MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA „ALECU

RUSSO„ FACULTATEA DE DREPT

Lucru individual
Unitatea de curs: DREPT EXECUȚIONAL PENAL

Tema: Scopul și funcțiile dreptului executional penal

Coordonator ştiinţific: conf.univ., dr. Faigher Anatolie

Eleborat: Porcescu Ion/DR41R

Bălți 2023
 CUPRINS

CUPRINS........................................................................................................................................2

1. Introducere ………………………………………………………………………………3

2. Dreptul execuţional penal - noţiune şi obiectul de studiu ............................................ 3

3. Domeniul de activitate ..................................................................................................... 5
4. Caracterele dreptului execuţional penal ........................................................................ 5
5. Scopul și funcțiile ............................................................................................................. 7
6. Locul dreptului execuţional penal în sistemul dreptului .............................................. 9
7. Legătura cu dreptul penal şi procesual penal ............................................................... 9
8. Concluzie ......................................................................................................................... 10
9. Bibliografie .................................................................................................................... 10

2
 Introducere

Desfăşurarea diferitelor activităţi sociale în cadrul unor relaţii sociale, la care participă
persoane fizice şi juridice, trebuie să aibă loc între anumite limite şi să fie îndreptate în anumite
direcţii, conform unor exigenţe sociale şi individuale. Pentru respectarea acestora, societatea
elaborează şi edictează norme de drept, care sunt obligatorii. Prin desfăşurarea activităţilor şi
relaţiilor sociale potrivit normelor de drept, se realizează ordinea de drept. În cursul dezvoltării
dreptului se manifestă o continuă tendinţă de diferenţiere, specializare, dezvoltare şi apariţie de
noi ramuri de drept. Dispoziţiile din Codul penal privitoare la reglementările de bază ale
regimului de executare a pedepsei închisorii fac parte din sistemul normelor de drept penal. În
măsura în care aceste norme stabilesc anumite reguli privitoare la mijloacele, la modul de
executare a pedepselor, ele aparţin dreptului execuţional penal (penitenciar).

La momentul apariţiei legii privind executarea pedepselor COD Nr. 443 din 24-12-20041,
s-a subliniat şi mai mult autonomizarea problematicii într-o ramură distinctă, denumită de drept
execuţional penal (executarea sancţiunii de drept penal). Această ramură de drept a avut diferite
denumiri: drept execuţional penal, drept executiv penal şi drept penitenciar.2

Factorii generali şi de determinare a acestei ramuri de drept sunt:

 existenţa unor relaţii sociale privind executarea sancţiunilor penale;

 interesul pentru perfecţionarea şi justa orientare a activităţii de executare a pedepselor
penale, care a determinat lărgirea legislaţiei în domeniu;
 creşterea interesului statului şi a rolului său de a intensifica procesul de reeducare şi
reintegrare socială a celor condamnaţi, ceea ce a condus la dezvoltarea şi perfecţionarea
normelor de drept execuţional penal;
 diversificarea sancţiunilor penale şi a modalităţilor de executare a pedepsei privative sau
neprivative de libertate.

Dreptul execuţional penal - noţiune şi obiectul de studiu

Profesorul A. Faigher3 definește: „Dreptul execuțional penal se impune a fi o ramură de
drept alcătuită din totalitatea normelor juridice prin care se reglementează apariția, modificarea și
stingerea relațiilor sociale privind executarea (ispășirea) pedepselor penale, măsurilor de
siguranță, precum și aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter penal, în scopul asigurării

1
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=119760&lang=ro
2
Drept penitenciar (note de curs) autor, conf. univ., dr. Octavian Pop
3
DREPTUL EXECUȚIONAL PENAL( Note de curs) autor: Dr., conf.univ. A. FAIGHER.
3
unei influențări educative, eficiente asupra persoanelor supuse executării, în scopul prevenirii
săvârșirii de noi infracțiuni și al apărării ordinii de drept. Astfel, aria dreptului execuțional penal
nu se limitează doar la executarea sancțiunilor penale, el reglementează modul de executare,
ispășire și aplicare a tuturor sancțiunilor de drept public.„

Profesorul Octavian Pop4 defineste dreptul execuțional penal: „Prin drept penitenciar se
înţelege acea subramură de drept ce cuprinde ansamblul normelor de drept prin care se
reglementează executarea pedepsei cu închisoarea. Cum această pedeapsă se execută într-un
penitenciar, ramura de drept a fost numită drept penitenciar, care însumează normele de drept ce
reglementează executarea pedepsei cu închisoarea şi toate sancţiunile de drept penal (măsuri de
siguranţă şi măsuri educative) ce implică o restrângere a libertăţii. Dreptul penitenciar cuprinde
totalitatea normelor de drept privind executarea pedepselor (pedepse principale, complementare,
accesorii) şi a celorlalte sancţiuni de drept penal.„

Profesorul I. Oancea5 defineşte dreptul execuţional penal ca fiind ramura de drept

alcătuită din totalitatea normelor juridice prin care se reglementează relaţiile sociale privind
executarea sancţiunilor penale, în scopul asigurării unei influenţări educative eficiente a acelor
persoane supuse executării, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni şi al apărării ordinii
de drept.

