NORMALITATE, ANORMALITATE,

SĂNĂTATE ŞI BOALĂ PSIHICĂ

Nevoia unei definiţii a normalităţii vine din
partea
• subiecţilor umani individuali
• societăţii,
astfel putem vorbi de
• normalitate individuală
• normalitate colectivă.
 Normalitatea colectivă
• Mai este denumită şi normă statistică la o
medie a tuturor normalităţilor individuale
reprezentată de mulţimea tuturor indivizilor.
• În funcţie de criteriile folosite indivizii din
mulţimea de indivizi pot avea plasare diferită
în funcţie de norma statistică.
• Astfel, ar exista o normă statistică a
normalităţii faţă de care normalitatea
individuală ar putea fi definită.
 Normalitatea individuală
Ar fi normalitatea plasată deasupra normei statistice,
mergând până la normalitatea ideală atunci când
asociem normalitatea cu
» sănătatea,
» calitatea vieţii,
» adaptarea,
» funcţionarea,
» dinamismul şi dezvoltarea,
» integrarea socială,
» valoarea,
» moralitatea.
 Normalitatea individuală
Ar fi normalitatea plasată deasupra normei statistice,
mergând până la normalitatea ideală atunci când
asociem normalitatea cu
» sănătatea,
» calitatea vieţii,
» adaptarea,
» funcţionarea,
» dinamismul şi dezvoltarea,
» integrarea socială,
» valoarea,
» moralitatea.
 Normalitatea individuală

Normalitatea plasată sub norma statistică ar putea să

primească criteriile de subnormalitate,
• poate de anormalitate,
• tulburare sau boală,
• dizabilitate (deficienta)
• defect,
• invaliditate,
– Pierderea partiala sau totala a capacitatii de munca
• handicap.
Nevoia unei definiţii a normalităţii are la bază motive,
cum ar fi:
• nevoia subiectului uman de a şti dacă ce trăieşte
este normal sau nu;
• nevoia, mai ales din partea societăţii, de a avea
criterii în funcţie de care să construiască norme:
»etice,
»juridice,
»muncă
»eficienţă a unor intervenţii
»funcţionare individuală.
 Nevoia de definire a normalitatii
Concret, societatea are nevoie de definire a normalităţii
şi încearcă să definească
– capacităţi şi încadrări, reglementări, experţi,
– capacitatea unei persoane de a încheia o căsătorie,
– capacitatea unei persoane de a încheia un act,
– capacitatea unei persoane de muncă (exemplu, pilot),
– capacitatea unei persoane de a conduce un autovehicul,
– capacitatea unei persoane de a satisface stagiul militar,
– capacitatea unei persoane de a înţelege consecinţa actelor
sale, de a fi judecat de instanţă sau nu,
– capacitatea unei persoane de a funcţiona individual sau
grad invaliditate.
 • Anormalitatea, ca şi
• normalitatea,
sunt doi termeni care dacă îi suprapunem peste
noţiunile de
• sănătate somatică şi
• sănătate psihică
observăm că se suprapun mai ales peste
criteriile de funcţionare psihică şi mai puţin pe
funcţionare somatică.
Termenul de psihopatologie este asociat cu:

• funcţionare psihică şi patologică,

• patologie a funcţionări psihice,
• patologie a funcţionării psihice la un moment dat,
• patologie a funcţionării psihice definită ca deviaţie statistică,
• patologie psihică de diverse cauze (etiologice),
• patologie psihică ca rezultat al unui proces (procesualitate),
• patologie a funcţionării definită prin patternuri sindromologice,
• funcţionare psihică iraţională,
• apreciere externă din partea societăţii ca fiind funcţionare
patologică,
• apreciere subiectivă (internă) ca fiind funcţionare patologică,
• funcţionare psihică inflexibilă,
• discontrol în funcţionarea psihică,disfuncţie psihică,
• funcţionare psihică cu rezultate dezavantajoase,
• funcţionare psihică cu dizabilitate.
Situaţiile de mai sus sunt definite în prezent prin termeni de tulburări psihice
şi nu de boli psihice.

