EXPLOATAREA SI

ÎNTRETINEREA UTILAJELOR
 NOTIUNI GENERALE
► În cadrul acestui serviciu, ocupantul postului de lăcătuş are ca
atribuţii principale:
► Execută, lucrări preventive de revizii şi reparaţii curente,
modificări şi adaptări în condiţiile măririi gradului de siguranţă
şi extinderii funcţiilor obiectului supus acţiunii, respectiv mici
modernizări, în vederea înlăturării efectelor uzurii fizice şi
morale a părţilor de construcţie şi infrastructură;
► Verifică zilnic starea sculelor, SDV-urilor, echipamentelor de
lucru şi protecţie din dotarea individuală, cu care urmează să
intervină in procesul de lucru, respectiv a maşinilor şi
echipamentelor de lucru din atelier. Intreţine şi utilizează
raţional utilajele, instalaţiile, sculele, dispozitivele etc. din
spaţiul atelierului, precum şi spaţiul de lucru;
► excută intervenţiile cu promptitudine şi profesionalism,
evitând distrugerea şi/sau modificarea aspectului şi
arhitecturii dotărilor din spaţii: uşi, uşi monumentale, măşti
radiatoare, ferestre, dulapuri, mobilier, etc.
 NOTIUNI GENERALE
►
Instalaţia reprezintă un ansamblu de construcţii de maşini,
utilaje, mecanisme, aparatură, ş.a. montate în scopul
executării unei anumite funcţiuni sau operaţii în procesul
de producţie.
► Maşinile sunt sisteme tehnice alcătuite din organe de
maşini şi mecanisme care execută mişcări relative,
determinate, pentru:
► -transformarea energiei dintr-o formă de în alta (dintre
care una este energie mecanică) (maşinile de forţă);
► -realizarea unui lucru mecanic util (maşinile de lucru).
► Maşinile de forţă se clasifică în:
► -motoare, care transformă energia dintr-o anumită formă
în energie mecanică: motoare hidraulice, termice, electrice,
eoliene, sonice, atomice,…;
► -generatoare, care transformă energia mecanică în altă
formă de energie: generatoare hidraulice, termice, eoliene
► Utilajul reprezintă ansamblul maşinilor, aparatelor,
instrumentelor, dispozitivelor şi accesoriilor care execută
anumite lucrări sau realizează diferite procese tehnologice.
 NOTIUNI GENERALE
► Caracteristicile tehnice ale utilajelor si instalatiilor din
industrie pot fi mentionate printr-un regim rational de
exploatare si întretinere, aplicat conform cu
particularitãtile constructiv-functionale ale acestora.
► 1. Notiuni de exploatare si întretinere.
► Exploatarea reprezintã totalitatea lucrãrilor de
valorificare functionalã a utilajelor si instalatiilor, pentru
asigurarea conditiilor unei sigurante depline si ale unor
cheltuieli minime de întretinere si reparatie.
► Întretinerea reprezintã totalitatea lucrãrilor aplicate
continuu sau periodic asupra utilajelor (instalatiilor),
urmãrindu-se:
► - mentinerea stãrii functionale a utilajului la parametri
normali privind calitatea si continuitatea productiei;
► - evitarea întreruperilor de productie;
► - reducerea timpilor neproductivi;
► - limitarea, la nivel minim, a cheltuielilor suplimentare;
► - majorarea fiabilitãtii utilajelor.
 NOTIUNI GENERALE
► În general, exploatarea si întretinerea utilajelor, îmbracã aspecte de
► coordonare si supraveghere a functionãrii si de întretinere
permanentã a instalatiilor.
► a. Aspecte ale sigurantei în exploatare. Elementele care hotãrãsc
► asupra sigurantei functionale a instalatiilor sunt:
► - actionarea utilajelor;
► - montajul instalatiilor;
► - starea de uzurã;
► - reparatiile executate;
► - reglajele dupã repararea lor.
