Igiena muncii determină factorii profesionali nocivi din mediul de producţie, ce acţionaează

timp îndelungat asupra organismului omenesc şi au drept consecinţă îmbolnăviri profesionale,

precum şi cu studiul metodelor de prevenire şi înlăturare a acestora.
Principalii factori nocivi care se găsesc aproape în fiecare profesiune se combat prin: înlăturarea
sau diminuarea condiţiilor de nocivitate, prin instalaţii de ventilaţie, ecrane protectoare contra
radiaţiilor calorice, perdele de apă sau de aer, mecanizarea lucrărilor cu un volum mare de
muncă, mecanizarea proceselor tehnologice executate cu substanţe nocive, reducerea duratei zilei
de lucru, alimentaţie suplimentară, dispozitive individuale de protecţie, măsuri de igienă generală
(de exemplu: curăţenie corporală, îmbrăcăminte corespunzătoare de lucru, curăţenia locului de
muncă, îndepărtarea deşeurilor, prevenirea pericolului de contaminare, dormitoare şi săli de mese
igienice, lavabouri, duşuri, etc..
Condiţiile optime de microclimat în care organismul uman îşi poate desfăşura munca sunt:
temperatura 18-22°C, umiditatea relativă a aerului 40-70% şi mişcarea aerului cu o viteză de 0,1
- 0,2 m/sec. Efectele nocive ale prafului industrial se pot diminua sau elimina prin ventilaţie
locală sau generală, instalaţii pentru separarea şi reţinerea prafului precum şi prin mijloace
individuale de protecţie împotriva prafului. Iluminatul trebuie în aşa fel efectuat încât să asigure
o lumină optimă la locul de muncă. Zgomotul poate proveni în secţiile industriale prin ciocnirea
sau prin frecarea corpurilor cât şi prin turbulenţa fluidelor iar pentru diminuarea zgomotelor se
pot lua următoarele măsuri: înlocuirea utilajelor producătoare de zgomot, reducerea surselor de
zgomot, insonorizarea locului de muncă şi protecţie individuală a muncitorului. Pentru reducerea
efectului vibraţiilor se folosesc materiale amortizante; astfel utilajele se montează pe plăci
amortizante, iar roţile cărucioarelor folosite pentru transport se prevăd cu bandaje de cauciuc
pentru diminuarea zgomotului şi a trepidaţiilor.
Măsuri de protecţie a muncii - normele de protecţie a muncii cuprind măsurile de prevenire a
accidentelor de muncă şi realizarea condiţiilor normale pentru desfăşurarea activităţii pe
teritoriul unităţii industriale. Măsurile de protecţie a muncii se aplică la fiecare loc de muncă,
prin dotări specifice şi instruirea lucrătorilor.
Reglementarea modului de aplicarea măsurilor pentru protecţia muncii este stabilită prin acte
normative pentru toate sectoarele de activitate, elaborate de către ministerele de resort. Măsurile
cu caracter general prevăd că personalul este obligatoriu instruit la introducerea pe un nou loc de
muncă iar instruirea periodică a personalului este obligatorie - ea se face lunar de către maistrul
sau responsabilul cu protecţie a muncii fiecare lucrător trebuind să semneze fişa de instructaj prin
care se dovedeşte că i s-au reînnoit cunoştinţele prin care să se poată apăra de accidentare. De
asemenea, muncitorii vor fi dotaţi cu echipamentul de protecţie potrivit, în scopul înlăturării
posibilităţilor de accidentare sau îmbolnăviri profesională şi au obligaţia să-l folosească numai în
timpul îndeplinirii muncii pentru care echipamentul a fost acordat. Pentru asigurarea securităţii
lucrătorilor, în zonele de muncă din săli, condiţiile de microclimat (temperatură, umiditate şi
viteza aerului), trebuie astfel realizate, încât să asigure echilibrul termic al personalului, acestea
vor fi prevăzute cu ventilaţie naturală sau mecanică, care să poată asigura desfăşurarea muncii în
condiţii normale iar umiditatea excesivă se va înlătura cu instalaţii speciale de combaterea ceţii.
Se vor evita situaţiile de accidentare prin menţinerea pardoselilor în stare de curăţenie şi dacă vor
fi reparate după fiecare deteriorare, iar rigolele din sălile de fabricaţie se acoperă cu grătare
metalice fixate în pardoseală.
Accidentele electrice se vor evita dacă în faţa tablourilor sau dulapurilor electrice se montează
covoare izolante de cauciuc iar utilajele cu acţionare electrică sunt prevăzute cu automate de
protecţie şi legare la pământ.
Iar ca regulă generală, este obligatorie marcarea tuturor locurilor periculoase, pentru evitarea
accidentelor.
Cele mai importante măsuri care trebuie luate în vederea prevenirii accidentelor de muncă la
exploatarea curăţitoarelor pot fi rezumate astfel:
-intervenţiile la curăţitoare se fac numai după ce, în prealabil, s-au scos siguranţele de la tabloul
de comandă.
-se interzice pornirea utilajelor de curăţire fără asigurarea că toate elementele de mişcare sunt
prevăzute cu apărătoare.
-curăţirea sitelor şi controlul ventilatorului se fac numai după oprirea maşinii.
-instalaţiile de curăţire se menţin în stare de curăţenie pentru a preveni depunerea prafului,
deoarece acesta prezintă pericolul de auto-aprindere.
