferent de viziunea acceptat , repararea prejudiciului ecologic nu
este asigurat decât în mod imperfect, fie pentru c acesta nu este reparabil
în natur (atingerile ireversibile ale echilibrului natural), fie c este diluat
astfel încât nici o repara ie nu este posibil i c sursa de poluare este prea
imprecis pentru a identifica autorul.
O problem discutat i discutabil r mâne i aceea de a ti de la ce
grad al efectelor negative pentru mediu se deschide dreptul la repararea
pagubelor; pentru a g si o solu ie general acceptabil , jurispruden a
francez , de exemplu, a consacrat no iunea de „cauz probabil i
credibil “, atunci când nici o alt cauz decât poluarea ori deteriorarea
mediului nu poate fi considerat în mod rezonabil drept cauz principal a
daunei.

92
 1.2. Repararea prejudiciului
Particularit ile prejudiciului ecologic au dus la considerarea i
afirmarea de noi tipuri de pagube i la recunoa terea unor moduri de
reparare originale. Referitor la primul aspect, apar ca noi tipuri de
prejudicii: prejudiciul nefinanciar, m surile de salvgardare, prejudiciul de
dezvoltare i prejudiciul cauzat mediului natural.
Prejudiciul nefinanciar se refer mai ales la indemnizarea unei
pierderi de agrement, o pagub neidentificabil material i care nu aduce
atingere unui patrimoniu economic, cu alte cuvinte, un prejudiciu moral
pentru daune ecologice.
M surile de salvare constituie o no iune lansat prin Conven ia de la
Bruxelles din 29 noiembrie 1969 privind responsabilitatea civil pentru
pagube datorate polu rii prin hidrocarburi i se refer la obliga ia de
indemnizare a colaboratorilor ocazionali i spontani ai unei opera iuni de
lupt contra polu rii, dac ace tia au intervenit în mod util. Cheltuielile
legate direct de opera iunile de lupt contra polu rii, de sp lare ori de resta-
urare sunt indemnizabile de c tre autorul pagubei. Un serviciu public poate
beneficia de rambursarea cheltuielilor vizând m surile luate în scopul
prevenirii unei polu ri.
Prejudiciul de dezvoltare apare ca o aplicare a principiului precau iei,
r spunde obliga iei de securitate subsecvent r spunderii obiective i
justific r spunderea civil bazat pe risc. Este vorba despre o pagub înc
indecelabil , dar apreciabil de c tre tribunale sub unghiul dreptului
contractual i al r spunderii delictuale. Referitor la modurile de reparare,
acestea se refer în special la încetarea polu rii, repararea în natur i
repararea pecuniar .
Prejudiciul cauzat mediului natural rezid în v t m ri aduse naturii,
biodiversit ii sau peisajului, cum ar fi, de exemplu, dispari ia unei specii
de plante sau animale. Este greu, dac nu imposibil de evaluat în bani i se
rezum , în privin a repar rii, la m suri de aducere în starea anterioar ori de
„reparare în natur ”.

1.3. Determinarea responsabilului pentru producerea pagubei

ecologice

1.3.1. Leg tura de cauzalitate

Oricare ar fi regimul juridic sub care se plaseaz pentru a fi
desp gubit , victima trebuie s probeze c daunele rezult dintr-un act al
p r ii chemate în justi ie. Din acest punct de vedere, pagubele ecologice
ridic o serie de probleme specifice.
O dat prejudiciul individualizat, dou sunt atitudinile posibile: fie
socializarea indemniz rii daunei, fie c utarea unei leg turi de cauzalitate
pentru a identifica autorul.

93
 Socializarea prezint un avantaj i dou inconveniente. Avantajul const ,
în mod evident, în faptul c permite indemnizarea automat a victimelor prin
simpla justificare a prejudiciului. Inconvenientele se refer , pe de o parte, la
modul de reparare, care se limiteaz la indemnizare f r s se preocupe de
dispari ia sursei pagubei, i pe de alt parte, la repara ia pe seama colectivit ii
a unei pagube care ar trebui s fie suportat numai de c tre autorul s u, ceea
ce evit integrarea costului în pre ul produsului ori serviciului. Este nevoie
deci s nu se socializeze indemnizarea decât atunci când s-au epuizat celelalte
c i de reparare. Aceasta presupune îns stabilirea unei leg turi de cauzalitate
între act i pagub . Dificult ile apar în acest sens la trei niveluri: stabilirea
unei leg turi de cauzalitate, prezum ia probabilit ii leg turii de cauzalitate i
pluralitatea cauzelor pagubei.

a) Stabilirea unei leg turi de cauzalitate. Sarcina probei acesteia

incumb victimei, lucru greu de îndeplinit întrucât v t marea se produce
adesea dup un anumit timp, fie c ac iunea s-a declan at atunci când o
expertiz tehnic a devenit imposibil . Totodat , la ora actual , cuno tin ele
tiin ifice nu permit s se disting leg tura de cauzalitate dintre o expunere
la o poluare i o pagub . Aceast absen de certitudine permite s se opun
victimei alte explica ii tiin ifice ale pagubei, a c rei reparare se cere celui
desemnat ca fiind autorul. De aici, problema prezum iei probabilit ii
leg turii de cauzalitate.

b) Prezum ia probabilit ii leg turii de cauzalitate. F r a merge

pân la r sturnarea sarcinii probei, se poate s se ajung îns la suplinirea
condi iilor privind stabilirea leg turii de cauzalitate. În timp ce, în virtutea
concep iei clasice a codului civil, s-a respins sistematic orice ac iune
fondat pe existen a unui prejudiciu indirect, în cazul daunelor ecologice
s-a f cut o excep ie, care a devenit apoi regul .

c) Pluralitatea cauzelor pagubei. Dificult ile stabilirii leg turii de

cauzalitate sunt amplificate adesea de pluralitatea surselor poten iale ale
pagubei. Factorii care sunt, frecvent, totodat victimele i vectorii pagubei
se adi ioneaz pentru a se dizolva în elemente precum apa, solul, atmosfera.
Adi ionarea lor poate crea o sinergie care spore te paguba; exist de
asemenea ipoteze în care fiecare factor luat izolat nu este v t m tor, în
timp ce conjugarea mai multora este de natur a antrena consecin e grave i
prejudiciabile.
La nivelul actual al reglement rilor legale i practicii judiciare, faptul
c o pagub ecologic ar putea fi imputabil i altor cauze nu-i nici
exoneratorie, nici un factor de atenuare pentru autorul unei surse de
pagub .

94
 Fiecare este responsabil pentru întreaga pagub , în m sura în care nu
se face proba unei culpe a victimei ori a unui fapt exterior. Totodat ,
pluralitatea autorilor unei pagube nu împiedic de a cere repara ia integral
unuia singur dintre ei.
În sfâr it, numai culpa victimei poate constitui o cauz de exonerare,
care s permit poluatorului s scape de obliga ia de indemnizare. În caz de
concurs par ial al victimei, regula cauzalit ii integrale nu trebuie s fac
obstacol la indemnizarea total .
Aceste principii au dus la plasarea regimului juridic al ac iunii în
repararea pagubei ecologice în afara „imperiului Dreptului“, dup expresia
lui M. Despax. Este vorba deci despre un regim derogator de la cel al
r spunderii civile, f r baze corespunz toare la nivelul reglement rilor
legale.

1.3.2. Modalit i de desemnare a responsabilului pentru daunele

ecologice
În domeniul mediului, stabilirea unei leg turi de cauzalitate este
dificil mai ales din cauza caracterului difuz al daunelor. Ca urmare a
acestui lucru, într-un mare num r de cazuri, reglement rile juridice au
construit un responsabil, determinabil în mod prealabil realiz rii pagubei54.
S-au remarcat în acest sens trei sisteme:
− prima ipostaz const în canalizarea responsabilit ii. Aplicarea
acestui mecanism presupune desemnarea, înainte de survenirea
prejudiciului, a persoanei care va suporta povara r spunderii i
care, pentru aceasta, va trebui s subscrie o garan ie. Ca exemplu
tipic în acest sens este citat responsabilitatea pentru prejudiciile
consecutive devers rii hidrocarburilor în mare.
Unele sisteme de drept au cunoscut principiul canaliz rii r spunderii
în materia accidentelor de s n tate determinate de poluare. Astfel, o lege
japonez din octombrie 1973 stabilea un fel de prezum ie de cauzalitate
pentru unele maladii zise specifice, determinate de poluan i precum
mercurul, cadmiul i arsenicul. Indemnizarea acestor pagube este suportat
în mod direct de c tre poluatori, propor ional cu contribu ia la poluare în
zona determinat în prealabil;
− o alt tehnic de desemnare a responsabililor rezid în constituirea
unui fond de indemnizare alimentat prin cotiza iile poluatorilor55;
− la rezultate asem n toare se poate ajunge i prin intermediul
reglement rilor fiscale. În acest sens, redeven a perceput de c tre
agen iile financiare de bazin din Fran a constituie un exemplu
edificator.

54
Ca de pild Comprehensive Environment Response, Compensation and Liability Act, 1980.
55
M. Hertzo, La fiscalité de l’environnement, în Fiscalité et Environnement, nr. special, P.U.F., 1984.

95
 1.3.3. Desemnarea victimei
Victima abilitat s ac ioneze r mâne îns , de cele mai multe ori,
titularul unui drept ori interes – în în elesul strict – care a fost atins, ceea ce
plaseaz în planul nondreptului pagubele cauzate elementelor naturii care
nu au reprezentan i abilita i, ori interesele în cauz sunt prea difuze sau
eventuale. Examenul reglement rilor în materie arat c cei îndrept i i pot
fi grupa i în trei categorii:
− unii care invoc o v t mare a integrit ii lor fizice;
− al ii care reclam repararea unei v t m ri a unui interes de natur
patrimonial ;
− în sfâr it, cei care ac ioneaz în virtutea st rii de gestiune ori de
ap rare a anumitor elemente de mediu.

În ce prive te aceast ultim situa ie, este de remarcat c , în mod

frecvent, cei abilita i s ac ioneze, în baza func iilor pe care le ocup ori
sarcinilor care le revin, sunt cei care produc prejudiciul care se impune a fi
reparat. Unele progrese notabile s-au înregistrat în cazul în care legiuitorul
a recunoscut asocia iilor neguvernamentale dreptul de a ac iona pentru
ob inerea repar rii v t m rilor cauzate intereselor colective.
Dar i aici exist o serie de dificult i legate mai ales de legitimitatea
ap r rii intereselor de aceast natur de c tre persoane private ori de
concuren a dintre diferi i intervenien i care reclam repararea aceleia i
pagube.
Importante contribu ii are în acest sens dreptul comparat. Astfel, în
dreptul brazilian, de exemplu, s-a recunoscut asocia iilor de ap rare a
mediului posibilitatea de a reclama Ministerului Public punerea în mi care
a ac iunii civile publice (Legea nr. 7347 din 24 iulie 1985). Interesul unei
asemenea reglement ri rezid , înainte de toate, în aceea c asocia iilor li se
confer rolul de ini iatori ai ac iunii i auxiliari ai Ministerului Public, f r
a le recunoa te dreptul de a privi, într-o manier privat , produsul
rezultatului acestora.
În acela i sens s-a orientat i dreptul federal american, unde legiuitorul
a prev zut c administra iile ori serviciile specializate pot fi desemnate ca
trusturi de resurse naturale. Cu acest titlu ele sunt abilitate s fac evaluarea
pagubelor ecologice i s exercite ac iunea în justi ie. În sfâr it, i legea
româneasc , nr. 137/1995, recuno tea calitatea procesual activ în materie
de mediu organiza iilor neguvernamentale, m sur abrogat îns în mod
inexplicabil în iunie 2002!

2. Regimul r spunderii pentru prejudiciul ecologic instituit prin

Ordonan a de urgen nr.195/2005

96
 În condi iile lipsei unor reglement ri speciale privind r spunderea civil
pentru prejudiciul ecologic, art. 41 (6) din Constitu ia din 1991(devenit
art.44(7) în urma Legii de revizuire nr.429/2003) a introdus (indirect) dou
posibile fundamente ale r spunderii în materie: nerespectarea de c tre
proprietar a sarcinilor privind protec ia mediului i, respectiv, nerespectarea
obliga iei de asigurare a bunei vecin t i.
Acestea opereaz cu predilec ie în materia pagubelor produse prin
poluare. De altfel, din punct de vedere istoric i în absen a unei reglement ri
legale exprese, fundamentul curent a fost i este înc în unele ri (Fran a de
exemplu), pentru r spunderea civil (obiectiv ) a întreprinderilor poluatoare,
tulbur rile anormale de vecin tate.
Legea nr.137/1995 privind protec ia mediului a rezolvat aceast
dilem i a adus importante nout i în domeniul r spunderii pentru
prejudiciul ecologic. Astfel, abandonând regimul clasic al r spunderii civile
delictuale stabilit prin art. 998 i urm. din Codul civil, actul normativ a
consacrat trei reguli generale (speciale) i complementare în materie de
r spundere pentru prejudiciu: r spunderea obiectiv , independent de culp ,
r spunderea solidar , în cazul pluralit ii autorilor i obliga ia de asigurare
a riscului de pagub ecologic . Noua reglementare-cadru privind protec ia
mediului, O.U.G. nr.195/2005 a marcat un oarecare regres în materie,
abandonând obliga ia de asigurare, care marcheaz i ea specificul
r spunderii pentru daune ecologice.
Astfel, potrivit art.95(1) din ordonan , r spunderea pentru
prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culp ; în
cazul pluralit ii autorilor, r spunderea este solidar . În aliniatul urm tor al
aceluia i articol se stipuleaz c „În mod excep ional, r spunderea poate fi
i subiectiv pentru prejudiciile cauzate speciilor protejate i habitatelor
naturale, conform reglement rilor specifice”, prevederi evident superflue,
fiind cunoscut faptul c excep iile sunt reglementate expres i sunt de
strict interpretare. Precizarea c prevenirea i repararea prejudiciului adus
mediului se realizeaz conform prevederilor ordonan ei i a reglement rilor
specifice (art.95(3) încearc s suplineasc eliminarea obliga iei de
asigurare prin trimiterea la o viitoare lege special .
Dup cum se poate observa este vorba, în primul rând, despre o
adaptare a institu iei r spunderii civile delictuale la specificul domeniului
protec iei mediului, în sensul satisfacerii cerin elor principiilor
fundamentale ale precau iei i „poluatorul pl te te”. Apoi, se asigur
în acela i timp o protec ie sporit a victimei prejudiciilor ecologice, prin
absolvirea acesteia de la sarcina probei culpei f ptuitorului i cre terea
posibilit ii de reparare a pagubei prin consacrarea r spunderii solidare în
cazul pluralit ii autorilor prejudiciului. Reglement rile legale în materie
consacr pe deplin teza c „r spunderea pentru prejudiciul ecologic“
reprezint mai degrab o reparare în sens modern decât o responsabilitate

97
în sens clasic, în condi iile în care, substan a acesteia, atitudinea subiectiv
a autorului este suprimat dintre condi iile angaj rii r spunderii i prin
aceasta eliminat i func ie preventiv a acesteia.

1.2.1. Câmpul de aplicare a regimului special de r spundere

Criteriul principal, determinant, îl reprezint în acest sens natura
prejudiciului. Astfel, în art. 95 alin. l din Ordonan a de urgen nr.195/2005
se folose te expresia de „prejudiciu adus mediului” mai precis decât
termenul de „prejudiciu ecologic” utilizat de Legea nr.137/1995, iar
în elesul conferit nu este identic.
Ca atare, ori de câte ori va fi vorba despre un asemenea „prejudiciu
adus mediului“, se vor aplica principiile specifice (al r spunderii obiective
i al r spunderii solidare, dup caz), derogatoare de la dreptul comun,
urmând ca în completarea lor s se aplice regulile compatibile cu specificul
ecologic ale legisla iei civile ordinare.
În aceast perspectiv , se poate observa c dac în condi iile Legii
nr.137/1995 erau supuse regimului special de r spundere trei categorii de
daune: prima reprezentat de daunele provocate s n t ii umane, cea de-a
doua, de pagubele produse bunurilor (materiale, corporale sau necorporale
.a.), iar cea de-a treia, de prejudiciile cauzate mediului, în toate cazurile
provocate de poluan i, activit i d un toare, accidente ecologice sau
fenomene naturale periculoase, O.U.G. nr.195/2005 utilizând expresia
„prejudiciul adus mediului” vizeaz numai aceast din urm categorie. În
în elesul aceleia i reglement ri-cadru, poluantul constituie orice substan ,
preparat sub form solid , lichid , gazoas sau sub form de vapori ori de
energie, radia ie electromagnetic , ionizant , termic , fonic sau vibra ii
care, introdus în mediu, modific echilibrul constituen ilor acestuia i al
organismelor vii i aduce daune bunurilor materiale. În privin a efectului,
este de observat c exigen a întrunirii cumulative a celor dou cerin e (de
afectare deopotriv a echilibrului constituen ilor mediului, al organismelor
vii i de a aduce daune bunurilor materiale) este excesiv , contravine
primului element al defini iei i anuleaz multe semnifica ii definitorii ale
no iunii.
Termenul de „activit i d un toare“ nu este definit, dar din
coroborarea sa cu cel de „deteriorare a mediului“ (precizat de lege) ar fi
vorba despre alterarea caracteristicilor fizico-chimice i structurale ale
componentelor naturale ale mediului, reducerea diversit ii i
productivit ii biologice a ecosistemelor naturale i antropizate, afectarea
echilibrului ecologic i a calit ii vie ii prin supraexploatarea resurselor,
gospod rirea i valorificarea lor deficitar , ca i prin amenajarea
teritoriului.

98
 Prin intermediul mediului, sunt astfel afectate interese colective i în
mod indirect, fapt pentru care repara ia nu putea fi asigurat corespunz tor
în condi iile dreptului clasic, ce presupunea lezarea unor interese
individuale, clar identificate.
A doua categorie o constituie prejudiciile cauzate mediului,
independent de lezarea direct a unui interes uman. În aceast situa ie,
mediul natural nu mai este numai „vectorul“ daunelor, ci chiar obiectul
acestora. În condi iile actualei reglement ri, numai acestea sunt supuse
regimului special de reparare.

1.2.2. R spunderea obiectiv , independent de culp

inând seama de riscurile tot mai mari pe care le prezint activit ile
umane pentru mediu, legea instituie pentru prejudiciu o r spundere „cu
caracter obiectiv, independent de culp ”.
În consecin , victima va trebui s dovedeasc numai existen a
prejudiciului i raportul de cauzalitate dintre fapt i pagub . Se elimin astfel
obstacolul probei culpei, deosebit de dificil în materie ecologic , datorit
investiga iilor pe care le presupun descoperirea i identificarea sursei precise a
daunelor, inclusiv o anumit cooperare a poluatorului.
În alt ordine de idei, întrucât dovada existen ei culpei devine inutil ,
pentru a se angaja r spunderea, de acum înainte, asigurarea calit ii
mediului nu mai apar ine categoriei obliga iilor de mijloc, ci devine una de
rezultat. Va interesa deci rezultatul final, protec ia i calitatea mediului, nu
numai diligen ele depuse pentru evitarea polu rii sau degrad rii mediului.

1.2.3. R spunderea solidar în caz de pluralitate a autorilor

Prin art. 95 alin. 1, din Ordonan a de urgen nr.195/2005 se introduce
în sistemul legislativ românesc cel de-al cincilea caz de solidaritate pasiv
legal în materie de obliga ii i spre deosebire de situa iile prev zute de art.
1003 din Codul civil, când „delictul sau cvasidelictul“ trebuie s fie imputabil
mai multor persoane; în cazul prejudiciului ecologic, coautorii s i r spund
solidar, independent de culp , obiectiv, în raport cu victima. Aceasta înseamn
c victima poate s se îndrepte împotriva oric ruia dintre autori spre repararea
total a pagubei, iar aceasta r mâne s se îndrepte împotriva celorlal i, între
care obliga ia devine decizibil .

99
 2. R SPUNDEREA CONTRAVEN IONAL ÎN MATERIE
DE MEDIU

2.1.Considera ii generale
În dreptul mediului se recurge adesea la r spunderea administrativ
(contraven ional ) pentru prevenirea sau combaterea nerespect rii
prescrip iilor legale în materie, date fiind avantajele pe care le prezint o
atare form de r spundere.
Astfel, procedura de constatare i aplicare a sanc iunilor
contraven ionale este mult mai rapid i mai supl în raport cu celelalte
proceduri judiciare, ceea ce este favorabil cerin elor de reparare cu
prioritate a prejudiciilor ecologice. În acela i context, m surile dispuse sunt
executorii, permi ând o interven ie urgent în cazul unor ac iuni cu impact
negativ deosebit asupra mediului, adoptarea unor m suri de securitate i
siguran etc. De asemenea, în privin a agen ilor abilita i s constate i/sau
s aplice sanc iunile contraven ionale, datorit particularit ilor domeniului,
este nevoie de o anumit specializare pentru aprecierea gravit ii faptelor, a
m surilor ce se impun adoptate, precum i pentru urm rirea i controlul
îndeplinirii acestora.
Din punct de vedere legal, contraven ia constituie fapta s vâr it cu
vinov ie, stabilit i sanc ionat prin lege, ordonan prin hot râre a
Guvernului sau, dup caz, prin hot râre a consiliului local al comunei,
ora ului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucure ti, a
consiliului jude ean ori a Consiliului General al Municipiului Bucure ti
(art. 1 alin 2 din Ordonan a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contraven iilor). În precizarea no iunii i precizarea din alin.1 al
respectivului articol conform c reia „Legea contraven ional ap r valorile
sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penal , care stabile te, imperfect,
apartenen a contraven ionalului la ilicitul penal. De remarcat c în legisla ia
din alte ri (cea francez , de exemplu) contraven iile sunt „infrac iuni
materiale”, în sensul c nu este necesar pentru a le caracteriza ca atare
stabilirea vinov iei, poluatorul fiind sanc ionat în mod automat, odat ce a
înc lcat prevederile legale aferente.
Potrivit reglement rii-cadru în vigoare, prin legi sau prin hot râri de
guvern se pot stabili i sanc iona contraven ii în toate domeniile de
activitate, iar prin hot râri ale autorit ilor administra iei publice locale sau
jude ene se stabilesc i se sanc ioneaz contraven ii în toate domeniile de
activitate în care acestora le sunt stabilite atribu ii prin lege, în m sura în
care în domeniile respective nu sunt stabilite contraven ii prin legi sau prin
hot râri ale guvernului. Consiliile locale ale sectoarelor municipiului
Bucure ti pot stabili i sanc iona contraven ii în urm toarele domenii:
salubritate; activitatea din pie e, cur enia i igienizarea acestora;
între inerea parcurilor i spa iilor verzi, a spa iilor i locurilor de joac

100
pentru copii; amenajarea i cur enia spa iilor din jurul blocurilor de
locuin e, precum i a terenurilor virane; între inerea bazelor i obiectivelor
sportive aflate în administrarea lor; între inerea str zilor i trotuarelor, a
colilor i altor institu ii de educa ie i cultur , între inerea cl dirilor,
împrejmuirilor i a altor construc ii; depozitarea i colectarea gunoaielor i
a resturilor menajere.
Consiliul General al Municipiului Bucure ti poate stabili i alte
domenii de activitate din competen a consiliilor locale ale sectoarelor, în
care acestea pot stabili i sanc iona contraven ii.
Hot rârile consiliilor locale sau jude ene ori, dup caz, ale
sectoarelor municipiului sunt nule de drept. Nulitatea se constat de
instan a de contencios administrativ competent , la cererea oric rei
persoane interesate.
A a cum rezult din defini ia de mai sus, este vorba despre o înc lcare
a reglement rilor juridice vizând protec ia mediului cu vinov ie, fiind
exclus r spunderea f r culp . Aici se impun câteva preciz ri. În primul
rând, întrucât contraven iile la regimul protec iei mediului vizeaz prin
excelen înc lc ri ale unor obliga ii legale privind ocrotirea i conservarea
naturii, simpla înfrângere a prevederilor acestora face s se nasc prezum ia
de culp .
De asemenea, fapta ilicit care constituie contraven ie poate consta
dintr-o ac iune sau inac iune legat indisolubil de o anumit atitudine
psihic a autorului s u fa de consecin ele lor negative; culpa poate fi
prezent sub toate formele ei.
Sanc iunile care se aplic faptelor considerate contraven ii sunt
principale i complementare. Sanc iunile contraven ionale principale sunt:
avertismentul, amenda contraven ional i prestarea unei activit i în
folosul comunit ii, iar cele complementare: a)confiscarea bunurilor
destinate, folosite sau rezultate din contraven ii; b)suspendarea sau
anularea, dup caz, a avizului, a acordului sau a autoriza iei de exercitare a
unei activit i; c)închiderea unit ii; d)blocarea contului bancar;
e)suspendarea activit ii agentului economic; f)retragerea licen ei sau a
avizului pentru anumite opera iuni ori pentru activit i de comer exterior,
temporar sau definitiv; g)desfiin area lucr rilor i aducerea terenului în
starea ini ial (art.5(3) din O.G. nr.2/2001).
Sanc iunea stabilit trebuie s fie propor ionat cu gradul de pericol
social al faptei; pentru una i aceia i contraven ie se poate aplica numai o
sanc iune contraven ional principal i una sau mai multe sanc iuni
complementare.
Persoana juridic r spunde contraven ional în cazurile i în condi iile
prev zute de actele normative prin care se stabilesc i se sanc ioneaz
contraven iile.

101
 Aplicarea sanc iunii amenzii contraven ionale se prescrie în termen de
6 luni de la data s vâr irii faptei.

2.2.Categorii de contraven ii

Noua reglementare-cadru în materie, Ordonan a de urgen a

Guvernului nr.195/2005 a p strat, în general, aceia i concep ie asupra
contraven iilor, cu unele ajust ri în privin a obiectului acestora i mai ales a
sanc iunilor pecuniare aplicabile (cuantumul amenzilor crescând
considerabil, diferen a între cele aplicate persoanelor fizice i ale
persoanelor juridice fiind de 6-8 ori mai mare). Dup criteriul cuantumului
amenzilor aplicabile, în art.96 din ordonan sunt prev zute trei categorii de
contraven ii. Astfel, din prima grup fac parte 27 de contraven i constând în
înc lc ri ale prevederilor legale precum: obliga iile persoanelor juridice de
a realiza sisteme de automonitorizare i de a raporta autorit ilor
competente rezultatele acesteia, precum i accidentele i incidentele care
pot conduce la pericole de accidente, de a ine eviden a strict a
substan elor i preparatelor periculoase, de a identifica i preveni riscurile
pe care acestea le pot prezenta pentru s n tatea popula iei i a mediului,
obliga ia persoanelor fizice i juridice autorizate de a aplica prin sisteme
proprii, programe de supraveghere a contamin rii radioactive a mediului,
de a men ine în stare de func ionare capacitatea de monitorizare a mediului
local, obliga ia proprietarilor de terenuri cu titlu sau f r titlu, de a men ine
perdelele forestiere i aliniamentele de protec ia .a. A doua categorie (cu
34 de contraven ii) cuprinde înc lc ri a unor prevederi legale de genul:
obliga iei persoanelor fizice de solicitare i ob inere a actelor de
reglementare, obliga iile autorit ilor administra iei publice locale privind
îmbun t irea microclimatului urban, de a informa publicul privind
riscurile generale de func ionare sau existen a obiectivelor cu risc pentru
mediu, obliga ia persoanelor fizice i persoanelor juridice de a asigura
m suri i dot ri speciale pentru izolarea i protec ia fonic a surselor
generatoare de zgomot i vibra i .a.
În sfâr it, cea dea treia categorie de contraven ii la regimul protec iei
mediului, considerate cele mai grave, cel pu in din perspectiva amenzilor
aplicabile cuprinde un num r de 15 înc lc ri ale legii, ca de exemplu:
obliga ia persoanelor fizice i juridice de a diminua, modifica sau înceta
activit ile generatoare de poluare la cererea motivat a autorit ilor
generatoare de poluare la cererea motivat a autorit ilor competente, de a
realiza în totalitate i la termen m surile impuse, în conformitate cu actele
de reglementare i prevederile legale, în urma inspec iilor de mediu,
obliga iile persoanelor fizice i juridice de a suporta costul pentru repararea
unui prejudiciu i de a înl tura urm rile produse de aceasta, restabilind

102
condi iile anterioare producerii prejudiciului, potrivit principiului
„poluatorul pl te te” .a.
Actuala reglementare-cadru nu mai stipuleaz actualizarea periodic
(anual ) a cuantumului amenzilor.
Ca expresie a principiului poluatorul-pl te te, unele acte normative,
precum Legea nr.24/2007 privind reglementarea i administrarea spa iilor
verzi din zonele urbane, prev d c , pe lâng aplicarea amenzii,
contravenien ii trebuie s repare prejudiciile aduse mediului prin s vâr irea
faptei contraven ionale. Astfel, potrivit art.24(1) din Legea nr.24/2007
prejudiciile cauzate spa iilor verzi se recupereaz pe baza hot rârii
judec tore ti definitive; în cazul deterior rii spa iilor verzi în urma
incendiilor, se stabile te compensarea nu numai a pagubei pricinuite
acestora, ci i a cheltuielilor suportate pentru stingerea incendiului i
cur area teritoriului de de eurilor provenite în urma acestuia i refacerea
zonei verzi (art.24(2); în situa ia polu rii chimice a spa iilor verzi, se
stabile te nu numai compensarea pagubei pricinuite spa iilor verzi, ci i a
cheltuielilor suportate pentru reecologizarea zonei i a lucr rilor pe termen
lung necesare pentru decontaminarea zonei, precum i a cheltuielilor
medicale evaluate în cazul afect rii popula iei (art.24 (3).

2.3.Subiectele r spunderii contraven ionale în materia protec iei

mediului
F r îndoial , caracterul de interes general al protec iei mediului i
conserv rii naturii face ca subiectul pasiv al r spunderii contraven ionale în
materie s fie, incontestabil, întreaga comunitate reprezentat formal-
juridic de c tre stat. Unele probleme ridic îns identificarea subiectului
activ, adic a entit ii asupra c reia se aplic sanc iunile contraven ionale.
Din acest punct de vedere, regula în materie este aceea c subiect al
r spunderii contraven ionale este persoana fizic responsabil de s vâr irea
contraven iei. Ca atare, este pasibil de aplicarea sanc iunii
contraven ionale, în condi iile legii, orice persoan fizic , indiferent de
cet enie ori reziden . Actuala reglementare general în materie l mure te
situa ia persoanei juridice ca subiect al contraven iei i stabile te câteva
reguli precise în acest sens. Astfel, persoana juridic r spunde
contraven ional în cazurile i în condi iile prev zute de actele normative
prin care se stabilesc i se sanc ioneaz contraven ii (art. 3 (2)); acestea
intr în vigoare în termen de 30 de zile de la data public rii sau, dup caz,
de la data aducerii lor la cuno tin public , potrivit legii, în afar de cazul
în care în cuprinsul acestora se prevede un termen mai lung. Anumite
sanc iuni complementare se aplic numai persoanelor juridice (închiderea
unit ii, suspendarea activit ii etc.). În materie de mediu apar ca subiecte
ale r spunderii contraven ionale al turi de persoane fizice i persoane
juridice în general i unele circumstan iate precum: autorit ile

103
administra iei publice locale, proprietarii i de in torii de terenuri cu titlu
sau f r titlu, persoane fizice i juridice autorizate etc.

2.4.Cauze care înl tur r spunderea contraven ional

Potrivit art. 11 (1) din Ordonan a de Guvern nr. 2/2001, caracterul
contraven ional al faptei este înl turat în cazul legitimei ap r ri, st rii de
necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, în cazul
iresponsabilit ii, be iei involuntare complete, erorii de fapt, precum i
infirmit ii, dac are leg tur cu fapta s vâr it , i starea de minoritate
(copilul sub 14 ani). Pentru contraven iile s vâr ite de minorii care au
împlinit 14 ani minimul i maximul amenzii stabilite în actul normativ
pentru fapta s vâr it se reduc la jum tate. De asemenea minorul care nu a
împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sanc ionat cu prestarea unei activit i în
folosul comunit ii.
Cauzele care înl tur caracterul contraven ional al faptei se constat
numai de c tre instan ele de judecat .
„Decontraven ionalizarea“ opereaz i ea ca o cauz de impunitate, în
sensul c , dac printr-un act normativ fapta nu mai este considerat
contraven ie, ea nu se mai sanc ioneaz , chiar dac a fost s vâr it înainte
de data intr rii în vigoare a noului act normativ, în aplicarea principiului
constitu ional potrivit c ruia legea dispune numai pentru viitor, cu excep ia
legii penale sau contraven ionale mai favorabile (art.15(2) din Constitu ie.
În privin a prescrip iei, aplicarea sanc iunii amenzii contraven ionale
se prescrie în termen de ase luni de la data s vâr irii faptei; în cazul
contraven iilor continue (adic în situa ia în care înc lcarea obliga iei legale
dureaz ), termenul curge de la data constat rii faptei. Executarea amenzii
contraven ionale se prescrie dac procesul-verbal de constatare a
contraven iei nu a fost comunicat contraven ional în termen de o lun de la
data aplic rii sanc iunii sau în termen de doi ani de la data aplic rii. În
sfâr it, executarea sanc iunii închisorii contraven ionale se prescrie în
termen de un an de la data r mânerii irevocabile a hot rârii judec tore ti,
dac contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activit i în folosul
comunit ii.

