Ființele umane sunt comune în toate persoanele, deși fiecare individ are un anumit

set de abilități cognitive. Cu alte cuvinte, fiecare persoană poate adopta și

dezvolta diferitele procese de raționament. De exemplu; chiar dacă nu l-au
dezvoltat, toți oamenii ar putea învăța gândirea interogativă.Modul de gândire nu
este înnăscut, ci se dezvoltă. Deși caracteristicile personale și cognitive ale
indivizilor motivează preferința pentru unul sau mai multe tipuri de gândire
determinată, oamenii pot dezvolta și practica orice fel de raționament.Deși într-un
mod tradițional, gândirea este interpretată ca o activitate specifică și
delimitată, acest proces nu este univoc. Adică, nu există o singură cale de a
realiza procesele de gândire și de raționament.De fapt, au fost identificate mai
multe moduri de gândire operațională. Din acest motiv, astăzi este susținută ideea
că ființele umane pot prezenta diferite moduri de gândire.
Prin urmare, este important să cunoaștem și să învățăm să dezvoltăm diferite tipuri
de gândire. Acest fapt permite să exploateze la maximum capacitățile cognitive ale
persoanei și să dezvolte abilități diferite pentru diferite probleme.

1.Gândire deductivă

Rațiunea deductivă constituie acest tip de gândire care ne permite să deducem o

concluzie dintr-o serie de premise. Adică este un proces mental care începe de la
"general" să ajungă la "particular".

Acest tip de gândire se concentrează pe rațiunea și originea lucrurilor. Aceasta

necesită o analiză detaliată a aspectelor problemei pentru a putea trage concluzii
și soluții posibile.
Este un proces de raționament foarte folosit în fiecare zi. Oamenii analizează
elementele și situațiile zilnice pentru a trage concluzii.

De exemplu, dacă cineva se întoarce acasă și vede că partenerul nu este acolo,

poate să inducă că au plecat undeva.

În acel moment, persoana poate să vadă dacă sunt cheile sau haina partenerului său
în locurile unde le salvează de obicei. Dacă afirmă că aceste elemente nu sunt
acolo, el va avea mai multe dovezi pentru a crede că a plecat, tragând această
concluzie printr-un gând deductiv.

2. Gândirea critică
Gândirea critică este un proces mental care se bazează pe analiza, înțelegerea și
evaluarea modului în care cunoașterea care se preface că reprezintă lucruri este
organizată.
Este catalogat ca un gând extrem de practic, prin care cunoștințele sunt folosite
pentru a ajunge, într-un mod eficient, la concluzia cea mai rezonabilă și
justificată.
Prin urmare, gândirea critică evaluează analitic ideile pentru a le aduce la
concluzii concrete. Aceste concluzii se bazează pe valorile morale, valorile și
principiile personale ale individului.

Astfel, prin acest tip de gândire, capacitatea cognitivă este combinată cu

trăsăturile de personalitate ale individului. Deci, ea definește nu doar un mod de
gândire, ci și un mod de a fi.
Adoptarea gândirii critice are efecte directe asupra funcționalității persoanei,
deoarece îl face mai intuitivă și mai analitice, permițându-i să adopte decizii
bune și înțelepte bazate pe realități specifice.

3.Gândire inductivă
Rațiunea inductivă definește un mod de gândire care se opune gândirii inductive.
Astfel, acest mod de raționament se caracterizează prin căutarea explicațiilor
despre general.
O parte din specificul de a obține concluzii pe scară largă. Căutați situații
îndepărtate pentru a le transforma în altele similare și, în acest fel,
generalizați situațiile, fără a obține un control.

Scopul raționamentului inductiv este, prin urmare, studiul testelor care permit
măsurarea probabilității argumentelor, precum și a regulilor de construire a unor
argumente inductive puternice.

4.Gândire analitică
Gândirea analitică constă în analizarea, descompunerea, separarea și analizarea
informațiilor. Se caracterizează prin a fi ordonat, adică prezintă o secvență
rațională de urmat: ea merge de la general la cel special.

