Sunteți pe pagina 1din 20

PATOLOGIA FUNCŢIEI

PROSEXICE
Title

HIPERPROSEXII,
HIPOPROSEXII,
APROSEXII

DESCRIERE ŞI ILUSTRARE CLINICĂ


Atentia

• Se mai numeşte conştiinţă elementară sau


orientare şi se măsoară prin celelalte funcţii de
cunoaştere.
• Este o funcţie psihică indispensabilă procesului
de cunoaştere, compus din
– senzaţii,
– percepţii,
– reprezentare,
– gândire şi
– imaginaţiei.
• Prin atenţie se înţelege orientarea psihicului
către un obiect sau fenomen.
Atentia
• Este un instrument neurologic – starea de trezire (arousal)
stă la baza cunoaşterii.
• Concentrarea electivă a activităţii psihice este o condiţie a
percepţiei clare.
O percepţie clară şi o memorie bună contribuie la o
gândire ordonată, discursivă şi la o afectivitate măsurată.
• Poate fi studiată
– la un moment dat = atenţie funcţională
– pe parcursul existenţei = atenţie aptitudinală.
• O persoană poate fi caracterizată prin tipul de atenţie.
• Atenţia normală selectează o cantitate relativ redusă de
stimuli. Ea focalizează intermitent activitatea psihică.
Calităţile atenţiei

stabilitate – mobilitate
• ambele sunt necesare
• o atenţie prea mobilă = atenţie spontană prea dezvoltată
• o atenţie stabilă = atenţie spontană prea inhibată
volum şi concentrare
• concentrarea permite analiza în profunzime a unui tip
sau a serii de excitanţi
distribuţia
• una dintre calităţile cele mai importante
• atenţia selectivă contribuie (ex. atenţia de dirijor)
expresivitatea atenţiei
• mască a atenţiei
• Atenţia are o structură dublă

- de concentrare = voluntară, conştientă


- spontană = inconştientă, automată,
involuntară
Atentia
depinde de
• starea de moment – oboseală / odihnă
• interesul pentru ce se întâmplă în momentul
respectiv
poate fi definită şi ca o orientare activă a organismului
către:
• selecţia mesajelor
• ajustarea anticipativă
• focalizarea intermitentă a activităţii psihice
Atentia
dezvoltarea senzorialităţii psihice determină şi întreţine
funcţia prosexică
• înainte de 1 an la baza atenţiei stă activitatea senzorială
• după 1 an atenţia se dezvoltă pe fondul relaţiei cu ceilalţi
– copilul îşi dezvoltă capacitatea de mobilizare,
menţinere şi concentrare a atenţiei
• în a doua parte a copilăriei
– atenţia se dezvoltă ca volum, concentrare, persistenţă
– bazele atenţiei voluntare
– activitatea ludică = mijloc de antrenare şi dezvoltare a funcţiei
prosexice
• în a treia parte a copilăriei
– dezvoltare deosebită - a laturii voluntare
– a capacităţii de mobilizare
Tulburări de atenţie
Apar la copiii cu
• tulburare de comportament sau
• la cei pasivi, autist-like (expresie a unor
stări discordante) sau
• expresia insuficientei dezvoltări a funcţiilor
cognitive (la copii oligofreni)

Atenţie la copiii normali = lipsă de interes de


luat in calcul
Tulburări de atenţie

cantitative
• hiperprosexii
• hipoprosexii
calitative
• paraprosexii (disprosexii)
Hiperprosexiile
Creşterea globală a atenţiei
• după antrenament
• după consumul de psihostimulante
– cafea,
– amfetamină
– piracetam
Scăderea globală a atenţiei
• fiziologică, în somn
• stări grave confuzionale
• dezvoltarea cognitivă insuficientă = oligofrenie
• stări de deteriorare cognitivă = predemenţă, demenţă
Paraprosexii
Tulburările calitative reprezintă disocierea dintre atenţia spontană şi
cea voluntară