2.5.Procedura contraven ional

Indiferent de natura conferit (civil , administrativ , specific
contraven ional ), procedura contraven ional presupune ca etape
constatarea contraven iei, aplicarea sanc iunii i c ile de atac împotriva
actelor de sanc ionare a contraven iilor.
În privin a primelor dou aspecte, constatarea contraven iilor i
aplicarea sanc iunii (amenzii) se fac de c tre comisari i persoane

104
împuternicite din cadrul G rzii Na ionale de Mediu i Administra iei
Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii”, autorit ile administra iei publice
locale i personalul împuternicit al acestora, Comisia Na ional pentru
Controlul Activit ilor Nucleare, Ministerul Ap r rii Na ionale i
Ministerul Administra iei i Internelor prin personalul împuternicit, în
domeniile lor de activitate, conforme atribu iilor stabilite prin lege, precum
i de personalul structurilor de administrare i custozii ariilor naturale
protejate, numai pe teritoriul ariei naturale protejate (art.97).
Hot rârea judec toreasc prin care s-a solu ionat plângerea poate fi
atacat cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cu particularitatea c
motivarea acestuia nu este obligatorie, aceasta putând fi sus inut i oral în
fa a instan ei. Recursul suspend executarea hot rârii.

3. R SPUNDEREA PENAL IN MATERIE DE MEDIU

3.1. Situa ia din dreptul românesc

Situa ia regimului r spunderii penale de mediu în dreptul românesc

este marcat de o multitudine de factori de ordin istoric, conjunctural i de
perspectiva integr rii României în uniunea European .
Astfel, primele „infrac iuni de mediu” au fost inserate în prima lege-
cadru privind protec ia mediului (nr.9/1973) cu toate limitele aferente
timpului (obiective de natur socio-politic ), treptat fiind particularizate în
legisla ia specific . Nu putem ignora în acest context faptul c legisla ia de
mediu a acreditat astfel pentru prima dat r spunderea contraven ional
(penal ) a persoanei juridice în dreptul român, pentru atingerile aduse
mediului, evident cu limitele de rigoare. Aceast practic s-a p strat pân
ast zi când, cel de-al treilea act normativ-cadru în domeniu, ordonan a de
urgen nr.195/2005 (legea nr.265/2006) a p strat acela i sistem de
r spundere penal în materie, cu o serie de ajust ri impuse de evolu ia
dreptului comparat, a doctrinei i a jurispruden ei aferente.
În prezent regimul juridic general al infrac iunilor ecologice este
confuz i, în unele privin e, chiar contradictoriu. Într-adev r, în contextul
procesului de modernizare a legisla iei penale i de armonizare a
reglement rilor de mediu cu exigen ele comunitare, ca o m sur pozitiv
noul Cod penal (Legea nr.301/2004) a preluat (de i nu a inspirat, pe
con inut) din legea-cadru sediul principal al acestei categorii de infrac iuni,
prev zând capitolul V intitulat „Crime i delicte contra mediului”, în titlul
VIII „Crime i delicte de pericol public” al P r ii speciale. A a cum rezult
din chiar denumirea capitolului, unele infrac iuni de mediu au fost

105
considerate crime, ca expresie a gradului ridicat de pericol social
recunoscut astfel.
Optându-se pentru o abordare sectorial , au fost prev zute crime i
delicte privind înc lcarea regulilor privind protec ia atmosferei (art-395),
înc lcarea regulilor privind protec ia apei (art.396), înc lcarea regulilor de
gospod rire a apelor (art.397), înc lcarea regulilor privind utilizarea apei
potabile (art.398), distrugerea lucr rilor de protec ie a apelor (art.399),
înc lcarea regulilor privind protec ia fondului forestier (art.401), poluarea
fonic (art.402), poluarea accidental (art.403). Ca o particularitate,
persoana juridic se sanc ioneaz pentru infrac iunile contra mediului.
Totu i, actul normativ nu a reu it s ofere un cadru general adecvat
domeniului, s creeze o infrac iune ecologic tip, pe baza c rora s se
configureze întregul edificiu penal de protec ie a mediului.
În plus, amânarea, practic sine die, a intr rii în vigoare a Legii
nr.301/2004 face s r mân la faza de tentativ , ridicarea ilicitului penal
ecologic la nivelul codului penal, sediul principal al infrac iunilor ecologice
r mânând astfel reglementarea-cadru în materie, respectiv O.U.G.
nr.195/2005.
Astfel, în art.98 din actul normativ în cauz sunt prev zute 25
infrac iuni tip i patru agravante, grupate în func ie de pedepsele stabilite în
patru categorii i forme agravante; în marea lor majoritate faptele stabilite
sunt incriminate „dac au fost de natur s pun în pericol via a ori
s n tatea uman , animal sau vegetal ”. Formele agravante ale unora dintre
acestea (cele prev zute la alin.3 i 4 ale art.98 din O.U.G. nr.195/2005)
intervin în situa ia când infrac iunile au pus în pericol s n tatea sau
integritatea corporal a unui num r mare de persoane, au avut vreuna din
urm rile prev zute în art.182 din Codul penal ori au cauzat o pagub
material important , sau în cazul când s-a produs moartea uneia sau mai
multor persoane ori pagube importante economiei na ionale; în aceste
cazuri tentativa se pedepse te (art.98 alin.6).
Sub raportul manierei de incriminare, în unele situa ii persist
dependen a administrativ , precum infrac iunile de continuare a activit ii
dup suspendarea acordului de mediu sau autoriza iei/autoriza iei integrate
de mediu (art.98 alin.2, pct.6), continuarea activit ii dup dispunerea
încet rii acesteia (art.98 alin.4, pct.1); incriminarea depinde de respectarea
normelor tehnice instituite (infrac iunea de producere de zgomote peste
limite admise (art.98 alin.2 pct.4) sau de cea a restric iilor sau interdic iilor
stipulate de lege /precum cele pentru protec ia apei i a atmosferei (art.98
alin.2, pct.1) ori vizând vânatul i pescuitul unor specii protejate (art.98
alin.2 pct.5). Se întâlnesc i infrac iuni ecologice propriu-zise, ca poluarea
prin evacuare, cu tiin , în ap , în atmosfer sau pe sol a unor de euri sau
substan e periculoase (art.98 alin.2 pct.1), arderea miri tinilor, stufului,

106
tuf ri urilor i vegeta iei ierboase din ariile protejate i de pe terenurile
supuse refacerii ecologice /art.98 alin.1, pct.1) .a.

3.2. Aspecte procesuale. Potrivit art.99(1) din OUG nr.195/2005

constatarea i cercetarea infrac iunilor prev zute de acest act normativ se
fac din oficiu de c tre organele de urm rire penal , conform competen elor
legale. Ca o particularitate, în cazul descoperirii i stabilirii s vâr irilor lor
de c tre comisarii G rzii Na ionale de Mediu, Comisiei Na ionale pentru
Controlul Activit ilor Nucleare, jandarmi i personalul împuternicit din
cadrul Ministerului Ap r rii Na ionale, faptul se aduce de îndat la
cuno tin a organului de urm rire penal competent potrivit legii de
procedur penal (art.99(2).

107
 PARTEA SPECIAL

Capitolul XI
CONSERVAREA BIODIVERSIT II. REGIMUL ARIILOR
PROTEJATE I AL MONUMENTELOR NATURII

Situat în centrul geografic al Europei, România cuprinde cinci din

cele 10 regiuni biogeografice recunoscute oficial în UE: alpin ,
continental , panonic , pontic i stepa, ultimile dou fiind prezente doar în
ara noastr , de inând astfel cea mai mare diversitate biogeografic în
compara ie cu celelalte ri comunitare.
Biodiversitatea biogeografic este datorat , în principal, procentului
ridicat (de 47%) de ecosisteme naturale i seminaturale. P durile reprezint
o component fundamental a sa, acestea ad postind 60% din efectivele
popula iilor de urs din Europa i 40% din cele de lup. De asemenea s-au
identificat 783 tipuri de habitate din care 758 sunt habitate terestre, ceea ce
explic diversitatea faunei i florei. Principalele amenin ri la adresa
biodiversit ii României constau în pierderi de habitate i fragmentarea
acestora din cauza urbaniz rii, dezvolt rii infrastructurii i exploat rii
resurselor naturale, supraexploatarea ecosistemelor i speciilor, pierderea
de zone umede în lungul Dun rii, poluarea, turismul necontrolat, comer ul
cu specii rare i amenin toare .a.

1.Regimul general al conserv rii biodiversit ii.

Capitolul VIII: Conservarea biodiversit ii i arii naturale protejate
(art.49-59) al Ordonan ei de urgen nr.195/2005 stabile te regimul juridic
general al acestor dou componente majore ale protej rii naturii, care
cuprinde reglement ri privind ariile naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale, a florei i faunei s lbatice. Conservarea i utilizarea
durabil a patrimoniului natural sunt considerate „obiectiv de interes public
major” i component fundamental a strategiei na ionale pentru
dezvoltarea durabil (art.1-O.U.G. nr.236/2000).
Reglement rile legale utilizeaz i definesc, în acest context, trei
no iuni principale, cu importante semnifica ii juridice. Astfel, elementul
central îl constituie în acest domeniu conceptul de mediu natural în eles ca
ansamblul componentelor, structurilor i proceselor fizico-geografice,
biologice i biocenotice naturale, terestre i acvatice, având calitatea
intrinsec de p str tor al vie ii i generator de resurse necesare acesteia,
urmat într-un alt context de cel de patrimoniu natural ca ansamblul
componentelor i structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice i
biocenotice ale mediului natural a c ror importan i valoare ecologic ,

108
economic , tiin ific , biogen , sanogen , peisagistic , recreativ i
cultural-istoric au o semnifica ie relevant sub aspectul conserv rii
diversit ii biologice floristice i faunistice, al integrit ii func ionale a
ecosistemelor, conserv rii patrimoniului genetic, vegetal i animal, precum
i pentru satisfacerea cerin elor de via , bun stare, cultur i civiliza ie ale
genera iilor prezente i viitoare, iar categoria general de „bun-mediu” este
particularizat prin bun al patrimoniului natural considerat o
component a patrimoniului natural care necesit un regim special de
ocrotire, conservare i utilizare durabil în beneficiul genera iilor prezente
i viitoare.
Printre regulile constitutive ale acestui regim se num r :
- obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului
la proiectarea lucr rilor care pot modifica cadrul natural al unei arii
protejate, urmat de avansarea solu iilor tehnice de men inere a zonelor de
habitat natural, de conservare a func iilor ecosistemelor i de protec ie a
speciilor s lbatice de flor i faun , inclusiv a celor migratoare, cu
respectarea alternativei i a condi iilor impuse prin acordul de mediu,
precum i automonitorizarea pân la îndeplinirea acestora (art.49(5);
- obliga ia de in torilor, cu orice titlu, de suprafe e terestre i
acvatice supuse refacerii ecologice sau aflate într-o arie natural protejat
de a aplica i/sau respecta m surile stabilite de autoritatea competent
pentru protec ia mediului;
- scutirea de plat a impozitului pe teren (acordat pe baza unei
confirm ri emise de structura de administrare a ariei naturale protejate sau
de autoritatea competent pentru protec ia mediului) a proprietarilor de
terenuri extravilane situate în arii naturale supuse unor restric ii de utilizare
(art.50);
- interzicerea introducerii pe teritoriul rii, cu excep ia cazurilor
prev zute de lege, de culturi de microorganisme, a exemplarelor de plante
i animale s lbatice vii, f r acordul pentru import al speciilor non-CITES
sau, respectiv, permisului CITES pentru celelalte specii;
- realizarea exportului speciilor de plante i animale din flora i fauna
s lbatic pe baza acordului pentru export al speciilor non-CITES i,
respectiv, permisului CITES, pentru celelalte specii;
- posibiliteatea organiz rii i desf ur rii activit ilor de recoltare,
capturare i/sau de achizi ie i comercializare pe pia a intern a plantelor i
animalelor din flora i fauna s lbatic , terestr i acvatic , sau a unor p r i
ori produse ale acestora, în stare vie, proasp t ori semiprelucrat , numai de
persoane fizice sau juridice autorizate de autorit ile publice jude ene
pentru protec ia mediului (art.53).

2. Regimul ariilor protejate

109
 Printre modalit ile frecvent utilizate în vederea protec iei i
conserv rii naturii un loc central îl ocup constituirea de arii protejate i
declararea de monumente ale naturii.

2.1. Regimul juridic al ariilor protejate i monumentelor naturii în

România

În prezent, regimul juridic general al ariilor protejate este stabilit în

capitolul VIII: Conservarea biodiversit ii i arii naturale protejate (art.49-
54), prin Ordonan a de urgen nr.236 din 24 noiembrie 2000 privind
regimul ariilor protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei i faunei
s lbatice (aprobat cu modific ri prin Legea nr.462/2001) modificat i
completat prin Legea nr.345 din 19 iulie 2006 i alte reglement ri
subsecvente.

2.2. Regimul juridic special al ariilor naturale protejate

Reglement rile legale în vigoare stabilesc o serie de reguli generale,
categorii de arii protejate, procedura de instituire i regimul juridic aplicabil
acestora.

2.2.1. Reguli generale. Categorii de arii naturale protejate

Potrivit at.52 din O.U.G. nr.195/2005 în ariile naturale protejate sunt
interzise: desf urarea programelor, proiectelor i activit ilor care
contravin planurilor de management sau regulamentelor ariilor naturale
protejate, schimbarea destina iei terenurilor, p unatul i amplasarea de
stâne i locuri de târlire, activit i comerciale de tip comer ambulant, f r
aprobarea structurilor de administrare.
De asemenea, pe teritoriul ariilor naturale protejate, pe lâng
interdic iile prev zute în planurile de management i regulamente, sunt
oprite: a)distrugerea sau degradarea panourilor informative i indicatoare,
construc iile, împrejmuirile, barierele, pl cile, stâlpii, semnele de marcaj
sau orice alte amenaj ri aflate în inventarul ariilor naturale protejate;
b)aprinderea i folosirea focului deschis, în afara vetrelor special amenajate
i semnalizate în acest scop de c tre administratorii sau custozii ariilor
naturale protejate; c)abandonarea de eurilor în afara locurilor special
amenajate i semnalizate pentru colectare daca exist ; d)accesul cu
mijloace motorizate care utilizeaz carburan i fosili pe suprafa a ariilor

110
naturale protejate, în scopul practic rii de sporturi, în afara drumurilor
permise accesului public i a terenurilor special amenajate; e)exploatarea
oric ror resurse minerale neregenerabile din parcurile na ionale, rezerva iile
naturale, rezerva iile tiin ifice, monumentele naturii i din zonele de
conservare special ale parcurilor naturale. în parcurile naturale în afara
zonelor de conservare special , exploatarea oric ror resurse minerale
neregenerabile este permis numai daca acest lucru este prev zut în mod
explicit în planurile de management i regulamentele acestora.
Pentru realizarea m surilor speciale de ocrotire i conservare in situ a
bunurilor patrimoniului natural, legisla ia româneasc prevede categorii,
diferen iate prin regimul juridic – de ocrotire, conservare i utilizare – în
raport cu nivelul de stabilire: a) categorii stabilite la nivel na ional:
rezerva ii tiin ifice, parcuri na ionale, monumente ale naturii, rezerva ii
naturale i parcuri naturale; b) categorii stabilite prin reglement ri
interna ionale: situri naturale ale patrimoniului natural universal, zone
umede de importan interna ional , rezerva ii ale biosferei, arii speciale de
conservare, arii de protec ie special avifaunistic . În privin a celei de-a
doua categorii, acestea sunt supuse unui regim juridic mixt, format, pe de o
parte, din reglement ri interna ionale de tip clasic, ce reflect semnifica ia
mondial a obiectivului respectiv, iar pe alt parte, din legisla ia intern de
aplicare i particularizare a dispozi iilor interna ionale. Prima grup este
supus exclusiv reglement rilor na ionale.
Datorit mobilit ii deosebite în materie de categorisire i
caracterizare a ariilor protejate, Ordonan a de urgen nr. 236/2000 prevede
c aceste categorii se pot modifica i completa prin hot râre a guvernului,
la propunerea autorit ii publice centrale pentru protec ia mediului, cu
avizul prealabil al Academiei Române, luându-se în considerare
recomand rile organiza iilor interna ionale autorizate, precum i criteriile
pentru selectarea siturilor de importan comunitar .
Actul normativ-cadru stabile te urm toarele reguli generale:
− suprafe ele terestre i acvatice care la data intr rii sale în vigoare
(decembrie 2000) apar ineau domeniului public i care, prin
valoarea patrimoniului natural, geografic, floristic, faunistic,
forestier i de alt natur , necesitau instituirea regimului de
rezerva ie tiin ific , r mâneau în proprietate public i dobândeau
regimul de protec ie conform procedurii legale;
− obliga ia autorit ilor publice centrale i locale de a pune sub regim
provizoriu de ocrotire bunurile patrimoniului natural, pân la
îndeplinirea procedurilor legale de instituire a regimului de
protec ie i conservare;
− caracterul prioritar al instituirii regimului de arie natural protejat
i de zon de protec ie a bunurilor patrimoniului natural în raport
cu orice alte obiective, cu excep ia celor care privesc asigurarea

111
 securit ii na ionale, a securit ii, s n t ii oamenilor i animalelor
i prevenirea unor catastrofe naturale.
− stabilirea m rimii suprafe ei de teren ce se supune regimului
special de ocrotire, conservare i utilizare pe baz de studii de
fundamentare tiin ific ;
− instituirea regimului de protec ie indiferent de destina ia terenului
i de de in tor i obligativitatea respect rii acestuia.

2.2.2. Procedura de instituire a regimului de arie natural protejat

Aceasta presupune ar tarea actului normativ de stabilire, ini iativa
recunoa terii unei anumite categorii i unele reguli tehnice.
Astfel, în privin a primului aspect, instituirea regimului de arie
natural protejat se face: a) prin lege, pentru siturile naturale ale
patrimoniului natural universal i pentru rezerva iile biosferei; b) prin
hot râre a guvernului, pentru parcuri na ionale, parcuri naturale, zone
umede de importan interna ional , arii speciale de conservare, arii de
protec ie special avifaunistic , rezerva ii tiin ifice, monumente ale naturii,
rezerva ii naturale; c) prin hot râri ale consiliilor jude ene sau locale pentru
arii naturale situate pe suprafe e terestre sau acvatice care apar in
domeniului public de interes jude ean sau local, precum i pentru cele
situate pe suprafe ele aflate în proprietate privat . Dup cum se poate
observa, reglementarea în vigoare amestec în aceast privin dou criterii
de desemnare a rangului actului normativ de instituire a categoriei ariei de
protejare i regimului aplicabil aferent: categoria de conservare i protec ie
i regimul protej rii propriet ii (publice sau private).
Ini iativa (propunerile) de instituire a regimului de arie natural
protejat apar ine i ea în mod diferit: pentru cazurile care necesit
adoptarea de lege sau hot râre de guvern, competen a revine autorit ii
publice centrale pentru protec ia mediului, Academiei Române i
autorit ilor locale pentru protec ia mediului, altor autorit i publice, regii
autonome, companiilor i societ ilor na ionale care au în administrare
suprafe e terestre i acvatice din domeniul public de interes na ional,
pre edin ilor consiliilor jude ene sau primarilor, forurilor de tiin , cultur
i înv mânt, ONG i persoanelor fizice; în situa ia celor instituite prin
hot râri ale comisiilor jude ene sau locale, aceasta apar ine pre edin ilor
consiliilor jude ene sau primarilor, autorit ilor teritoriale pentru protec ia
mediului, institu iilor de înv mânt sau tiin ifice locale, i muzeelor,
ONG locale i persoanelor fizice, proprietarilor de terenuri.
Zonele i siturile naturale care întrunesc criteriile de sit al
patrimoniului natural universal, zon umed de importan interna ional ,
rezerva ie a biosferei, arie special de conservare i arie de protec ie

112
special avifaunistic dobândesc acest regim conform procedurii stabilite
prin ordonan , sub rezerva recunoa terii lor de c tre organismele
interna ionale autorizate (art. 8(4)).
În situa iile care impun luarea de urgen a m surilor de protec ie i
conservare ce se impun, se poate institui regimul de arie protejat cu
caracter provizoriu, în baza documenta iei avizate de c tre Academia
Român , prin ordin al conducerii autorit ii publice centrale pentru
protec ia mediului, pân la declararea conform procedurii legale.
Ca regul general , în modul de constituire i de administrare a ariilor
protejate trebuie s se ia în considerare interesele comunit ilor locale,
facilitându-se participarea localnicilor la aplicarea m surilor de protec ie,
conservare i utilizare durabil a resurselor naturale, încurajându-se
men inerea practicilor i cuno tin elor tradi ionale locale în valorificarea
acestor resurse, în beneficiul comunit ilor locale (art. 10).
Documenta ia necesar în vederea instituirii regimului special de arie
natural protejat trebuie s cuprind :
a) studiul de fundamentare tiin ific ;
b) harta topografic , cu limitele ariei naturale protejate;
c) suprafa a i situa ia juridic a terenurilor, cu precizarea
proprietarilor acestora;
d) avizul Academiei Române (art. 11).
Pân la finalizarea procedurilor de instituire a regimului de protec ie a
ariilor naturale protejate, de in torii bunurilor cu valoare de patrimoniu
natural, indiferent de destina ia terenurilor, sunt inu i s aplice i s
respecte m surile de ocrotire, conservare i utilizare stabilite de c tre
autorit ile pentru protec ia mediului, în condi iile prezentei ordonan e de
urgen .

2.2.3. Alte reguli

Ariile naturale protejate i zonele de protec ie trebuie eviden iate în
mod obligatoriu în planurile na ionale, zonale i locale de amenajare a
teritoriului i de urbanism.
În perimetrele ariilor naturale protejate i în vecin tatea acestora,
precum i a altor bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special
de protec ie i conservare este interzis orice lucrare sau activitate
susceptibil s genereze un impact negativ asupra acestora. Autorizarea
activit ilor în perimetrul ariilor naturale protejate i în vecin tatea acestora
se face cu ajutorul structurilor administrative ale ariei naturale protejate.
În sfâr it, sunt ocrotite i se conserv totodat în regim de protec ie
coridoarele ecologice instituite de c tre autoritatea public central pentru
protec ia mediului, cu ajutorul consiliului jude ean i al Academiei

113
Române, fiind interzise orice lucrare i ac iune care le afecteaz
integritatea.

2.2.4. Administrarea re elei de arii naturale protejate

Ansamblul ariilor protejate instituite conform legii, constituirea
na ional de arii naturale protejate, coordonarea i managementul lor
sunt în responsabilitatea autorit ii publice centrale pentru protec ia
mediului, a Academiei Române i a Comitetului Na ional „Om-
Biosfer “, conform atribu iilor specifice.
Modalit ile de administrare a ariilor naturale protejate i a altor
bunuri ale patrimoniului natural puse sub regim special de protec ie i
conservare sunt stabilite avându-se în vedere:
a)categoria ariei naturale protejate;
b)întinderea ariei naturale protejate;
c)posibilit ile de asigurare a resurselor financiare suplimentare
pentru asigurarea unei func ion ri corespunz toare a administra iei.
Administrarea ariilor naturale protejate i a celorlalte bunuri ale
patrimoniului natural puse sub regim special de protec ie i conservare se
poate face prin:
a)structuri de administrare special constituite subordonate direct
Agen iei Na ionale pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea
Biodiversit ii;
b) structuri de administrare special constituite în subordinea unor
regii autonome, companii i societ i na ionale i comerciale, autorit i ale
administra iei publice locale, servicii descentralizate ale administra iei
publice centrale, institu ii tiin ifice, de cercetare i de înv mânt din
sectorul public i privat, muzee, organiza ii neguvernamentale, constituite
potrivit legii;
c)persoane fizice cu calitatea de custode.

Structurile de administrare special constituite se asigur , în mod

obligatoriu, pentru rezerva iile biosferei, parc na ional i parc natural.
Pentru una sau mai multe situri naturale ale patrimoniului universal,
arii speciale de conservare, arii de protec ie special , ari faunistic i zone
umede de importan interna ional se asigur structuri de administrare
special constituite.
Aceste structuri sunt reprezentate, în condi iile legii, prin:
a)administra ii proprii, cu personal calificat, special angajat, care
asigur administrarea ariilor naturale protejate, potrivit planurilor de
management i regulamentelor de organizare i func ionare;

114
 b)consilii consultative de administrare, organizate pe lâng
administra iile proprii, alc tuite din reprezentan i ai institu iilor,
organiza iilor economice, autorit ilor i comunit ilor locale care de in cu
orice titlu suprafe e în perimetrul ariei naturale respective i care sunt
implicate i interesate în aplicarea m surilor de protec ie, conservare i
dezvoltare durabil a zonei.
Administra iile proprii, cu personal calificat, special angajat se
numesc:
a)de Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea
Biodiversit ii, în cazurile în care acestea îi sunt direct subordinate;
b)de organiza iile c rora li se atribuie dreptul de a administra o arie
natural protejat i care consimt s asigure din surse proprii la asigurarea
mijloacelor financiare i/sau tehnice, necesare pentru buna administrare,
potrivit planului de management.
Consiliile consultative de administrare se organizeaz la propunerea
administra iei ariei protejate, cu aprobarea Agen iei Na ionale pentru Arii
Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii.
Structurile de administrare special constituite pentru administrarea
ariilor naturale protejate vor fi îndrumate i supravegheate de un consiliu
tiin ific.
Componen a consiliilor tiin ifice se propune de administra ia ariilor
naturale protejate, cu avizul Academiei Române i se aprob de Agen ia
Na ional pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii.
Consiliile tiin ifice evalueaz modul în care sunt aplicate m surile
prev zute în planurile de management i prezint , anual sau ori de câte ori
este necesar, Academiei Române i autorit ii centrale pentru protec ia
mediului rapoarte cuprinzând constat ri, propuneri i recomand ri.
Evaluarea managementului ariilor naturale protejate cu structuri de
administrare special constituite se face cel pu in o dat pe an, pe baza
rapoartelor consiliilor tiin ifice, de c tre Agen ia Na ional pentru Ari
Naturale i protejate i Conservarea Biodiversit ii i de Academia
Român .
Consiliile tiin ifice ale parcurilor na ionale i naturale analizeaz , în
vederea aviz rii, solicit rile de desf urare a oric ror activit i susceptibile
s aib impact negativ asupra ariei naturale protejate, precum i orice studii
privind activit i i dezvolt ri ce ar urma s se desf oare pe suprafa a sau
imediata vecin tate a ariilor naturale protejate.
În cazul în care pentru o investi ie de interes na ional cu poten ial
impact negativ asupra unei arii naturale protejate nu exist solu ii
alternative, iar planul sau proiectul trebuie realizat pentru un obiectiv de
interes public major, inclusiv cu caracter social sau economic, statul va
asigura m suri de compensare a teritoriului, astfel încât s se protejeze
integritatea re elei de arii protejate. Acolo unde aria natural protejat de

115
interes comunitar are tipuri de habitate i/sau specii prioritare, planul sau
proiectul trebuie s fie de interes major din punct de vedere al beneficiilor
de mediu sau alte motiva ii imperative de interes public major.
Consiliile tiin ifice ale parcurilor na ionale i naturale amalizeaz , în
vederea aviz rii, solicit rile de desf urare a oric ror activit i susceptibile
s aib impact negativ asupra ariei naturale protejate, precum i orice studii
privind activit i i dezvolt ri ce ar urma s se desf oare pe suprafa a sau
în imediate vecin tate a ariilor naturale protejate.
În cazurile rezerva iilor tiin ifice, rezerva iilor naturale,
monumentelor naturii i ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural
supuse unui regim special de protec ie, care nu sunt cuprinse în perimetrele
rezerva iilor biosferei, ale parcurilor na ionale i parcurilor naturale, ariilor
speciale de conservare, ariilor de protec ie special avifaunistic ,
administrarea se poate asigura prin una dintre modalit ile prev zute de
lege, pe baz de conven ii încheiate, dup caz, cu autoritatea central pentru
protec ia mediului.
În situa iile în care în aceea i zon exist arii naturale protejate i alte
bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protec ie, dar
pentru care nu se constituie structuri de administrare speciale sau nu s-a dat
spre administrare unor custozi administrarea lor, se poate asigura de c tre
un singur organ de administrare, în coordonarea direct a autorit ii publice
teritoriale a protec iei mediului, cu aprobarea Agen iei Na ionale pentru
Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodiversit ii.
Planurile de management i regulamentele ariilor naturale protejate
care reglementeaz desf urarea tuturor activit ilor din aria natural
protejat se elaboreaz de administratorii ariilor naturale protejate i se
aprob de Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea
Biodiversit ii cu avizul Academiei Române.
Pân la aprobarea planurilor de management administratorii ariilor
naturale protejate se asigur în baza ordinului emis de autoritatea public
central pentru protec ia mediului.
M surile de management al ariilor naturale protejate se elaboreaz
astfel încât s in cont de exigen ele economice, sociale i culturale,
precum i de particularit ile regionale i locale ale zonei.
Reglementarea con inutului planurilor de management se va face
prin acte normative specifice.
Modificarea planurilor de management se poate face de
administratorii sau custozii ariilor naturale protejate, cu avizul consiliului
tiin ific i ac Academiei Române, precum i cu aprobarea Agen iei
Na ionale pentru Arii Naturale Protejate i Conservarea Biodoversit ii.
Respectarea planurilor de management i a regulamentelor este
obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, precum i
pentru persoanele fizice i juridice care de in sau administreaz terenuri i

116
alte bunuri i/sau care desf oar activit i în perimetrul i în vecin tatea
ariei naturale protejate.
Planurile de amenajare a teritoriului, cele de dezvoltare local i
na ional , precum i orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor
naturale din aria natural protejat i din vecin tatea acesteia vor fi
armonizate cu prevederile planului de management. Prevederile oric ror
planuri de dezvoltare, cu excep ia situa iilor specifice sunt prioritare fa de
prevederile oric ror planuri de dezvoltare, cu excep ia situa iilor specificate
de lege.
Autorit ile locale i na ionale cu competen e i responsabilit i în
reglementarea activit ilor din zona ariilor naturale protejate sunt obligate
s instituie, de comun acord cu structurile de administrare a ariilor naturale
protejate i, dup caz, cu Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate
i Conservarea Biodoversit ii, m suri speciale pentru conservarea sau
utilizarea durabil a resurselor naturale din ariile naturale protejate i din
vecin tatea acestora, conform prevederilor planurilor de management.
(art.19).
Zonarea intern a ariilor naturale protejate se face prin planul de
management, prin definirea i delimitarea zonelor de conservare special , a
zonelor cu protec ia strict echivalente rezerva iilor tiin ifice, a zonelor de
interes special din punctul de vedere al biodiversit ii, zonelor de
dezvoltare durabil a activit ilor umane i a zonelor de dezvoltare turistic ,
conform obiectivelor specifice fiec rei arii naturale protejate.
Zonele de conservare special cuprind cele mai valoroase elemente
ale patrimoniului naturale din interiorul parcurilor na ionale i parcurilor
naturale i sunt asimilabile integral sau pot include rezerva i tiin ifice,
rezerva ii naturale, inclusiv de tip peisagistic, monumente ale naturii, arii
speciale de conservare, arii de protec ie special avifaunistic , zone
protejate pentru monumentele istorice de valoare na ional excep ional ,
dup caz.
Zone cu protec ie strict – zonele din arii naturale protejate, în care se
interzice desf urarea oric ror activit i umane, cu excep ia activit ilor de
cercetare, educa ie i formele de turism definite în planurile de
management.
Zone de interes special din punctul de vedere al biodiversit ii –
zonele din rezerva ii ale biosferei, parcuri na ionale, parcuri naturale, arii
speciale de protec ie special avifaunistic i arii de conservare special în
care se impun m suri speciale pentru conservarea unor habitate i/sau
specii.
Zone de dezvoltare durabil a activit ilor umane – zonele în care se
permit activit i de investi ii/dezvoltare, dar cu respectarea principiului de
utilizare durabil a resurselor naturale i de prevenire a oric ror efecte
negative asupra biodiversit ii.

117
 Zone de dezvoltare turistic – zonele în care se permite dezvoltarea
de activit i turistice care presupun investi ii speciale.
Prin O.U.G. nr.195/2005 (art.51 alin.5), pentru administrarea
parcurilor na ionale, parcurilor naturale, a siturilor de interes comunitar i a
ariilor de protec ie special avifaunistice a c ror suprafa este mai mare de
4000 ha, s-a înfiin at Agen ia Na ional pentru Arii Naturale Protejate i
Conservarea Biodiversit ii, institu ie public , în subordinea autorit ii
publice centrale pentru protec ia mediului, finan at din venituri proprii i
subven ii acordate de la bugetul de stat, care are în subordine i/sau
coordonare structuri de administrare special constituite, cu personalitate
juridic .

2.2.5. Controlul i regimul sanc ionator

Reglementarea legal stabile te un regim special în privin a
controlului asupra respect rii cerin elor legale în materie, în sensul c
acesta este organizat de c tre autoritatea public pentru protec ia mediului
i este exercitat prin persoane special împuternicite din cadrul:
a) aparatului central al acesteia, cu atribu ii de control pe întregul
teritoriu al rii;
b) autorit ilor jude ene de protec ie a mediului, cu atribu ii de control
pe teritoriul unit ilor administrativ-teritoriale în care acestea
func ioneaz ;
c) personalului administra iilor sau administratorii i custozii ariilor
naturale protejate;
d) inspectoratelor silvice i oficiilor cinegetice teritoriale, cu atribu ii
de control pe teritoriul lor de competen .