► Pentru orice tip de instalatie, incidentele functionale se pot grupa în:
► - abateri de la valorile nominale ale parametrilor functionali cu
► zgomote, vibratii, întreruperi ale functionãrii;
► - defectiuni ale pieselor si subansamblurilor componente;
► - avarii partiale sau totale ale instalatiilor.
► Între cele trei categorii de incidente functionale indicate existã
► legãturi de cauzalitate schematizate grafic în fig. 10.1.
FIG 10.1
► Dacã
perturbãrile
functionale nu
sunt înlãturate
la timp, ele pot
genera
defectiuni sau
avarii. În
general, se
produce o
asociere a
cauzelor (fig.
10.2), cu
simultaneitate
asociativã.
 EXPLOATAREA RATIONALÃ A
UTILAJELOR
► Aceasta stã la baza întocmirii instructiunilor de exploatare si
întretinere pentru fiecare tip de utilaj si preconizeazã, respectarea
strictã a succesiunii operatiilor la pornirea si oprirea utilajului. La utilajele
cu actionare mecanicã, pornirea se face în ar oprirea se face dupã
prelucrarea completã a materialului tehnologic.
► Ungerea masinilor si utilajelor
► Lubrifierea masinilor si utilajelor tehnologice
► Prin lubrifiere se întelege actiunea tehnicã de reducere a frecãrii si uzurii,
care apare când douã corpuri solide sunt în contact, au o miscare
relativã, si se introduce în zona de contact un material de ungere
numit lubrifiant.
► Notiunea de lubrifiere semnificã: aducerea lubrifiantului în zona de
contact si modul de realizare si de mentinere a filmului de lubrifiant
portant între suprafetele corpurilor în contact.
► Pentru ca ungerea sã contribuie în cel mai înalt grad la întretinerea unei
masini, a unui utilaj, este necesar sã se aleagã lubrifiantul cel mai
indicat, în functie de materialul pieselor în frecare, presiunea relativã între
suprafetele pieselor în frecare, turatia sau viteza de alunecare,
importanta pieselor si dispunerea acestora în constructia masinilor,
inclusiv conditiile de mediu în care functioneazã acestea (temperatura,
umiditate relativã, existenta prafului etc.).
 INSPECTIE
► Inspectie: activitatea de examinare,
masurare, incercare sau verificare vizuala
sau cu aparatura specifica, a uneia sau mai
multor caracteristici ale unei entitati si
compararea rezultatelor cu conditiile
specifice in scopul de a stabili ca este/ nu
este realizata conformitatea pentru fiecare
caracteristica.
 TEHNICI DE INSPECTIE
► Metode ca analiza uleiului, masurarea vibratiilor,
masurarea temperaturii cu aparate in IR, utilizarea
luminii stroboscopice sunt utilizate in determinarea
starii tehnice a echipamentului.In graficul alaturat
ne arata ca aproape toate rapoartele de inspectie se
bazaeza pe auz,simt, vaz, miros.
► Exemplu: Inlocuirea aparatorii metalice cu plasa a
facut posibila urmarirea starii tehnice a
echipamentului in functiune.
► SENSORIAL:
 Utilizand cele 5 simturi si “ascultandu-ne” abilitatile.
► Impreuna cu utilajul prin monitorizarea si
analizarea cu ajutorul simturilor: vaz , auz , miros ,
pipait , si gust (cunoastere) care sunt inca cele mai
sigure.
► Nota: Tu poti vedea utilajul pentru un timp foarte
scurt in timp ce operatorii sunt pe utilaj pentru
cateva ore
 TEHNICI DE INSPECTIE
 PRIN AUZ:
 Toate echipamentele in rotatie au
ceva vibratii si creeaza sunet.
Este o provocare pentru tine de a
detecta schimbarile subtile ale
acestui sunet.
 VIZUALA:
 Vei semnala conditii cum ar fi.:
► Suruburi desprinse
► Miscari ale unor suprafete
► Coroziune
► Fisuri(crapaturi)
► Organe de masini instabile
► Parti lipsa
► Parti uzate sau deformate
► Defecte de etanseitate(scurgeri
de ulei)
 TEHNICI DE INSPECTIE
► PRIN ATINGERE (PIPAIRE) :
► Rugozitate; care este structura suprafetei?.