Obiectul dreptului execuţional penal îl formează relaţiile sociale cu privire la activitatea de

executare a pedepselor. Aceste relaţii au un anumit specific, sunt proprii acestui domeniu al
dreptului şi sunt reglementate de norme de drept execuţional penal. La aceste relaţii sociale
participă anumite organe de stat (penitenciarele în cazul pedepsei cu închisoarea, finanţele în
cazul pedepsei cu amenda etc.), pe de o parte, şi persoanele condamnate, pe de altă parte.
Relaţiile sociale reglementate de această ramură de drept sunt relaţii de constrângere proprii
acestei ramuri, ce presupun drepturi şi obligaţii pentru participanţi. Drepturile şi obligaţiile pe
care le au participanţii diferă de la felul sancţiunii aplicate de ex.la închisoare sunt relaţii de
deţinere în penitenciare, iar la amendă relaţii sociale privind plata unei sume de bani.

Normele de drept execuţional penal devin instrumentele de îndrumare şi orientare a

relaţiilor sociale de executare a sancţiunilor penale spre scopurile fixate de politica penală a
statului.

Domeniul de activitate
4
https://www.slideshare.net/ilienicu/pop-drept-penitenciar
5
I. Oancea, Drept execuţional penal, Ed. All Beck, Bucureşti, 1998, p. 8-9.
4
 La o primă şi generală vedere, după natura şi caracteristicile esenţiale ale obiectului de
reglementare al dreptului execuţional penal, domeniul de activitate îl constituie relaţiile sociale
speciale privind executarea sancţiunilor de drept penal. Cu alte cuvinte, suntem în prezenţa
activităţii desfăşurate de organele de stat însărcinate cu punerea în executare a sancţiunilor şi cu
situaţia persoanelor condamnate, asupra cărora se răsfrânge această activitate.

Domeniul de activitate al dreptului execuţional penal este foarte apropiat de cel al

dreptului penal, însă nu se identifică, are o existenţă de sine stătătoare. El cuprinde mai multe
planuri, după felul sancţiunilor penale: planul pedepselor principale‚ planul pedepselor
complementare, planul măsurilor de siguranţă şi planul măsurilor educative. Toate aceste
sancţiuni au anumite limite temporare cu început şi sfârşit, începutul executării fiecărei pedepse
etc., care ţine până la limita la care se termină executarea fiecărei sancţiuni în parte.

Caracterele dreptului execuţional penal

Caracterele dreptului execuţional penal sunt: caracterul unitar, autonom, de

drept public şi derivat.

Caracterul unitar. În ce priveşte primul caracter şi anume cel unitar, normele juridice
care reglementează această ramură de drept sunt cuprinse: în Legea privind executarea
pedepselor Nr. 583 din 26-05-20066, în Codul penal şi de procedură penală, precum şi în
Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a judecătoriilor, curţilor de apel
şi Regulamentele de ordine interioară din penitenciare.

Această situaţie de a se găsi reglementări în mai multe legi nu infirmă caracterul unitar al
dreptului execuţional penal, deoarece principiile fundamentale generale se găsesc în cadrul
fiecărei reglementări penale. Un alt argument pentru susţinerea caracterului unitar este şi acela că
există o unitate de principii care diriguiesc întreaga activitate de executare a sancţiunilor penale,
aplicate atât condamnaţilor majori, cât şi condamnaţilor minori. Codul penal, în partea generală,
şi Codul de procedură penală cuprind norme de ordin general privind punerea în executare a
sancţiunilor penale. În schimb, Legea privind executarea pedepselor cuprinde majoritatea
normelor de drept execuţional penal, şi toate împreună formează izvoarele dreptului execuţional
penal. Desigur, referitor la această afirmaţie, trebuie privită cu rezervă calitatea de izvor de drept
a regulamentelor de organizare privind instanţele şi penitenciarele.