1. creşterea atenţiei spontane


• tipică în excitaţia maniacală
• cu amplitudine mai mică în
– stări de excitaţie
– uşoară intoxicaţie
2. hiperprosexiii selective, cu predilecţie într-un anumit sector al vieţii
psihice
• în melancolie = hiperprosexie îndreptată în special asupra ideilor
depresive de culpabilitate, de ruină,incurabilitate
• la cenestopaţi şi hipocondrici = orientată asupra stării de
sănătate, asupra funcţionării somatice a organismului
• la fobici şi obsesionali = hiperprosexie în legătură cu fobiile şi
obsesiile lor
Paraprosexii
3. creşterea atenţiei de concentrare (voluntară)
• în paranoia = remarcă cele mai mici detalii
care servesc delirului său
4. scăderea atenţiei de concentrare
• în neurastenie
• în depresie = lumea exterioară nu-l mai
interesează
• în oboseală
• în schizofrenie = indiferenţa individului +
anxietate + irascibilitate
Metode pentru investigarea atentiei
• Metoda Kraepelin
– Se cere pacientului sa numere inapoi de la
100
• din 3 in 3
• din 7 in 7
• din 13 in 13
– Se cere pacientului sa spuna in ordine inversa
zilele saptamanii si lunile anului
Metode pentru investigarea atentiei

• Metoda Bourdon sau metoda barajului


– Dintr-un text se solicita a se taia anumite litere
intr-un interval de timp, de exemplu litera “c”
Metode pentru investigarea atentiei
• Metoda Toulouse-Pieron
– Este o proba mai complexa care urmareste
atentia concentrata a pacientului prin
evaluarea a doua calitati a atentie:
• Volumul = viteza de lucru
• Exactitatea = gradul de corectitudine al
răspunsurilor date
– Proba se face contra cronometru intr-un timp
limita de 10 min.
Metode pentru investigarea atentiei
Instructajul este dupa cum urmeaza

• Sarcina dvs. va fi de a analiza toate rândurile de


pătrate pentru a identifica pe acelea care sunt
identice din punct de vedere al poziţiei liniuţei cu
modelele din partea de sus a paginii şi să le
baraţi cu o linie oblică. Se vor urmări simultan
toate cele trei modele date pornind din partea
stângă a fiecărui rând ( + în nici un caz nu se va
lucra succesiv cu câte un model)
Metode pentru investigarea atentiei
Prelucrarea datelor

Se verifică modul global de completare a răspunsurilor în sensul


• unui număr excesiv de răspunsuri (tendinţa de a evita sarcina dată,
barând excesiv în speranţa includerii şi răspunsurilor corecte fără a
analiza şi compara figurile cu modelele conform sarcinii date),
• unui număr extrem de scăzut de răspunsuri date (tratare superficială a
sarcinii date sau incapacitate evidentă de concentrare),
• unor răspunsuri date vizând doar un model sau două (abordare
succesivă a modelelor şi nerespectare a instructajului),
• număr ridicat de corecturi (nesiguranţă în activitate, precipitare) etc.

În funcţie de gravitatea abaterilor constatate se poate ajunge la anularea


protoculului de testare şi înlocuirea probei cu alta echivalentă sau chiar la
respingerea candidatului.
• Se aplică grila de corectare pe probă şi se numără
omisiunile realizate de subiect pe ambele pagini de
test şi se consemnează totalul în spaţiul
corespunzător.
• Se analizează, dacă este cazul, zonele în care
numărul de omisiuni este mai ridicat:
– început ( = acomodare dificilă în sarcină, capacitate scă-
zută de învăţare, mobilizare lentă),
– mijloc ( = fluctuaţie a atenţiei sau a stării afective, a
gradului de implicare în sarcină) sau
– final ( = oboseală, rezistenţă scăzută la efort, tendinţă de
a impresiona prin volum şi nu prin exactitate);
– pot exista nuanţări ale acestor interpretări calitative în
funcţie de situaţia concretă.