Controlul asupra respect rii prevederilor prezentei ordonan e de

urgen referitoare la ariile naturale protejate, declarate prin hot râri ale
consiliilor jude ene sau locale se exercit i de c tre personalul special
împuternicit al acestora.
Înc lcarea dispozi iilor ordonan ei de urgen atrage „r spunderea
civil , material , contraven ional sau, dup caz, penal . Ca o
particularitate, constatarea faptelor ce constituie contraven ii i aplicarea
sanc iunilor se fac de c tre persoanele împuternicite în acest scop de c tre
autoritatea public central pentru protec ia mediului, respectiv de c tre
membrii Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei
Române, personalul inspectoratelor teritoriale de protec ie a mediului, al
inspectoratelor silvice teritoriale, al oficiilor teritoriale cinegetice,
personalul administra iilor sau administratorii i custozii ariilor naturale
protejate, precum i de c tre ofi erii i subofi erii de poli ie, de c tre
persoanele împuternicite de administra ia public jude ean i local “.

118
 3. Regimul juridic de protec ie i conservare a Rezerva iei Biosferei
„Delta Dun rii“
Delta Dun rii este cea mai mare i mai pu in afectat zon umed a
Europei, constituind o regiune de importan interna ional 56.
Ea este în acela i timp deosebit de fragil , mediul deltaic fiind supus
în ultimele decenii unei degrad ri grave, ca urmare a supradezvolt rii
naviga iei, exploat rii nera ionale a resurselor piscicole, agriculturii i
opera iunilor de regularizare, polu rii sub diferite forme.
Într-o asemenea situa ie, în ultimii ani s-au adoptat o serie de m suri,
inclusiv legislative, vizând oprirea proceselor de degradare a
patrimoniului natural al deltei i reconstruc ia sa ecologic . Rezultatul
principal îl constituie, din acest punct de vedere, constituirea Rezerva iei
Biosferei „Delta Dun rii“, cu un statut juridic complex, menit s asigure
gestionarea corespunz toare i dezvoltarea durabil a resurselor naturale
ale zonei.

6.5.1. Evolu ia reglement rilor vizând protec ia i conservarea

Deltei Dun rii
Prin Decretul nr. 103 din 7 februarie 1990 au fost sistate lucr rile de
aplicare a programului de amenajare i exploatare integral a Deltei
Dun rii, a fost abrogat Decretul nr. 92/1983 i au fost oprite oricare alte
activit i care ar afecta mediul deltaic. Totodat , s-a prev zut elaborarea
unui studiu din care s rezulte m surile necesare pentru utilizarea
economic a teritoriului zonei, în condi ii de redresare i men inere a
echilibrului ecologic. Prin Decretul nr. 187 din 30 martie 1990, România a
aderat la Conven ia UNESCO adoptat la 16 noiembrie 1972, iar Delta
Dun rii a fost înscris pe lista patrimoniului mondial în decembrie 1991 i
a fost declarat rezerva ie a biosferei.
Reflectând asemenea evolu ii, prin Hot rârea Guvernului nr. 983 din 29
august 1990 (privind organizarea i func ionarea Ministerului Mediului),
pentru îndrumarea i controlul întregii activit i tiin ifice, de turism i
agrement din delt s-a înfiin at Administra ia Rezerva iei „Delta Dun rii“,
institu ie cu personalitate juridic în subordinea Ministerului Mediului.

56
Delta Dun rii se întinde pe o suprafa de 550.000 ha (dintre care peste 400.000 ha în România, i
restul în Ucraina), constituind o important zon a biodiversit ii. Apele ei g zduiesc peste 75 de specii de
pe ti (inclusiv sturioni). Aici se g sesc forma iuni unice de stejari, crescute pe vechi plaje, care, împreun
cu stepele adiacente, ad postesc multe specii de plante i animale. Numeroase specii de p s ri pe cale de
dispari ie se mai întâlnesc înc în delt , precum: cormoranul pitic, gâsca cu piept ro u, pelicanii
dalma ieni etc.

119
 Un pas important în stabilirea noului regim de protec ie i conservare
a mediului deltaic l-au constituit aderarea României, prin Legea nr. 5 din 25
ianuarie 1991, la Conven ia asupra zonelor umede de importan
interna ional , în special ca habitat al p s rilor acvatice (încheiat la
Ramsar la 2 februarie 1971), i înscrierea Deltei Dun rii (în mai 1991) pe
lista aferent acestei conven ii57. Toate aceste reglement ri au stabilit un
ansamblu de reguli interna ionale aplicabile Deltei Dun rii, completate cu
prevederi legislative de ordin intern.

6.5.2. Reglement rile interna ionale privind protec ia i

conservarea Deltei Dun rii
Cele dou conven ii interna ionale (respectiv Conven ia UNESCO i
cea de la Ramsar) stabilesc un sistem general de protec ie la nivel na ional
i interna ional.

6.5.2.1. Protec ia Deltei Dun rii ca obiectiv al patrimoniului

mondial
Primul principiu consacrat de acest document interna ional deosebit de
important este acela al obliga iei tuturor statelor de a proteja bunurile
naturale i culturale excep ionale care, privite în mod colectiv, apar in
întregii umanit i i de a nu lua nici o m sur susceptibil de a prejudicia
direct ori indirect acest patrimoniu. Dispozi iile conven iei încearc o
conciliere cât mai bun posibil între principiile suveranit ii i integrit ii
teritoriale i necesitatea unei interven ii interna ionale. Astfel, pe de o parte,
se stabile te clar c guvernele na ionale sunt responsabile de protec ia
siturilor, patrimoniului mondial aflat sub jurisdic ia lor, iar pe de alt parte,
c acestea trebuie s coopereze în acest domeniu. Bunurile naturale care fac
parte din patrimoniul mondial r mân supuse legisla iei statului competent
teritorial în ce prive te proprietatea, în sensul c acestea vor continua s
apar in entit ilor publice, private ori particularilor.
Acest stat are competen a de a identifica i a delimita diferitele bunuri
care s fie înscrise pe lista patrimoniului natural mondial supus protec iei.
F când acest lucru în privin a Deltei Dun rii, statul român a subscris
obliga iilor de a adopta o politic general de a conferi acesteia o func ie în
via a colectiv i a integra preocup rile de protec ie a mediului în
programele de dezvoltare economico-social 58.

3
În plus, România a semnat la 5 iunie 1992 Conven ia asupra biodiversit ii, iar prin Legea nr. 13 din
11 martie 1993 a ratificat Conven ia privind conservarea vie ii s lbatice i habitatelor naturale din Europa,
adoptat la Berna la 19 septembrie 1979.
58
Pentru o prezentare general a celor dou conven ii a se vedea Al. Kiss, Ch.Beurier Droit international
de l’environnement, Ed. Pedone, Paris, 2004; Cristina Cameron, Caractéristiques positives et faiblesses
de la Convention du patrimoine naturel, în revista „Nature et ressources“, nr.3/1992, p. 18-21.

120
 M suri juridice, tiin ifice, tehnice, administrative i financiare i, în
special, existen a unor servicii speciale trebuie s asigure conservarea,
valorificarea i refacerea acestui patrimoniu (art. 5).
Statele trebuie s trimit periodic rapoarte asupra m surilor pe care le-
au întreprins în acest sens unui comitet special creat de conven ie (art. 29).
Pe de alt parte, comunitatea interna ional exercit o influen
efectiv , prin intermediul UNESCO, ca autoritate moral i de acordare de
asisten tehnic i financiar .
A a se face c documentul a instituit un sistem de cooperare
interna ional pentru a ajuta statele s race în eforturile lor de a asigura o
protec ie corespunz toare elementelor naturale reprezentative. În acest sens
a fost creat un comitet interguvernamental al patrimoniului mondial natural
i cultural care, pe baza criteriilor pe care le stabile te el însu i, dar cu
consim mântul statelor competente teritorial, întocme te o list a
patrimoniului mondial i o alta a patrimoniului mondial în pericol.
Tot comitetul este cel care studiaz i decide în privin a cererilor de
asisten interna ional pentru protec ia, conservarea, valorificarea ori
reanimarea elementelor acestui patrimoniu.
În ansamblul s u, Conven ia UNESCO consacr principiul conform
c ruia bunurile naturale care privesc întreaga omenire trebuie s fie
conservate în interesul umanit ii i un proces de asisten interna ional
trebuie s ajute statele aflate în nevoie, competente din punct de vedere
teritorial, i care sunt un fel de depozitar al bunurilor care fac parte din
patrimoniul universal. De altfel, trebuie subliniat faptul c , respectând
întocmai independen a de jurisdic ie a fiec rui stat, conven ia încurajeaz
statele-p r i a se angaja pentru respectarea acestui patrimoniu i deschide
perspective ac iunii interna ionale.
În sfâr it, Conven ia privind patrimoniul mondial este singurul tratat
cu voca ie universal privind conservarea unui patrimoniu cultural i
natural apar inând întregii umanit i.

6.5.2.2. Conservarea Deltei Dun rii ca zon umed de interes

interna ional
Ca resurse de mare valoare economic , cultural , tiin ific i
recreativ , cele peste 300 de zone umede înscrise pe lista Ramsar, printre
care i Delta Dun rii, se bucur de un regim na ional i interna ional special
de protec ie i conservare.
Conven ia din 197159 stabile te pentru statele-p r i în primul rând
cerin a de a elabora i a aplica planurile lor de amenajare, astfel încât s se
favorizeze conservarea acestor zone i s asigure utilizarea ra ional a
59
Intrat în vigoare în 1975, a fost amendat în 1987 pentru a permite stabilirea unei structuri
administrative formate dintr-un comitet permanent i un secretariat.

121
resurselor lor (art. 3). Conservarea trebuie s fie promovat prin crearea de
rezerva ii în zonele umede, acestea fiind sau nu înscrise pe list , i prin
realizarea supravegherii adecvate a st rii acestora (art. 4).
Gestiunea ra ional presupune m suri legislative i administrative în
vederea asigur rii cre terii efectivelor la popula iile de p s ri acvatice,
protej rii faunei i florei i a habitatelor naturale din zon .
Orice reducere a suprafe ei unei zone umede trebuie s fie compensat
prin crearea de noi rezerva ii naturale. Totodat , documentul consacr
conven ia statelor semnatare de a- i coordona politicile lor de conservare.
De asemenea, este stipulat obliga ia de a coopera pentru statele care
împart acelea i zone umede, bazine hidrografice ori acelea i popula ii de
animale din zonele umede, ca de exemplu p s rile de ap migratoare.

6.5.2.3. Conceptul de rezerva ie a biosferei

Conceptul de rezerva ie a biosferei a fost introdus de c tre consiliul
interna ional de coordonare a Programului MAB din cadrul UNESCO în
anul 1970. Scopul declarat al acestuia l-a constituit stabilirea unei serii de
arii protejate, legate între ele printr-o re ea de coordonare interna ional ,
având ca obiectiv demonstrarea beneficiilor conserv rii pentru societate i
procesul de dezvoltare.
Acest obiectiv urma s fie atins prin elaborarea unui management de
conservare i gestiune a acestor zone, dezvoltarea unui sistem de
monitoring, participarea colectivit ilor locale i informare i educa ie
ecologic .
Prima rezerva ie a biosferei a fost desemnat în 1976, în prezent
num rul acestora dep ind 230, în circa 75 de ri, acoperind o arie de peste
1,5 milioane km p tra i60.
În urma evolu iilor de peste dou decenii, conceptul actual de
rezerva ie a biosferei exprim drept cerin e esen iale: cuprinderea a trei
zone de protec ie (zona central , zona-tampon i zone de tranzi ie),
îndeplinirea a trei func ii principale (conservare, cercetare i dezvoltare) i
existen a unei institu ii având competen a de a gera ansamblul zonei.

6.5.2.4. Legea privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta

Dun rii“
În realizarea angajamentelor interna ionale i pentru constituirea unui
regim adecvat de protec ie i conservare a Deltei Dun rii a fost elaborat i

60
În 1984, consiliul MAB a lansat un plan de ac iune pentru a coordona aplicarea conceptului general de
rezerva ie a biosferei, cuprinzând nou obiective fundamentale i 35 de ac iuni specifice, formând
împreun trei mari domenii: dezvoltarea i intensificarea re elei, folosirea acesteia pentru cercetare i
monitoring i conservarea rezerva iilor.

122
adoptat de c tre parlament o lege special , respectiv Legea nr. 82 din 20
noiembrie 1993 privind constituirea Rezerva iei Biosferei „Delta
Dun rii“61.
Actul legislativ cuprinde trei mari categorii de dispozi ii: a) dispozi ii
referitoare la regimul general i special de protec ie; b) dispozi ii cu
caracter institu ional i de autorizare i c) sanc iuni.
Preluând elemente din conven iile de la Ramsar i UNESCO, legea
define te rezerva ia biosferei ca zon geografic cu suprafe e de uscat i de
ap , inclusiv terenuri aflate permanent sub ape, în care exist elemente i
forma iuni fizicogeografice, specii de plante i animale care îi confer o
importan biogeografic , ecologic i estetic deosebit , cu valoare de
patrimoniu natural i universal, fiind supus unui regim special de
administrare în scopul conserv rii acesteia, prin dezvoltarea a ez rilor
umane i organizarea activit ilor economice în corelare cu capacitatea de
suport a mediului deltaic i a resurselor sale naturale62 (art. 2).
Defini ia legal surprinde, ca elemente esen iale, calitatea de
patrimoniu natural mondial i zon umed de importan interna ional ,
supus unui regim de protec ie i conservare bazat mai ales de promovarea
unui tip de dezvoltare durabil .

6.5.2.4.1. Zonele de protec ie ale rezerva iei. Protec ia i

conservarea teritoriului rezerva iei se fac în mod diferen iat, în func ie de
elementele supuse ocrotirii. Astfel, conform legii, sunt delimitate trei zone
func ionale63: a) zone cu regim de protec ie integral ; b) zone-tampon cu
regim diferen iat de protec ie, în care se pot desf ura unele activit i
umane, precum i zone de reconstruc ie ecologic ; c) zone economice, în
care se pot desf ura activit i economice tradi ionale (art. 3).
Regimul specific, cu precizarea m surilor concrete de protec ie i al
fiec rei zone va fi stabilit prin statutul rezerva iei.
În acest sens, o deosebit importan prezint distinc ia în cele trei
zone pe care trebuie s le cuprind , în principiu, fiecare rezerva ie a
biosferei i zonele prev zute de legisla iile na ionale în materie.
Totodat , în 1988, consiliul MAB a relevat o serie de schimb ri care s
fie operate în vederea moderniz rii conceptului i sprijinirii aplic rii sale
din punct de vedere financiar. La rândul s u, Conferin a UNESCO a
adoptat o rezolu ie prin care cere consolidarea statutului juridic al
rezerva iei biosferei protejate. A a de exemplu, expresia „zon -tampon“

61
Publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, anul V, nr. 283, din 7 decembrie 1993.
62
Din punct de vedere fizico-geografic, rezerva ia cuprinde: Delta Dun rii, s r turile Murighiol-Plopu,
complexul lagunar Razim-Sinoe, Dun rea maritim pân la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea, cu zona
inundabil , litoralul M rii Negre de la Bra ul Chilia pân la Capul Midia, apele maritime interioare i
marea teritorial , pân la izola ia de 20 m inclusiv. Limita continental a rezerva iei este reprezentat de
contactul Podi ului Dobrogean cu zonele umede i palustre.
63
Delimitate prin hot râre de guvern, conform art. 9 din lege.

123
 poate fi utilizat în dou sensuri diferite, dup cum este vorba despre o
zon -tampon a rezerva iei biosferei ori despre cea a zonei protejate care
constituie zona sa central . Or, se tie c limitele acestor zone nu coincid.
Legea stabile te regula c zonele cu regim de protec ie integral sunt
protejate în mod obligatoriu de zone-tampon.

6.5.2.4.2. Regimul de administrare. Pentru aplicarea regimului

general de protec ie i conservare a Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii“ i
administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional
i pentru refacerea i protec ia unit ilor fizico-geografice aferente, prin lege
s-a înfiin at Administra ia Rezerva iei, ca institu ie public cu personalitate
juridic , cu sediul în municipiul Tulcea, în subordinea autorit ii centrale
pentru protec ia mediului64.
Din punct de vedere structural, Administra ia este condus de c tre
Consiliul tiin ific (cu rol deliberativ, adoptând hot râri în domeniile
fundamentale ale rezerva iei) i Colegiul executiv (ca organ de aplicare a
hot rârilor consiliului tiin ific), având ambele ca pre edinte pe guvernator.
Dat fiind importan a deosebit a particip rii reprezentan ilor
colectivit ilor locale la adoptarea deciziilor privind teritoriul
rezerva iei, prevederile legii, în sensul c din consiliul tiin ific fac parte
i trei personalit i din teritoriu, propuse de c tre Consiliul Jude ean
Tulcea, sunt insuficiente.
Practica interna ional relev c , de obicei, al turi de administra ia
propriu-zis , se apeleaz la organisme consultative, formate din speciali ti,
reprezentan i ai popula iei locale, organiza iilor neguvernamentale etc.,
competente s emit o serie de avize.
Tot în componen a Administra iei Rezerva iei func ioneaz i corpul
de inspec ie i paz , având ca func ie realizarea supravegherii întregului
teritoriu al rezerva iei i sanc ionarea nerespect rii m surilor de protec ie
stabilite în statutul rezerva iei.

6.5.2.4.3. Atribu iile Administra iei Rezerva iei Biosferei „Delta

Dun rii“. Conform legii de constituire i actelor normative subsecvente,
Administra ia Rezerva iei îndepline te dou mari categorii de atribu ii: de
administrare a patrimoniului natural din domeniul public de interes na ional

64
Anterior, prin Hot rârea Guvernului nr. 983 din 9 august 1990 privind organizarea i func ionarea
Ministerului Mediului, pentru coordonarea i controlul întregii activit i tiin ifice, de turism i agrement
din Delt a fost creat Administra ia Deltei Dun rii, rezerva ie a biosferei, institu ie cu personalitate juri-
dic în subordinea Ministerului Mediului. Ulterior, toate hot rârile guvernamentale privind organizarea i
func ionarea ministerului de resort (inclusiv Hot rârea nr. 792 din 17 decembrie 1992 privind Ministerul
Apelor, P durilor i Protec iei Mediului) au prev zut Administra ia Rezerva iei, cu regim de serviciu
public descentralizat al ministerului în unit ile administrativ-teritoriale.

124
al rezerva iei i, respectiv, de refacere i protec ie a unit ilor fizico-
geografice ale acesteia.

A. Atribu iile de administrare. Potrivit art. 10 al actului normativ,

suprafe ele terestre i acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub ap ,
care intr în componen a rezerva iei, împreun cu resursele naturale pe care
le genereaz , cu excep ia terenurilor care formeaz obiectul dreptului de
proprietate privat sau apar in domeniului public ori privat, local sau
jude ean, constituie patrimoniul natural, domeniul public de interes na ional
aflat în administrarea Administra iei Rezerva iei.
Terenurile care constituie domeniu public de interes jude ean sau
local, utilizate ca amenaj ri agricole sau piscicole, i care datorit
degrad rii sau altor cauze nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au
fost amenajate vor fi integrate în regimul natural de folosin prin
efectuarea lucr rilor corespunz toare de reconstruc ie ecologic , stabilite de
Administra ia Rezerva iei i de Consiliul Jude ean Tulcea pentru terenurile
din domeniul public de interes jude ean, respectiv de consiliile locale
pentru terenurile din domeniul public de interes local.
Valorificarea resurselor regenerabile terestre i acvatice, precum i
utilizarea unor terenuri pentru realizarea de obiective de investi ii în zonele
valorificabile din punct de vedere economic ale domeniului public de
interes na ional pot fi concesionate în condi iile legii de Administra ia
Rezerva iei. Popula ia local are drept de preem iune.
Valorificarea resurselor naturale prin activit i economice tradi ionale
– p unat, cultivarea terenurilor ie ite temporar de sub ape, albin rit,
recoltarea florei i a faunei naturale terestre i acvatice, practicarea
serviciilor de turism i agrement, a pescuitului i vân torii sportive,
realizarea de servicii de transport pe canalele navigabile, cu excep ia
bra elor Dun rii – desf urate pe terenurile apar inând domeniului public
de interes na ional, se efectueaz pe baza permisului de practicare a
activit ilor respective, eliberat de Administra ia Rezerva iei.
Taxele de autorizare pentru organizarea unor activit i economice, de
turism i agrement pe teritoriul rezerva iei se stabilesc, la propunerea
Administra iei Rezerva iei, de consiliul jude ean.
Desf urarea de activit i economice, de turism i agrement de c tre
persoane fizice i juridice se autorizeaz de Consiliul Jude ean Tulcea pe
baza acordului i autoriza iei de mediu emise de Administra ia Rezerva iei.
Taxele încasate din autoriz ri se vor constitui într-un fond special la
dispozi ia Consiliului Jude ean Tulcea, pentru finan area activit ilor cu
caracter social ale autorit ilor publice locale din teritoriul rezerva iei.
(art.11).

125
 Desf urarea activit ii economico-productive, de turism i agrement
de c tre persoane fizice i juridice în leg tur cu terenurile aflate în
perimetrul rezerva iei i care sunt obiect al dreptului de proprietate privat
a persoanelor fizice i juridice sau apar inând domeniului public ori privat,
local sau jude ean se autorizeaz de c tre Consiliul Jude ean Tulcea, pe
baza acordului i autoriza iei de mediu emise de c tre Administra ia
Rezerva iei. Ca atribu ii de autorizare ecologic , emite acordul i
autoriza ia de mediu privind organizarea i desf urarea activit ilor
economico-productive, de turism i agrement de c tre persoane fizice i
juridice în concordan cu cerin ele conserv rii biodiversit ii i a
structurilor ecologice specifice i exercit modul de aplicare a prevederilor
acestora, (art. 6, lit. e, f).
În acela i context, administra ia avizeaz , sub raportul protec iei
ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului i de urbanism ale
localit ilor de pe teritoriul rezerva iei, elaborate potrivit legii (art. 6, lit. h).
Problema evalu rii impactului ecologic ca premis a integr rii
cerin elor conserv rii mediului cu necesit ile dezvolt rii este de maxim
importan i trebuie înscris în cadrul general al regimului studiului de
impact, procedur care va fi reglementat de viitoarea lege general a
mediului.

B. Atribu ii de protec ie i conservare a mediului, inclusiv de

reconstruc ie ecologic . Acestea au un caracter general, în sensul c sunt
exercitate în privin a întregului teritoriu al rezerva iei, indiferent de titularul
dreptului de proprietate sau de administrare asupra diferitelor zone ale
acesteia. Este vorba despre o competen general i exclusiv a
Administra iei Rezerva iei.
Legea stabile te în acest sens mai întâi unele atribu ii de evaluare
ecologic , respectiv a st rii ecologice a patrimoniului natural, a resurselor
naturale i a nivelului de valorificare a acestora, în acord cu poten ialul lor
de regenerare i cu capacitatea de suport a ecosistemelor (art. 6, lit. a, d).
Acestea sunt completate cu func iile de promovare a activit ii de cercetare
i cooperare tiin ific interna ional , organizarea de ac iuni de informare,
educa ie i propagand ecologic i de conlucrare i cooperare la nivel
intern i interna ional în domeniu (art. 6, lit. j, k, l).
Atribu iile propriu-zise de protec ie se exprim în: asigurarea
m surilor necesare conserv rii i protec iei genofondului i biodiversit ii
(art. 6, lit. a), stabilirea i aplicarea m surilor de reconstruc ie ecologic a
ecosistemelor deltaice.
Acestea se completeaz cu cele de sprijin i protejare a activit ilor
economice tradi ionale ale popula iei locale (art. 6, lit. g).
Dup cum este cunoscut, în aceast privin dreptul poate interveni
atât prin ap rarea propriet ii în dimensiunea sa de patrimoniu natural fa

126
de eventualele agresivit i din afar (prin punerea la dispozi ia
proprietarului a unei serii de proceduri i ac iuni de ap rare i reparare a
eventualelor pagube), cât i prin impunerea unor servitu i publice legale
privind m surile generale de protec ie a mediului. De altfel, m surile
stabilite de lege ca servitu i ale dreptului de proprietate reprezint în
prezent principala cale juridic de promovare a obiectivelor protec iei i
conserv rii mediului natural. În acest sens, legea stabile te obliga ia
general a persoanelor fizice sau juridice care de in cu titlu de proprietate
terenuri pe teritoriul rezerva iei de a le gospod ri prin mijloace ecologice
admise, tradi ionale sau recomandate de autorit ile tiin ifice. Mai mult,
art. 8 recunoa te i garanteaz dreptul popula iei locale de a p stra
obiceiurile specifice locale i activit ile economice tradi ionale.
Dar aceast situa ie ridic problema deosebit de important a
compensa iilor ce trebuie acordate proprietarilor pentru lipsa de câ tig
suferit ca urmare a respect rii m surilor de protec ie ecologic . Din acest
punct de vedere, legea ofer solu ii par iale.
Astfel, prin art. 6, lit. g stabile te ca atribu ie a Administra iei
Rezerva iei sprijinirea i protejarea activit ilor economice tradi ionale ale
popula iei locale, iar prin art. 8 se prevede c va asigura, dup caz, prin
compensa ii continuitatea acestora (pescuit, agricultur , recoltarea stufului).
Desigur, pe calea reglement rilor de aplicare a legii este necesar s se
prevad în am nun ime procedura de evaluare i acordare a acestor
compensa ii, altfel existând riscul inoperativit ii acestor prevederi legale,
din cauza caracterului lor prea general.
S-ar putea de asemenea identifica i consacra i alte forme financiar-
fiscale de stimulare a proprietarilor, în sensul respect rii i promov rii
m surilor de protec ie ecologic (ca de exemplu degrev ri fiscale, credite
avantajoase etc.).

C. Regimul sanc ionator. Nerespectarea m surilor legale instituite în

vederea gospod ririi ra ionale, protec iei i conserv rii rezerva iei este
sanc ionat sub forma contraven iilor stabilite expres de lege (art. 12 i 13).
Amenda sanc ionatoare poate fi aplicat atât persoanelor fizice, cât i
persoanelor juridice (în acest caz cuantumurile fiind mai ridicate), iar
constatarea i sanc ionarea contraven iilor se realizeaz de c tre persoanele
împuternicite în acest sens de c tre Administra ia Rezerva iei i organele
Ministerului de Interne.

127
 7. Protec ia faunei
Reprezentând totalitatea speciilor de animale (în sens larg), fauna
prezint importan din punct de vedere juridic sub aspectul protec iei
animalelor (s lbatice i domestice) i a p s rilor.
Astfel, protec ia animalelor s lbatice i protec ia animalelor domestice
urm resc finalit i diferite: în primul rând, ocrotirea acestora de acte de
cruzime, rele tratamente i abandon, iar în al doilea rând, protejarea lor fa
de captur , distrugere i comercializare, ca acte care pot duce la dispari ia
speciilor. Mijloacele i formele juridice difer i ele, în aceast privin
fiind mult mai perfec ionate cele referitoare la protec ia animalelor
s lbatice.
La nivelul concep iei generale, asist m la evolu ii semnificative, de la
considerarea animalelor ca simple „lucruri însufle ite“, bunuri mobile, i
pân la a considera orice animal ca o „fiin sensibil “ i a-i recunoa te în
consecin calitatea de subiect de drept. În acest context, se are în vedere
consacrarea unor „drepturi ale animalului“, cu consecin e juridice dintre
cele mai diverse.
Din cauza pozi ion rii sale în centrul geografic al Europei, pe traseele
de migra ie ale speciilor dinspre est spre vest i de la sud spre nord ( i
viceversa), precum i în apropierea refugiilor glaciare, dar i ca rezultat al
influen ei reliefului major, în special al Carpa ilor, i ac iunii factorilor de
mediu locali, României are o faun deosebit de variat calitativ i bogat
cantitativ. Pe teritoriul s u se interfereaz specii cu origini i reparti ii
diferite, cele mai multe fiind central-europene, sudice i de step est-
european .
Diversitatea faunei rii noastre este estimat la aproximativ 33.900
specii, dintre care 1.000 sunt specii endemice i sub-endemice; din num rul
total al acestora peste 33.0000 sunt nevertebrate i 795 sunt vertebrate.
Vertebratele includ 211 specii de pe ti, dintre care 17 sunt periclitate i se
refer la toate speciile native de sturioni, 20 specii de amfibieni dintre care
3 sunt periclitate, 23 specii de reptile, dintre care 9 sunt periclitate, 439
specii de p s ri (sedentare, migratoare i accidentale), dintre care 29 sunt
periclitate i 102 specii de mamifere, dintre care 10 sunt periclitate.

7.2. Statutul juridic general al animalului

Protec ia juridic a animalelor este realizat prin ansamblul
reglement rilor referi-toare la situa ia animalelor domestice, domesticite
(îmblânzite) ori inute în captivitate. Animalele s lbatice nu intr în aceast
categorie, fiind considerate res nullius (lucruri f r st pân), i nu

128
beneficiaz cu acest titlu de nici o m sur de protec ie individual , ci numai
dac animalul respectiv apar ine unei specii protejate.
La nivel interna ional nu au fost adoptate documente juridice ferme,
care s consacre un statut juridic special în favoarea animalelor, fiind în
prezen a unor simple „declara ii de drepturi“ proclamate de c tre
organiza ii neguvernamentale.
Astfel, la 15 octombrie 1978, sub auspiciile UNESCO, a fost
proclamat solemn Declara ia universal a drepturilor animalului (revizuit
în 1989), cu dou anexe: una asupra spiritului s u, iar alta asupra bazelor
sale biologice. Documentul porne te de la ideea c via a este unic , toate
fiin ele au o origine comun i s-au diferen iat în cursul evolu iei speciilor;
în consecin , orice fiin posed drepturi naturale, i oric rui animal dotat
cu un sistem nervos îi revin drepturi particulare. Coexisten a speciilor în
lume implic recunoa terea de c tre specia uman a dreptului la existen al
altor specii animale; respectarea animalelor este inseparabil legat de
respectarea oamenilor între ei. Ca drepturi fundamentale sunt proclamate:
drepturi egale la existen în cadrul echilibrelor ecologice, dreptul la
respectarea oric rei vie i animale, interzicerea relelor tratamente i actelor
de cruzime, dreptul animalului s lbatic de a tr i liber în mediul s u natural
i de a se reproduce, dreptul la între inere i la atente îngrijiri al animalelor
inute sub dependen a omului, incriminarea drept crim contra vie ii a
oric rui act care implic f r necesitate moartea unui animal, necesit ile
recunoa terii personalit ii juridice a animalului i a drepturilor sale prin
lege .a. Au urmat i alte documente de acest gen: Declara ia asupra eticii
alimentare (redactat în 1981 de c tre Funda ia Mondial pentru Calitatea
Vie ii), Principiile de baz ale antispecismului (1995) etc.
În cadrul acestora este denun at faptul c omul a creat în lumea vie o
ierarhie arbitrar , artificial , care nu exist în mod natural, luând în
considera ie exclusiv interesele sale proprii. Aceast ierarhie
antropocentric a dus la specism, ceea ce înseamn a adopta o atitudine
diferit fa de o specie sau alta, a le distruge pe unele i a le proteja pe
altele, a declara unele „utile“, iar altele „p gubitoare“ ori feroce, a rezerva
inteligen a pentru om i a nu acorda animalului decât instinctul.

7.3. Statutul juridic al animalului în dreptul românesc

Codul civil românesc define te statutul juridic al animalului în
capitolul II, „Despre mobile“, al c r ii II, „Despre bunuri i despre osebitele
modific ri ale propriet ii“, respectiv în articolul 473, unde consider
animalele drept „mobile prin natura lor“, întrucât „se mi c de la sine“.
Ata ate unei exploat ri agricole, animalele devin „imobile prin destina ie“:
animalele ce proprietarul fondului d arenda ului pentru cultur (art. 467)
i animalele afectate la cultur , porumbii din porumb rii, lapinii inu i pe
lâng cas , stupii cu roi, pe tele din iaz (art. 468). Este evident o concep ie

129
dep it , care neag orice drept animalului, din moment ce îl asimileaz
unui lucru. Din aceast perspectiv se impune abrogarea expres a art. 473
din Codul civil, recunoa terea, pe calea legisla iei speciale, a calit ii de
subiect de drept a oric rui animal ca fiin vie, între acesta i om neexistând
o diferen de natur (ambii fiind „fiin e sensibile“), ci una de grad, de
complexitate a organiz rii i manifest rii materiei vii. Acest nou statut
juridic s-ar putea exprima în recunoa terea i garantarea unor m suri ferme
de protec ie (inclusiv sub forma unor drepturi), vizând eliminarea actelor de
cruzime i rele tratamente inutile, conferirea unei demnit i de coexisten
lumii animale, asigurarea unei ocrotiri speciale speciilor protejate.
În privin a legisla iei române ti actuale, protec ia animalelor
domestice se reduce la o protec ie sanitar , exprimat printr-o serie de
reguli i m suri menite s evite în cele din urm afectarea s n t ii omului,
a s n t ii publice în general. Aa de exemplu,
art. 310 din Codul penal a înscris la capitolul referitor la infrac iunile contra
s n t ii publice i infrac iunea de r spândire a bolilor la animale sau
plante.