Astfel, în Legea privind executarea pedepselor sunt prevederi cu privire la

6
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=85411&lang=ro
5
executarea pedepsei închisorii, reeducarea condamnaţilor, munca condamnaţilor şi remunerarea
ei, obligaţiile şi drepturile condamnaţilor, măsurile disciplinare, liberarea condiţionată, paza
condamnaţilor, executarea amenzii etc.

Caracterul autonom. O lungă perioadă de timp, normele de procedură penală nu erau distincte de
cele de drept penal şi de cele de drept execuţional penal. Până spre sfârşitul secolului XX,
dreptul execuţional penal era înglobat în dreptul procesual penal. De fapt, toate cursurile de drept
procesual penal cuprind şi capitolul privind punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti
definitive. Specificul reglementării unor raporturi juridice total diferite, cum sunt cele de drept
penal, de drept civil, etc., reclamă existenţa unei legislaţii adecvate. Tot mai mult s-a acreditat
ideea că dreptul execuţional penal formează o ramură autonomă a dreptului, care reglementează
raporturile sociale de sine stătătoare ce se nasc în cadrul executării sancţiunilor de drept penal.
Înţelesul propriu al cuvântului autonomie este că legea după care exişti îţi este dată de tine însuţi
şi de nimeni altcineva. Autonomia presupune independenţă, adică conducere după norme juridice
proprii, ceea ce realizează în conţinut Hotărârii de guvern Nr. 583 din 26-05-2006 cu privire la
aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, În prezent, există o opinie
dominantă a juriştilor în favoarea existenţei unei ramuri autonome de drept execuţional penal.

Caracterul de drept public. Reglementând relaţiile sociale de punere în executare a sancţiunilor

penale, dreptul execuţional penal creează raporturi juridice, pe de o parte între stat ca
reprezentant al societăţii şi ca titular al funcţiei de executare, prin organele sale specializate
instanţa de judecată, poliţie, finanţe, etc., şi pe de altă parte persoanele fizice condamnaţii penal
sau sancţionaţii penal. Acţiunea de executare a sancţiunii penale aplicate este o acţiune publică
ce aparţine societăţii. Raporturile juridice în care se realizează această acţiune socială sunt
raporturi de putere sau de autoritate. În cadrul acestui raport, statul, prin organele sale
specializate, deţine o poziţie de autoritate, de comandă, iar condamnatul ocupă o poziţie de
subordonare faţă de acesta. Statul are drept de influenţare, de dispoziţie asupra conduitei
condamnatului pe toată perioada executării pedepsei sau sancţiunii penale.

Caracterul derivat, ca şi dreptul în genere, dreptul penal este un produs al evoluţiei societăţii,
menit să apere valorile sociale împotriva actelor de conduită periculoase ale membrilor societăţii.
Evoluţia dreptului penal de-a lungul veacurilor a reflectat evoluţia sistemelor de politică penală
şi a gândirii juridice din fiecare epocă. O lungă perioadă de timp dreptul penal a conţinut şi
norme de procedură penală, dar ulterior s-a realizat o separare, o diferenţiere între cele două
ramuri de drept. Codul de procedură penală francez a fost elaborat în anul 18087, fiind o
reglementare modernă, sistematizată, care a răspuns epocii privind desfăşurarea procesului penal.
7
https://ro.frwiki.wiki/wiki/Code_d%27instruction_criminelle_(France)
6
Legislaţia franceză a influenţat desăvârşit legislaţia românească, fiind o expresie a strânselor
legături între cele două popoare, mai ales în secolul al XIX-lea. În timpul domniei lui Alexandru
Ioan Cuza a fost elaborat Codul de procedură penală român, cu influenţe majore după cel
francez. Acest prim cod românesc de procedură penală a dăinuit până în anul 1936. La rândul
său codul de procedură penală românesc8 a influiențat elaborarea codului de procedură penală al
Republicii Moldova9.