-electricianul de serviciu va controla buna funcţionare a electromagneţilor cel puţin o dată pe
schimb, iar muncitorii ce deservesc maşinile de curăţit trebuie să îndepărteze, cel puţin de două
ori pe schimb, părţile feroase reţinute ele electromagneţii plani. Părţile feroase colectate în cutii
speciale vor fi îndepărtate din secţie.
-în cazul electromagneţilor rotativi, curăţirea tamburului se va face numai când maşina este
oprită.
-cicloanele pentru separarea prafului trebuie controlate în permanenţă; curăţirea lor se face numai
cu instalaţia oprită.
La instalaţiile de uscare descrise, pericolul de incendiu există la uscătorul rotativ, dat fiind
temperatura ridicată a gazelor de ardere şi posibilitatea aglomerării seminţelor în conducta de
aducţie. Folosirea şi întreţinerea instalaţiei pentru producerea gazelor de ardere impun, de
asemenea, o serie de măsuri de protecţie a muncii. Cele mai importante măsuri de tehnică a
securităţii şi de protecţie a muncii care trebuie respectate la exploatarea uscătorului rotativ sunt
următoarele:
-la curăţirea focarului şi a canalelor de gaze trebuie să se blocheze cu flanşă oarbă conducta de
alimentare cu gaze, să se răcească focarul la 40°C şi să se aerisească focarul şi canalele de gaze.
Numai după luarea acestor măsuri se permite intrarea în focar şi în canalele de gaze ;
-tamburul uscătorului trebuie prevăzut cu apărătoare la angrenajele de acţionare şi la rolele de
ghidare, iar accesul la aceste dispozitive este interzis în timpul funcţionării;
-accesul în interiorul tamburului este permis numai după oprirea acestuia şi după ce siguranţele
la tabloul de comandă au fost scoase;
-aşa cum s-a mai menţionat, partea de jos a conductei de aducţie trebuie controlată periodic, iar
seminţele care s-au depus acolo trebuie să fie evacuate;
-în funcţie de umiditatea seminţelor, temperatura gazelor la intrare în tambur trebuie să varieze
între 170-200°C iar la ieşire din tambur între 70-80°C.
La coloana de uscare, în timpul exploatării trebuie reglată în mod corespunzător temperatura
aerului cald (60-70°C) şi luate măsuri pentru a evita accidente la deservirea ventilatoarelor şi a
aerotermelor.
La exploatarea uscătorului cu fascicul tubular, normele de protecţie a muncii se rezumă la
următoarele:
-în timpul funcţionării uscătorului nu este permis să se scoată probe de material prin clapetele de
control;
-grătarele de protecţie de la clapetele de control nu trebuie scoase în timpul funcţionării;
-praful care se depune pe coşul de evacuare a aburului şi în separatorul de praf trebuie scos
periodic.
Temperatura optimă a seminţelor uscate nu trebuie să depăşească 80°C.
Măsurile ce trebuie luate pentru evitarea accidentelor în depozitele de materii prime pot fi
rezumate astfel:
-celulele trebuie prevăzute cu capace pe care sunt montate grătare fixe cu ochiuri de maximum
100/100 mm care sunt asigurate cu lacăte. Pe grătare se prevăd guri de control de dimensiuni de
maximum 200/200 mm.
-la curăţirea celulelor se procedează în felul următor: coborârea muncitorului în celulă se face cu
ajutorul unui granic sau electroplan cu nacela corespunzătoare, care, în afară de frâna automată,
este prevăzut cu o frână de mână suplimentară. În timpul operaţiei de curăţire, cel coborât în
celulă se găseşte sub supravegherea a doi muncitori: unul care conduce electroplanul sau
granicul şi al doilea, care asigură manipularea funiei de siguranţă, prinsă de centura de salvare.
Muncitorul care se află în celulă trebuie să îmbrace cască şi mască de praf. Operaţia de curăţire
se face numai sub controlul şefului de secţie sau al responsabilului de tură.
-curăţirea celulelor de materiale aderente pe pereţi se efectuează pe la partea superioară,
începând de sus, pentru a se evita căderea (surparea) materialului peste muncitor.
-este interzis a se depozita seminţe pe capacul celulelor şi la partea de jos a silozului.
Măsurile principale ce trebuie luate la exploatarea descojitoarelor în vederea evitării accidentelor
de muncă pot fi rezumate astfel:
-părţile mobile ale maşinii trebuie protejate cu apărătoare;
-se interzice desfundarea tobei de spargere sau deschiderea uşii de control a tobei în timpul
funcţionării;
-la apariţia unor trepidaţii anormale ale tobei de spargere, aceasta trebuie oprită imediat şi
reparată;
-la separatoarele de coji, curăţirea sitelor în timpul funcţionării se face numai cu perii prinse de o
coadă lungă. Se interzice introducerea mîinii între site şi la capetele canalelor de aspiraţie;
-este interzisă desfundarea sau curăţirea burlanelor de transport în timpul funcţionării. Această
operaţie se efectuează după oprire cu ajutorul unor sârme flexibile, îndoite la capătul mânerului.
-scoaterea şi punerea curelelor în timpul funcţionării maşinii sunt interzise;
-reglarea ecranului tobei de spargere se permite numai după oprirea acesteia;
-curăţirea grăunţarului se efectuează numai când utilajul este oprit;
-înainte de punerea în funcţiune a utilajelor se controlează dacă pe ele n-au rămas scule sau alte
obiecte, iar personalul de serviciu este îndepărtat de lângă site.