► Temperatura; echipamentul este “fierbinte” ,
“prea fierbinte” , “rece” sau “foarte rece” .
► Vibratia; mainile tale sunt importante in
determinarea conditiei echipamentului.
► GUST:
► Sfatul meu catre voi este sa nu puneti nimic
in gura in afara mancarii !!!
 SIMPLU:
► Folosindu-ne “abilitatile” senzoriale
impreuna cu cateva scule comune.
► Ciocanele , lanternele de intensitate ridicata
sunt doar cateva dintre aceste scule comune.
► PRECIS:
► Folosind echipamente de testare sofisticata
pentru efectuarea unei inspectii.
► Ultrasunete , analizarea uleiurilor , camere
termografice sunt doar cateva dintre aceste
echipamente de testare.
 INSPECTIE SIMPLA
► O inspectie simpla este nimic mai mult decat
folosirea celor 5 simturi impreuna cu cateva
scule de mana.
Oamenii colectează
informatii cu ajutorul :
83% ochilor
11% urechilor
3,5% mirosului
1,5% simtului tactil
1% gustului
 DEFECTELE SI PROASTA FUNCTIONARE POT
FI RECUNOSCUTE PE BAZA CELOR 5 SIMTURI

AUZ: VĂZ : MIROS:

ZGOMOTE RUPTURI FOC
SUIERĂTU OPRIRI DESCOMPU
RI DEZORDINE NERE
LINISTE MURDĂRIE PUTREZIRE
BAZAIT GAZE
 DEFECTELE SI PROASTA FUNCTIONARE POT
FI RECUNOSCUTE PE BAZA CELOR 5 SIMTURI

SIMT GUST:
TACTIL : VARIATII AROMAT
DE TEMPERATURĂ DULCE
UMFLĂTURI ACRU
VIBRATII AMAR
NETEZIME
OMUL RETINE:

20% din ceea ce aude

30% din ceea ce vede
50% din ceea ce vede
si aude
70% din ceea ce spune
90% din ceea ce face!
 INTERVALE DE INSPECTIE
► Cand se stabileste intervalele de colectare a mostrelor sau frecventa, trebuie
luati in consideratie mai multi factori:ciclurile de operare a sistemului, rata
avariilor ( istoricul),materialul din care este confectionat containerul, control
chimic,coroziunea,uzura, sisteme de franare,etc.
► In industrie, multe reglementari au fost emise bazate pe filozofia “ daca putin
e bun atunci mai mult e mai bine”.In efortul de a evita aparitia avariilor in
urma inspectiilor, au fost crescute costurile inspectiilor fara insa a se tine
cont de siguranta si fiabilizare.
► Dupa stabilirea intervalelor de inspectie in functie de factorii enumerati, se
pot modifica in functie de conditiile actuale,istoricul echipamentului si a
parametrilor de operare.
► Locatia inspectiei
► Urmatoarele criterii trebuie avute in vedere in stabilirea punctelor culegere a
datelor in :
► -prezenta strangularilor unde pot apare turbulente sau acumulari de material
► -jonctiuni din metale diferite
► - schimbari de directie ( coturi) sau diametre ( reductii )
► -suprafete solicitate ciclic – variatii temperatura, presiune,debit
► -suprafete expuse la coroziune puternica
► - suprafete expuse la cavitatie
 VISCOZITATE
► Vascozitatea este masura debitului la o
anumita temperature.O schimbare a valorii
vascozitatii intr-un interval de timp indica
schimbari ale caracteristicilor lubrefiantului
sau poate indica contaminarea
lui.Vascozitatea se poate masura cu ajutorul
aparatelor portabila sau in
laborator.Vascozitatea se masoara in
centistoke ( cSt) iar valorile de minim si
maxim sunt identificate de grade ISO.