7.4.Regimul juridic privind protec ia animalelor

Prin Legea nr.205 din 26 mai 2004 privind protec ia animalelor s-au
stabilit o serie de m suri necesare pentru asigurarea condi iilor de via i
bun starea animalelor cu sau f r de in tor.
Definind de in torul ca fiind proprietarul, persoana care de ine cu
orice titlu valabil, precum i orice persoan fizic sau juridic în îngrijirea
c reia se afl animalul, legea îi stabile te urm toarele obliga ii:
-s aplice normele sanitare veterinare i de zooigien privind
ad postirea, hr nirea, îngrijirea, reproduc ia, exploatarea, precum i a celor
referitoare la protec ia i bun starea animalelor.
-s aibe un comportament lipsit de brutalitate fa de acestea, de
acestea, s le asigure condi iile elementare necesare scopului pentru care
sunt crescute, precum i s le nu le p r seasc sau izgoneasc .
-de a asigura acestora, în func ie de nevoile etologice, specie, ras ,
sex, vârst i categorie de produc ie, urm toarele:
a)un ad post corespunz tor;
b)hran i ap suficiente;
c)posibilitatea de mi care suficient ;
d)îngrijire i aten ie.
De asemenea, de in torilor de animale le este interzis s aplice rele
tratamente, precum: lovire, schingiuirea i alte asemenea cruzimi.
În sensul legii, prin r u tratament se în elege comportamentul brutal,
abuzul în utilizarea animalelor, maltratarea i supunerea animalelor la

130
eforturi inutile, precum i neasigurarea condi iilor minime necesare vie ii i
bun st rii acestora, iar, prin cruzime fa de animale:
a)omorârea animalelor, din perversitate, precum i prin practicarea
tirului pe animale domestice sau captive;
b)organizarea de lupte între animale sau cu animale;
c)folosirea de animale vii pentru dresajul câinilor sau pentru a le
controla agresivitatea;
d)folosirea de animale pentru expozi ii, publicitate, realizare de filme
sau în scopuri asem n toare, dac aceste activit i le provoac acestora
suferin e fizice i psihice, afec iuni sau r niri;
e)abandonarea unui animal â c rui existen depinde de îngrijirea
omului;
f)administrarea de substan e destinate stimul rii capacit ilor fizice
ale animalelor în timpul competi iilor sportive, sub forma dopajului.
Autoritatea na ional în domeniul protec iei animalelor este
Autoritatea Na ional Sanitar Veterinar i pentru Siguran a Alimentelor.
Pentru atingerea obiectivelor de protec ie, legea instituie condi ii
privind de inerea, comer ul, transportul i folosirea animalelor în scop
publicitar.
Astfel, referitor la condi iile de de inere, animalele s lbatice pot fi
de inute numai pe baz de autoriza ie, eliberat de direc iile jude ene
veterinare i în condi iile prev zute de reglement rile în vigoare; de in torii
au obliga ia de a îngriji i trata în mod corespunz tor un animal bolnav sau
r nit; persoana care contribuie corespunz tor la dresarea unui animal are
obliga ia de a folosi mijloace de dresaj care s nu provoace traume psihice
sau fizice, precum i de a folosi metode care s nu prejudicieze s n tatea
ori bun starea animalului.
Autoritatea Na ional Sanitar Veterinar i pentru Siguran a
Alimentelor, din considerente privind protec ia animalelor sau conservarea
speciilor de animale existente pe teritoriul rii, poate impune anumite
condi ii, precum i limita sau interzice importul, exportul, tranzitul i
comer ul cu animale, inând cont de reglement rile comunitare.
În sfâr it, animalele nu vor fi supuse unor suferin e inutile în cazul
t ierii sau uciderii; t ierea acestora se efectueaz cu respectarea normelor în
materie.

7.5.Protec ia faunei de interes cinegetic. Fauna de interes cinegetic

reprezint totalitatea exemplarelor din popula iile din speciile de faun
s lbatic existente pe teritoriul României i prev zute de lege (în prezent în
anexele nr.1 i 2 ale Legii nr.407 din 9 noiembrie 2006, a vân torii i
protec iei fondului cinegetic, reglementarea-cadru în materie); ea este
considerat o resurs natural regenerabil , bun public de interes na ional i
interna ional (art.2). Legea împarte fauna s lbatic , în fauna de interes

131
vân toresc, la care vânarea este permis (stabilind perioadele de vânare i
cuantumul desp gubirilor în cazul unor fapte ilicite) i, respectiv,
mamiferele de interes vân toresc i p s ri din fauna s lbatic la care
vânarea este interzis (prev zându-se i cuantumul desp gubirilor în cazul
unor fapte ilicite).
Pentru asigurarea acestui regim special sunt prev zute o serie de reguli
juridice aferente, respectiv:
- gospod rirea faunei de interes cinegetic cu respectarea principiului
durabilit ii, pe baza studiilor de evaluare i a planurilor de management de
specialitate i prin interzicerea anumitor ac iuni v t m toare (art.17(1) i
art.23;
- obliga ia de realizare a pazei faunei de interes cinegetic, în condi iile
legii (art.18);
- vânarea mamiferelor i p s rilor admise la vân toare numai în cadrul
cotei de recolt aprobate, cu respectarea reglement rilor tehnice privind
organizarea i practicarea vân torii (art.19 (1);
- exemplarele din speciile de interes vân toresc, mamifere i p s ri
din fauna s lbatic la care vânarea este interzis , pot fi vânate numai dac
se constat degenerate ori dac produc daune, în baza reglement rilor
emise de autoritatea public central care r spunde de protec ia mediului
(art.19 (3).
- instituirea i delimitarea, în fiecare fond de vân toare, a uneia sau
mai multor zone de lini te a faunei cinegetice în are exercitarea vân torii
este interzis i care trebuie s acopere cel pu in 10% din suprafa a fondului
(art.20(1), (2);
- popularea cu exemplare din speciile de vânat inexistente în fondurile
de vân toare din România numai în anumite condi ii i pe baz de
autorizare (art.21);
- admiterea ac iunii de capturare a vânatului viu în cadrul cotei de
recolt aprobate, prin metode i mijloace reglementate care nu vat m
exemplarul/exemplarele, numai sub directa îndrumare a personalului de
specialitate (art.22).
Un instrument important de protec ie în acest sens îl reprezint
reglementarea exercit rii vân torii care, conform legii „se face în scopul
asigur rii echilibrului ecologic, amelior rii calit ii popula iilor faunei de
interes cinegetic, cercet rii tiin ifice, precum i în scop didactic sau
recreativ-sportiv” (art.3), la care se adaug regimul special de administrarea
i gestionare a fondului cinegetic al României.

132
 Capitolul XII
PROTEC IA SOLULUI, SUBSOLULUI I A ECOSISTEMELOR
TERESTRE

Aflate într-o strâns interdependen , cele trei componente de mediu

– solul, subsolul i ecosistemele terestre – sunt supuse atât unor reguli
comune de protec ie, cât i unui regim specific, particularizat la
caracteristicile fiec ruia.
Din prima categorie fac parte reglement rile privind protec ia calit ii
solului, subsolului, a ecosistemelor terestre i conservarea biodiversit ii,
refacerea cadrului natural, inclusiv a standardelor de calitate a mediului, în
zonele în care acestea au fost afectate de fenomene naturale sau activit i cu
impact asupra mediului. În acela i context ac ioneaz i procedura de
autorizare privind problemele de protec ie a mediului cuprinse în planurile
de amenajare a teritoriului, amenajarea toren ilor pentru întocmirea
amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, forjare, de studii i
prospec iuni geologice i hidrologice, precum i pentru activit i miniere de
extrac ie etc. În cea de a doua categorie se înscriu mai ales m surile
specifice de gestionare durabil , exploatare i conservare a resurselor
naturale aferente.
Referitor la România, 62% din teritoriul rii are caracter agricol dar
din acest procent, mai mult de un sfert este alc tuit din paji ti i fâne e
montane naturale. Totodat , p unile amenajate, luncile folosite pentru
animale i terenurile degradate care evolueaz în regim natural, „scad” la
aproximativ 30% suprafa a arabil , adic cea care este controlat i dirijat
de om.
P durile ocup aproape 27% din teritoriu: 67% în zonele montane,
25% la deal i 8% la câmpie; 35% din suprafe ele împ durite reprezint
planta ii.
Cele mai multe sunt ecosisteme aflate în regim de exploatare i prin
aceasta expuse riscului de degradare masiv i poluare.
Din stepele i mla tinile de odinioar au r mas cel mult 10%, ceea ce
reprezint un procent foarte mic din suprafa a rii.

1.Reguli generale prev zute de O.U.G.nr.195/2005

Conform art.65 al Ordonan ei de urgen nr.195/2005, protec ia
solului, a subsolului i a ecosistemelor terestre se efectueaz prin m suri
adecvate de gospod rire, conservare, organizare i amenajare a teritoriului,

133
care sunt obligatorii pentru to i de in torii, cu orice titlu, ceea ce înseamn
instituirea unui regim superior de domenialitate ecologic .
Reglementarea-cadru privind protec ia mediului prevede c :
- se instituie modalit i legale de investigare i evaluare a polu rii
solului i subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul i
ecosistemele terestre au fost afectate i cele referitoare la protec ia calit ii
solului, subsolului i a ecosistemelor terestre;
- se stabile te sistemul de monitorizare a calit ii mediului geologic în
scopul evalu rii st rii actuale i a tendin elor de evolu ie a acesteia (de c tre
autoritatea public central pentru protec ia mediului, cu consultarea
celorlalte autorit i publice centrale competente) (art.66);
- se organizeaz i exercit controlul respect rii reglement rilor legale
privind protec ia, conservarea, amenajarea i folosirea judicioas a solului,
a subsolului i a ecosistemelor terestre, de c tre autorit ile publice pentru
protec ia mediului, precum i, dup caz, de alte autorit i ale administra iei
publice competente, potrivit dispozi iilor legale (art.67).
Legea instituie, totodat , obliga ii specifice, în func ie de pozi ia
juridic a titularilor i obiectul supus protec iei.
Astfel, de in torii de terenuri, cu orice titlu, precum i orice persoan
fizic sau juridic care desf oar o activitate pe un teren, f r a avea un
titlu juridic, au urm toarele obliga ii:
a)s previn , pe baza reglement rilor în domeniu, deteriorarea
calit ii mediului geologic definit de lege ca ansamblul structurilor
geologice de la suprafa a p mântului în adâncime: sol, ape subterane,
forma iuni geologice);
b)s asigure luarea m surilor de salubrizare a terenurilor neocupate
productiv sau func ional, în special a celor situate de-a lungul c ilor de
comunica ii rutiere, feroviare i de naviga ie;
c)s respecte orice alte obliga ii prev zute de reglement rile legale în
domeniu. (art.68)
De asemenea de in torii cu orice titlu ai fondului forestier, ai vegeta iei
forestiere din afara fondului forestier i ai paji tilor, precum i orice
persoan fizic sau juridic care desf oar o activitate pe un astfel de
teren, f r a avea un titlu juridic, au urm toarele obliga ii:
a)s men in suprafa a împ durit a fondului forestier, a vegeta iei
forestiere din afara fondului forestier, inclusiv a jnepeni urilor, tufi urilor i
paji tilor existente, fiind interzis reducerea acestora, cu excep ia cazurilor
prev zute de lege;
b)s exploateze masa lemnoas în condi iile legii precum i s ia
m suri de reîmp durire i, respectiv de completare a regener rilor naturale;
c)s gestioneze corespunz tor de eurile de exploatare rezultate, în
condi iile prev zute de lege;

134
 d)s asigure respectarea regulilor silvice de exploatare i transport
tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul men inerii
biodiversit ii p durilor i a echilibrului ecologic;
e)s respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legisla iei
în domeniul silviculturii i protec iei mediului;
f)s asigure aplicarea m surilor specifice de conservare pentru
p durile cu func ii speciale de protec ie, situate pe terenuri cu pante foarte
mari, cu procese de alunecare i eroziune, pe grohoti uri, stânc rii, la limita
superioar de altitudine a vegeta iei forestiere, precum i pentru alte
asemenea p duri;
g)s respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegeta iei
lemnoase de pe p unile împ durite care îndeplinesc func ii de protec ie a
solului i a resurselor de ap ;
h)s asigure exploatarea ra ional , organizarea i amenajarea
paji tilor, în func ie de capacitatea de refacere a acestora;
i)s exploateze resursele p durii, fondul cinegetic i piscicol, potrivit
prevederilor legale în domeniu;
j)s exploateze paji tile, în limitele bonit ii, cu num rul i speciile
de animale i în perioada stabilit , în baza studiilor de specialitate i a
prevederilor legale specifice;
k)s protejeze patrimoniul forestier, cinegetic, piscicol i al paji tilor
din cadrul ariilor naturale protejate, în termenii stabili i prin planurile de
management i regulamentele specifice;
l)s sesizeze autorit ile pentru protec ia mediului despre accidente
sau activit i care afecteaz ecosistemele forestiere sau alte asemenea
ecosisteme terestre. (art.69)

2. REGIMUL DE PROTEC IE A SOLULUI

Solul constituie o resurs natural deosebit de pre ioas , reprezentând
un rezervor de minerale, de materii organice, de ap i energie; el permite
filtrarea apei, transformarea gazului i ad poste te un pol genetic pentru un
larg evantai de organisme. Pe p mânt, vegeta ia are nevoie de sol pentru a
absorbi nutrimentele i a se alimenta cu ap . Solul este de asemenea
indispensabil fix rii r d cinilor. Protejarea solului împotriva eroziunii i
polu rii se manifest astfel ca o miz ecologic deosebit a contemporane-
it ii. Definit în general, solul este un element a c rui formare s-a întins de-
a lungul a mii de ani, plecând de la particule minerale, materii organice,
ap , aer i organisme vii65. O ilustrare a interac iunii complexe existente
între climat, geologie, vegeta ie i utilizarea terenurilor care formeaz
structura solului i-i definitiveaz caracteristicile.

65
Solul este un mediu viu i dinamic care permite existen a vie ii vegetale i animale; el este esen ial
pentru via a omului atât ca surs de hran , cât i ca surs de materii prime.

135
 Ast zi, solurile sunt din ce în ce mai amenin ate de activit ile umane;
degrad rile i polu rile le împiedic s - i îndeplineasc corect func iile i
perturb disponibilitatea i viabilitatea lor pe termen lung. Unele dintre
aceste amenin ri, ca de exemplu eroziunea, sunt binecunoscute; altele,
precum acumularea lent de poluan i datora i emisiilor aruncate în aer de
activit ile industriale, transportului i anumite practici agricole, risc nu
numai s polueze solul, dar, totodat , s contamineze apa i alimentele.
Pentru prevenirea polu rii i conservarea calit ii solului au fost
întreprinse i adoptate o serie de m suri politico-strategice i reglement ri
juridice în plan na ional, interna ional i comunitar.

2.1. Regimul juridic al protec iei solului

Protec ia i ameliorarea solului se realizeaz prin lucr ri de prevenire
i de combatere a proceselor de degradare i poluare a solului provocate de
fenomene naturale sau cauzate de activit i economice i sociale.
Reglement rile legale actuale consacr principiul prevenirii i,
respectiv, combaterii proceselor de degradare i poluare a solului,
determinate fie de fenomene naturale, fie de activit i economico-sociale.
În acest scop, în virtutea prevederii constitu ionale conform c reia
dreptul de proprietate oblig la respectarea sarcinilor privind protec ia
mediului (art. 44 (7) din Constitu ie), a fost consacrat o obliga ie general ,
deopotriv în sarcina de in torilor de terenuri i a autorit ilor publice, de
întocmire a studiilor i proiectelor lucr rilor de protec ie i ameliorare a
solului i de executare a lor. De in torii de terenuri pot executa prin for e
proprii aceste lucr ri, iar când ace tia nu au asemenea posibilit i, execu ia
de c tre unit ile specializate se face tot prin grija lor.
Ca efect al obliga iei de protec ie ce incumb acestora, studiile i
proiectele necesare se întocmesc la cerere, iar cheltuielile pentru efectuarea
lucr rilor în cauz se suport , par ial sau total, de c tre stat, în limita
aloca iei bugetare aprobate pe baza notelor de fundamentare elaborate i
avizate conform legii. Rolul primordial revine în acest sens institu iei
perimetrului de ameliorare, cuprinzând ansamblul regulilor juridice vizând
recuperarea pentru utilizarea agricol sau silvic a terenurilor care, prin
degradare i poluare, i-au pierdut total sau par ial aceast capacitate
(introdus prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, modificat i
completat prin Legea nr. 169/1997 i Legea nr.247/2005).
Astfel, potrivit art. 82 din lege, terenurile care, prin degradare i
poluare, i-au pierdut, total sau par ial, capacitatea de produc ie pentru
culturi agricole sau silvice vor fi constituite în perimetru de ameliorare.
Grupele de terenuri care intr în acest regim se stabilesc de c tre Ministerul

136
Agriculturii, Alimenta iei i Dezvolt rii Rurale i Ministerul Mediului i
Gospod ririi Apelor, la propunerile ce au la baz situa iile înaintate de
comune, ora e i municipii. Procedura respectiv este stabilit prin
Regulamentul privind stabilirea grupelor de terenuri care intr în
perimetrele de ameliorare, aprobat prin Hot rârea Guvernului nr. 786/1993.
Potrivit actului normativ, se constituie în perimetre de ameliorare toate
terenurile degradate sau neproductive, indiferent de proprietar, a c ror
punere în valoare este necesar din punctul de vedere al protec iei solului,
regimului apelor, îmbun t irii condi iilor de mediu i al diversit ii
biologice. Sunt considerate terenuri degradate terenurile care, prin
eroziune, poluare sau prin ac iunea altor factori antropici, i-au pierdut total
sau par ial capacitatea de produc ie pentru culturi agricole sau silvice, i
anume:
a) terenuri cu eroziune de suprafa foarte puternic i excesiv ,
indiferent de folosin ;
b) terenuri cu eroziune în adâncime (oga e, ravene, toren i);
c) terenuri afectate de alunec ri active, pr bu iri, surp ri i curgeri
noroioase;
d) terenuri nisipoase expuse erod rii de c tre ape sau vânt;
e) terenuri cu aglomer ri de pietri , bolov ni , grohoti , stânc rii i
depozite de aluviuni toren iale;
f) terenuri cu exces permanent de umiditate i mla tini;
g) terenuri s r turate i acide;
h) terenuri poluate cu substan e chimice, petroliere sau noxe;
i) terenuri ocupate cu halde miniere, de euri industriale i/sau
menajere, gropi de împrumut;
j) terenuri neproductive;
k) terenuri cu biocenoze afectate sau distruse.

Delimitarea acestor perimetre se face de c tre comisia de speciali ti,

constituit i organizat de c tre cele dou ministere. Documenta iile
întocmite se avizeaz de c tre organele jude ene agricole, silvice i de
protec ie a mediului i se înainteaz la Ministerul Agriculturii, Alimenta iei
i Dezvolt rii Rurale, care, împreun cu ministerele i departamentele
interesate, stabilesc programele de proiectare, finan are i execu ie.
De in torii de terenuri, p strându- i dreptul de proprietate, sunt obliga i s
pun la dispozi ie terenurile din perimetrul de ameliorare în vederea
aplic rii m surilor i lucr rilor prev zute în proiectul de ameliorare. În
ipoteza în care proprietarul nu este de acord, prim ria, va face propuneri
motivate prefectului, care va decide. Ordinul emis de c tre prefect poate fi
contestat în fa a instan elor de contencios administrativ în condi iile Legii
nr. 554/2004.

137
 Dac prefectul decide includerea terenului în perimetrul de
ameliorare, consiliul local este obligat s -i atribuie în folosin titularului
terenului în cauz o suprafa de teren corespunz toare, pe toat durata
realiz rii lucr rilor de ameliorare. În cazul în care statul nu dispune în
localitatea respectiv de un alt teren asem n tor pentru rezolvarea situa iei
de mai sus, iar proprietarul nu este de acord s primeasc un alt teren la
distan mai mare, se aplic procedura de expropriere pentru cauz de
utilitate public , prev zut de Legea nr. 33/1994.
Statul poate face schimburi echivalente de terenuri cu proprietarii
din perimetru, când pe terenul acestora urmeaz s se execute lucr ri de
amenajare cu caracter permanent privind corectarea toren ilor sau
gospod rirea apelor. Schimbul se face numai cu acordul proprietarilor, prin
act autentic, înregistrat în documentele de cadastru funciar.
Terenurile degradate i poluate, incluse în perimetrul de
ameliorare, sunt scutite de taxe i impozite c tre stat, jude sau comun , pe
timpul cât dureaz ameliorarea lor.
Fondurile necesare pentru cercetarea, proiectarea i executarea
lucr rilor prev zute în proiectele de amenajare i punere în valoare a
terenurilor cuprinse în aceste perimetre se asigur de la bugetul de stat.
Legea men ioneaz c aceste fonduri pot fi sporite prin participarea
comunelor (ora elor) i a jude elor, prin contribu ia în bani sau în munc a
tuturor celor interesa i (de in torii de terenuri, locuitorii sau persoanele ju-
ridice care trag foloase din realizarea acestor lucr ri).
În cazul în care se constat c anumite suprafe e au fost scoase din
produc ia agricol sau silvic , prin degradarea sau poluarea solului, din
cauza faptei culpabile a unor persoane fizice sau juridice, proprietarii,
consiliul sau autoritatea administrativ jude ean (agricol sau silvic )
poate cere suportarea de c tre culpabil a cheltuielilor necesitate de lucr rile
de refacere i de ameliorare a solului. În aceste cazuri este vorba despre o
ac iune în fa a instan elor de drept comun.

2.2. Protec ia solului prin lucr ri de amenaj ri i îmbun t iri

funciare
Amenaj rile de îmbun t iri funciare contribuie, prin efectul lor, la
protec ia i ameliorarea mediului. Acestea reprezint lucr ri hidrotehnice
complexe i agropedoameliorative care se realizeaz în scopul prevenirii i
înl tur rii ac iunii factorilor de risc - secet , exces de ap , eroziunea solului
i inunda ii, precum i poluare – pe terenurile cu orice destina ie, indiferent
de proprietar, contribuind astfel la valorificarea capacit ii de produc ie a
terenurilor i a plantelor, precum i la introducerea în circuitul economic a
terenurilor neproductive.
Regimul juridic general în domeniu este stabilit prin Legea
îmbun t irilor funciare nr. 138/2004.

138
 La baza acestei activit i legea a eaz urm toarele principii (art.4):
a)exploatarea echitabil a amenaj rilor de îmbun t iri funciare,
sistemelor de iriga ii sau desecare i drenaj i a lucr rilor de ap rare
împotriva inunda iilor i combatere a eroziunii solului pentru asigurarea
protec iei intereselor tuturor beneficiarilor; b)consultarea i, dup caz,
implicarea beneficiarilor, organiza iilor neguvernamentale i a altor
reprezentan i ai societ ii civile în luarea deciziilor în scopul promov rii
adopt rii ra ionale, eficiente i transparente a acestora; c)realizarea, în
principal, de c tre proprietarii de teren, individual sau prin organiza iile de
îmbun t iri funciare ori federa iile de organiza ii de îmbun t iri funciare a
exploat rii, între inerii i repara iilor amenaj rilor de îmbun t iri funciare
situate pe terenurile pe care le de in, inclusiv a lucr rilor de reabilitare,
executare de investi ii i suportarea costurilor acestor activit i; statul
intervine prin Administra ie i prin alocarea de fonduri de la bugetul de stat
în completarea surselor proprii ale Administra iei sau ale beneficiarilor
amenaj rilor declarate de utilitate public , în cazurile în care proprietarii de
teren nu pot desf ura ei în i i activit i de îmbun t iri funciare;
d)exploatarea amenaj rilor de îmbun t iri funciare astfel încât s se
previn folosirea ineficient a apei, excesul de umiditate, eroziunea i
poluarea solului i s se promoveze protec ia mediului în conformitate cu
standardele de mediu.
Caracterul de protec ie al îmbun t irilor funciare pentru sol rezult
din obiectivele sale legal consacrate: a)asigurarea protec iei terenurilor de
orice fel i a oric ror categorii de construc ii fa de inunda ii, alunec ri de
teren i eroziuni, precum i protec iei lacurilor de acumulare împotriva
colmat rii i regularizarea cursurilor de ap ; b)asigurarea unui nivel
corespunz tor de umiditate a solului, care s permit sau s stimuleze
cre terea plantelor, incluzând planta iile vitipomicole, culturile agricole i
silvice; c)asigurarea amelior rii solurilor acide, s r turate i nisipoase,
precum i protec ia împotriva polu rii.

2.3. Protec ia prin împ durire a terenurilor degradate

Prin Ordonan a Guvernului nr. 8l din 25 august 1998 (aprobat
prin Legea nr. 107 din 16 iunie 1999) s-au instituit unele m suri pentru
ameliorarea prin împ durire a terenurilor degradate.

Sunt considerate terenuri degradate, în în elesul acestei ordonan e,

terenurile care, prin eroziune, poluare sau ac iunea distructiv a unor factori
antropici, i-au pierdut definitiv capacitatea de produc ie agricol , dar pot fi
ameliorate prin împ durire, i anume:
a) terenurile cu eroziune de suprafa foarte puternic i
excesiv ;

139
 b) terenurile cu eroziune de adâncime – oga e, ravene, toren i;
c) terenurile afectate de alunec ri active, pr bu iri, surp ri i
scurgeri noroioase;
d) terenurile nisipoase expuse erod rii de c tre vânt sau ap ;
e) terenurile cu aglomer ri de pietri , bolov ni , grohoti ,
stânc rii i depozite de aluviuni toren iale;
f) terenurile cu exces permanent de umiditate;
g) terenurile s r turate sau puternic acide;
h) terenurile poluate cu substan e chimice, petroliere sau noxe;
i) terenurile ocupate cu halde miniere, de euri industriale sau
menajere, gropi de împrumut etc.;
j) terenuri cu biocenoze afectate sau distruse;
k) terenuri neproductive.
Fac obiectul împ duririi i, în consecin , al ac iunii de ameliorare
urm toarele categorii de terenuri degradate, în func ie de natura
propriet ii:
a) terenurile degradate proprietate public a statului;
b) terenurile degradate proprietate public a unit ilor
administrativ-teritoriale (comune, ora e i municipii);
c) terenurile degradate proprietate privat .
Terenurile degradate care pot fi ameliorate prin împ durire se
constituie, în acest scop, în perimetre de ameliorare.
Identificarea, delimitarea i constituirea perimetrelor de ameliorare
la nivelul localit ilor se fac de c tre o comisie stabilit prin decizia
prefectului, la propunerea directorului general al Direc iei Generale pentru
Agricultur i Alimenta ie i urmeaz regimul general stabilit în acest sens
prin Legea nr. 18/1991 (art. 82).
Terenurile degradate constituite în perimetre i propuse a fi
ameliorate prin împ durire vor fi scoase din eviden a terenurilor cu
folosin e agricole productive sau a terenurilor neproductive, cu aprobarea
Ministerului Agriculturii, Alimenta iei i Dezvolt rii Rurale, i vor fi
înregistrate ca „terenuri neproductive destinate a fi împ durite“, potrivit
normelor metodologice ce vor fi emise de c tre Ministerul Agriculturii i
Alimenta iei în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei
ordonan e.
Terenurile degradate prev zute la art. 3 vor fi împ durite de c tre
de in torii lor legali, prin unit i specializate. Materialul biologic se asigur
de c tre Regia Na ional a P durilor, pe baz contractual , sau de c tre al i
produc tori, iar lucrarea se va executa cu asisten a tehnic gratuit a
personalului silvic de specialitate.
Documenta ia tehnico-economic pentru lucr rile de ameliorare se
execut contra cost de c tre personalul de specialitate al direc iilor silvice,
în cazurile în care sunt necesare numai lucr ri de împ durire i amenajare,

140
 i de c tre Institutul de Cercet ri i Amenaj ri Silvice sau de c tre alte
unit i specializate, atestate de autoritatea public central care r spunde de
silvicultur , în cazurile când sunt necesare i lucr ri de construc ii pentru
consolidarea terenurilor i corectarea toren ilor.
Terenurile degradate proprietate public , cu eroziune de adâncime,
constituite în perimetre de ameliorare prin împ durire se pot transmite, cu
acordul p r ilor, f r plat , în administrarea Regiei Na ionale a P durilor.
Transmiterea se aprob prin hot râre a guvernului, cu avizul Ministerului
Agriculturii, Alimenta iei i Dezvolt rii Rurale i al Ministerului Mediului
i Gospod riri Apelor, în condi iile în care suprafa a terenului este de
regul de minimum 5 hectare, în cazul trupurilor izolate, i indiferent de
suprafa , în cazul terenurilor limitrofe fondului forestier proprietate
public a statului.
În cazul don rii terenurilor degradate proprietate privat c tre stat
în vederea execut rii lucr rilor de ameliorare prin împ durire, actele de
dona ie, înregistrarea în eviden ele funciare i în registrele de inscrip iuni
imobiliare sunt scutite de taxele aferente, iar onorariul notarial se suport
de c tre Regia Na ional a P durilor.
Autoritatea public central care r spunde de silvicultur , în
numele statului, poate mandata Regia Na ional a P durilor s cumpere de
la persoane fizice terenuri degradate în vederea împ duririi, cuprinse în
perimetre de ameliorare constituite potrivit legii. Plata contravalorii acestor
terenuri se va face din fondul de conservare i regenerare a p durilor.
Sursele de finan are pentru întocmirea documenta iilor tehnico-
economice ale lucr rilor de ameliorare, pentru împ durirea terenurilor
degradate i cele legate de lucr ri de ameliorare, de între inerea i paza
respectivelor lucr ri, pân la recep ia definitiv, sunt:
a)fondul de ameliorare a fondului funciar;
b)aloca ii de la bugetul de stat;
c)aloca ii de la bugetele locale ale comunelor, ora elor, municipiilor
i jude elor;
d)sponsoriz ri de la societ i comerciale, funda ii .a.;
e)surse financiare externe nerambursabile sau credite externe pe
termen lung;
f)contribu ia benevol a persoanelor fizice sau juridice interesate de
executarea lucr rilor de ameliorare;
g)fondul de conservare i regenerare a p durilor;
h)desp gubirile legale datorate de c tre persoanele fizice sau juridice
vinovate de degradarea solului, stabilite de instan a competent , la cererea
unit ilor locale sau centrale de specialitate în domeniul agriculturii,
silviculturii sau protec iei mediului;
i)alte surse legale.

141
 Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor, în calitate de coordonator
tehnic al ac iunilor de ameliorare a terenurilor degradate, solicit anual
includerea în bugetul de stat a fondurilor necesare pentru împ durirea în
anul urm tor a terenurilor degradate.

2.4. Sanc iuni

Potrivit art. 15 din Ordonan a Guvernului nr. 81/1998, împiedicarea
sub orice form de c tre persoanele fizice a execut rii programelor de
împ durire aprobate constituie infrac iune i se pedepse te conform legii.
Constituie infrac iune i se pedepse te cu închisoare de la 6 luni la 2
ani distrugerea planta iilor silvice în perimetrele de ameliorare (art. 15).
Drept contraven ie este prev zut p unatul pe terenurile degradate
împ durite, constituite în perimetrele de ameliorare.
Proprietarii de terenuri degradate care beneficiaz de material biologic
destinat împ duririi al c rui cost nu l-au suportat i refuz utilizarea sa sau
îl utilizeaz în alte scopuri vor fi sanc iona i cu amend , a c rei valoare va
fi egal cu cea a materialului de împ durit, multiplicat de cinci ori i a
c rei natur juridic este aceea de sanc iune specific de drept al mediului.
În aceste cazuri, persoanele vinovate vor suporta i desp gubirea
corespunz toare costului materialului biologic destinat împ duririi, care se
vars la fondul de ameliorare a fondului funciar sau la fondul de conservare
i regenerare a p durilor, dup caz.
Executarea lucr rilor de ameliorare a terenurilor prin împ durire este
obligatorie atât pentru persoanele fizice, cât i pentru cele juridice, în
cazurile în care organele centrale i locale care r spund de protec ia
mediului constat c neefectuarea acestor lucr ri pune în pericol siguran a
unor localit i, a unor obiective de interes na ional sau via a popula iei din
anumite zone.
În cazurile în care persoanele fizice i juridice care de in terenuri
degradate proprietate privat nu sunt de acord cu executarea lucr rilor de
ameliorare în condi iile prev zute în prezenta ordonan , Guvernul, la
propunerea ministerelor interesate, va supune Parlamentului exproprierea
prin lege, în regim de urgen , pentru utilitate public , a terenurilor
respective, cu prevederea unor m suri compensatorii. Administrarea
acestor terenuri se va face de c tre Regia Na ional a P durilor.

142
 3. PROTEC IA SUBSOLULUI

3.1. Considera ii generale

Resursele naturale ale subsolului constituie unul dintre factorii
deosebit de importan i ai cre terii economice, ai dezvolt rii generale.
În condi iile în care materiile prime minerale sunt resurse limitate în
volum i care nu se regenereaz în timp, se constat un decalaj între cerin ele
economiei na ionale în cre tere i nivelul produc iei extractive, sub nivelul
cerin elor i în continu descre tere. Iat de ce problematica principal în
privin a resurselor subsolului o reprezint ast zi acoperirea diferen ei dintre
cerin e i oferta autohton ; printre c ile importante în vederea realiz rii
acestui obiectiv se afl i ridicarea nivelului factorului de recuperare a
rezervelor pe întreg lan ul tehnologic, prin gospod rirea eficient i protec ia
lor corespunz toare.
Într-adev r, în situa ia actual , în care resursele naturale se reduc, iar
la unele apare chiar spectrul epuiz rii, procesul de gestiune a acestor
materii prime – în toate etapele sale – trebuie s poarte un pronun at
caracter de protec ie i exploatare ra ional . Un rol deosebit de important
revine în acest sens dreptului, care este chemat ca, prin mijloace i forme
proprii, s stimuleze i s asigure un procent cât mai ridicat de recuperare i
o protec ie cât mai deplin a rezervelor de materii prime minerale.
În acela i timp, activit ile de explorare i exploatare a subsolului
angajeaz i grave pericole pentru mediul ambiant; într-adev r, o serie de
ac iuni privind lucr rile de extrac ie (mine, cariere), foraj (pu uri, sondaje)
ori de stocaje subterane (de materii periculoase – hidrocarburi, produse
chimice etc.) pot aduce atingeri grave i multiple v t m ri st rii naturii,
vie ii i s n t ii umane.