Dreptul penal apare ca o sumă de norme, de reguli de conduită generală, iar normele de
drept procesual penal cuprind reguli de conduită particulară, întrucât se adresează numai acelora
care participă într-o anumită calitate la desfăşurarea procesului penal. Dreptul execuţional penal
particularizează şi mai mult raportul juridic de drept procesual penal, adresându-se doar statului,
prin organele sale specializate în executarea sancţiunilor penale, şi condamnaţilor penal. Din
relaţiile sociale reglementate de dreptul procesual penal s-au desprins relaţiile sociale de
executare a sancţiunilor penale, în cadrul unui raport juridic specific de drept execuţional penal.
Simpla situare a unei părţi a normelor juridice de executare în Codul de procedură penală nu este
dătătoare de ton, menită să suprime caracterul de sine stătător a acestei ramuri de drept, care
multă vreme a coexistat cu dreptul procesual penal. Cele două ramuri de drept (dreptul procesual
penal şi dreptul execuţional penal) nu trebuie să se mai confunde, deoarece fiecare ramură are o
sferă de activitate juridică concretă, diferită. Prin normele sale, dreptul procesual penal trebuie
să asigure ordinea socială, fără a afecta drepturile fundamentale ale persoanelor, iar dreptul
execuţional penal trebuie să asigure influenţarea educativă eficientă a condamnaţilor în timpul
executării sancţiunilor penale, pentru a se evita în viitor săvârşirea de noi infracţiuni. Dreptul
execuţional penal s-a desprins din dreptul procesual penal ca ramură de drept de sine stătătoare,
independentă, care alături de celelalte ramuri de drept formează un tot unitar, şi care oglindeşte
politica penală a statului la un moment dat.

Scopul și funcțiile

Scopul dreptului execuţional penal este determinat de politica penală a statului şi constă
în lupta hotărâtă pe care societatea o duce cu membrii săi care încalcă ordinea de drept şi care
ating prin acţiunile lor valorile sociale ocrotite de lege.

Pe lângă acest scop general, dreptul execuţional penal are şi un scop special, şi anume
apărarea valorilor sociale, a ordinii de drept prin reeducarea celor condamnaţi cu ocazia
executării sancţiunilor penale privative sau neprivative de libertate.

8
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/185907
9
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=113967&lang=ro
7
 Funcţiile dreptului execuţional penal constă în realizarea scopului său, dreptul
execuţional penal este chemat să îndeplinească anumite sarcini sau funcţii, în calitate de
instrument al politicii penale. În esenţă aceste funcţii sunt:

1. Realizarea scopului procesului penal. Dacă nu se realizează prompt şi eficient punerea în

executare a sancţiunii penale, desfăşurarea procesului penal este inutilă şi zadarnică.
Totodată, rezonanţa sancţiunii penale aplicate se anulează, iar prevenţia generală şi
specială se anihilează.

În această fază a executării sancţiunilor penale îşi desfăşoară activitatea instanţa de

judecată, procurorul, unele organe ale Ministerului de Interne, ale Ministerului Finanţelor, şi alte
organe abilitate (comandantul locului de deţinere, al unităţii militare, al unităţii economice,
sanitare, consilii locale, etc.).

Fiecare grupă de sancţiuni penale (pedepse principale, complementare, accesorii, măsuri

de siguranţă, etc.) prezintă un anumit specific privind ordinul de punere în executare, organul
competent, condiţiile executării, etc.

2. Conformarea la principiile fundamentale ale dreptului execuţional penal, adică

„executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana
condamnatului”. Cu alte cuvinte, executarea pedepsei trebuie să se realizeze respectând
principiul legalităţii, principiul umanismului, al individualizării executării, etc.
3. Reeducarea celor condamnaţi prin forma şi modurile de executare a pedepselor. În acest
sens, se impune adoptarea unor regimuri de executare diferite regim închis, regim
deschis, semideschis, aşa cum este executarea pedepsei la locul de muncă, suspendarea
condiţionată a executării pedepsei, etc. Executarea pedepselor trebuie să formeze trăsături
morale pentru condamnat, menite să îl determine să nu mai intre în câmpul infracţional în
viitor, să îl determine să respecte ordinea de drept în societate şi relaţiile de convieţuire
socială.
4. Pregătirea pentru reintegrare în muncă şi societate a celor condamnaţi şi liberaţi definitiv.

Valenţele educative ale executării pedepsei, ce rezidă în modul în care aceasta se

desfăşoară (cu respectarea principiilor fundamentale de drept, cu respectarea persoanei
condamnatului), prin efectuarea unei activităţi utile de muncă, cu respectarea drepturilor şi cu
recompensarea muncii, pot crea condiţii pentru condamnat să se readapteze uşor la viaţa liberă,
la munca cinstită şi corectă în societate.

8
 Toate aceste elemente pot contribui cu adevărat la reinserţia socială a individului, dar şi la
prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către cei condamnaţi, care au executat o pedeapsă.

Locul dreptului execuţional penal în sistemul dreptului

Sistemul nostru de drept cuprinde mai multe ramuri de drept, şi după dreptul penal se
poate înscrie dreptul execuţional penal. În epoca romană, exista un drept public şi un drept privat
(civil). Între aceste două mari ramuri de drept existau anumite legături. Apoi, ramurile de drept
s-au diversificat şi multiplicat, desprinzându-se pe rând din cele două ramuri principale de drept,
penal şi civil, alte ramuri de drept.