 MOTOARE,GENERATOARE, POMPE,
VENTILATOARE
► Pentru echipamente avand mai putin de 20 litri ale sistemelor de
lubrefiere, analiza trebuie sa se concentreze mai mult pe monitorizarea
parametrilor utilajului.
► Analiza parametrilor lubrefiantului si nivelul contaminarii ofera informatii
despre conditiile de functionare ale echipamentului.In practica operatiile
de rutina sunt monitorizarea vascozitatii, a procentului de solide/apa si
spectrometria.
► Schimbarea cu 10% a vascozitatii fata de valoarea initiala necesita
inlocuirea sau improspatarea sistemului cu ulei.Valoarea vascozitatii
creste proportional cu timpul de utilizare al lubrefiantului.Daca
vascozitatea scade fata de valoarea initiala, inseamna ca uleiul este
contaminat ( posibil sa adaugat un alt tip de ulei la completare).
► In sistemele hidraulice si de lubrefiere nu trebuie sa fie prezenta apa
( minimul detectat este 0,1%).Daca se constata prezenta apei trebuie
detectata imediat sursa si corectata problema.Pentru sisteme cu
capacitate mai mare de 20 litri se recomanda in monitorizare utilizarea
testelor cu ajutorul spectroscopiei in infrarorsu (minimul detectat este
0,05 % ) si numararea particulelor.
► Schimbarile in numarul particulelor pot indica o crestere a contaminarii
sau o crestere a uzura a componentelor sistemului. Rata de modificare
indica cat de repede lubrefiantul se degradeaza.
 ALTE REPERE
► Reductoare
► Ca si mai sus , exceptand reductoarele cu capacitate mai mica de 20 l, se aplica
testul de numarare particule, ferografia ( in cazul reductoarelor
critice ).Monitorizarea uleiului trebuie corelata cu monitorizarea vibratiilor.
► Racitoare
► Aditional se poate aplica testul TAN si ferografia.
► Motoare diesel
► Se utilizeaza aceleasi teste cu exceptia inlocuirii testului TAN cu TBN.O scadere a
vascozitatii sub cea initiala indica o contaminare cu combustibil.Pierderile de agent
de racire este indicat de testul de analiza spectroscopica.
► Compresoare
► Compresoarele centrigugale se trateaza ca si racitoarele, iar cele cu piston ca si
motoarele diesel.
► Sistemele hidraulice
► Pentru monitorizare se utilizeaza aceleasi teste ca si la reductoare.
► Rezervoare
► Pentru rezervoare mai mari de 1500 l se aplica testul la oxidare ( RBOT ) pentru a se
determina stabilitatea uleiului.
► Analiza lubrefiantului
► Laboratoarele au dezvoltat numeroase teste pentru analiza lubrefiantului, intervale
de testare si aplicatii diverse.
 CLASIFICAREA LUBRIFIANŢILOR
► Lubrifiantii pot fi clasificati în urmãtoarele
categorii: lichizi, solizi, gazosi.
► Lubrifiantii lichizi. În aceastã categorie
sunt incluse uleiurile minerale, uleiurile
sintetice, uleiurile de origine vegetalã si
animalã, inclusiv grãsimile animale si
unsorile.
► Uleiurile minerale se obtin prin rafinarea
fractiunilor uleioase extrase din titei.
Aceste uleiuri se diferentiazã între ele
prin compozitie,proprietãti si utilizãri.
 CLASIFICAREA LUBRIFIANŢILOR
► Uleiurile siliconice de exemplu pot fi utilizate între 100 º C
-450 ºC .
► Uleiurile vegetale au proprietã ti de ungere superioare
uleiurilor minerale, însã prezintã dezavantajul cã la
temperaturi mai ridicate se descompun, cu formare de
acizi care provoacã coroziunea suprafe telor metalice în
frecare. În prezenta aerului, uleiurile vegetale
formeazã o peliculã uscatã, pe suprafe tele metalice, care
se îndepãrteazã cu dificultate.