3.2. Regimul legal actual de protec ie

Potrivit art. 136 (2) din Constitu ie, bog iile de orice natur ale
subsolului fac obiectul exclusiv al propriet ii publice, cu consecin ele juridice
care decurg de aici. În condi iile legii, ele pot fi date în administrarea regiilor
autonome ori institu iilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate. Ca
urmare a regulii constitu ionale consacrate în art. 135 (2), lit. e, statul are
obliga ia s asigure exploatarea resurselor naturale în concordan cu interesul
na ional, fapt care implic i respectarea normelor de protec ie i conservare a
mediului.
În îndeplinirea obliga iei generale de protec ie a acestui element de mediu,
persoanele fizice sau juridice care prospecteaz sau exploateaz resursele
subsolului sunt inute:

143
 a) s cear acord i/sau autoriza ie de mediu potrivit legii i s
respecte prevederile acestora;
b) s refac terenurile afectate, aducându-le la parametrii productivi i
ecologici naturali sau la un nou ecosistem func ional, în
conformitate cu prevederile i termenele din acord i/sau
autoriza ie, garantând mijloacele financiare pentru aceasta i
monitorizând zona;
c) s anun e autorit ile pentru protec ia mediului sau competente,
potrivit legii, despre orice situa ii accidentale care pun în pericol
ecosistemul terestru i s ac ioneze pentru refacerea acestuia.

4. Regimul de explorare, dezvoltare i exploatare a petrolului

Prin Legea petrolului (nr. 238/2004) s-a instituit un regim juridic
specific pentru explorarea, dezvoltarea i exploatarea petrolului, definit
drept substan ele minerale combustibile constituite din amestecuri de
hidrocarburi naturale, acumulate în scoar a terestr i care, în condi ii de
suprafa , se prezint în stare gazoas , sub form de gaze naturale sau
lichid , sub form de i ei i condensat.
Resursele de petrol situate în subsolul rii i al platoului continental
românesc al M rii Negre, fac obiectul exclusiv al propriet ii publice i
apar in statului român.
Toate datele i informa iile, indiferent de modalitatea de stocare,
ob inute ca urmare a efectu rii de opera iuni asupra resurselor petroliere
române ti, apar in statului român; utilizarea lor este supus autoriz rii i
respect rii regulii confiden ialit ii. Opera iunile petroliere (respectiv
activit ile de explorare, dezvoltare, exploatarea i abandonarea unui
z c mânt petrolier, înmagazinarea subteran , transportul i tranzitul
petrolului pe conducte magistrale, precum i operarea terminalelor
petroliere) se realizeaz de c tre persoane juridice, române sau str ine, în
condi iile legii, numai în cadrul unor perimetre stabilite în acest scop de
c tre autoritatea competent (art.3). Lucr rile de dezvoltare i exploatare a
z c mintelor comerciale de petrol se pot executa numai pentru rezerve
confirmate de autoritatea competent , la propunerea titularului, potrivit
unei proceduri speciale.
Efectuarea de opera iuni petroliere pe terenurile pe care sunt
amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de
interes deosebit, rezerva ii naturale, zone de protec ie sanitar i perimetre
de protec ie hidrogeologic a surselor de alimentare cu ap , precum i
instituirea dreptului de servitute pentru opera iunile petroliere pe astfel de
terenuri sunt interzise. (art.12(1)

144
 Titularul acordului petrolier este inut s respecte obliga iile de
mediu i s foloseasc , cu respectarea prevederilor legale în domeniul
gospod ririi apelor, surse de ap de suprafa sau subterane, necesare
desf ur rii opera iunilor petroliere. Executarea de opera iuni petroliere
f r autoriza iile prev zute de lege sau dac i s-a retras acordul i/sau
autoriza ia privind protec ia mediului constituie o cauz de reziliere a
concesiunii de c tre autoritatea competent (art.42. lit.d).
De asemenea, concesionarii r spund patrimonial pân la refacerea
tuturor factorilor de mediu afecta i de opera iunile petroliere, în
conformitate cu planul de refacere a mediului, aprobat de autoritatea
competent de mediu, care reprezint ansamblul m surilor de refacere i
reabilitare a mediului în perimetrul de explorare/exploatare, inându-se cont
i de op iunile colectivit ilor locale privind utilizarea postînchidere a
perimetrului i care con ine proiectul tehnic de realizare a acestora.

5. PROTEC IA ECOSISTEMELOR FORESTIERE

Asigurarea gestion rii durabile a p durilor i dezvoltarea unei

silviculturi multifunc ionale pe termen lung, care satisface nevoile societ ii
reprezint obiectul definitoriu al Planului forestier de ac iune al Uniuni
Europene pentru perioada 2007-211, care trebuie adaptat i particularizat la
nivelul celor 27 de state membre, inclusiv România. Principalele obiective
ale acestuia se refer la conservarea i protec ia ecosistemelor terestre,
îmbun t irea competitivit ii sectorului forestier i cre terea utiliz rii
durabile a serviciilor i produselor forestiere, respectiv men inerea i
sporirea func iilor de protec ie a p durilor. Perceput mai ales ca o
legisla ie de natur preponderent economic ( i, în consecin , aferent
preocup rilor ministerului agriculturii), i într-o m sur necorespunz toare
afectat de imperativul protec iei mediului, legisla ia silvic româneasc
cunoa te pu ine modific ri formale i transform ri de con inut în aceast
perioad . Dimpotriv , se înregistreaz chiar o serie de regrese din
perspectiv environmental , impus de aderarea la schimbarea European .

5.1. Regimul juridic al p durilor stabilit prin Codul silvic (legea

nr. 26/1996)
De i face distinc ia dintre domeniul public i domeniul privat, actul
normativ utilizeaz dou no iuni (concepte) fundamentale, cu semnifica ie
global : fondul forestier na ional i vegeta ia forestier din afara acestuia.
Astfel, p durile, terenurile destinate împ duririi, cele care servesc
nevoilor de cultur , produc ie ori administra ie silvic , iazurile, albiile
pâraielor, precum i terenurile neproductive, incluse în amenajamentele

145
silvice, indiferent de natura dreptului de proprietate, constituie fondul
forestier na ional (art. 1).
Considerat bun de interes na ional, fondul forestier na ional, indiferent
de forma de proprietate, public sau privat , este supus regimului silvic
(art. 9), ce constituie un sistem de norme tehnice silvice, economice i
juridice privind amenaj rile, cultura, exploatarea, protec ia i paza acestui
fond, având ca finalitate asigurarea gospod ririi durabile a ecosistemelor
forestiere, elaborat i controlat în privin a aplic rii sale de c tre autoritatea
public central care r spunde de silvicultur . Ca atare regimul propriet ii
private asupra fondului forestier este afectat de un regim special de
domenialitate, f r a pierde caracterul de regim al dreptului privat. Modul
de gospod rire a fondului forestier proprietate privat este stabilit prin
amenajamente silvice i se exercit în conformitate cu regimul silvic i cu
regulile privind protec ia mediului (art. 64, alin. 2).
Rezult deci, în concluzie, c no iunea (conceptul) de fond forestier
na ional nu se substituie i nu se suprapune celor de fond public i fond
privat, îndeplinind în primul rând o func ie de protec ie, conservare i
gospod rire durabil , prin consacrarea i aplicarea unui regim minimal
comun. În consecin , la nivel concret, regimul aplicabil unei anumite
p duri, unui anumit teren cu destina ie forestier este desemnat de natura
propriet ii publice sau private c reia îi apar ine, la care se adaug regimul
silvic.
Stipulând c dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie
fondul forestier na ional se exercit în conformitate cu prevederile sale (art.
4, alin. 2), Legea nr. 26/1996 stabile te o serie de dispozi ii comune
aplicabile fondului forestier proprietate public i fondului forestier
proprietate privat , respectiv în privin a controlului circula iei materialelor
lemnoase i al instala iilor de transformat lemn rotund în cherestea, i
referitoare la fondul cinegetic i fondul piscicol din apele de munte. În
calitatea sa de avu ie de interes na ional ocrotit de lege, acest fond este în
administrarea, ocrotirea, gospod rirea unitar i ra ional a autorit ii
publice centrale care r spunde de silvicultur .
La rândul s u, vegeta ia forestier situat pe terenuri din afara fondului
forestier na ional este constituit din vegeta ia forestier de pe p unile
împ durite, perdelele forestiere de protec ie a terenurilor agricole, planta iile
i perdelele forestiere de protec ie, zonele verzi, parcurile dendrologice etc.
(art. 6). Aceasta este supus , indiferent de forma de proprietate, unor norme
tehnice silvice i de paz , precum i de circula ie i transport pentru
materialul lemnos recoltat, unei norme emise de c tre autoritatea public
central care r spunde de silvicultur , care controleaz aplicarea i
respectarea lor.

146
 6.1.1. Regimul fondului forestier proprietate public a statului
Administrarea acestui fond se realizeaz de c tre Regia Na ional a
P durilor, care func ioneaz pe baz de gestiune economic i autonomie
financiar i exercit atribu ii de serviciu public cu aspect silvic.
Gospod rirea fondului forestier proprietate public se realizeaz
conform amenajamentelor silvice, care constituie baz a cadastrului
forestier i a titlului de proprietate a statului i se stabilesc în raport cu
obiectivele ecologice i social-economice, elurile de gospod rire i
m surile necesare pentru realizarea lor.
Reconstruc ia ecologic , regenerarea i îngrijirea p durilor se
realizeaz pe calea unor modalit i precum: aplicarea regimului codrului,
regimului crângului (numai în privin a arboretelui), acordarea priorit ii
regener rii speciilor de tipul natural fundamental, împ durirea i
reîmp durirea terenurilor degradate, conservarea resurselor genetice
forestiere.
Protec ia p durilor vizeaz asigurarea st rii de s n tate a lor (prin
m suri de prevenire i de combatere a d un torilor i bolilor, indiferent de
forma de proprietate a acestora) i obliga ia persoanelor juridice i fizice
care desf oar activit i ce pot aduce prejudicii, prin poluare, fondului
forestier de a lua toate m surile necesare pentru respectarea indicatorilor de
calitate a aerului, apei i solului.
Paza fondului forestier împotriva t ierilor ilegale de arbori,
furturilor, distrugerilor, degrad rilor, p unatului, braconajului i altor fapte
p gubitoare, precum i m surile de prevenire i stingere a incendiilor se
asigur de c tre Regia Na ional a P durilor.
Exploatarea masei lemnoase se face în conformitate cu prevederile
amenajamentelor silvice i ale instruc iunilor privind termenele,
modalit ile i epocile de recoltare, scoatere i transport al produselor
lemnoase ale p durii, emise de c tre autoritatea public central care
r spunde de silvicultur .
Volumul maxim de mas lemnoas ce se poate recolta anual din
p duri se aprob prin hot râre a guvernului în limita posibilit ilor stabilite
prin amenajamente silvice pe fiecare unitate de produc ie i în func ie de
natura produselor.
Asigurarea integrit ii i dezvolt rii fondului forestier na ional
constituie o preocupare fundamental , de interes na ional (art. 50). În acest
context, se consacr dreptul de preem iune al statului la toate vânz rile de
bun voie sau silite, la pre i în condi ii egale, pentru enclavele din fondul
forestier proprietate public i terenurile limitrofe acestuia, precum i
pentru terenurile acoperite cu vegeta ie forestier (art. 52).
În literatura juridic s-a afirmat c am fi în prezen a unui drept
subiectiv civil, legal, patrimonial, incesibil i temporar, recunoscut statului

147
în calitatea sa de persoan juridic , în temeiul c ruia acesta poate dobândi
proprietatea terenurilor ce constituie enclave din fondul forestier proprietate
public sau sunt limitrofe acestui fond, precum i terenurile acoperite cu
vegeta ie forestier , în cazul vânz rilor, cu preferin fa de orice
cump r tor, la pre i în condi ii egale66.
Pentru considera iile pe care le vom expune mai jos, consider m c un
atare punct de vedere nu poate fi acceptat în mare parte, întrucât se plaseaz
exclusiv pe t râmul dreptului civil clasic, ignorând particularit ile impuse
de afirmarea dreptului mediului. Astfel, a a cum remarc de altfel par ial i
autorul, scopul acestei reglement ri îl constituie dezvoltarea i protejarea
fondului forestier na ional proprietate public , iar m sura respectiv ,
ad ug m noi, decurge din calitatea acestuia de „bun de interes na ional“
(art. 5 din Legea nr. 26/1996). Dac ad ug m i faptul c , potrivit art.
134(2), lit. d din Constitu ie, statul trebuie s asigure exploatarea resurselor
naturale în concordan cu interesul na ional, atunci se contureaz clar c
dreptul de preem iune respectiv este recunoscut statului în calitate de
subiect de drept public, i nu de persoan juridic de drept privat. Ca atare
întreaga figur a dreptului de preem iune prev zut de art. 524, alin. 1 din
Legea nr. 26/1996 trebuie v zut în contextul dreptului public, adic un fel
de posibilitate conferit statului de a se substitui cump r torului poten ial al
unui imobil situat într-un teritoriu predeterminat, în cazul nostru enclavele
din fondul forestier proprietate public i terenurile limitrofe acestora,
precum i pentru terenurile acoperite cu vegeta ie forestier . Numai a a
dreptul de preem iune respectiv poate constitui un instrument al interven iei
publice în materie de circula ie a terenurilor forestiere, care este scopul
direct al reglement rii sale speciale. În acest sens, dreptul de preem iune în
materie silvic constituie un privilegiu real, de origine legal , i nu
contractual , iar recunoa terea sa este f cut în scopuri de interes general.
A adar obiectivul acestui drept nu este atât cel de dobândire a unor
terenuri, cum se întâmpl în dreptul civil, care r mâne o opera iune
subsidiar , cât amenajarea silvic (corectarea perimetrelor forestiere), care
ar putea fi afectat (perturbat ) de interesele individuale.
Un alt mijloc de realizare a acestui obiectiv îl reprezint cump rarea
de terenuri degradate proprietate privat sau preluarea acestora, în caz de
dona ii, de c tre Regia Na ional a P durilor în vederea împ duririi.
Reducerea suprafe ei fondului forestier proprietate public este
interzis . Ocuparea definitiv a unor terenuri din fondul forestier se face de
regul prin schimb. Transmiterea temporar de terenuri din acest fond
pentru folosirea în alte scopuri decât produc ia silvic se aprob potrivit
legii.

66
Eugen Chelaru, Dreptul de preem iune reglementat de Codul silvic, în rev. „Dreptul“, nr. 6/1997,
p. 18 i urm.

148
 6.1.2. Regimul fondului forestier proprietate privat
Administrarea acestui fond se face de c tre proprietarii s i,
individual sau în asocia ii.
Proprietarii de p duri i alte terenuri din fondul forestier proprietate
privat au obliga ia s le gospod reasc în conformitate cu regimul silvic i
cu regulile privind protec ia mediului; ei sunt obliga i de asemenea s
respecte prevederile amenajamentelor silvice i s asigure permanen a
p durii (art. 64, alin. 2; art. 67).
Modul de gospod rire a fondului forestier proprietate privat este
stabilit prin amenajamente silvice.
De in torii de p duri proprietate privat au obliga ia s le men in în
stare bun de s n tate i s execute la timp lucr rile de igien , precum i cele
de protec ie; tot ei au obliga ia s asigure paza acestora împotriva t ierilor
ilegale de arbori, distrugerilor de semin e, incendiilor, furturilor, p unatului
neautorizat, precum i altor fapte p gubitoare.
6.1.3. Regimul vegeta iei forestiere din afara fondului forestier
Vegeta ia forestier se administreaz de c tre proprietarii acesteia, se
gospod re te potrivit scopului pentru care a fost creat i este supus unor
norme tehnice silvice i de paz , precum i de circula ie i transport pentru
materialul lemnos recoltat emise de c tre autoritatea public central care
r spunde de silvicultur (art. 87).
De in torii de terenuri cu vegeta ie forestier din afara fondului
forestier na ional au obliga ia s asigure paza acesteia, s ia m suri de
prevenire i stingere a incendiilor i s respecte dispozi iile cu privire la
protec ia p durilor i circula ia materialelor lemnoase.

6.1.4. Conservarea biodiversit ii i a peisajului forestier

Potrivit art. 111 din Legea nr. 26/1996, conservarea biodiversit ii i
a peisajului forestier se asigur în principal prin constituirea de parcuri
na ionale i alte arii protejate în fondul forestier sau în vegeta ia forestier
din afara acestuia.
Constituirea acestora se face la propunerea institutelor de specialitate
i a altor foruri tiin ifice, pe baza cercet rilor întreprinse în acest scop i se
aprob prin lege.
Responsabilitatea administr rii i gospod ririi parcurilor na ionale i a
celorlalte arii protejate din fondul forestier revine Regiei Na ionale a
P durilor.

6.1.5. R spunderi i sanc iuni

149
 Înc lcarea prevederilor Codului silvic atrage, dup caz, r spunderea
disciplinar , material , civil , contraven ional sau penal a persoanei
vinovate.
În articolele 96-104, Legea nr. 26/1996 stabile te infrac iunile silvice,
cu un regim sanc ionator mai sever decât cel prev zut prin Codul silvic din
1962. Este evident o ecologizare a acestora atât prin includerea în obiectul
supus ocrotirii a unor aspecte legate de protec ia mediului, cât i prin
incriminarea ca agravant a s vâr irii faptelor în arii forestiere protejate
(art. 97, alineatul ultim).
Obiectul juridic (care este complex) îl constituie rela iile sociale
privitoare la gospod rirea durabil i asigurarea integrit ii cantitative i
calitative a fondului forestier, indiferent de natura dreptului de proprietate
asupra elementelor componente. Pe de alt parte, sunt incluse în obiectul
juridic i rela iile sociale referitoare la mediu, echilibrul ecologic i alte
valori naturale.
Obiectul material al faptei penale reglementate de art. 96 îl
constituie p durile, terenurile sau apele din fondul forestier na ional,
precum i semnele de hotar, împrejmuirile ori reperele de marcare care au
fost distruse, degradate sau mutate f r drept din locul lor.
În cazul infrac iunilor prev zute în art. 97, 98, 100-102, obiectul
material îl formeaz vegeta ia forestier (arbori, puie i sau l stari) t iat sau
scoas f r drept din r d cini, respectiv arbori doborâ i sau rup i de
fenomene naturale ori t ia i sau bunuri distruse, degradate sau aduse în
stare de neîntrebuin are sau v t mate prin incendiere, p unare ori ilegal
marcate cu ciocanul silvic.
La fapta incriminat în art. 103, obiectul material este jnepeni ul
distrus sau v t mat, iar la cea prev zut în art. 99, ciocanul silvic de marcat
falsificat.
Subiectul activ nemijlocit (autorul) poate fi orice persoan care
îndepline te condi iile cerute de lege (cet eanul român sau str in
domiciliat sau nu în România).
În situa ia comiterii infrac iunilor prev zute în art. 97 i 98 de c tre
personalul silvic cu atribu ii de constatare a infrac iunilor i contraven iilor
– adic de c tre persoanele nominalizate în art. 105 (p durari, brigadieri,
efii districtelor silvice, inginerii i tehnicienii silvici de la ocoalele silvice,
unit ile silvice, Regia Na ional a P durilor i autoritatea public central
care r spunde de silvicultur , precum i al i angaja i împuternici i de Regia
Na ional a P durilor i de autoritatea public central care r spunde de
silvicultur ) – calitatea acestuia atrage agravarea r spunderii penale, în
conformitate cu art. 104.
Faptele penale prev zute de Codul silvic, cu excep ia a dou variante,
pot fi comise în toate formele de participa ie – coautorat, instigare,
complicitate.

150
 Cele dou variante privesc faptele prev zute în art. 97, alin. 4, lit. a i
art. 98, alin. 4, care, în ce prive te participa ia, pot fi comise numai în
forma instig rii, deoarece, în situa ia cooper rii a dou sau mai multor
persoane la s vâr irea împreun a infrac iunii – fie în calitate de coautori,
fie în calitate de autori i complici – este realizat modalitatea agravat
(calificat a acestor fapte).
În raport cu urmarea imediat , unele infrac iuni silvice sunt infrac iuni
de rezultat, iar altele, de pericol.
În cazul infrac iunilor de rezultat trebuie s se verifice i s se stabileasc
raportul de cauzalitate dintre activitatea f ptuitorului i consecin ele ar tate
în textele legale. La infrac iunile de pericol, leg tura de cauzalitate rezult
din îns i materialitatea faptelor – ex re.
Latura subiectiv const în vinov ia manifestat sub forma inten iei
directe sau indirecte – respectiv f ptuitorii prev d rezultatul ac iunilor pe
care le s vâr esc i urm resc (inten ie direct ) sau, dup caz, accept
producerea acestuia (inten ie indirect ).
Textele incriminatoare nu pretind, pentru realizarea infrac iunilor,
existen a unui anumit scop ori mobil.
Consumarea infrac iunilor silvice survenite în momente diferite,
specifice fiec reia în parte.

6.2.Reglementarea regimului silvic i administrarea fondului

forestier na ional (prev zut de Ordonan a Guvernului nr.96/1998
aprobat cu modific ri prin Legea nr.141/1999, cu modific rile
ulterioare).
Dup forma de proprietate, fondul forestier na ional este constituit din:
a)fondul forestier proprietate public a statului;
b)fondul forestier proprietate publica a unitatilor administrativ-
teritoriale (comune , orase, municipii);
c)fondul forestier proprietate privat a unit ilor de cult (parohii,
schituri, m n stiri), a institu iilor de înv mânt sau a altor persoane de
drept privat;
d)fondul forestier proprietate privata indiviza a persoanelor fizice
(fosti composesori, mosneni si razesi sau mostenitori ai acestora);
e)fondul forestier proprietate privata a persoanelor fizice.
P durile, prin func iile ecologice de protec ie i socioeconomice pe
care le îndeplinesc, constituie, indiferent de forma de proprietate, o avu ie
de interes na ional de care beneficiaz întreaga societatea. În acest scop este
necesar asigurarea gestionarii durabile a p durilor, prin stabilirea de
masuri concrete de administrare, regenerare, îngrijire, i exploatare. (art.1)

151
 Drept urmare indiferent de forma de proprietate, politica de punere in
valoare economica, sociala si ecologica a p durilor este un atribut al
statului. În condi iile respect rii dreptului de proprietate, p durile din
România sunt administrate si gospod rite intr-un sistem unitar, vizând
valorificarea continua, in folosul genera iilor actuale si viitoare, a func iilor
lor ecologice si social-economice. (art.2)
Ca atare, fondul forestier na ional, indiferent de forma de proprietate,
este supus regimului silvic, care, reprezint un sistem unitar de norme cu
caracter tehnic silvic, economic si juridic, referitoare la amenajarea, paza,
protec ia contra d un torilor, exploatarea si regenerarea p durilor, in
vederea asigur rii gestionarii durabile a ecosistemelor forestiere, a c ror
respectarea este obligatorie pentru to i proprietarii de p duri sau al i
de in tori.
Normele tehnice silvice reglementeaz activit ile de amenajare si
regenerare a p durilor, protec ie a p durilor împotriva d un torilor,
îngrijire (degaj ri, cur iri, r rituri), punere in valoare a masei lemnoase si
de exploatare a lemnului, atât pentru p durile, proprietate publica, cat si
pentru p durile proprietate privata. Normele tehnice actuale vor fi revizuite
in termen de 6 luni de la intrare in vigoare a prezentei ordonan e, prin grija
autoritarii publice centrale care r spunde de silvicultur .
Normele cu caracter economic se refera la totalitate obliga iilor
financiare ce revin proprietarilor de p duri, pentru asigurarea regener rii
p durilor, st rii de s n tate a acestora, efectu rii lucr rilor de amenajare,
îngrijire si punere in valoare, precum i la modalit ile de finan are.
Normele juridice cuprind totalitatea reglementarilor cu specific silvic
(legi, hot râri i ordonan e publice ale Guvernului, ordine i instruc iuni ale
autorit ii publice centrale care r spunde de silvicultura).
La dobândirea dreptului de proprietate, proprietarii de p duri iau lua
cuno tin a sub semn tura, prin grija autorit ii publice pentru silvicultura,
de obliga iile pe care le au pentru respectarea regimului silvic.
În vederea respect rii reglementarilor referitoare la regimul silvic,
proprietarii de p duri si de in torii cu orice titlu au urm toarele obliga ii:
a)s elaboreze prin unit i specializate, autorizate de autoritatea
publica central care r spunde de silvicultur , amenajamente silvice sau,
pentru terenuri forestiere în suprafa de pân la 30 ha, studii sumare de
amenajare;
b)s asigure paza p durilor, în vederea prevenirii t ierilor ilegale,
distrugerii sau degrad rii vegeta iei forestiere, p unatului abuziv,
braconajul i a altor fapte infrac ionale sau contraven ionale;
c)s execute lucr rile necesare pentru prevenirea si combaterea
bolilor si d un torilor p durilor, stabilite de organele autorit ii publice
pentru silvicultura, cu mijloacele proprii sau contra cost, prin unit ile
silvice autorizate;

152
 d)s asigure respectarea m surilor de prevenire i stingere a
incendiilor si, dup caz, dotarea cu mijloace de prima interven ie;
e)s efectueze lucr rile de împ durire si de ajutorare a regener rii
naturale, potrivit prevederilor amenajamentelor silvice si ale normelor
tehnice specifice;
f)s efectueze lucr rile de între inere a planta iilor i regener rilor
naturale pân la realizarea st rii de masiv;
g)s execute la timp în conformitate cu prevederile amenajamentelor
silvice i ale normelor tehnice specifice, lucr rile de îngrijire a arboretelor-
degaj rii, cur iri, r rituri t ieri de igien ;
h)s execute t ieri de arbori numai dup punerea în valoare i
eliberarea documentelor specifice de c tre personalul silvic autorizat;
i)s asigure, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice
i actelor normative în vigoare, între inerea si repararea drumurilor
forestiere aflate în proprietate. (art.8)
În vederea gospod ririi durabile a p durilor se interzic:
a)defri area vegeta iei forestiere, respectiv înl turarea acesteia i
schimbarea folosin ei ori destina iei terenului, f r aprobarea autorit ii
publice centrale care r spunde de silvicultura;
b)desf urarea de activit i care produc degradarea solului si a
malurilor apelor, distrugerea semin i ului utilizabil si a arborilor nedestina i
exploat rii. (art.8)
Exploatarea masei lemnoase se face numai în conformitate cu
prevederile amenajamentelor silvice i cu respectarea instruc iunilor
privind termenele, modalit ile i epocile de recoltare si transport al
materialului lemnos din p duri, emise de autoritatea public central care
r spunde de silvicultur .Controlul respect rii regimului silvic pentru
întregul fond forestier na ional se exercita de c tre autoritatea public
central care r spunde de silvicultur , prin structurile silvice, cu
personalitate juridic aflate în subordinea acestora.

153
 Capitolul XIII

PROTEC IA ATMOSFEREI

Ca element important al mediului, aerul atmosferic, calitatea acestuia

prezint o semnifica ie deosebit pentru via a i s n tatea oamenilor, pentru
existen a faunei i florei. La fel ca apa, aerul este un element vital, fiecare
om respirând zilnic peste 15.000 l de aer. Aerul este un fluid gazos care
formeaz atmosfera; aer pur, compus din oxigen i azot nu exist în natur .
El este întotdeauna mai mult sau mai pu in poluat prin al i compu i, gaz,
natural ori nu, i particule, lichide precum cea a, ori solide precum praful;
circa 180 de substan e tranziteaz prin aer.
Datorit particularit ilor naturale ale atmosferei i consecin elor
activit ilor umane, poluarea aerului, cauzat fie de cre terea concentra iei
unor constituen i normali ai atmosferei – bioxid de carbon, azot etc. – fie
p trunderii unor compu i str ini acestui mediu – elemente radioactive,
substan e organice de sintez .a., - constituie o realitate tot mai evident a
societ ii moderne. Ea reprezint o preocupare, cu atât mai mult cu cât, spre
deosebire de sol i ap , nu exist mijloace de depoluare ori tratare a aerului.
Mai mult decât atât, ca fenomen, poluarea aerului a devenit transfrontalier
i o problem global , ceea ce impune o cooperare interna ional i o
reglementare interstatal adecvate67.
Desigur, diversitatea i num rul poluan ilor care pot contamina
atmosfera fac practic imposibil un inventar complet al acestora. Totu i
mai ales trei activit i (industria, înc lzitul domestic i transporturile) se
afl la originea a dou mari tipuri de poluare: poluarea acido-particular
ori acid , cea mai veche i legat de utilizarea combustibililor fosili
(gaz, c rbune), sesizabil mai ales în anotimpul rece, i poluarea
oxidant , rezultat din unele activit i industriale i gazul de e apament
al autovehiculelor, manifest mai ales în perioadele cu soare.
Calitatea aerului depinde nu numai de cantitatea poluan ilor emi i, ci
i de condi iile meteorologice rezultate din circula ia vânturilor, regimul
precipita iilor ori expunerea solar . Se disting polu ri locale, zise de
proximitate (provenite de la înc lzitul casnic, fumul i particulele uzinelor
i gazul de e apament al autovehiculelor) i polu rile globale, regionale ori
mondiale.

Polu rile planetare constituie suma polu rilor locale. Agravate de

fenomene fizico-chimice precum alterarea p turii de ozon, în atmosfera
67
Asupra surselor de poluare a aerului, consecin elor i modalit ilor de combatere a acestora a se vedea
Mircea Du u, Ecologie. Filosofia natural a vie ii, Editura Economic , Bucure ti, 1999, p. 66-76.

154
înalt , producerea de ozon în structurile atmosferice joase, ploile acide care
afecteaz ecosistemele, ori chiar accentuarea efectului de ser , înc lzirea
global i schimb rile climatice.
Problematica general a calit ii aerului vizeaz urm toarele aspecte
principale: poluarea de impact cu diferitele noxe, calitatea precipita iilor
atmosferice, situa ia ozonului atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu
efect de ser i unele manifest ri ale schimb rilor climatice, care i-au g sit
reglement ri la nivel na ional, interna ional i comunitar, ce se întrep trund
în ac iunea i semnifica iile lor spre asigurarea obiectivului comun:
protec ia i conservarea calit ii aerului. OUG nr.195/2005 ata eaz
problematica zgomotului ambiental acestui capitol, de i în acest caz este
vorba de poluare prin vibra ii.

1. Sediul materiei
Reglementarea general a protec iei atmosferei este cuprins în
capitolul X, al Ordonan ei de urgen nr.195/2005 privind protec ia
mediului (art. 59-64), iar regimul juridic special este prev zut în Ordonan a
de urgen a Guvernului nr. 243/2000 privind protec ia atmosferei
(aprobat prin Legea nr. 655/2001), care îndepline te rolul de
reglementare-cadru în domeniu.
Alte aspecte particulare, cu un predominant caracter tehnic, sunt
cuprinse într-o serie de acte normative subsidiare, apar inând esen ial fie
domeniului protec iei mediului, fie altor domenii conexe. De asemenea,
România a ratificat o serie de documente interna ionale în materie, care fac
parte din dreptul intern, iar o serie de acte normative comunitare au f cut
obiectul transpunerii în legisla ia na ional .

2. Defini ii
Reglement rile legale române ti în vigoare utilizeaz termenul de
„protec ie a atmosferei“, spre deosebire de dreptul comunitar i cel
interna ional sau legisla ia din alte ri, care prefer expresia „protec ia
aerului“, care ni se pare mai adecvat în spe . În aceast situa ie, atât
Ordonan a de urgen nr.195/2005, cât i Ordonan a de urgen nr.
243/2000 definesc atmosfera ca fiind „masa de aer care înconjoar
suprafa a terestr , incluzând i stratul protector de ozon“. Reglementarea
special folose te, totu i, i no iunea de aer înconjur tor, în eles ca aerul
troposferic, exclusiv cel din locurile de munc , respectându-se astfel
delimitarea clasic dintre mediu ambiant i mediul muncii. Ordonan a nr.
243/2000 cuprinde i alte defini ii legale importante ale unor termeni
precum: poluant, prag de alert , marj de toleran , valoare-limit , valori de
prag .a. Din p cate, nu exist o defini ie legal a no iunii fundamentale de

155
„poluare a aerului (atmosferei)“. În aceast situa ie, pentru surprinderea
semnifica iilor juridice ale fenomenului trebuie s apel m la accep iunile
documentelor interna ionale în materie.
Astfel, se impune s se in seama c o rezolu ie din 8 martie 1968 a
Consiliului Europei (prin care s-a aprobat Declara ia de principii asupra
luptei contra polu rii aerului) cuprinde urm toarea defini ie: „Exist
poluare a aerului atunci când prezen a de substan e str ine ori o varia ie
important în propor ia constituen ilor s i este subsceptibil s provoace un
efect d un tor, inând seama de cuno tin ele tiin ifice ale momentului, sau
s împiedice o utilizare legitim a acestuia.“ Dar un caracter obligatoriu nu
poate avea decât defini ia cuprins în Conven ia de la Geneva din 13
noiembrie 1979 asupra polu rii atmosferice transfrontaliere pe distan e
lungi, ratificat de România prin Legea nr. 8/1991 i conform c reia
poluarea atmosferic desemneaz introducerea în atmosfer de c tre om,
direct sau indirect, de substan e sau energie care are o ac iune nociv de
natur s pun în pericol s n tatea omului, s d uneze resurselor biologice
i ecosistemelor, s deterioreze bunurile materiale i s aduc atingere sau
s p gubeasc valorile de agrement i alte utiliz ri legitime ale mediului.
De asemenea, Ordonan a de urgen nr.195/2005, cuprinde o defini ie
general a polu rii.
S mai re inem c , potrivit Ordonan ei de urgen nr. 243/2000,
poluantul reprezint „orice substan introdus direct sau indirect de c tre
om în aerul înconjur tor, care poate avea efecte d un toare asupra s n t ii
umane sau asupra mediului” ceea ce cuprinde o referire implicit la
defini ia Conven iei din 1979.
Prin prisma acestor defini ii, poluarea atmosferic ne apare fie ca
orice modificare a compozi iei naturale ideale a aerului (atmosferei), fie ca
orice emisie antrenând dep irea unui prag de calitate a aerului considerat
periculoas pentru om i mediu.