Dreptul execuţional penal s-a desprins din dreptul penal, având legături strânse cu acesta,
dar şi cu dreptul procesual penal.

Legătura cu dreptul penal şi procesual penal

Scopul celor trei ramuri de drept este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi tragerea la
răspundere a infractorilor, care se realizează în procesul penal.

Dreptul penal prevede cadrul legal al sancţiunilor penale, normele speciale şi generale
sancţionatoare, modalităţile aplicării sancţiunilor penale în hotărârile definitive de condamnare.

Dreptul execuţional penal, prin normele sale de executare a pedepselor aplicate de

instanţă, contribuie la prevenţia legii penale, la atingerea scopului legii penale. Între cele două
ramuri de drept există intercondiţionări, fără a se ştirbi autonomia de reglementare a fiecăreia.

Executarea sancţiunilor penale se realizează într-un anumit cadru, cu respectarea unei

anumite proceduri penale. În Codul de procedură penală, sunt prevăzute dispoziţiile speciale
privind executarea hotărârilor penale. Prin aceste norme sunt precizate procedura de punere în
executare a sancţiunilor penale şi procedura de modificare a executării sancţiunilor penale.

La prima vedere, s-ar putea trage concluzia că dreptul execuţional penal ar fi închis în
dreptul procesual penal, dar, aşa cum s-a arătat, chiar dacă normele de reglementare le regăsim în
Codul penal şi Codul de procedură penală, dreptul execuţional penal are un obiect propriu de
reglementare, autonom, cu reglementări proprii, regăsite în Legea Nr. 583 din 26-05-200610
privind executarea pedepselor.

Concluzie

10
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=110142&lang=ro#
9
 Drept execuţional-penal studiază normele juridice execuţional penale ce reglementează
modul de executare a pedepselor penale, măsurilor preventive şi a măsurilor de siguranţă,
precum şi modul şi condiţiile de aplicare faţă de condamnaţi a mijloacelor de corijare, precum şi
condiţiile de liberare de la executarea pedepsei şi acordarea ajutorului persoanelor eliberate din
locurile de detenţie. Aceste aspecte sânt tratate prin prisma legislaţiei naţionale, precum şi a
normelor şi regulilor internaţionale în domeniul execuţional penal.

Odată cu intrarea în vigoare a Codului de Executare, s-a schimbat modul de abordare a

sistemului execuţional-penal, fiind extins semnificativ conţinutul acestui sistem. Legislaţia
execuţional-penală înglobează şi norme ce reglementează executarea măsurilor preventive şi
măsurilor de siguranţă, astfel întregind domeniul execuţional-penal .Legislaţia se bazează pe
actele internaţionale în domeniul execuţional-penal. Graţie implementării prevederilor şi
recomandărilor internaţionale în domeniul tratamentului deţinuţilor, sistemul penitenciar naţional
a cunoscut o liberalizare esenţială, ceea ce ar trebui să contribuie la uşurarea procesului educativ
cu condamnaţii în condiţii de izolare de societate şi la o mai bună şi reuşită, resocializare a
acestora.

Scopul dreptului execuţional penal este determinat de politica penală a statului şi constă
în lupta hotărâtă pe care societatea o duce cu membrii săi care încalcă ordinea de drept şi care
lezează prin acţiunile lor valorile sociale ocrotite de lege. Pe lângă acest scop general, dreptul
execuţional penal are şi un scop special, şi anume apărarea valorilor sociale, a ordinii de drept,
prin reeducarea celor condamnaţi cu ocazia executării sancţiunilor de drept penal privative sau
neprivative de libertate.

În realizarea scopului său, dreptul execuţional penal este chemat să îndeplinească anumite
sarcini sau funcţii în calitate de instrument al politicii penale.

Bibliografie

1. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=119760&lang=ro
2. Ion Oancea, Drept executional penal,Ed. ALL, Bucuresti
3. V. Florea, L. Florea. Drept execuţional penal, (concept determinativ.) Chişinău, 1999
4. M. Lascu, S. Măhtăluţă. Drept execuţional penal. Chişinău, 2003.
5. DREPTUL EXECUȚIONAL PENAL( Note de curs) autor: Dr., conf.univ. A. FAIGHER.
6. Drept penitenciar (note de curs) autor, conf. univ., dr. Octavian Pop

10