► Uleiurile de origine animalã (ulei din oase, din copite
etc.) se utilizeazã la ungerea mecanismelor fine.
► Unsorile, sunt dispersii de sãpunuri în uleiuri minerale
sau lichide uleioase. Pentru dispersie se folosesc
sãpunirile (de sodiu, calciu, aluminiu, bariu, litiu, plumb
etc.) sau sãpunuri complexe ale acestor elemente.
► De remarcat cã pentru îmbunãtãtirea calitãtii lubrifiantilor
lichizi se
► utilizeazã diferiti aditivi (pentru extremã presiune,
antioxidanti, antiuzurã, antispumant etc.).
 CLASIFICAREA LUBRIFIANŢILOR
► Lubrifiantii solizi. Conceptul de lubrifiant solid include atât
straturile subtiri de oxid cât si straturile de lubrifianti
solizi depuse prin f z u scopul de a reduce frecare si uzura.
► Principalii lubrifianti solizi utilizati sunt: grafitul, bisulfurile
(MoS2, TiS, WS2), biselenurile (MoSe2, WSe2, NbSe2);
sulfurile (CuS, FeS, PbS), nitrura de bor, oxizi (CuO, PbO) si
teflonul.
► Teflonul (politetrafluoretilena) este un material sintetic
folosit în constructia bucselor subtiri de lagãre dar care,
aflat în stare coloidalã în suspensie în lubrifian ti, poate fi
considerat si ca un lubrifiant lichid. Este caracterizat printr-o
frecare redusã si rezistentã înaltã la uzurã si la coroziune.
Teflonul cât si unele materiale în amestec cu teflonul îsi mentin
calitatea chiar pânã la o temperaturã de 250-300 ºC,
dacã temperatura actioneazã timp scurt, dar nu suportã
decât presiuni si viteze reduse.
► Lubrifiantii solizi se utilizeazã functie de recomandãrile
proiectantului de utilaj si a specialittilor din domeniu.
 DISPOZITIVE SI INSTALATII DE
UNGERE
► Factorii determinanti în
alegerea procedeului de
ungere sunt: felul
lubrifiantului, natura
masinii sau instalatiei,
posibilitatea de urmãrire
a procesului de lucru,
controlul si
realimentarea cu
lubrifiant a masinii în
timpul exploatãrii
acesteia
► Ungãtoarele cu bile
sunt executate în trei
tipuri: tip UA, UB, UC (fig.
10.3).
 DISPOZITIVE SI INSTALATII DE
UNGERE
► Ungãtoare cu bilã: a-
tip UA cu cap sferic si
conic filetat;
► b-tip UB cu cap plat si
filetat cilindric;
► c-tip UC cu cap plat si
fixat prin presare
► Piesele, anexe cu care
se asambleazã
ungãtoarele tip UA si
UB sunt arãtate în fig.
10.4.
 DISPOZITIVE SI INSTALATII DE
UNGERE

Sistem de ungere cu ulei prin

barbotare
Indicator de ulei Fig. 10.11. Indicator de
ulei
cu vizor tubular
INDICATOR DE ULEI CU VERGEA (CU
JOJÃ)
Ungerea cu suprapresiune se realizeazã
cu ajutorul pompelor cu roti dintate, cu
excentric, cu palete etc.
Asemenea sisteme de ungere sunt
prevãzute cu dispozitive de reglare a
debitului si presiunii.
O pompã cu roti dintate constã
dintr-un angrenaj format din douã
roti dintate cu dinti exteriori (fig.
10.13), angrenaj închis într-o carcasã cu
un orificiu de aspiratie (A) si unul de
refulare (R). Antrenarea pompei se
face actionând asupra unui singur
arbore pe care roata dintatã respectivã
se fixeazã cu ajutorul unei pene
(paralele sau disc), cealaltã roatã
dintatã rotindu-se liber pe axul sãu.