1. Cadrul juridic specific instituit prin Ordonan a de urgen a

Guvernului nr. 243/2000. Principii generale
Cadrul juridic specific actual prive te prevenirea, eliminarea, limitarea
deterior rii i ameliorarea calit ii atmosferei, în scopul evit rii efectelor
negative asupra s n t ii omului i asupra mediului ca întreg. Ac iunea
juridic vizeaz reglementarea activit ilor care afecteaz sau care pot
afecta calitatea atmosferei, direct sau indirect, desf urate de c tre persoane
fizice i juridice, conform strategiei na ionale în domeniu. Stabilirea ca
scop imediat al legii a „alinierii la normele juridice interna ionale i la
reglement rile comunitare“ arat c dispozi iile sale trebuie completate i
interpretate în sensul i spiritul acestora din urm .

156
 Regimul juridic al protec iei atmosferei are la baz „respectarea
principiului de abordare integrat a protec iei mediului“ (art. 2).
Un alt principiu important al dreptului mediului, afirmat specific în
domeniu, este cel al inform rii publice privind calitatea aerului înconjur tor
(art.21(1) i al obliga iei colective al tuturor autorit ilor publice de a
asigura accesul la informa ia respectiv (art.21).
Dep irea pragurilor de alert se aduce la cuno tin publicului în mod
operativ, prin cele mai eficiente mijloace de informare în mas , de c tre
autoritatea de mediu competent , indicându-se m surile ce se impun pentru
protec ia popula iei i a mediului.
Sunt aplicabile desigur i celelalte principii generale operante în
domeniul dreptului mediului, precum: principiul precau iei, „poluatorul
pl te te“, prevenirii, corectarea la surs , regula folosirii celor mai bune
tehnici disponibile care nu implic costuri excesive.
În sfâr it, reglementarea-cadru în materie prevede expres c
dispozi iile sale urm resc i trebuie interpretate în sensul „asigur rii
dreptului fiec rei persoane la un mediu de calitate“ care, în acest context,
reprezint mai ales un drept la un aer de calitate.

1.1. Strategia na ional pentru protec ia atmosferei

Elaborat i actualizat periodic de c tre autoritatea public central
pentru protec ia mediului i aprobat de Guvern, Strategia na ional
privind protec ia atmosferei are urm toarele obiective68:
• men inerea calit ii aerului înconjur tor în zonele în care se
încadreaz în limitele prev zute de normele în vigoare pentru
indicatorii de calitate;
• îmbun t irea calit ii aerului înconjur tor în zonele în care nu se
încadreaz în limitele prev zute de normele în vigoare pentru
indicatorii de calitate;
• adoptarea m surilor necesare pentru limitarea pân la eliminare a
efectelor negative asupra mediului în context transfrontier;
• îndeplinirea obliga iilor asumate prin acordurile i tratatele
interna ionale la care România este parte i particip la cooperarea
interna ional în domeniu.
Dup cum se poate observa, atât reglementarea legal , cât i strategia
na ional în materie nu urm resc o puritate iluzorie a atmosferei, ci tind s
limiteze i s p streze poluarea aerului în limite care s nu o fac
periculoas pentru om i pentru mediu.

68
Strategia în curs a fost aprobat prin Hot rârea Guvernului nr.731 din 14 mai 2004 i are ca scop
declarat « crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea i implementarea unui sistem integrat de gestionare
a calit ii aerului, eficient din punct de vedere economic ».

157
 Obiectivele de calitate a aerului, pragurile de alert i valorile-limit
sunt fixate prin ordin ministerial, în conformitate cu defini iile cuprinse în
directivele Uniunii Europene. Astfel, obiectivele de calitate sunt „nivelul
de concentra ie de substan e poluante în atmosfer , fixat pe baza
cuno tin elor tiin ifice, în scopul de a evita, de a preveni, de a reduce
efectele nocive ale acestor substan e pentru s n tatea uman ori pentru
mediu, într-o perioad dat ; pragul de alert este „nivelul peste care exist
un risc pentru s n tatea oamenilor în urma unei expuneri de scurt durat i
fa de care trebuie s se ia m suri imediate, conform legisla iei în
vigoare“, iar valorile-limit reprezint „nivelul fixat pe baza cuno tin elor
tiin ifice, în scopul evit rii, prevenirii sau reducerii efectelor d un toare
asupra s n t ii omului sau mediului, care se atinge într-o perioad dat i
care nu trebuie dep it dup ce a fost atins“.

1.2. Cadrul institu ional

Cadrul institu ional de aplicare a legisla iei protec iei atmosferei este
asigurat i ac ioneaz structurat la dou niveluri – central i local – i în
planuri „orizontale“: organismele cu activitate specializat i cele cu
ac iune conex i complementar .
Astfel, la nivel na ional, autoritatea public central pentru protec ia
mediului „este cea mai înalt autoritate de decizie i control în domeniul
protec iei atmosferei“ (art. 7); ac iunea sa este completat de cea a
autorit ilor publice centrale pentru s n tate, transport, industrie i comer ,
agricultur i alimenta ie, pentru lucr ri publice i amenajarea teritoriului,
pentru coordonarea administra iei publice locale, mai ales prin strategiile de
dezvoltare a sectoarelor de activitate pe care le coordoneaz i care trebuie
s poarte avizul autorit ii de mediu.
La nivel local ac ioneaz , în principal, autorit ile publice teritoriale
pentru protec ia mediului, direc iile departamentale de s n tate public ,
consiliile jude ene, prim riile i consiliile locale.
Autorit ile publice centrale i locale au obliga ia s asigure schimbul
de informa ii, inclusiv al celor necesare în activitatea de elaborare i punere
în aplicare a strategiilor sectoriale legate de protec ia atmosferei i al celor
referitoare la cele mai bune tehnici disponibile care nu implic costuri
excesive (art. 5); de asemenea, autorit ile teritoriale cu atribu ii pertinente
au obliga ia s pun la dispozi ia autorit ilor teritoriale de protec ie a
mediului informa iile i documentele necesare în activitatea de gestionare a
calit ii aerului.

1.3. Gestiunea protec iei aerului

Ac iunea de gestionare a protec iei aerului înconjur tor are dou
componente principale: evaluarea i, respectiv, monitorizarea calit ii

158
aerului i a nivelului emisiilor precum i controlul surselor de poluare (pe
categorii). Evaluarea calit ii aerului înconjur tor pentru teritoriul
României se efectueaz pe baza valorilor limit i a valorilor de prag, în
raport cu standardele na ionale i comunitare.
Evaluarea i gestionarea calit ii aerului se asigur prin Sistemul
na ional de evaluare i gestionare integrat a calit ii aerului, din care fac
parte: Sistemul na ional de inventariere a emisiilor de poluan i atmosferici
i Sistemul na ional de monitorizare a calit ii aerului.
Instrumentele de realizare sunt planurile i programele de gestionare a
calit ii aerului. La nivel central se elaboreaz Planul na ional de ac iune în
domeniul protec iei atmosferei, revizuit, dup caz, în func ie de progresele
din domeniul protec iei atmosferei i de cerin ele protec iei mediului, ca
parte integrant a Planului na ional de ac iune pentru protec ia mediului.
În cadrul Sistemului na ional de inventariere a emisiilor de poluan i
atmosferici se elaboreaz Inventarul na ional al emisiilor de poluan i
atmosferici; în acesta este inclus i evaluarea emisiilor de gaze cu efect de
ser i a celor care afecteaz stratul de ozon.
În plan sectorial ac ioneaz Programul na ional de reducere
progresiv a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compu i organici
volatili i amoniac, precum i Programul na ional de reducere a emisiilor de
dioxid de sulf, oxizi de azot i pulberi provenite din instala ii mari de
ardere, cu reglement rile legale aferente.
Controlul, ca element al gestiunii urmeaz regula „la surs “, admis
i promovat la nivelul dreptului comunitar, i, în acest context, este
reglementat controlul surselor fixe i stipulate obliga iile titularilor de
activitate, cel al surselor mobile i al surselor difuze i stabilite obliga iile
utilizatorilor surselor mobile de poluare, precum i controlul produselor i
al substan elor care pot afecta calitatea atmosferei.

2. M suri na ionale pentru protec ia stratului de ozon

În vederea promov rii ac iunilor necesare aplic rii la nivel na ional a
prevederilor Conven iei de la Viena privind protec ia stratului de ozon, a
Protocolului de la Montreal (1987) i a Amendamentului la acesta (Londra
1990), precum i a legisla iei interne specifice, prin Hot rârea Guvernului
nr. 243/1995 s-a constituit Comitetul Na ional pentru Protec ia Stratului de
Ozon (CNPSO) i s-au adoptat o serie de m suri legate de obliga iile per-
soanelor fizice i juridice care produc, import , export , recupereaz ,
recicleaz , regenereaz , stocheaz , comercializeaz sau utilizeaz
substan ele men ionate în anexele Protocolului de la Montreal. De
asemenea, prin Ordinul ministrului apelor, p durilor i protec iei mediului
nr. 506 din 17 septembrie 1996 s-a aprobat Procedura de reglementare a
activit ilor de import i export cu substan e, produse i echipamente
înscrise în anexele Protocolului de la Montreal privind substan ele care

159
epuizeaz stratul de ozon. Potrivit acestuia, activit ile de import i/sau
export cu substan e, produse i echipamente înscrise în anexele A, B, C, D
i E ale Protocolului de la Montreal sunt supuse eliber rii acordului de
mediu (de c tre autoritatea central în materie), care fundamenteaz
emiterea licen ei de import sau export (de c tre autoritatea central cu
atribu ii în domeniul comer ului).
Prin Ordonan a Guvernului nr. 89/1999 (aprobat i modificat prin
Legea nr. 159/2000) privind regimul comercial i introducerea unor
restric ii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug stratul de ozon
s-a instituit un ansamblu de m suri vizând importul, exportul, vânzarea,
utilizarea, recuperarea, reciclarea i reglementarea substan elor care
epuizeaz stratul de ozon, aflate în stare pur sau amestecuri în care
dep esc concentra ia de 1%, exprimat în procente de mas , atunci când
ele se afl în vrac în containerele lor de transport, precum i a
echipamentelor i produselor care con in substan ele aferente (precizate în
anexa actului normativ).
Pentru atingerea obiectivelor Protocolului de la Montreal s-au stabilit
astfel o serie de restric ii privind regimul comercial i utilizarea
hidrocarburilor halogenate care epuizeaz stratul de ozon, precum:
interzicerea importului i exportului substan elor chimice prev zute în
anex , al echipamentelor, tehnologiilor i produselor din sau c tre rile
care nu sunt parte la protocol, a importului i exportului i punerea în
circula ie pe pia a substan elor chimice prev zute la pct. 4 din anex (alte
clorofluorocarburi total halogenate), importul unor substan e chimice
provenite din opera iuni de recuperare, reciclare sau regenerare, reexportul
altora, importul, exportul i punerea în circula ie a autovehiculelor de orice
fel, inclusiv a navelor i aeronavelor echipate cu unit i de aer condi ionat,
noi sau folosite, care func ioneaz cu substan e chimice clasificate .a. (art.
3, alin. 1). În privin a altor substan e chimice s-a dispus m sura
contingent rii consumului (art. 3, alin. 2) pentru fiecare tip de substan e i
pentru fiecare perioad cuprins între 1 ianuarie i 31 decembrie a fiec rui
an. De asemenea, s-au interzis importul, exportul i punerea în circula ie pe
pia a aerosolilor care con in substan e clasificate periculoase pentru
stratul de ozon, cu unele excep ii, utilizarea anumitor substan e chimice în
sisteme noi de r cire industrial , la fabricarea unit ilor mobile de
climatizare, a produselor de sterilizare i în alte domenii noi ori producerea
pe teritoriul României, inclusiv în unele zonele libere, a substan elor
cuprinse în anexa 4, a sting toarelor de incendii .a. Este vorba despre o
particularizare la condi iile interne a obliga iilor prev zute în Protocolul de
la Montreal, cu amendamentele ulterioare.
O aten ie special se acord etichet rii produselor i echipamentelor
care con in substan e clasificate ca periculoase pentru stratul de ozon, în
sensul obliga iei aplic rii pe acestea a unei etichete, situate la loc vizibil,

160
având inscrip ia „Con in substan e care epuizeaz ozonul“. Evident,
opera iunile permise limitativ i condi ionat sunt supuse ob inerii acordului
de mediu i celorlalte formalit i vamale i de alt natur .
În privin a sanc iunilor, pe lâng cele tradi ionale – contraven ionale i
penale – sunt prev zute cumulativ i suspendarea acordului de mediu i
interdic ia de a mai desf ura activit i cu substan e calificate ca distructive
de ozon pe o perioad de trei ani de la constatarea înc lc rilor prevederilor
ordonan ei. Prin Hot rârea Guvernului nr.58 din 22 ianuarie 2004 s-a
aprobat Programul na ional de eliminare treptat a substan elor care
epuizeaz stratul de ozon, actualizat.

161
 Capitolul XIV

PROTEC IA APELOR I A
ECOSISTEMELOR ACVATICE

Apa reprezint un element indispensabil existen ei vie ii pe planet ,

o resurs natural regenerabil , vulnerabil i limitat , materie prim pentru
activit i productive, surs de energie i cale de transport i, nu în ultimul
rând, un factor determinant în men inerea echilibrului ecologic. De i
acoper trei p trimi din suprafa a Terrei i constituie 75% din esuturile vii,
iar la nivelul Universului este mai rar decât aurul, apa r mâne o resurs
natural limitat , inegal distribuit în timp i spa iu. La aceast situa ie
contribuie mai mul i factori: repartizarea neuniform geografic i temporal,
calitatea divers , fenomenul masiv i global de poluare .a.
Cu prec dere în ultimul secol, dou fenomene majore – cre terea
demografic i boom-ul tehnologic – au f cut ca consumul de ap i
poluarea acesteia s duc la o criz major , cu multiple implica ii. Estim rile
arat c 70 la sut din apa consumat pe Glob (incluzând apa derivat din
râuri i cea pompat din subteran) este utilizat pentru iriga ii, aproximativ
20 la sut , în industrie, i numai 10 procente sunt folosite în scopuri casnice.
Urbanizarea, industrializarea i redirijarea apei spre sectoarele economice
mai productive sunt fenomene care marcheaz starea actual a calit ii
acestei resurse i indic principalii factori de risc în domeniu. Degradarea i
poluarea intens a apelor de suprafa i subterane au ad ugat noi dimensiuni
acestei crize planetare.
A a se face c , ast zi, o persoan din cinci nu bea ap sigur potabil ,
jum tate din popula ie este lipsit de condi ii sanitare satisf c toare, i
milioane de persoane mor în fiecare an de maladii provocate de poluarea
apei. Totodat , reac ionând la asemenea realit i, reglementarea juridic
tinde s confere accesului la ap (de calitate) statutul de drept uman
fundamental (fie ca unul de-sine-st t tor, fie ca un aspect al dreptului la un
mediu s n tos i echilibrat ecologic).
Apa este indispensabil mediului viu; degradarea i poluarea sa
antreneaz daune ecologice (atingeri ale faunei i florei), afecteaz
activit ile turistice (plaje, pescuit, petrecerea timpului liber), agricultura
(irigarea, piscicultura, concilicultur ) i chiar industriei, atunci când apa
devine improprie anumitor procese de fabrica ie. Ele reduc mai ales
cantitatea de ap potabil , fie alterându-i gustul, fie contaminând pânzele
freatice care servesc la alimentarea uman . Prin amploarea i gravitatea sa,
în condi iile în care apa nu poate fi înlocuit cu nimic, problematica

162
acvatic constituie una dintre problemele ecologice globale majore ale
secolului XXI.

1. Statutul juridic general actual al apelor

Potrivit art.136(2) din Constitu ia României, apele cu poten ial
energetic valorificabil, de interes na ional, plajele, marea teritorial ,
resursele naturale ale zonei economice i ale platoului continental, fac
obiectul exclusiv al propriet ii publice; bunurile proprietate public sunt
inalienabile, în condi iile legii organice ele pot fi date în administrarea
regiilor autonome ori institu iilor publice sau pot fi concesionate ori
închiriate.
Potrivit Legii nr.213 din 17 noiembrie 1998, privind proprietatea
public i regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public al
statului: apele de suprafa , cu albiile lor minore, malurile i cuvetele
lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza i plaja m rii,
cu bog iile lor naturale i cu poten ialul energetic valorificabil, marea
teritorial i fundul apelor maritime, c ile navigabile interioare (anex ,
pct.3); canalele navigabile (pct.13), canalele magistrale i re elele de
distribu ie pentru iriga ii, cu prizele aferente (pct.16), lacurile de acumulare
i barajele acestora (19), digurile de ap rare împotriva inunda iilor (pct.19),
porturile maritime i fluviale (pct.22).
Într-o reglementare mai veche, art.476 din Codul civil consider ca
„dependin e ale domeniului public” printre altele , „fluviile i râurile
navigabile sau plutitoare, rmurile, ad ugirile c tre mal i locurile de unde
s-a retras apa m rii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag
vasele”. În privin a apelor de izvor, potrivit art. 579 Cod civil, cel ce este
proprietarul terenului este i proprietarul izvorului, deoarece izvorul face
parte integrant din fond. Astfel, legea prevede c „cel ce are un izvor pe
proprietatea sa poate face orice întrebuin are cu dânsul, f r îns a v t ma
dreptul ce proprietarul fondului inferior este dobândit sau prin vreun titlu
sau prin prescrip ie asupra acestui izvor“.
Proprietarul terenului poate opri apa izvorului i s o împiedice s
curg pe fondul inferior. Poate desfiin a izvorul sau s -i schimbe cursul. În
caz de conflict cu vecinii, instan ele nu vor putea interveni, deoarece legea
le permite s rezolve contesta iile numai în cazul în care apele sunt
curg toare. O dat trecând pe terenul vecin, apa izvorului devine, prin
accesiune, proprietatea titularului acestui fond.
Regula cuprins în art. 579 Cod civil are dou excep ii: a) proprietarul
fondului vecin a dobândit un drept asupra izvorului i b) apa izvorului este

163
necesar locuitorilor unei localit i rurale. În acest ultim caz suntem în
prezen a unei limit ri, a unei restric ii aduse dreptului de proprietate.

2.Regimul de protec ie i utilizare durabil prev zut de Legea

nr.107/1996. Legea-cadru în domeniu are ca obiectiv principal stabilirea
unui regim de protec ie, conservare, îmbun t ire a calit ii i de utilizare
ra ional a surselor de ap , indiferent statutului juridic (de proprietate) al
acestora. În acest sens, legea nr.107/1996, în actuala redactare, confer apei
un dublu statut: pe de o parte, cel de „factor determinant în men inerea
echilibrului ecologic” (resurs natural regenerabil , vulnerabil i limitat ,
element indispensabil pentru via i pentru societate, art.1(1), iar pe de
alta, cel de „patrimoniu natural” (materie prim pentru activit i productive,
surs de energie i cale de transport) care, nefiind „un produs comercial
oarecare”, „trebuie protejat, tratat i ap rat ca atare”. (art.11).
Aceast ultim calificare, împrumutat tale quale din considerentele
directivei-cadru privind apa 2000/60/CEE, poart importante consecin e de
ordin juridic. Astfel, fiind o „marf ” apa intr în circuitul comercial, are un
pre i un proprietar, fiind preluat pe aceast cale noua concep ie
comunitar în materie, în consens cu natura preponderent economic a
construc iei vest-europene. În acela i timp, ca „produs” rezult c se are în
vedere apa prelucrat , tratat , oferit spre utilizare, caz în care pre ul s u
cuprinde, în primul rând, cheltuielile aferente efectu rii serviciilor necesare
acestor opera ii.
Din perspectiv ecologic , cunoa terea, protec ia, punerea în valoare
i utilizarea durabil a resurselor de ap sunt ac iuni de interes general, cu
consecin ele juridice aferente.
O.U.G. nr.195/2005 (art.55) distinge între protec ia apelor de
suprafa i subterane i a ecosistemelor acvatice (care are ca obiect
men inerea i îmbun t irea calit ii i productivit ii biologice ale acestora,
în scopul evit rii unor efecte negative asupra mediului, s n t ii umane i
bunurilor materiale) i conservarea, protec ia i îmbun t irea calit ii
apelor costiere i maritime (care urm re te reducerea progresiv a
evacu rilor, emisiilor sau pierderilor de substan e prioritare/prioritar
periculoase în scopul atingerii obiectivelor de calitate stipulate în
Conven ia privind protec ia M rii Negre împotriva polu rii din 1992).
Ca principii ale regimului de conservare, protec ie i îmbun t ire a
mediului subacvatic, „în condi iile utiliz rii durabile a resurselor de ap ”,
sunt prev zute: principiul precau iei, prevenirii, evit rii daunelor la surs i
poluatorul-pl te te, cu men iunea legal c „trebuie s se in seama de
vulnerabilitatea ecosistemelor acvatice situate în Delta Dun rii i în Marea
Neagr , deoarece echilibrul acestora este strâns influen at de calitatea
apelor interioare care se vars în acestea”. Se mai adaug o serie de m suri
precum: integrarea aspectelor cantitative i calitative atât pentru apele de

164
suprafa cât i pentru apele subterane care apar in aceluia i sistem
ecologic, hidrologic i hidrogeologic (abordarea integrat , art.2 lit.i),
gospod rirea durabil a apei i reparti ia ra ional i echilibrat a acestei
resurse, cu men inerea i cu ameliorarea calit ii i regener rii natural a
apelor (art.2 lit.f), promovarea utiliz rii durabile a apelor pe baza protec iei
pe termen lung a resurselor disponibile de ap (art.2 lit k).
No iunea de patrimoniu natural „care trebuie protejat” semnific în
primul rând un regim de protec ie i conservare a componentelor sale
acvatice indiferent de natura i titularul dreptului de proprietate asupra lor.
În privin a acestuia din urm , legea stabile te c apar in domeniului public
al statului apele de suprafa cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5
km i cu bazine hidrografice ce dep esc suprafa a de 10 km2, malurile i
cuvetele lacurilor, precum i apele subterane, apele maritime interioare,
faleza i plaja m rii, cu bog iile lor naturale i poten ialul valorificabil,
marea teritorial i fundul apelor maritime. Albiile minore cu lungimi mai
mici de 5 km i cu bazine hidrografice ce nu dep esc suprafa a de 10 km2,
pe care apele nu curg permanent apar in de in torilor, cu orice titlu, ai
terenurilor pe care se formeaz sau curg (art. 3 (3)). Insulele care nu sunt în
leg tur cu terenurile cu mal la nivelul mediu al apei, apar in proprietarului
albiei apei.
Apa subteran poate fi folosit de c tre proprietarul terenului numai în
m sura în care este utilizat cu respectarea normelor sanitare i de protec ie
a calit ii mediului (art. 3(4) din Legea nr. 107/1996).
La rândul s u, Legea nr. 18/1991 împarte terenurile, în func ie de
destina ia lor, în cinci categorii, una dintre acestea fiind reprezentat de
terenurile aflate permanent sub ape, i anume: albiile minore ale cursurilor
de ape, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de reten ie, fundul apelor
maritime interioare i al m rii teritoriale.
Potrivit art.4 din Legea nr.107/1996, resursele de ap , de suprafa i
subterane sunt monopolul natural de interes strategic; stabilirea regimului
de folosire a acestora, indiferent de forma de proprietate, este un drept
exclusiv al Guvernului, exercitat prin autoritatea public central din
domeniul apelor. În consens cu un asemenea regim, apele din domeniul
public sunt date în administrare Administra iei Na ionale „Apele Române”,
de c tre MMGA, reglementarea naviga iei i a activit ilor conexe acesteia
pe c ile navigabile se face de Ministerul Transporturilor, prin unit i de
profil, iar faza atmosferic a circuitului apei în natur poate fi modificat
artificial numai de MMGA i de cei autoriza i de acesta, în condi iile legii.
În contextul transpunerii în dreptul na ional a reglement rilor comunitare în
materie, obiectivele i instrumentele de realizare a lor au fost stabilite în
consecin .

165
 3.Gospod rirea cantitativ i calitativ a resurselor de ap

Conceptul central în realizarea regimului juridic general al domeniului

îl reprezint cel de gospod rire a apelor, definit ca ansamblul
activit ilor care, prin mijloace tehnice i m suri legislative, economice i
administrative, conduc la cunoa terea, utilizarea, valorificarea ra ional ,
men inerea sau îmbun t irea resurselor de ap pentru satisfacerea nevoilor
sociale i economice, la protec ia împotriva epuiz rii i polu rii acestor
resurse, precum i la prevenirea i combaterea ac iunilor distructive ale
apelor. Gospod rirea apelor trebuie s considere ca un tot unitar apele de
suprafa i subterane, atât sub aspect cantitativ, cât i calitativ, în scopul
dezvolt rii durabile. Ea se desf oar i se întemeiaz pe cunoa terea
tiin ific , complex , cantitativ i calitativ a resurselor de ap ale rii,
realizat printr-o activitate unitar i permanent de supraveghere,
observa ii i m sur tori asupra fenomenelor hidrometeorologice i
resurselor de ap , inclusiv de prognoze a evolu iei naturale a acestora, ca i
a evolu iei lor sub efectele antropice, precum i prin cercet ri
multidisciplinare.
Principalul instrument folosit în acest scop este programul de
monitoring realizat conform unor anumite cerin e, stipulate de lege, în
vederea evalu rii coerente i cuprinz toare a st rii corpurilor de ap .
Totalitatea bazelor de date meteorologice, hidrologice,
hidrogeologice, de gospod rire cantitativ i calitativ a apelor constituie
Fondul na ional de date de gospod rire a apelor, stabilit unitar de
Administra ia Na ional „Apele Române”.
Fondul na ional de date de gospod rire a apelor include i eviden a
apelor ce apar in domeniului public din Cadastrul apelor. Modul de
organizare a Fondului na ional de date hidrologice i de gospod rire a
apelor i a Cadastrului apelor se stabile te de c tre autoritatea public
central cu atribu ii în domeniul apelor, iar inerea la zi a acestuia se
asigur de Administra ia Na ional „Apele Române” (art.35 (5).
Gospod rirea apelor se bazeaz pe principiul solidarit ii umane i
interesului comun, care presupun, spre realizare, colaborarea i cooperarea
strâns , la toate nivelurile administra iei publice, a utilizatorilor de ap , a
reprezentan ilor colectivit ilor locale i a popula iei pentru realizarea
maximului de profit social (art.6(2).
Activitatea de gospod rire unitar , ra ional i integrat a apelor se
organizeaz i se desf oar pe bazine hidrografice, ca entit i geografice
indivizibile de gospod rire cantitativ i calitativ a resurselor de ap . Cum
România face parte din bazinul hidrografic interna ional al fluviului
Dun rea, pentru por iunea din aceasta care este cuprins pe teritoriul
românesc, inclusiv apele de coast ale M rii Negre, autoritatea public
central din domeniul apelor elaboreaz planul de management al acestui

166
bazin hidrografic interna ional, pe baza schemelor directoare de
management i amenajare a apelor.
Gestionarea cantitativ i calitativ a resurselor de ap , cu respectarea
regimului juridic în domeniu se realizeaz de Administra ia „Apele
Române” prin direc iile de ape din subordinea acesteia, iar elaborarea
strategiei i politicii na ionale în domeniul gospod ririi apelor se realizeaz
de c tre MMGA.
Gospod rirea cantitativ a apelor presupune obliga ia utilizatorilor
de ap de a economisi apa prin folosire judicioas (ceea ce implic
folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, care permit utilizarea unor
cantit i reduse de ap , precum i un consum mic de ap prin recircularea
i/sau refolosirea apei), precum i cea de a asigura între inerea i repararea
instala iilor proprii i, dup caz, a celor din sistemele de alimentare cu ap
i canalizare (art.12).
Pentru a face fa unui pericol sau consecin elor unor accidente,
secetei, inunda iilor sau unui risc de lips de ap din cauza supraexploat rii
resursei, autorit ile publice sunt în drept s ia m suri de limitare sau de
suspendare provizorie a folosirii apei; în situa ia în care, din cauza secetei
sau a altor calamit i naturale, debitele de ap autorizate nu pot fi asigurate
tuturor utilizatorilor autoriza i, se aplic restric ii temporare de folosire a
resurselor de ap , stabilite prin planuri de restric ii i folosire a apei în
perioade deficitare, elaborate de direc iile de ape, dup consultarea
utilizatorilor autoriza i, cu avizul Administra iei Na ionale „Apele
Române” i cu aprobarea comitetului de bazin, care se aduc la cuno tin
publicului.
M surile de restric ii sunt obligatorii pentru to i utilizatorii de ap i
se asimileaz cu situa ia de for major , iar autoriza ia de gospod rire a
apelor se subordoneaz acestora (art.14).

Gospod rirea calitativ se bazeaz pe regula general conform

c reia poluarea în orice mod a resurselor de ap este interzis (art.15 (1).
Autorit ile publice stabilesc, în acest scop, norme de calitate a
resurselor de ap legate de func iile apei, normele privind calitatea apei
potabile, supravegherea, inspec ia sanitar i gestiunea acesteia.

4. Regimul de folosin a apelor

Gospod rirea cantitativ i calitativ a apelor se realizeaz i prin
reglementarea regimului de folosire a apelor.
Dreptul de folosin a apelor de suprafa sau subterane, inclusiv a
celor arteziene se stabile te prin autoriza ii de gospod rire a apelor i se
exercit potrivit condi iilor astfel prev zute i prevederilor legale în
materie. Apele de suprafa sau subterane pot fi folosite liber, cu
respectarea normelor sanitare i de protec ie a calit ii apelor, pentru b ut,

167
ad pat, udat, sp lat, îmb iat i alte trebuin e gospod re ti, în anumite
condi ii (art.9(2); apele interioare din afara zonelor de restric ie pot fi
utilizate liber, pe propria r spundere, de orice persoan fizic (art.9(3);
utilizarea apelor subterane se face pe baza rezervelor determinate prin
studii hidrogeologice (art.9 (4).
Regimul juridic aferent este caracterizat prin urm toarele reguli:
Prioritatea satisfacerii cerin elor de ap ale popula iei fa de
folosirea apei în alte scopuri; au prioritate, fa de alte folosin e,
alimentarea cu ap pentru animale, refacerea rezervei intangibile de
ap dup incendii, precum i debitele necesare men inerii echilibrului
ecologic al habitatului acvatic;
Interzicerea restrângerii utiliz rii apei potabile pentru popula ie, în
folosul altor activit i (art.10);
Apele subterane, corespunz toare calitativ, sunt destinate în primul
rând pentru alimentarea cu ap a popula iei i animalelor, precum i
pentru asigurarea igienei i s n t ii popula iei.
Monitorizarea calit ii apei potabile, norme privind calitatea apelor
utilizate pentru îmb iere i referitoare la supravegherea, inspec ia
sanitar i controlul zonelor naturale utilizate pentru îmb iere,
precum i limitele de înc rcare cu poluan i a apelor uzate evacuate în
resursele de ap . Limitele de desc rcare înscrise în avizul sau
autoriza ia de gospod rire a apelor reprezint limite maxime admise,
iar dep irea acestora este dep it (art.15 (5).

Pentru protec ia resurselor de ap , legea stabile te o serie de

interdic ii (art.16), iar în scopul folosirii ra ionale i protej rii calit ii
resurselor de ap , se instituie o serie de obliga ii pentru utilizatorii de ap
(art.17).