În acest fel, rezolvarea problemelor bazate pe gândirea analitică pornește de la

general și descompune particularitățile problemei pentru ao înțelege în mod
cuprinzător.

Ea este întotdeauna axată pe găsirea unui răspuns, deci este un tip de raționament
foarte rezolutiv.

5.Gândirea investigativă

Gândirea investigativă se concentrează pe cercetarea lucrurilor. El o face într-un

mod meticulos, interesat și persistent.

În acest sens, acest tip de raționament încorporează atât atitudini, cât și procese
cognitive. Gândirea investigativă necesită un mod de gândire în care problemele și
întrebările care trebuie rezolvate sunt elaborate în mod constant.
Se compune dintr-un amestec între creativitate și analiză. Aceasta este o parte din
evaluarea și investigarea elementelor. Dar obiectivul său nu se încheie în
examinarea în sine, ci necesită formularea de noi întrebări și ipoteze bazate pe
aspectele investigate.

După cum sugerează și numele, acest tip de gândire este esențial pentru cercetarea
și dezvoltarea și evoluția speciei.

6.Gândirea sistematică
Gândirea sistematică sau sistemică este acel tip de raționament care apare într-un
sistem format din diferite subsisteme sau factori interdependenți.

Este alcătuit dintr-un tip de gândire foarte structurat care are ca scop
înțelegerea unei viziuni mai complete și mai puțin simple a lucrurilor.

Încercați să înțelegeți funcționarea lucrurilor și să rezolvați problemele care

provoacă proprietățile lor. Ea implică elaborarea unui gând complex care a fost
aplicat, până în zilele noastre, la trei căi principale: fizică, antropologie și
sociopolitică.

7.Gândire creativă
Gândirea creativă implică procese cognitive care prezintă capacitatea de a crea.
Acest fapt motivează dezvoltarea unor elemente noi sau diferite de restul prin
gândire.

Astfel, gândirea creativă poate fi definită ca fiind achiziția de cunoștințe

caracterizate de originalitate, flexibilitate, plasticitate și fluiditate.

Este una dintre cele mai valoroase strategii cognitive în prezent, deoarece permite
formularea, construirea și rezolvarea problemelor într-un mod nou.
Dezvoltarea acestui tip de gândire nu este ușoară, așa că există anumite tehnici
care îi permit să se realizeze. Cele mai importante sunt analiza morfologică,
analogii, idei animate, inspirație de culoare, empatie, metoda 635 și tehnica
Scamper.

8.Gândirea sintezei
Gândirea sintezei se caracterizează prin analiza diferitelor elemente care
constituie lucruri. Obiectivul său principal este de a reduce ideile cu privire la
un anumit subiect.

Se compune dintr-un tip de raționament vital pentru învățare și studiu personal.

Gândirea de sinteză permite o mai mare rechemare a elementelor, deoarece acestea
sunt supuse unui proces sumar.

Se compune dintr-un proces personal, în care fiecare individ formează un întreg

semnificativ din părțile pe care le prezintă subiectul. În acest fel, persoana
poate să-și amintească multiple particularități ale unui concept, prin includerea
acestora într-un termen mai general și mai reprezentativ.

9.Gândire interogativă
Gândirea interogativă se bazează pe întrebări și întrebări legate de aspecte
importante. Utilizați întrebarea pentru a descompune treptat caracteristicile
specifice ale subiectului care trebuie tratat.

În acest fel, gândirea interogativă definește un mod de gândire care apare din
utilizarea întrebărilor. În acest raționament, nu există niciodată o lipsă de ce,
deoarece acest element permite dezvoltarea gândirii proprii și dobândirea de
informații.

Prin întrebările ridicate, se obțin date care urmăresc elaborarea unei concluzii
finale. Acest tip de gândire este folosit în principal pentru a aborda chestiuni în
care elementul cel mai important constă în informațiile care pot fi obținute prin
intermediul unor terțe părți.