 DEMONTAREA UTILAJELOR
► În aceastã etapã, anterioarã reconditionãrii pieselor, se executã
operatii de pregãtire a utilajului în vederea demontãrii, care
constau în prespãlarea exterioarã si interioarã, demontarea
utilajului pe subansamble, demontarea subansamblului în piese
componente, curãtirea si spãlarea pieselor. Cum aceste operatii se
executã dupã anumite reguli, folosindu-se instalatii si dispozitive
speciale, ne vom referi în cele ce urmeazã la aceste aspecte.
► Lucrãrile de reparatii se împart în douã grupe mari, si anume:
lucrãri pregãtitoare si lucrãrii propriu-zis de reparare. În cazul
reparatiilor capitale, unde sunt incluse toate lucrãrile, se întâlnesc
urmãtoarele operatii:
► 1. lucrãri pregãtitoare întocmirii documentelor de introducere în
► reparatie;
► 2. demontarea utilajului în ansambluri, subansambluri si piese;
► 3. curãtirea si spãlarea masinii;
► 4. revizia si sortarea pieselor;
► 5. reconditionarea pieselor deteriorate sau fabricarea altora noi;
► 6. asamblarea pãrtilor componente si a masinilor în ansamblu;
► 7. controlul si încercarea masinii.
 DEMONTAREA UTILAJELOR
► La rândul sãu lucrãrile pregãtitoare includ urmãtoarele
mãsuri
► organizatorice si tehnice:
► - elaborarea documentatiei tehnice, inclusiv fisa defectãrii,
desenele, comanda pieselor de rezervã pe baza datelor
ultimei revizii tehnice a utilajului;
► - elaborarea proiectului de organizare a lucrãrilor. În
proiect se includ metode de reparare, alegerea mijloacelor de
mecanizare a procesului de reparare, necesarul de unelte,
scule si mecanisme de ridicat, locul instalãrii lor, necesarul
de fortã de muncã, tehnologia asamblãrii si conditiile de
încercare a utilajului. În proiect se anexeazã fisele tehnologice de
reparare a subansamblurilor si pieselor, graficul reparãrii;
► - pregãtirea si transportul la locul reparãrii a
subansamblurilor si pieselor de schimb, uneltelor si
dispozitivelor auxiliare;
► - amplasarea surselor de aer comprimat, de curent electric,
instalarea stelajelor, meselor de tâmplãrie;
► - instructajul personalului privind organizarea, tehnologia
reparãrii si tehnica securitãtii muncii.
 ASAMBLAREA ANGRENAJELOR
► Asamblarea angrenajelor cu roti dintate
cilindrice
► Un angrenaj este constituit din:
 roata dintata conducatoare;
 roata dintata condusa;
 arbore conducator;
 arbore condus
► Operatii principale:
► pregatirea rotilor, a arborilor si a carcaselor in care
se monteaza;
► asamblarea rotii din doua bucati;
► asamblarea rotii pe arbore;
► verificarea angrenarii
 ASAMBLAREA ANGRENAJELOR
► Pregatirea rotilor, arborilor si a carcaselor:
► Inainte de asamblare se verifica:
 precizia dimensionala, rugozitatea suprafetelor si eventualele
deformari ale rotilor dintate, ale arborilor sau ale carcaselor( nu se
admit ovalitati sau conicitati ale alezajului sau ale arborelui peste
limitele prescrise in documentatia tehnica);
 la carcase, dupa ajustarea planului de separatie (in cazul celor din
doua bucati) si verificarea dimansionala a alezajelor in care se
monteaza arborele, se verifica distanta dintre axe(cu mirometrul, cu
sublerul, cu calibre speciale)si paralelismul acestora(cu ajutorul unui
ceas comparator al carui suport se afla in legatura cu primul dorn, iar
palpatorul sau palpeaza cel de-al doilea dorn).
► b. Asamblarea rotilor pe arbore:
► Asamblarea rotilor dintate pe arbori poate fi realizata in mai multe
moduri, in functie de forma geometrica a partii arborelui pe care se
monteaza roata, de momentul de rasucire transmis de la arbore la roata,
de solutia adoptata pentru impiedicarea deplasarii axiale, etc.