5. Avize, notific ri, autoriza ii

Un alt instrument de prevenire i combatere a polu rii apelor îl
reprezint controlul prealabil al activit ilor poluante pe calea obligativit ii
unor avize, notific ri i/sau autoriza ii administrative. Potrivit defini iei
legale, avizul i autoriza ia de gospod rire a apelor sunt acte ce
condi ioneaz din punct de vedere tehnic i juridic execu ia lucr rilor
construite pe ape sau în leg tur cu apele i cu func ionarea sau exploatarea
acestor lucr ri, precum i func ionarea i exploatarea celor existente i
reprezint principalele instrumente folosite în administrarea domeniului

168
apelor; acestea se emit în baza reglement rilor elaborate i aprobate de
autoritatea administra iei publice centrale cu atribu ii în domeniul apelor.
Astfel, avizul de amplasament i avizul de gospod rire a apelor
sunt avize conforme, cerute pentru efectuarea lucr rilor care se construiesc
pe ape sau care au leg tur cu apele. Potrivit Legii apelor nr. 107/1996,
amplasarea în zona inundabil a albiei majore de obiective economice i
sociale, inclusiv de noi locuin e, ca i amplasarea unor obiective i
desf urarea de activit i în zonele de protec ie ale platformelor
meteorologice, precum i pe o distan de 500 m în jurul acestora sunt
permise numai în baza unui aviz de amplasament emis de c tre R.A.
„Apele Române“ sau filialele sale bazinale, conform Normelor
metodologice aprobate prin Ordinul nr. 279 din 11 aprilie 1997 al
ministrului apelor, p durilor i protec iei mediului.
Ob inerea avizului de amplasament nu exclude obliga ia ob inerii
avizului de gospod rire a apelor i a celorlalte avize prev zute de lege.
Prevederile avizului de amplasament, precum i refuzul de emitere a
acestuia pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004.
Avizul de gospod rire a apelor reprezint reglementarea tehnico-
juridic ce condi ioneaz : a) finan area i execu ia obiectivelor noi de
investi ii ce urmeaz a fi construite pe ape sau care au leg tur cu apele; b)
dezvoltarea, modernizarea sau retehnologizarea unor procese tehnologice
sau a unor instala ii existente ale utilizatorilor de ap ; c) realizarea de
lucr ri de interes public, ce se construiesc pe ape sau care au leg tur cu
apele. Categoriile de lucr ri i activit i pentru care sunt necesare
solicitarea i ob inerea avizului de gospod rire a apelor, precum i cele care
nu necesit un atare aviz sunt stabilite prin ordin al ministrului de resort.
Documenta iile pentru fundamentarea solicit rii avizului de
gospod rire a apelor trebuie s se bazeze pe studii meteorologice,
hidrologice sau hidrogeologice, dup caz, pe studii de gospod rire a apelor
i de impact al lucr rilor respective asupra resurselor de ap i asupra
zonelor riverane.
Avizul î i pierde valabilitatea dup doi ani de la emitere. Dac
execu ia lucr rilor respective nu a început în acest interval, posesorul unui
aviz de gospod rire a apelor are obliga ia s anun e emitentului, în scris,
data de începere a execu iei cu zece zile înainte de aceasta.
Pentru anumite categorii de lucr ri, expres prev zute în art. 54 din
Legea nr. 107/1996, investitorul are obliga ia s notifice Administra ia
Na ional „Apele Române“ cu cel pu in 20 de zile înainte de începerea
execu iei, act care nu mai presupune solicitarea i eliberarea avizului de
gospod rire a apelor.
Notificarea reprezint un proces complex având ca rezultant
eliberarea de c tre autorit ile competente a unui act în baza c ruia

169
beneficiarul sau titularul de investi ie poate s execute sau s pun în
func iune anumite categorii de lucr ri sau activit i desf urate pe ape sau
în leg tur cu acestea pentru care Legea apelor nr. 107/1996 introduce
obliga ia notific rii. Notificarea începerii execu iei lucr rilor i activit ilor
stabilite prin ordin scute te ob inerea avizului de gospod rire a apelor, iar
notificarea punerii în func iune a lucr rilor i activit ilor respective
elimin obligativitatea ob inerii autoriza iei de gospod rire a apelor.
Punerea în func iunea sau darea în exploatare a lucr rilor care se
construiesc pe ape sau care au leg tur cu apele se face numai în baza
autoriza iei de gospod rire a apelor.
Autoriza ia reprezint reglementarea tehnico-juridic ce condi ioneaz
punerea în func iune sau exploatarea obiectivelor noi i existente de
investi ie, construite pe ape sau care au leg turi cu apele de suprafa ,
subterane, inclusiv construc iile i instala iile ce se execut pe litoralul
M rii Negre, faleza i plaja m rii i pe fundul apelor maritime interioare i
m rii teritoriale. Prin autoriza ia de gospod rire a apelor, utilizatorul de ap
dobânde te, dup caz:
a) dreptul de folosin a apelor de suprafa pentru aliment ri cu ap
potabil sau industrial , iriga ii, producerea de energie electric ,
naviga ie, piscicultur , flotaj, agrement sau ca receptor pentru apele
evacuate de c tre al i utilizatori de pe teritoriile localit ilor,
precum i în alte scopuri neexceptate prin Legea apelor, ca i
dreptul de folosin a apelor subterane, inclusiv a celor arteziene,
pentru aliment ri cu ap ;
b) dreptul de evacuare, dup utilizare, în condi iile prev zute de lege,
în receptorii naturali – cursuri de ap , lacuri, Marea Neagr – sau
de injectare în subsol a apelor uzate, a apelor din desc rc ri sau
drenaje, a apelor de min sau de z c mânt;
c) dreptul de func ionare sau exploatare a lucr rilor, construc iilor i
instala iilor executate pe ape sau care au leg tur cu apele i a c ror
promovare a fost reglementat prin aviz de gospod rire a apelor;
d) dreptul de folosin a albiilor minore, a plajei i a rmului m rii în
alte scopuri decât cele pentru plimbare sau recreere;
e) dreptul de exploatare a agregatelor minerale, prin exploat ri
organizate, din albiile sau malurile cursurilor de ap , lacurilor,
b l ilor i din rmul m rii, f r împiedicarea curgerii apelor mari i
f r afectarea construc iilor din zon ce au leg tur direct sau
indirect cu regimul de curgere a apelor;
f) dreptul de exploatare a agregatelor minerale necesare gospod riilor
individuale sau interesului public local, în limita cantit ii maxime
de 5.000 de metri cubi anual, oferit la solicitarea administra iei
publice, prin consiliile locale. Aceasta se elibereaz în baza
constat rii tehnice de teren, iar modul de exploatare i între inere a

170
 lucr rilor, construc iilor i instala iilor se înscrie în regulamentul de
exploatare, care face parte integrant din autoriza ia de gospod rire a
apelor.

Avizul i autoriza ia de gospod rire a apelor nu exclud obligativitatea

ob inerii acordului i autoriza iei de mediu.
Autoriza ia de gospod rire a apelor se elibereaz în baza constat rii tehnice
în teren, în prezen a beneficiarului - cel mai târziu o dat cu recep ia
investi iilor -, dac sunt respectate prevederile legale privind gospod rirea
apelor pentru punerea în exploatare a lucr rilor i exactitatea datelor
cuprinse în cererea de autorizare i în documenta ia anexat la aceasta.
Dac la verificarea în teren se constat lipsuri de natur a nu permite,
potrivit prezentei legi, darea în func iune a investi iei, emitentul autoriza iei
de gospod rire a apelor va fixa un termen pentru efectuarea remedierilor
sau a complet rilor necesare. Dac este cazul, emitentul autoriza iei de
gospod rire a apelor poate refuza, motivat, eliberarea ei.
Autoriza ia de gospod rire a apelor se poate acorda i pe durat
limitat , dac lipsurile constatate cu ocazia verific rii în teren permit
punerea în func iune a investi iei, f r pericol, din punct de vedere al
gospod ririi apelor.
Modul de exploatare i între inere a lucr rilor, construc iilor i
instala iilor se înscrie în regulamentul de exploatare, care face parte
integrant din autoriza ia de gospod rire a apelor.
Prin autoriza ia de gospod rire a apelor, cât i prin actele
complementare acesteia, trebuie impuse prevederi specifice privind
mijloacele de supraveghere, modalit ile de control tehnic i mijloacele de
interven ie în caz de incidente, avarii sau accidente i altele asemenea.
Pentru corpurile de ap care nu au atins starea bun sau poten ialul
ecologic bun în perioada prev zut în schema directoare se impune
reactualizarea prevederilor autoriza iilor de gospod rire a apelor.
Autoriza ia de gospod rire a apelor poate fi modificat sau retras de
c tre emitent, f r desp gubiri, în urm toarele cazuri:
a) în interesul salubrit ii publice i, în special, dac modificarea sau
retragerea este necesar pentru a înl tura o prejudiciere important a binelui
comunit ii;
b) pentru prevenirea sau asigurarea combaterii efectelor inunda iilor sau, în
caz de pericol, pentru securitatea public ;
c) în caz de pericol pentru mediul acvatic i, mai ales, dac mediile acvatice
sunt supuse unor condi ii critice necompatibile cu protejarea acestora;
d) în cazuri de for major , datorit schimb rilor naturale privind resursa
de ap sau unor calamit i naturale intervenite asupra instala iilor
utilizatorilor;

171
e) în situa ia în care lucr rile sau instala iile sunt abandonate sau nu sunt
între inute corespunz tor, caz în care de in torul acestora este obligat ca,
din dispozi ia Administra iei Na ionale „Apele Române”, s le demoleze.
f) în situa ia nerealiz rii din vina beneficiarului a prevederilor programului
de etapizare, anex la actul de reglementare.

Autoriza ia de gospod rire a apelor poate fi modificat sau retras în

situa ii în care apar cerin e noi de ap , care trebuie satisf cute cu prioritate,
acordându-se desp gubiri potrivit legii.
Refuzul eliber rii, precum i orice modificare sau retragere a unei
autoriza ii de gospod rire a apelor trebuie motivate în scris solicitantului
sau titularului de autoriza ie, dup caz, de c tre cel care a decis m sura
respectiv .
Retragerea autoriza iei de gospod rire a apelor atrage dup sine
obligativitatea încet rii activit ii, ca i pierderea drepturilor ob inute în
baza prezentei legi.
Autoriza ia de gospod rire a apelor poate fi suspendat temporar,
f r desp gubiri, în urm toarele cazuri:
a)dac nu s-au respectat condi iile impuse ini ial;
b)dac lucr rile, construc iile i instala iile autorizate nu prezint siguran
în exploatare atât cu privire la rezisten a structurilor, cât i la eficien a
tehnologiilor adoptate;
c)pentru abateri repetate sau grave de la condi iile de folosire sau de
evacuare a apei, prev zute în autoriza ie, precum i în cazul în care
utilizatorul nu realizeaz condi iile de siguran în exploatare, ca i alte
m suri stabilite de Ministerul Mediului i Gospod ririi i de Administra ia
Na ional "Apele Române" ;
d)în caz de poluare accidental a resurselor de ap , care amenin
s n tatea popula iei sau produce pagube ecologice .

În aceast ultim situa ie, Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor

poate dispune i oprirea activit ii poluatorului sau a instala iei care
provoac poluarea apelor pân la înl turarea cauzelor.
De asemenea se poate institui un regim de supraveghere special , în
caz de nerespectare a m surilor stabilite pentru asigurarea condi iilor
înscrise în autoriza ia de gospod rire a apelor. Pe toat durata acestui
regim, utilizarea i epurarea apei se fac sub controlul direct al personalului
anume desemnat de autoritatea public central de mediu. Toate cheltuielile
suplimentare determinate de aplicarea regimului de supraveghere special
se suport de titularul autoriza iei de gospod rire a apelor.

172
 6.Mecanismul economic din domeniul apelor
Considerând apa drept o resurs natural cu valoare economic în
toate formele sale de utilizare, legea încurajeaz conservarea, refolosirea i
economisirea sa printr-o serie de stimuli economici integra i unui
mecanism specific. În acest sens se aplic principiul recuper rii costurilor
serviciilor de ap , inclusiv costuri implicate de mediu i de resurs , pe baza
analizei economice i cu respectarea principiului poluatorul pl te te (art.80
din Legea nr.107/1996).
Mecanismul economic specific gospod ririi cantitative i calitative a
resurselor de ap include sistemul de contribu ii, pl i, bonifica ii i
penalit i, ca parte a modului de finan are în domeniu. El se aplic tuturor
utilizatorilor.
Contribu ii specifice de gospod rire a apelor sunt (art.83 (31):
a)contribu ia pentru utilizarea resurselor de ap pe categorii de resurse i
utilizatori;
b)contribu ia pentru primirea apelor uzate în resursele de ap ;
c)contribu ia pentru poten ialul hidroenergetic asigurat prin barajele
lacurilor de acumulare din administrarea Administra iei Na ionale „Apele
Române;
d)contribu ia pentru exploatarea nisipurilor i pietri urilor din albiile i
malurile cursurilor de ap ce intr sub inciden a prezentei legi.
Bonifica iile se acord utilizatorilor de ap care demonstreaz ,
constant, o grij deosebit pentru folosirea ra ional i pentru protec ia
calit ii apelor, evacuând, o dat cu apele uzate epurate, substan e
impurificatoare cu concentra ii i în cantit i mai mici decât cele înscrise în
autoriza ia de gospod rire a apelor.
Penalit ile se aplic acelor utilizatori de ap la care se constat
abateri de la prevederile reglementate atât pentru dep irea cantit ilor de
ap utilizate, cât i a concentra iilor i cantit ilor de substan e
impurificatoare evacuate în resursele de ap .

Administra ia Na ional „Apele Române este singura în drept s

constate cazurile în care se acord bonifica ii sau se aplic penalit i.
Bonifica iile se acord cu aprobarea Ministerului Mediului i Gospod ririi
Apelor.
Penalit ile pentru dep irea valorii concentra iilor indicatorilor de
calitate reglementa i pentru evacuarea apelor uzate în re elele de canalizare
ale localit ilor se aplic de c tre unit ile de gospod rire comunal
(art.85).

173
 Capitolul XV

REGIMUL ORGANISMELOR MODIFICATE GENETIC,

OB INUTE PRIN TEHNICILE BIOTEHNOLOGIEI MODERNE

Dup 10 ani de cultivare i comercializare (2006) s-a ajuns ca

organismele modificate genetic s ocupe 102 milioane de ha în întreaga
lume ( i se estimeaz ca în 2015 s se ajung la 200 milioane ha); ele se
limiteaz ast zi la patru plante principale: soia (57%), porumb (13%),
bumbac (13%) i rapi (5%) i se concentreaz în propor ie de 88% în 4
ri: SUA, Argentina, Brazilia i Canada. România ocup , în acest context,
unul dintre primele locuri în Europa, în special prin culturile de soia
modificat genetic. În ciuda avantajelor pe care le reprezint din punct de
vedere al productivit ii (rezisten a la boli i d un tori i ritmul superior de
cre tere care conduc la ob inerea de produc ii mult mai substan iale),
plantele transgenice sunt contestate sub aspectul c , pân acum, nici un test
nu a fost efectuat pe o perioad suficient de lung pentru a determina
existen a sau nu a unui risc pentru s n tatea uman , precum i pentru
pericolul care îl reprezint , prin contaminare, de compromitere a speciilor
tradi ionale.

1. Regimul general instituit prin O.U.G. nr. 195/2005.

În în elesul legii române, organismul modificat genetic este orice
organism, cu excep ia fiin elor umane, în care materialul genetic a fost
modificat printr-o modalitate ce nu se produce natural prin împerechere
i/sau recombinare natural (art. 2 din OUG nr. 195/2005). În sensul acestei
defini ii, modificarea genetic este o consecin a utiliz rii tehnicilor
specificate în anexa nr. 1, partea A a O.G. nr. 49/2000.
Actul normativ-cadru privind protec ia mediului prevede c
activit ile care implic organisme modificate genetic (O.M.G.), ob inute
prin tehnicile biotehnologiei moderne sunt supuse unui regim special de
reglementare, autorizare i administrare, astfel încât s se desf oare numai
în condi iile asigur rii protec iei mediului, precum i a s n t ii oamenilor
i a animalelor.

Respectivele activit i includ: a) utilizarea în condi ii de izolare a

micro-organismelor modificate genetic; b) introducerea deliberat în mediu
i pe pia a organismelor modificate genetic vii; c) importul organismelor /
microorganismelor modificate genetic.

174
 Referitor la autorizare, legea stipuleaz c în procesul decizional de
emitere a autoriza iilor i acordurilor vizând O.M.G., autoritatea public
central pentru protec ia mediului solicit avizele autorit ilor pentru
agricultur , s n tate, siguran a alimentelor, protec ia consumatorului,
precum i al altor institu ii implicate, consult Comisia pentru Securitate
Biologic i asigur informarea i participarea publicului (art. 40).
Autoriza iile privind introducerea deliberat în mediu i pe pia a
organismelor modificate genetic vii i privind utilizarea în condi ii de
izolare a microorganismelor modificate genetic se emit numai persoanelor
juridice; importul pe teritoriul României i exportul unui organism
modificat genetic se realizeaz numai de c tre persoane juridice;
transportul interna ional al organismelor modificate genetic se realizeaz
conform legisla iei na ionale, acordurilor i conven iilor privind transportul
interna ional de m rfuri / m rfuri periculoase, dup caz, la care România
este parte (art. 41).
Titularii acordurilor de import pentru organisme modificate genetic
i ai autoriza iilor privind activit ile cu organisme modificate genetic au
obliga ia s se conformeze cerin elor legale privind asigurarea trasabilit ii,
etichet rii, monitoriz rii i s raporteze autorit ii publice centrale pentru
protec ia mediului i altor autorit i, dup caz, rezultatele activit ii,
conform legisla iei specifice în vigoare.
Adoptat din perspectiva preg tirii ader rii i integr rii României în
U.E. Ordonan a de urgen nr.195/2005 cuprinde o serie de dispozi ii
semnificative în acest sens, potrivit c rora de la 1 ianuarie 2007 (data
ader rii), cultivarea sau testarea plantelor modificate genetic se supun
acquis-ului comunitar, iar cultivarea plantelor superioare modificate
genetic, altele decât cele acceptate în Uniunea European este interzis
(art.54 alin.1 i 2).

2. Regimul juridic special stabilit prin O.G. nr. 49/2000 (aprobat

cu modific ri i complet ri prin Legea nr. 214/2002). Regimul special de
reglementare, autorizare i administrare al activit ilor care privesc
ob inerea, testarea, utilizarea i comercializarea organismelor modificate
genetic prin tehnicile biotehnologiei moderne este stabilit prin O.G. nr.
49/2000 i o serie de acte normative subsecvente (precum: H.G. nr.
173/2006 privind trasabilitatea i etichetarea O.M.G. i trasabilitatea
alimentelor i hranei pentru animale, ob inute din organisme modificate
genetic, H.G. nr. 256/2006 privind hrana pentru animale i alimentele
modificate genetic, Ordinul M.M.G.A. nr. 237/2006 privind autorizarea
cultivatorilor de plante modificate genetic .a.).
Reglement rile respective se refer la: a) activit ile privind
utilizarea microorganismelor modificate genetic în condi ii de izolare; b)
condi iile de introducere deliberat în mediu i de plasare pe pia a

175
organismelor modificate genetic i a produselor rezultate din acestea, astfel
încât între activit i s se desf oare în deplin siguran pentru s n tatea
uman i pentru protec ia mediului; c) condi iile de import / export al
organismelor modificate genetic i produselor rezultate din acestea (art. 1).

2.1. Cadrul institu ional

Principala autoritate public central care intervine în domeniu este
Ministerul Mediului i Gospod ririi Apelor, responsabil cu emiterea
autoriza iilor / acordurilor i controlul activit ilor de ob inere, testare,
utilizare i comercializare a organismelor modificate genetic prin tehnicile
biotehnologiei moderne, precum i a produselor rezultate din acestea. În
avizarea i controlul acestora mai au atribu ii, dup caz, i autorit ile
publice centrale din domeniile: agriculturii, alimenta iei, s n tate i
Autoritatea Na ional pentru Protec ia Consumatorilor.
Un loc important în acest cadru îl ocup Comisia pentru Securitatea
Biologic , ca autoritate tiin ific cu rol consultativ în procesul de luare a
deciziilor de c tre MMGA, compus din 12 membri, speciali ti în
domeniile respective, care au dobândit titluri academice i/sau universitare
i sunt personalit i tiin ifice consacrate. În exercitarea atribu iilor sale,
Comisia are „func ie consultativ , deciziile fiind luate prin consens” (art.
4/5) din O.G. nr. 49/2000).

176
 Capitolul XVI

REGIMUL DE EURILOR

Societatea de consum a adus, pe lâng binefacerile sale, i multiple

probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic i juridic
privind existen a de eurilor i cerin a elimin rii (diminu rii) acestora.
Primele se refer la posibilit ile oferite de tiin a i tehnica actual în
direc ia diminu rii, recicl rii, trat rii i elimin rii de eurilor; cele din a
doua categorie se refer la implica iile economice pe care le presupun
aceste opera iuni, iar cele din ultima categorie, la evolu ia i starea regle-
ment rilor legale în materie.
Poluarea prin producerea de de euri este practic una inevitabil ,
având în vedere faptul c orice activitate genereaz resturi neutilizabile, iar
cantitatea acestora se amplific permanent din cauza sporirii nevoilor
societ ii. Problema colet rii i elimin rii lor, ap rut ini ial din ra iuni de
igien i salubritate public , dateaz de mult timp. În anii 1970, conjugarea
efectelor noilor moduri de consum, mari generatoare de de euri cu
implica iile celor dou ocuri petroliere (din 1974 i 1979) a precipitat
afirmarea necesit ii dezvolt rii unor politici de gestiune a de eurilor.
Relevarea finitudini rezervelor de materii prime i a resurselor
clasice de energie, asociat cu emergen a ideilor ecologiste i
con tientizarea imperativului protec iei mediului au condus la adoptarea
primelor reglement ri na ionale i comunitare în domeniu. Dublul aspect al
problemei: environmental i economic î i pune amprenta i asupra
modalit ilor, tehnicilor i instrumentelor juridice utilizate pentru
rezolvarea implica iilor de eurilor.

1.Regimul juridic general al de eurilor stabilit prin O.U.G.

nr.195/2005
Conform statutului s u de reglementare-cadru în materia protec iei
mediului, OUG nr.195/2005 se m rgine te la a stabili câteva reguli privind
gestionarea de eurilor în condi ii de protec ie a s n t ii popula iei i
mediului (art.29). Dup ce se refer în general la competen ele de efectuare
a controlului în domeniu i la atribu iile i obliga iile ce revin autorit ilor
administra iei publice locale, precum i persoanelor fizice juridice care
desf oar activit i de gestionare a de eurilor, Ordonan a stipuleaz o serie
de m suri specifice:
- interzicerea introducerii pe teritoriul României a de eurilor de orice
natur , în scopul elimin rii acestora;

177
 - realizarea introducerii pe teritoriul României a de eurilor, în scopul
recuper rii, în baza reglement rilor specifice în domeniu, cu aprobarea
Guvernului, în conformitate cu reglement rile comunitare i na ionale;
- valorificarea de eurilor numai în instala ii, prin procese sau
activit i autorizate de autorit ile publice competente;
- realizarea tranzitului i exportului de de euri de orice natur în
conformitate cu acordurile i conven iile la care România este parte i cu
legisla ia na ional specific în domeniu (art.32)
- realizarea transportului intern al de eurilor periculoase conform
prevederilor legale specifice, iar a transportului interna ional i tranzitul
de eurilor periculoase în conformitate cu prevederile acordurilor i
conven iilor interna ionale la care România este parte (art.33).

2. Regimul juridic de gestionare a de eurilor

Regimul juridic al activit ilor de producere i gestionare a de eurilor
în condi ii de asigurare a unui nivel corespunz tor de protec ie a mediului i
a s n t ii popula iei, pe baza principiilor i elementelor strategice care
conduc la dezvoltarea durabil a societ ii este stabilit prin Ordonan a de
urgen nr. 78 din 16 iunie 2000 privind regimul de eurilor (aprobat cu
modific ri prin Legea nr. 426 din 18 iulie 2001) i modificat prin
Ordonan a de urgen nr.61/2006 (aprobat prin Legea nr.27/2007) i
Legea serviciului de salubrizare a localit ilor nr.101/2006, care transpun în
legisla ia na ional Directiva nr.75/442 privind de eurile, publicat în
Jurnalul Oficial al Comunit ii Europene (JOCE) nr. L 194 din 25 iulie
1975, Directiva nr.91/689 privind de eurile periculoase, publicat în
Jurnalul Oficial al Comunit ii Europene (JOCE) nr.L 377 din 31
decembrie 1991, i Directiva Parlamentului European i a Consiliului
2006/12/CE privind de eurile, publicat în Jurnalul Oficial al Comunit ilor
Europene (JOCE) nr. L 114/9 din 27 aprilie 2006.
În în elesul actului normativ de eul semnific orice substan sau
orice obiect din categoriile stabilite de acesta, de care de in torul se
debaraseaz , are inten ia sau obliga ia de a se debarasa.69 Categoriile de
de euri vizate de Ordonan sunt precizate în anexa 1B printre acestea
aflându-se: reziduri de produc ie sau consum, produse în afara standardelor
sau cu valabilitate expirat , materiale deversate accidental, contaminate sau
impurificate, reziduri de la procese industriale, materiale contaminate .a.
Ca obiective prioritare ale gestion rii de eurilor sunt considerate:

69
O.U.G. nr.195/2005, cuprinde urm toarele defini ii: de euri-orice substan sau orice obiect din
categoriile stabilite de legisla ia specific privind regimul de eurilor, pe care de in torul le arunc , are
inten ia sau are obliga ia de a-l arunca; de euri reciclabile-de eu care poate constitui materia prim
într-un proces de produc ie pentru ob inerea produsului ini ial sau pentru alte scopuri; de euri
periculoase-de euri încadrate generic conform legisla iei specifice privind regimul de eurilor, în aceste
tipuri sau categorii de de euri i care au cel pu in un constituient sau o proprietate care face ca acestea s
fie periculoase.

178
 a) prevenirea sau reducerea de de euri i a gradului de periculozitate
al acestora prin:
1. dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse
naturale;
2. dezvoltarea tehnologiei i comercializarea de produse care prin
modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic
impact posibil asupra cre terii volumului sau periculozit ii de eurilor ori
asupra riscului de poluare;
3. dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea final a
substan elor periculoase din de eurile destinate valorific rii;
b) reutilizarea, valorificarea de eurilor prin reciclare, recuperare sau
orice alt proces prin care se ob in materii prime secundare ori utilizarea
de eurilor ca surs de energie (art.3 (1).

2.1.Regimul administr rii de eurilor.

În concep ia legii române, administrarea de eurilor se desf oar pe
baza unor condi ii generale, prin autorizarea activit ilor legate de de euri
i se asigur prin controlul acestora.

2.1.1.Condi ii generale privind gestionarea de eurilor

Procesele i metodele folosite pentru valorificarea sau eliminarea
de eurilor trebuie s nu pun în pericol s n tatea popula iei i a mediului,
respectând în mod deosebit urm toarele reguli:
a)s nu prezinte riscuri pentru ap , aer, sol, faun sau vegeta ie;
b)s nu produc poluare fonic sau miros nepl cut;
c)s nu afecteze peisajele sau zonele protejate/zonele de interes
special.
Se interzice abandonarea, aruncarea sau eliminarea necontrolat a
de eurilor.
Ca instrumente pentru atingerea obiectivelor stabilite se elaboreaz ,
adopt i aplic planuri de gestionare a de eurilor la nivel na ional,
regional, jude ean i al municipiului Bucure ti; Planul na ional de
gestionare a de eurilor se aprob prin hot râre a Guvernului i se notific
Comisiei Europene (art.81(3).70
De asemenea, se urm re te crearea unei re ele integrate adecvate de
instala ii de eliminare a de eurilor, inând seama de cele mai bune
tehnologii disponibile, care nu implic costuri excesive, cu respectarea
cerin elor prev zute în Tratatul de aderare a României la Uniunea
European ; ea trebuie s asigure eliminarea de eurilor în instala iile
conforme cele mai apropiate (principiul proximit ii), prin intermediul

70
Strategia na ional de gestionare a de eurilor i Planul na ional de gestiune a de eurilor au fost aprobate
prin H.G.nr.1470/2004.

179
celor mai adecvate metode i tehnologii, care s asigure un nivel ridicat de
protec ie a s n t ii popula iei i a mediului (art.7).

2.1.2. Autorizarea activit ilor legate de de euri.

Ca regul general , persoanele fizice sau juridice care desf oar
opera iunile de eliminare i valorificare a de eurilor au obliga ia solicit rii
i ob inerii autoriza iei/autoriza iei integrate de mediu de la autoritatea
competent pentru protec ia mediului.
În mod obligatoriu autoriza iile trebuie s cuprind : a)tipul i
cantitatea de de euri; b)cerin ele tehnice; c)m suri de precau ie; d)locul de
desf urare a activit ii; e)metoda de tratare.
Procedura de autorizare se întrege te cu una de înregistrare. În
conformitate cu principiul „poluatorul pl te te” costurile opera iilor de
eliminare se suport de c tre:
a)de in torul de de euri care încredin eaz de eurile unui colector
sau unui operator economic i/sau
b)de in torul anterior al de eurilor sau produc torul produsului din
care a rezultat de eul.
În situa ia în care produc torul/de in torul de de euri este
necunoscut, cheltuielile legate de cur area i refacerea mediului sunt
suportate de c tre autoritatea administra iei publice locale. Dup
identificarea f ptuitorului, acesta urmeaz s suporte atât cheltuielile
efectuate de autoritatea administra iei publice locale, cât i pe cele legate de
ac iunile întreprinse pentru identificare (art.131).

2.1.3.Controlul activit ilor legate de de euri.

Ca metod de asigurare a respect rii dispozi iilor legale în vigoare i
a m surilor administrative de autorizare, controlul activit ilor legate de
de euri, cunoa te patru modalit i de exercitare: din partea autorit ilor
publice pentru protec ia mediului, cea a primarilor unit ilor administrativ-
teritoriale, autorit ilor de s n tate i respectiv cele vamale.
Astfel, autorit ile publice pentru protec ia mediului competente
teritorial sunt obligate s efectueze, iar persoanele fizice autorizate i
persoanele juridice care efectueaz opera iuni de valorificare i eliminare a
de eurilor s se supun unor inspec ii periodice pe tematic adecvat . În
acest context, autorit ile teritoriale de protec ie a mediului inspecteaz i
iau m suri pentru respectarea de c tre cei implica i în gestionarea
de eurilor a legisla iei de mediu în vigoare i a condi iilor de autorizare
impuse conform legii, in eviden a i comunic celor interesa i informa iile
legate de de euri, iar autoritatea central de protec ie a mediului
inspecteaz i ia m suri pentru respectarea de c tre cei implica i în
gestionarea de eurilor a legisla iei de mediu în vigoare i a condi iilor de

180
autorizare impuse conform legii pentru investi iile i activit ile ce se
desf oar pe un teritoriu mai mare decât un jude .
La rândul lor primarii unit ilor administrativ-teritoriale i persoanele
autorizate de ace tia controleaz :
a)generarea, colectarea, stocarea, transportul i tratarea de eurilor
menajere i de construc ie i implementarea planului de gestiune a acestora;
b)eliminarea de eurilor de produc ie i a celor periculoase i
implementarea planului local de gestiune a acestora;
c)facilit ile i instala iile pentru stocarea i neutralizarea de eurilor
menajere i de construc ie i cele pentru eliminarea de eurilor industriale i
periculoase.
Autorit ile publice teritoriale pentru s n tate exercit controlul
sanitar al activit ilor din domeniul gestiunii de eurilor cu impact asupra
s n t ii popula iei.
În sfâr it autorit ile vamale, cele de control al frontierei i
reprezentan i ai autorit ii de protec ie a mediului controleaz împreun cu
alte autorit i publice centrale i locale i iau m suri pentru asigurarea
conformit ii înc rc turilor cu documentele înso itoare i pentru respectarea
prevederilor legale referitoare la îndeplinirea condi iilor de import, export
i tranzit ale de eurilor.

2.2.Regimul gestion rii de eurilor

În în elesul legii române, gestionarea de eurilor constituie activit ile
de colectare, transport, valorificare i eliminare a de eurilor, inclusiv
supravegherea acestor opera ii i îngrijirea zonelor de depozitare dup
închiderea acestora. Ea presupune, ca opera iuni legale, desf urarea
activit ilor propriu zise de colectare, transport, tratare i eliminare a
de eurilor, obliga iile aferente ale actorilor implica i i m surile de realizare
a obiectivelor propuse (stimulative i sanc ionatoare).

2.2.1.Colectarea, transportul, tratarea i eliminarea de eurilor.

Din perspectiva acestui obiectiv, prevederile Ordonan ei de urgen
nr.78/2000 r mân limitate i sumare.
Astfel, potrivit art.142, în func ie de propriet i, compozi ie, valoare
i de alte calit i de eurile sunt tratate i transportate astfel încât s nu
împiedice utilizarea lor ulterioar i ra ional ; de eurile depuse în depozite
temporare sau de eurile de la demolarea ori reabilitarea construc iilor sunt
tratate i transportate de de in torii de de euri, de cei care execut lucr rile
de construc ie sau de demolare ori de o alt persoan , pe baza unui
contract, prim ria indicând amplasamentul pentru eliminarea acestora
precum i modalitatea de eliminare i ruta de transport pân la acesta.
În alt ordine de idei, controlul privind colectarea i opera iunile de
transport în cazul de eurilor periculoase se efectueaz de c tre organismele

181
abilitate prin lege i are în vedere, în mod deosebit, originea i destina ia
unor astfel de de euri.
În cazul în care acestea sunt transportate dintr-un loc în altul
transportul trebuie s fie înso it de un formular de identificare tipizat.

2.2.2.Obliga ii, atribu ii i r spunderi în domeniul gestion rii

de eurilor
Legisla ia în vigoare prevede patru categorii de obliga ii în acest
domeniu în raport cu titularul(ii) lor: obliga iile transportorilor de de euri
(art.22-24), obliga iile operatorilor în domeniul valorific rii i elimin rii
de eurilor (art.25-26) i obliga ii ale persoanelor fizice, ale persoanelor
fizice autorizate s desf oare activit i independente i ale persoanelor
juridice (art.27-art.28).
La capitolul atribu ii i r spunderi, titularii acestora sunt autorit ile
administra iei publice centrale, având în vedere c autoritatea competent
de decizie i control în domeniul gestiunii de eurilor este Ministerul
Mediului i Gospod rii Apelor, alte autorit i publice cu atribu ii în
domeniul gestion rii de eurilor sunt: Ministerul S n t ii Publice,
Ministerul Agriculturii, P durilor i dezvolt rii Rurale, Ministerul
Economiei i Comer ului, Ministerul Administra iei i Internelor,
Ministerul Transporturilor, Construc iilor i Turismului, Ministerul
Ap r rii, autorit ile administra iei publice locale, care sunt obligate, în
acest sens, s creeze structuri proprii cu atribu ii în materie (art.38).