10.Gândirea divergentă
Gândirea divergentă, cunoscută și sub denumirea de gândire laterală, este un tip de
raționament care discută, pune la îndoială și caută alternativ într-un mod
constant.

Este un proces gândit care permite generarea ideilor creative prin explorarea mai
multor soluții. Aceasta constituie antiteza gândului logic și tinde să apară
spontan și fluid.

După cum indică și numele, obiectivul său principal se bazează pe divergențe față
de soluțiile sau elementele stabilite anterior. În acest fel, acesta configurează
un tip de gândire strâns legat de creativ.
Se compune dintr-un tip de gândire care nu apare în mod natural în oameni. Ființele
umane tind să asocieze și să relaționeze elemente similare între ele. Pe de altă
parte, gândirea divergentă încearcă să găsească soluții diferite față de cele care
se desfășoară în mod normal.

11.Gândirea convergentă
Pe de altă parte, gândirea convergentă are ca rezultat un tip de raționament care
se opune gândirii divergente.

De fapt, în timp ce se presupune că gândirea divergentă este guvernată de procesele

neuronale din emisfera dreaptă a creierului, gândirea convergentă ar fi guvernată
de procesele emisferei stângi.
Se caracterizează prin funcționarea prin asociații și relații între elemente. Nu
are capacitatea de a-și imagina, de a căuta sau de a investiga gânduri alternative
și, de obicei, duce la stabilirea unei singure idei.

12.Gândire sinergică
Acest tip de raționament, de apariție recentă și inventat de Michael Gelb, face
referire la combinația dintre gândul divergent și gândul convergent.

Astfel, este un mod de gândire care include aspectele detaliilor și evaluatorii

gândirii convergente și le leagă de procese alternative și noi legate de gândirea
divergentă.

Dezvoltarea acestui raționament permite asocierii creativității cu analiza,

postulându-se ca un gând cu o mare capacitate de a obține soluții eficiente în mai
multe domenii.

13.Gândirea conceptuală
Gândirea conceptuală implică dezvoltarea reflecției și auto-evaluării problemelor.
Este strâns legată de gândirea creativă și are ca obiectiv principal găsirea unor
soluții concrete.

Cu toate acestea, spre deosebire de gândirea divergentă, acest tip de raționament

se concentrează asupra revizuirii asociațiilor existente anterior

14.Gândirea metaforică
Gândirea metaforică se bazează pe stabilirea de noi conexiuni. Este un tip extrem
de creativ de raționament, dar nu se concentrează pe crearea sau obținerea de
elemente noi, ci pe relații noi între elementele existente.
Cu acest tip de gândire, este posibil să se creeze povestiri, să se dezvolte
imaginația și să se genereze, prin aceste elemente, noi legături între aspecte bine
diferențiate care împărtășesc unele aspecte.

15.Gândirea tradițională
Gândirea tradițională se caracterizează prin utilizarea proceselor logice. Se
concentrează asupra soluției și se concentrează pe căutarea unor situații reale
similare pentru a găsi elemente care ar putea fi utile pentru rezolvare.

De obicei se dezvoltă prin scheme rigide și pre-elaborate. Aceasta constituie una

dintre bazele gândirii verticale, în care logica dobândește un rol unidirecțional
și dezvoltă o cale liniară și consecventă.
Acesta este unul dintre cele mai frecvent utilizate tipuri de gândire pe o bază de
zi cu zi. Este inadecvat să se obțină elemente creative sau originale, dar este
foarte util să se rezolve situațiile zilnice și relativ simple.

În activitatea nostră profesională ulterioară este foarte important să cunoaștem

tipurile de gândire , deoarece, având un job care este bazat pe încrederea
clientului, în ajutorul nostru ne vine tipurile de gândire, pentru a examina
clientul și pentru a ajuta corespunzător persoana dată.