► pe suprafete cilindrice:
 cu ajustaj blocat
 cu ajustaj fortat
 cu ajustaj aderent
 presat usor
► pe suprafete conice;
 Defecte de asamblare
► montarea necorespunzatoare a rotii dintate, datorita neatentiei( ghidare incorecta);
► leganarea rotii pe arbore( alezajul rotii este incorect prelucrat, avand forma conica sau dublu conica);
► deformarea rotii, avand ca efect bataia radiala (datorita strangerii prea mari dintre alezaj si arbore);
► contact neetans intre roata si gulerul arborelui datorita faptului ca presarea nu este suficienta;
► batai radiale si frontale (datorita unor prelungiri necorespunzatoare, existentei unei excentricitati,
neparalelismul dintre axa alezajului si axa cercului de rostogolire al rotii, etc.).
► Verificarea asamblarii:
► verificarea montarii
► verificarea angrenarii
► Verificarea montarii:-rotile dintate functioneaza normal daca la montarea lor se asigura:
► paralelismul arborilor( se verifica cu ajutorul unor calibre dorn si al micrometrului de interior);
► coincidenta centrelor de greutate ale rotilor dintate cu axele lor de rotatie;
► distanta dintre axele arborilor( se verifica cu ajutorul unor calibre dorn si al micrometrului de interior);
► Controlul arborelui, cu roata dintata montata, consta in verificarea batailor radiale si frontale, cu ajutorul
unui dispozitiv special.
► Pentru aceasta se procedeaza astfel:
► arborele se asaza pe doua prisme, iar acestea pe o masa de control.
► se regleaza inaltimea prismelor pentru ca arborele sa fie perfect orizontal, folosindu-se comparatorul.
► intre dintii rotii se introduce un calibru peste care se asaza palpatorul ceasului comparator, reglat in pozitia
zero.
► se invarteste roata dintata cu 2-3 dinti si se masoara abaterea fata de pozitia zero;bataia radiala nu trebuie
sa fie mai mare de 0,025-0,075mm;
► se asaza palpatorul pe partea frontala a rotii si se masoara bataia frontala; nu trebuie sa fie mai mare de
0,10-0,15mm.
► Verificarea angrenarii- se face prin verificarea petei de contact.
► Pentru aceasta se procedeaza astfel:
► danturile celor doua roti ale angrenajului supus verificarii, sunt spalate si degresate;
► flancurile rotii dintate conducatoare se vopsesc cu un strat subtire de albastru de Paris sau amestec de negru
de fum cu petrol;
► se roteste roata conducatoare incet, manual, urmarindu-se amprentele lasate pe flancurile rotii dintate
conduse.
► Se considera ca angrenarea este buna, si deci rotile sunt corect montate, daca pata de contact acopera
partea centrala a dintilor (40-60% din inaltime si 50-70% din latimea dintilor).
 Defecte de angrenare:
► pata de contact este centrala, dar este plasata prea aproape de fundul
dintelui- distanta dintre axe este prea mica;
► pata de contact este centrala, dar este plasata prea aproape de varful
dintelui- distanta dintre axe este prea mare;
► petele de contact deplasate lateral- axele celor doi arbori nu sunt paralele
sau rotile sunt montate gresit pe arbori.
► In practica, calitatea angrenarii si modul de functionare a angrenajului se
apreciaza si dupa zgomotul produs:
► zgomot uniform, rotile se rotesc lin- montare si functionare corecta;
► zgomot prea mare sau schimbator- erori de executie sau de montare a
rotilor dintate;
► zgomot pulsat- roti excentrice;
► vajait puternic si socuri- pas mare si profil neuniform;
► scartait- asperitati pe profilul dintilor.
► Pentru o functionare linistita si corecta, jocurile laterale si cele radiale
trebuie sa aiba valori optime. Ele au ca efect presarea lubrifiantului si
griparea rotilor in timpul functionarii, iar in final uzura dintilor, defectarea
lagarelor si indoirea arborilor.
Vă multumesc !

34