2.2.3.Facilit i i sanc iuni Cele dou instrumente de promovare a

obiectivelor de protec ie a mediului din perspectiva gestion rii de eurilor se
completeaz reciproc, în ciuda decalajelor care le separ în privin a
afirm rii în timp a naturii lor.
Referitor la facilit i, potrivit art.34 din O.U. nr.78/2000, în scopul
stimul rii investi iilor în domeniul gestion rii de eurilor, al extinderii
activit ilor de gestionare a de eurilor, prin utilizarea instrumentelor
economice i a pârghiilor specifice economiei de pia , Guvernul poate
stabili facilit i fiscale pentru cei care gestioneaz de euri i, în mod
deosebit, pentru cei care valorific de euri.
Astfel la propunerea autorit ii centrale de protec ie a mediului se
vor aloca anual, prin legea bugetului de stat, resurse destinate pentru
construirea i func ionarea unor instala ii i aplicarea de tehnologii
destinate trat rii i elimin rii de eurilor pentru care procesarea în sistem
centralizat este avantajoas economic i rezolv probleme de mediu la nivel
regional sau chiar na ional, iar prin hot râre a Guvernului se pot
nominaliza agen i economici care fac dovada c au astfel de facilit i cu
echipamente adecvate i care nu mai reclam costuri excesive pentru
import.

182
 De asemenea, consiliile locale hot r sc, în condi iile legii, asigurarea
cu prioritate a unor terenuri, în vederea realiz rii depozitelor i instala iilor
de valorificare i eliminare a de eurilor pentru localit i, ce constituie cauz
de utilitate public , cu implica iile juridice aferente.
În sfâr it, pentru atingerea acestui scop, autorit ile competente
asigur , în condi iile legii, accesul investitorilor i al întreprinz torilor în
domeniul gestion rii de eurilor la informa iile disponibile în acest domeniu
(art.36).
În privin a sanc iunilor, actul normativ în materie stabile te o serie de
infrac iuni (art.53) i, respectiv, contraven ii (art.51-53).

CAPITOLUL XVIII
REGIMUL SUBSTAN ELOR I PREPARATELOR CHIMICE

Utilizarea i circula ia substan elor chimice (periculoase) antreneaz

din ce în ce mai multe i mai importante riscuri pentru mediu i genereaz
numeroase i diferite pagube. Amploarea fenomenului i consecin ele sale
au determinat apari ia i dezvoltarea unor reglement ri specifice la nivel
na ional, interna ional i comunitar. Ele se refer în special la cerin e
impuse la fabricarea, comercializarea, utilizarea i neutralizarea acestora.

I. REGIMUL JURIDIC AL SUBSTAN ELOR I PREPARATELOR

CHIMICE PERICULOASE

1. Regimul substan elor i preparatelor chimice stabilit prin

Ordonan a de urgen nr.195/2005
Ordonan a de urgen nr.195/2005 privind protec ia mediului a
instituit regulile generale ale regimului special de reglementare i
gestionare a activit ilor privind fabricarea, introducerea pe pia ,
utilizarea, depozitarea temporar sau definitiv , transportul intern,
eliminarea, manipularea, precum i introducerea i scoaterea din ar a
substan elor i preparatelor periculoase.
Prima regul astfel stabilit este aceea c , activit ile de mai sus sunt
permise numai în baza acordului i/sau autoriza iei de mediu, în vederea
ob inerii c rora solicitantul trebuie s prezinte organului competent fi a
tehnic de securitate i alte informa ii, în cadrul unei proceduri speciale de
autorizare.

183
 Transportul interna ional i tranzitul acestor substan e i preparate,
precum i importul i exportul celor restric ionate sau interzise la utilizare
de c tre anumite state sau de c tre România, se realizeaz în conformitate
cu prevederile acordurilor i conven iilor interna ionale la care România
este parte (art.25). Controlul respect rii reglement rilor privind regimul
substan elor i preparatelor periculoase este efectuat de c tre autoritatea
public central i autorit ile publice teritoriale pentru protec ia mediului;
pentru controlul importului, exportului i tranzitului acestora în vam ,
autoritatea vamal convoac autorit ile competente în domeniu (art.26-
27).
În art. 28 al Ordonan ei de urgen nr.195/2005 sunt stipulate o serie
de obliga ii în sarcina persoanelor fizice i juridice care gestioneaz
substan e i preparate periculoase, respectiv:

− s in eviden a strict – cantitate, caracteristici, mijloace de

asigurare – a substan elor i preparatelor chimice periculoase,
inclusiv a recipientelor aferente i s furnizeze informa iile cerute,
autorit ilor competente;
− s elimine, în condi ii de siguran pentru s n tatea popula iei i
pentru mediu, substan ele i preparatele periculoase care au
devenit de euri;
− s identifice i s previn riscurile pe care substan ele i preparatele
periculoase le pot reprezenta pentru s n tatea popula iei i s
anun e iminen a unor desc rc ri neprev zute sau accidente
autorit ilor pentru protec ia mediului i de ap rare civil .

2.Regimul juridic special al substan elor i preparatelor chimice

periculoase
Cadrul normativ general pentru controlul efectiv i supravegherea
eficient a regimului substan elor i preparatelor chimice periculoase, în
vederea protej rii s n t ii popula iei i a mediului împotriva ac iunii
negative a acestora este stabilit prin Legea nr.360 din 2 septembrie 2003
privind regimul substan elor i preparatelor chimice periculoase, iar cel
privind clasificarea, etichetarea i ambalarea substan elor i preparatelor
chimice periculoase pentru om i mediu, în vederea introducerii pe pia
este prev zut de Ordonan a de urgen nr.200 din 9 noiembrie 2000
(aprobat , cu modific ri prin Legea nr.451/2001 modificat prin Ordonan a
nr.53/2006).
În în elesul acestor acte normative substan ele („element chimic i
compu ii s i în stare natural sau ob inu i printr-un proces de produc ie ...”)
i preparatele („amestecuri sau solu ii de dou sau mai multe substan e”)

184
periculoase sunt prev zute în art.7 din O.U.G. nr.200/2000 (explozive,
oxidante, extrem de inflamabile, foarte inflamabile, foarte toxice, toxice,
nocive, corozive, iritante, sensibilizante, cancerigene, mutagene, toxice
pentru reproducere i periculoase pentru mediu). Lista acestora este
stabilit prin hot râre de Guvern.
Substan ele se clasific în baza propriet ilor lor, în conformitate cu
categoriile ar tate mai sus. Procedura privind clasificarea lor este stabilit
prin act normativ, iar testarea propriet ilor lor fizico-chimice, a toxicit ii
i ecotoxicit ii se efectueaz potrivit metodelor prev zute prin
reglement rile în vigoare.

2.1.Reglementarea activit ilor ce implic substan e i preparate

periculoase, are la baz urm toarele principii: a)principiul precau iei în
gestionarea substan elor i a preparatelor chimice periculoase, în vederea
prevenirii pagubelor fa de s n tatea popula iei i de mediu; b)principiul
transparen ei fa de consumatori, asigurându-se accesul la informa ii
privind efectele negative pe care le pot genera substan ele i preparatele
chimice periculoase; c)principiul securit ii opera iunilor de gestionare a
substan elor i preparatelor chimice periculoase (art.2 din Legea
nr.360/2003).
În scopul asigur rii protec iei mediului i al s n t ii popula iei,
anumite substan e i preparate chimice periculoase stabilite prin hot râre a
Guvernului se restric ioneaz la introducerea pe pia i la utilizare; cele
care sunt interzise la producere i utilizare sau a c ror utilizare este sever
restric ionat de c tre unele ri sunt supuse unui control special atunci
când sunt importate sau exportate din România (art.8).
Introducerea pe pia a substan elor i preparatelor chimice
periculoase care îndeplinesc cerin ele prevederilor legale privind
clasificarea, ambalarea, etichetarea i procedura de notificare nu poate fi
interzis , restric ionat sau împiedicat (art.19).
La rândul lor, utilizatorii au obliga ia s foloseasc substan ele i
preparatele chimice periculoase restric ionare legal stabilite (art.20), iar
importatorii i exportatorii de asemenea substan e i preparate al c ror
import/export este controlat prin procedura consim mântului prealabil în
cuno tin de cauz (PIC), prev zut de Conven ia de la Rotterdam din 10
septembrie 1998, au obliga ia s efectueze importul/exportul numai pe baz
de notificare, conform acestei proceduri (art.21).

2.2.Regimul clasific rii, etichet rii i ambal rii substan elor i

preparatelor chimice periculoase.
Ca principii ale acestor activit i O.U. nr.200/2000 prevede:
a)principiul asigur rii unui nivel de protec ie adecvat pentru om i mediu;

185
b)principiul liberei circula ii a bunurilor; c)principiul progresului tehnic
(art.2).
Din perspectiva ambal rii, sunt prev zute cerin e speciale pentru
admiterea introducerii pe pia a substan elor periculoase (privind evitarea
oric rei pierderi de con inut, etanseizarea, sisteme de închidere, existen a
sigiliului conform art.14) i preparatelor periculoase (condi ii privind
recipientele, sisteme de închidere i siguran , însemne tactile de avertizare
a pericolului .a., potrivit art.15). De aceea i manier sunt prev zute cerin e
privind etichetarea substan elor i preparatelor chimice periculoase (art.16-
17) i publicitatea i fi ele de securitate (art.20-22). Stabilirea de atribu ii i
r spunderi, precum i a unor sanc iuni (contraven ionale i penale)
întregesc regimul special în materie.

3.Agen ia Na ional pentru Substan e i Preparate Chimice

Periculoase (ANSPCP). Organizat în subordonarea Ministerului
Mediului i Gospod ririi Apelor, ca persoan juridic de interes public i
organ de specialitate al administra iei publice centrale, ANSPCP are
urm toarele atribu ii.
a)solicit i prime te informa ii despre propriet ile substan elor sau
ale preparatelor chimice periculoase, inclusiv despre compozi ia lor
chimic , care vor fi utilizate numai în scopul satisfacerii oric rei cerin e
medicale impuse de elaborarea m surilor preventive i curative, în mod
special a urgen elor;
b)coordoneaz în colaborare cu ministerele interesate preg tirea i
perfec ionarea personalului atestat pentru controlul i supravegherea
produselor în domeniul substan elor chimice i pentru instruirea
organismelor responsabile;
c)monitorizeaz produc torii i importatorii de substan e i preparate
chimice periculoase;
d)coordoneaz i furnizeaz suportul informa ional în domeniul
substan elor i al preparatelor chimice periculoase;
e)autorizeaz inspectorii de specialitate pentru controlul respect rii
prevederilor reglement rilor în domeniul substan elor i al preparatelor
chimice periculoase;
f)furnizeaz informa ii specifice i detaliate tuturor agen iilor i
organismelor guvernamentale care au atribu ii în domeniul substan elor i
al preparatelor periculoase, cum ar fi autorit ile de protec ie a mediului;
g)constat i sanc ioneaz înc lcarea prevederilor reglement rilor în
domeniul substan elor i al preparatelor chimice periculoase i stabile te
m surile de remediere i termenele pentru îndeplinirea acestora.

186
 Capitolul XIX

REGIMUL ÎNGR MINTELOR CHIMICE I AL PRODUSELOR

DE PROTEC IE A PLANTELOR

Din cauza efectelor negative pe care le pot produce asupra s n t ii

umane, bunurilor i mediului în general, îngr mintele chimice i
produsele de uz fitosanitar sunt supuse unui regim juridic special.
Polu rile legate de utilizarea pesticidelor i îngr mintelor chimice
determin importante limite pentru produc ia agricol . Contaminarea apelor
cu nitra i ori distrofizarea lacurilor prin fosfa i a f cut necesar limitarea
folosirii fertilizan ilor, precum i a pesticidelor.
Speciali tii au identificat în unele pânze freatice peste 50 de tipuri de
pesticide diferite. Unele dintre acestea, precum atrozina, fac apa nepotabil
pe vaste suprafe e, ca urmare a contamin rii pânzei prin acest erbicid foarte
folosit în cultura porumbului. Bioamplificarea anumitor insecticide în
re elele trofice ridic de asemenea grave probleme ecotoxicologice. Astfel,
în numeroase ri, concentra iile de DDT din laptele matern dep esc
concentra ia maxim admisibil definit de c tre Organiza ia Mondial a
S n t ii (OMS).
Totodat , este de remarcat faptul c men inerea unor înalte
randamente ale culturilor nu va putea fi asigurat în viitor ca urmare a
epuiz rii previzibile a rezervelor de fosfa i extractibile prezente în litosfer .
Armonizarea cerin elor ob inerii unor produc ii agricole cât mai înalte,
dat fiind cererea crescând , cu exigen ele protec iei mediului r mâne o
problem dificil .
Principala metod de prevenire a efectelor negative asupra mediului
ale acestor substan e const în omologarea lor. Aceast opera ie are ca scop
autorizarea producerii i/sau comercializ rii diverselor produse de acest gen
numai dac sunt conforme unor norme i standarde stricte. Astfel, dou
mari categorii de produse sunt supuse omolog rii. Este vorba mai întâi
despre produsele chimice care fac obiectul unui control preventiv al
impactului lor, prin intermediul unor autoriz ri sau declara ii prealabile pe
lâng autorit ile competente. Apoi, în privin a produselor agricole,
fitosanitare ori fertilizante, se urm re te asigurarea unor parametri minimi
de nocivitate, în special pentru s n tatea uman .

187
 Capitolul XX

REGIMUL ACTIVIT ILOR NUCLEARE

Radia iile ionizante, prin transfer de energie la materia vie, produc

efecte fie de frecven i gravitate propor ional cu doza absorbit i peste
anumite praguri (efecte nestocastice), fie de frecven , dar nu de gravitate,
propor ionale acestei doze (efecte stocastice). Aceste ultime efecte nu sunt
cunoscute în mod convenabil decât pentru expuneri la doze ridicate sub
forma unui exces într-o popula ie în raport cu o popula ie-martor.
Plecând de la datele tiin ifice sintetizate de c tre Comitetul tiin ific
al ONU pentru Studiul Radia iilor Ionizante (U.N.S.C.E.A.R.), Comisia
Interna ional de Protec ie Radiologic (CIPR) creat în 1928 de întâiul
congres interna ional de radiologie a formulat doctrina radioprotec iei.
Pornind de la ideea c orice doz de radia ii ionizante induce un efect
stocastic, se deduce c :
− orice expunere la radia ii trebuie s fie justificat prin avantajele pe
care le aduce activitatea care presupune aceast expunere
(principiul justific rii);
− expunerea justificat trebuie s fie redus atât cât se poate rezonabil
face, inând seama de factorii economici i sociali; principiul
optimiz rii este ast zi cheia de bolt a sistemului;
− respectarea limitelor permite s se previn total efectele
nestocastice, dar cele stocastice numai la un nivel echivalent cu
celelalte riscuri acceptate în munca sau via a cotidian (transportul
în comun).
Astfel de reguli sunt aplicabile în privin a persoanei umane i nu
intereseaz mediul natural decât în m sura în care acesta poate constitui
sursa ori destina ia radia iilor.
Limitele fixate pentru popula ie constituie o referin pentru conduita
politicii de autorizare i de supraveghere a activit ilor nucleare.

1. Regimul juridic general prev zut de Ordonan a de urgen

nr.195/2005
Activit ile din domeniul nuclear se desf oar conform legisla iei
specifice în domeniu (respectiv Legea nr. 111/1996 cu privire la
desf urarea în siguran a activit ilor nucleare i actele normative
subsecvente) i regulilor generale instituite de Ordonan a de urgen
nr.195/2005 privind protec ia mediului.
În în elesul legii, activitatea nuclear reprezint ori ce practic uman
care introduce surse sau c i de expunere suplimentare, extinde expunerea la

188
un num r mai mare de persoane sau modific re eaua de c i de expunere,
plecând de la sursele existente, m rind astfel expunerea ori probabilitatea
expunerii persoanelor sau num rul de persoane expuse.
Principalul instrument de gestionare în siguran a activit ilor
nucleare îl reprezint autorizarea administrativ .
Potrivit art.46 din O.U. nr.195/2005, acordul de mediu pentru o
practic sau o activitate din domeniul nuclear se elibereaz înainte de
eliberarea autoriza iei de c tre autoritatea competent de autorizare, re-
glementare i control în domeniul nuclear, conform legisla iei în vigoare;
autoriza ia de mediu se emite dup eliberarea autoriza iei de c tre
autoritatea competent de autorizare, reglementare i control în domeniul
nuclear.
Pentru instala iile cu risc nuclear major – centrale nuclearo-electrice,
reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear i
depozite finale de combustibil nuclear ars – acordul sau autoriza ia de
mediu se emit prin hot râre de Guvern, la propunerea ministerului de
resort.
Potrivit Legii nr.111/1996 autoriza ia este documentul emis de
autoritatea na ional competent în domeniul activit ilor nucleare, în
scopuri exclusiv pa nice, în baza unei evalu ri de securitate nuclear i
control, c tre o persoan juridic , la cererea acesteia, pentru desf urarea
unei activit i nucleare.
Titularul activit ii este persoana fizic sau juridic r spunz toare
legal pentru desf urarea unei activit i, prin drepturi de proprietate,
concesiune sau alt form de împuternicire legal asupra dreptului de
folosin a amplasamentului i/sau instala iilor supuse procedurii de
autorizare.
Controlul activit ilor nucleare se face de c tre autoritatea competent
în domeniul activit ilor nucleare.
Autoritatea central pentru protec ia mediului are în acest sens
urm toarele atribu ii:
a) organizeaz monitorizarea radioactivit ii mediului pe întregul
teritoriu al rii;
b) supravegheaz , controleaz i dispune luarea m surilor ce se
impun în domeniul activit ilor nucleare, pentru respectarea
prevederilor legale privind protec ia mediului, protec ia s n t ii
popula iei i a mediului;
c) colaboreaz cu organele competente în ap rarea împotriva
dezastrelor.

La rândul lor, persoanele fizice i juridice care desf oar activit i în

domeniul nuclear au urm toarele obliga ii:

189
 a) s evalueze, direct sau prin structuri abilitate, riscul poten ial, s
solicite i s ob in autoriza ia de mediu;
b) s aplice procedurile i s prevad echipamentele pentru activit ile
noi care s permit realizarea nivelului ra ional cel mai sc zut al
dozelor de radioactivitate i al riscurilor asupra popula iei i
mediului, i s solicite i s ob in acordul de mediu sau autoriza ia
de mediu, dup caz;
c) s aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a
contamin rii radioactive a mediului, care s asigure respectarea
condi iilor de eliminare a substan elor radioactive prev zute în
autoriza ie i men inerea dozelor în limitele admise;
d) s men in în stare de func ionare capacitatea de monitorizare a
mediului local, pentru a depista orice contaminare radioactiv
semnificativ care ar rezulta dintr-o eliminare accidental de
substan e radioactive;
e) s raporteze prompt autorit ii competente orice cre tere
semnificativ a contamin rii mediului i dac aceasta se datoreaz
sau nu activit ii desf urate;
f) s verifice continuu corectitudinea presupunerilor f cute prin
evalu ri probabilistice privind consecin ele radiologice ale
eliber rilor radioactive;
g) s asigure depozitarea de eurilor radioactive în condi ii de
siguran pentru s n tatea popula iei i a mediului (art.48 din OUG
nr.195/2005).

2. Regimul juridic special privind desf urarea în siguran a

activit ilor nucleare stabilit prin Legea nr.111/1996
Problemele desf ur rii în siguran a activit ilor nucleare în scopuri
exclusiv pa nice, astfel încât s se îndeplineasc condi iile de securitate
nuclear , de protec ie a personalului expus profesional, a popula iei, a
mediului i a propriet ii, cu riscuri minime prev zute de reglement ri i
cu respectarea obliga iilor ce decurg din acordurile i conven iile la care
România este parte, sunt reglementate prin Legea nr. 111/1996 i actele
normative subsecvente. Reglementarea special se aplic urm toarelor
activit i i surse:
a) cercetarea, proiectarea, amplasarea, produc ia, construc ia,
montajul, punerea în func iune, exploatarea, modificarea,
dezafectarea, importul i exportul obiectivelor i instala iilor
nucleare;
b) mineritul i prepararea minereurilor de uraniu i toriu;

190
 c) producerea, furnizarea, tratarea, utilizarea, depozitarea temporar
sau definitiv , transportul, tranzitul, importul i exportul
materialelor nucleare i radioactive, inclusiv al combustibilului
nuclear, al de eurilor radioactive i al dispozitivelor generatoare de
radia ii ionizante;
d) furnizarea i utilizarea aparaturii de control dozimetric al radia iilor
ionizante, a materialelor i dispozitivelor utilizate pentru protec ia
împotriva radia iilor ionizate, precum i a mijloacelor de
containerizare sau de transport, special amenajate în acest scop;
e) producerea, furnizarea, închirierea, transferul, de inerea, exportul,
importul materialelor, dispozitivelor i echipamentelor prev zute în
anexa 1 la prezenta lege;
f) de inerea, transferul, importul i exportul informa iilor nepublicate,
aferente materialelor, dispozitivelor i echipamentelor pertinente
pentru proliferarea armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare
explozive;
g) realizarea produselor i serviciilor destinate obiectivelor i instala iilor
nucleare.

În anexa 2 a Legii nr. 111/1996 sunt defini i o serie de termeni

frecvent utiliza i în domeniu, precum: accident nuclear, activitate nuclear ,
autoriza ie, combustibil nuclear, de euri radioactive, radia ie ionizant ,
instala ie nuclear .a. Astfel, autoriza ia este în eleas ca un document
emis de c tre autoritatea na ional competent în domeniul nuclear, în baza
unei evalu ri de securitate nuclear i control, c tre o persoan juridic , la
cererea acesteia, pentru desf urarea unei activit i nucleare.
Activitatea nuclear este definit ca orice practic uman care
introduce surse sau c i de expunere suplimentare, extinde expunerea la un
num r mai mare de persoane sau modific re eaua de c i de expunere,
plecând de la sursele existente, m rind astfel expunerea sau posibilitatea
expunerii persoanelor sau num rul de persoane expuse, iar accidentul
nuclear, ca un eveniment nuclear care afecteaz instala ia i provoac
iradierea sau contaminarea popula iei sau a mediului peste limitele permise
de reglement rile în vigoare.
Autoritatea na ional competent în domeniul nuclear, care exercit
atribu iile de reglementare, autorizare i control, este Comisia Na ional
pentru Controlul Activit ilor Nucleare; ea este abilitat s emit
reglement ri pentru detalierea cerin elor generale de securitate nuclear , de
protec ie împotriva radia iilor ionizante, de asigurare a calit ii, de control al
neprofiler rii armelor nucleare, de protec ie fizic i de interven ie în caz de
accident nuclear, inclusiv procedurile de autorizare i control, precum i
orice alte reglement ri necesare activit ii de autorizare i control în
domeniul nuclear.

191
 3. Regimul de autorizare
Activit ile nucleare i sursele de radia ii ionizante sunt supuse
cerin elor legale de autorizare, conform unei proceduri specifice fiec rui
gen de activitate sau surse. Autoriza ia se elibereaz unit ilor cu sau f r
personalitate juridic constituite conform legii, la cererea acestora, dac fac
dovada respect rii cerin elor legale.
Autoriza iile se solicit i, respectiv, se elibereaz simultan sau
succesiv, separat pentru fiecare gen de activitate sau pentru fiecare
instala ie cu func ionalitate proprie din patrimoniul solicitantului, sau
pentru fiecare tip distinct de material radioactiv, de dispozitiv generator de
radia ii ionizante, de aparatur de control dozimetric al radia iilor ionizante
sau al gradului de contaminare radioactiv , de material sau dispozitiv utili-
zat în scopul protec iei împotriva radia iilor ionizante, de mijloc de
containerizare sau de transport special amenajat în acest scop, pe care
solicitantul autoriza iei de producere inten ioneaz s -1 realizeze, în
vederea utiliz rii sau comercializ rii.
Autoriza ia poate fi folosit în scopul pentru care a fost eliberat , cu
respectarea limitelor i a condi iilor precizate în aceasta.
Autorizarea unei faze de realizare sau de func ionare a oric rei
instala ii se poate face numai dac fazele anterioare au primit toate tipurile
de autoriza ii necesare.
În în elesul prevederilor legale, fazele de autorizare a obiectivelor i
instala iilor nucleare sunt, dup caz, urm toarele:
a) proiectarea;
b) amplasarea;
c) producerea;
d) construc ia i montajul;
e) punerea în func iune;
f) func ionarea de prob ;
g) func ionarea i între inerea;
h) repararea sau modificarea;
i) conservarea;
j) dezafectarea.
Pentru fazele de realizare sau de func ionare a instala iilor se pot
elibera autoriza ii par iale, care se elibereaz simultan sau succesiv pentru
una i aceea i faz ; ele pot avea caracter de decizie provizorie a comisiei,
dac peti ionarul solicit expres aceasta. În acest caz ele au valabilitate
pân la eliberarea autoriza iei definitive de acel tip, dar nu mai mult de doi
ani, cu drept de prelungire, la cerere, pentru înc doi ani, atunci când nu
sunt disponibile toate informa iile necesare în timp util.

192
 Comisia va retrage autoriza ia par ial ori de câte ori va constata lipsa
de preocupare a titularului autoriza iei pentru completarea informa iilor
necesare în sus inerea cererii de eliberare a autoriza iei.
În cadrul unit ilor autorizate, activit ile care implic folosirea de
materiale radioactive i instala ii nucleare pot fi exercitate, pe baz de
permise, de c tre personalul care îndepline te condi iile atât în ce prive te
preg tirea profesional , cât i de s n tate, necesare desf ur rii acestor
activit i. Permisul se acord de c tre Comisia Na ional pentru Controlul
Activit ilor Nucleare la cererea titularilor de autoriza ie, în cazul în care
activit ile nucleare pot afecta securitatea popula iei, a mediului
înconjur tor i a bunurilor materiale, i de c tre titularii de autoriza ie, în
celelalte cazuri, în conformitate cu normele elaborate în acest scop de c tre
ei.
Atât autoriza iile, cât i permisele se acord pe o perioad determinat ;
dreptul dobândit în baza acestora nu poate fi transmis f r acordul
organului emitent (art. 10-14 din Legea nr. 111/1996). Dreptul dobândit pe
baza autoriza iei i permisului de exercitare nu poate fi transmis f r
acordul emitentului.
În situa ia în care nu sunt respectate întocmai prevederile cuprinse în
autoriza ii i permise, nu sunt îndeplinite m surile dispuse de c tre organele
de control de specialitate sau apar situa ii noi din punct de vedere tehnic
sau de alt natur , necunoscute în momentul eliber rii autoriza iei sau
permisului ori neprev zute în norme, care pot afecta securitatea nuclear ,
organul emitent le poate suspenda sau retrage. Comisia poate completa,
revizui sau modifica motivat limitele i condi iile specificate în autoriza iile
sau permisele de exercitare.
Retragerea în mod excep ional a autoriza iei îndrept e te pe titularul
autoriza iei la primirea unei compensa ii din partea autorit ii care a dispus
retragerea autoriza iei. Cuantumul compensa iei se va determina inând
seama atât de interesul public, cât i de cel al titularului autoriza iei retrase,
precum i de motivele care au dus la retragerea autoriza iei. Cuantumul
compensa iei se stabile te prin în elegerea p r ilor sau, în caz de
neîn elegere, de c tre instan a judec toreasc .
Autoriza ia se retrage f r compensa ie în urm toarele situa ii:
a) titularul autoriza iei a ob inut autoriza ia f când uz de declara ii
false;
b) titularul autoriza iei a înc lcat prevederile prezentei legi,
dispozi iile organelor de autorizare i de control în materie sau
limitele i condi iile prev zute în autoriza ie;
c) retragerea autoriza iei s-a dispus datorit faptului c personalul
titularului, ter ii, popula ia sau mediul a fost expus la riscuri peste
limitele reglementate, generate de activitatea autorizat .

193
 Activit ile în care se utilizeaz materiale cu activitate total sau cu
concentra ii masice sc zute, generatorii de radia ii ionizante de tipul
aprobat de c tre comisie i orice tuburi electronice care îndeplinesc limitele
i criteriile de exceptare prev zute în standardele interna ionale, astfel încât
riscurile aferente activit ii sau sursei sunt minimum acceptate, se
excepteaz , în parte sau în totalitate, de la aplicarea regimului de autorizare
prev zut în prezenta lege.

4. Condi iile de autorizare

Autoriza iile din domeniul nuclear se elibereaz de c tre autorit ile
competente numai dac solicitantul autoriza iei îndepline te urm toarele
condi ii, dup caz:
a) este în m sur s demonstreze calificarea profesional , pe func ii, a
personalului propriu, cunoa terea de c tre acesta a cerin elor
reglement rilor privind securitatea nuclear i protec ia împotriva
radia iilor ionizante, precum i probitatea persoanelor pe timpul
construc iei i func ion rii instala iei sau în conducerea altor
activit i nucleare, dintre cele men ionate la acel articol;
b) d dovad de capacitate organizatoric i responsabilitate în
prevenirea i limitarea consecin elor avariilor, cu posibile efecte cu
impact negativ asupra vie ii i s n t ii personalului propriu,
popula iei, mediului, propriet ii ter ilor sau asupra patrimoniului
propriu;
c) r spunde ca restul personalului propriu, care asigur func ionarea
instala iei, s aib nivelul necesar de cuno tin e specifice func iei
pe care o îndepline te, privind exploatarea instala iei în condi ii de
securitate nuclear , riscurile asociate i m surile de securitate
nuclear aplicabile;
d) ia toate m surile necesare, la nivelul normelor tehnologice i
tiin ifice în vigoare, pentru a preveni producerea daunelor care ar
rezulta în urma construc iei i func ion rii instala iei;
e) instituie o asigurare sau orice alt garan ie financiar care s -i
acopere r spunderea pentru daune nucleare, cuantumul, natura i
condi iile asigur rii sau garan iei fiind conforme celor prev zute de
lege i de conven iile interna ionale la care România este parte;
f) r spunde de luarea m surilor necesare pentru prevenirea
amestecului de orice natur sau pentru înl turarea perturb rilor
datorate oric ror ter i în procesul decizional, în timpul construc iei
i pe durata func ion rii instala iei nucleare;
g) propune un amplasament al instala iei care nu contravine
prevederilor legale i intereselor publice prioritare, cu privire la
necontaminarea apei, aerului i solului, i nu afecteaz func ionarea
altor instala ii situate în vecin tate;

194
h) dispune de aranjamente materiale i financiare corespunz toare i
suficiente pentru colectarea, transportul, tratarea, condi ionarea i
depozitarea de eurilor radioactive generate din propria activitate,
precum i pentru dezafectarea instala iei nucleare, atunci când va
înceta definitiv activitatea autorizat , i a achitat contribu ia pentru
constituirea fondului pentru gospod rirea de eurilor radioactive i
dezafectare;
i) instituie i men ine un sistem conform reglement rilor specifice de
protec ie împotriva radia iilor ionizante;
j) instituie i men ine un sistem conform reglement rilor specifice de
protec ie fizic a combustibilului nuclear, a materialelor nucleare i
radioactive, a produselor i de eurilor radioactive, precum i a
instala iilor nucleare, inclusiv a depozitelor de combustibil nuclear,
de materiale nucleare i radioactive, de produse i de euri
radioactive;
k) instituie i men ine un sistem autorizat de asigurare a calit ii în
activitatea proprie i se asigur c furnizorii s i de produse i de
servicii, precum i subfurnizorii acestora, în lan , instituie i men in
propriul lor sistem controlat de asigurare a calit ii;
l) instituie i men ine un sistem propriu, aprobat, de preg tire a
interven iei în caz de accident nuclear;
m) instituie i men ine un sistem în conformitate cu reglement rile de
aplicare a garan iilor nucleare;
n) de ine toate celelalte acorduri, autoriza ii i avize prev zute de lege;
o) instituie i men ine un sistem de informare a publicului în
conformitate cu reglement rile legale.

195
 Teme de control

PARTEA GENERAL

1.Prezenta i etapele evolu iei dreptului mediului in Romania i

tr s turile care le individualizeaz .
2. Identifica i defini iile legale, generale i sectoriale , ale no iunii de
mediu i raportat la obiectul de reglementare al Dreptului mediului,
prezenta i defini ia acestuia.
3. Caracteriza i normele juridice ce alc tuiesc legisla ia de mediu.
4.Enumera i institu iile care au competen e speciale in domeniul
protec iei mediului i atribu iile administra iei pubice centrale i locare in
domeniu.
5. Defini i actele de reglementare privind protec ia mediului in
Romania i stabili i activit ile pentru care ob inerea acestora este necesar .
6. Prezenta i regimul juridic al actelor de reglementare privind
protec ia mediului i procedurile de emitere a acestora.
7. Aspecte procedurale specifice privind autoriza iile integrate de
mediu.
8. Identifica i modalit ile specifice de desemnare a responsabilului
i victimei daunelor ecologice.
9. Prezenta i aspectele substan iale i de procedur ale regimului
special de r spundere civil pentru prejudiciu ecologic.
10. Particularit ile r spunderii penale i contraven ionale in dreptul
mediului.

PARTEA SPECIAL

1. Prezenta i aspectele care caracterizeaz regimul juridic al ariilor

protejate i monumentelor naturii.
2. Cadrul legislativ, na ional i interna ional, de protec ie i
conservare a Rezerva iei Biosferei „Delta Dun rii”.
3. Statutul juridic al animalului in dreptul romanesc i regulile
specifice ale protec iei faunei de interes cinegetic.
4. Instrumentele juridice de protec ie a solului i subsolului.
5. Regimul juridic al p durilor stabilit prin Codul Silvic.
6. Cadrul juridic, general i special, al protec iei atmosferei.
7. Instrumente juridice i economice de protec ie a apelor.
8. Procedura i condi iile autoriz rii punerii de pia i a opera ienilor
de import/export avand ca obiect organisme modificate genetic.
9. Preciza i obliga iile persoanelor fizice, ale persoanelor fizice
autorizate s desf oare activit i independente i ale persoanelor juridice
in leg tur cu gestionarea de eurilor.

196
 10. Prezenta i procedura de omologare in vederea punerii pe pia i
utiliz rii in Romania a produselor de protec ie a plantelor.

197