• Implică relativitate,
• nu neapărat boală,
• abordări categoriale, adică categorii în care avem
• criterii de includere,
• criterii de excludere,
• criterii de durată,
• criterii de rezultat,
• implică resuscibilitate,
• implică aspecte transculturale,
• implică modele explicative, altele decât cele tipice medicinii somatice,
• implică abordări multiple
• medicale
• psihologice,
• familiale,
• sociale,
• juridice,
• medicolegale.
 Probleme legate de teminologie in
Clasificarea Internationala a Maladiilor
(CIM)

• Defectul constă în „lipsa sau alterarea (...)

structurii sau funcţiei” şi se manifestă
psihologic prin afectarea unor funcţii concrete
cognitive (exemplu atenţia, memoria).
• Dizabilitatea reprezintă „o reducere sau o
absenţă (...) a capacităţii de a desfăşura o
activitate dintre activităţile desfăşurate
normal de fiinţa umană” (exemplu abilitatea
de a avea grijă de sine).
 Probleme legate de teminologie in
Clasificarea Internationala a Maladiilor
(CIM)

• Handicapul este „dezavantajul unui individ (...) care

împiedică sau limitează desfăşurarea unui rol normal
(...) pentru acel individ”.
• El reprezintă efectul unui defect sau dizabilitate într-
un context social larg.
• Termenul tulburare înlocuieşte termenul de „boală”
şi indică
– existenţa unui set de simptome şi comportamente
– de intensitate clinică,
– cu disconfort şi cu afectarea funcţionalităţii persoanei
 Tulburarea mentală în DSM IV
este conceptualizată ca un
• „pattern sau sindrom psihologic sau comportamental
• semnificativ clinic,
• patternul este asociat
– cu supărare prezentă
– incapacitate
– risc crescut
• de a muri
• de a suferi
• patternul să nu fie un răspuns previzibil la un eveniment
(exemplu moartea unei fiinţe iubite) decât dacă depăşeşte
prin intensitate sau durată media obişnuită a reacţiilor
• indiferent ce a dus la generarea acestui pattern, el trebuie
considerat expresie a unei disfuncţii biologice / psihologice /
comportamentale prezentă în individ.
 Tulburarea mentală în DSM IV

Tot în DSM IV o precizare importantă este acea

că DSM IV clasifică tulburările pe care le au
indivizii, de unde

• expresia corectă individ cu tulburare „individ

cu dependenţă alcoolică” şi nu clasificarea
indivizilor cu tulburări mentale, de unde
• expresia incorectă „alcoolic”.
 Tulburarea mentală în DSM IV

Clasificarea din DSM IV este o clasificare

categorială, iar categoriile (tulburările
mentale) sunt definite pe baza unor seturi de
criterii cuprinzând elementele care le definesc
• într-o categorie (membrii categoriei sunt
omogeni)
• între categorii există
– limite clare
– excludere reciprocă.
 Tulburarea mentală în DSM IV
• Aceste lucruri nu sunt avantajoase când ne referim
la oamenii din categorii pentru că fiecare este altfel
decât ceilalţi şi nu identic cu ceilalţi.

• În DSM abordările categoriale diagnostice permit

heterogenitatea tablourilor clinice întrucât utilizează
seturi de criterii politetice din care individul necesită
prezenţa numai unui subset de itemi dintr-o listă mai
lungă ( exemplu sunt necesare minim 5 itemi din 9
pentru a pune diagnosticul de tulburare de
personalitate borderline).
 EVALUAREA MULTIAXIALĂ DSM IV

• Evaluarea pe o axă înseamnă evaluarea unui

domeniu de informaţii.

• Evaluarea pe mai multe axe înseamnă

domenii multiple de informaţii evaluate.
 EVALUAREA MULTIAXIALĂ DSM IV
Avantajele sistemului multiaxial diagnostic
• comprehensiv
• sistematic
• multiplu focusat şi nu unifocusat pe o singură
problemă, ci pe mai multe sau focusat pe problemă
şi fundal, context
• informaţia clinică este
– organiaztă
– uşor de raportat între instituţii
– uşor de comunicat între specialişti
 EVALUAREA MULTIAXIALĂ DSM IV

• într-un diagnostic este permisă descrierea

heterogenităţii şi specificităţii indivizilor
• situaţia clinică a individului este prezentată în
complexitatea ei
• clasificarea planului de tratament este facilitată
• se pot elabora evaluări prognostice individuale
• modelul multiaxial este util în afara clinicii, în
programele educaţionale, de cercetare.
 Axele sunt următoarele:
• Axa I: a tulburărilor clinice sau a altor condiţii
care pot fi în centrul atenţiei clinice
• Axa II: Tulburările de personalitate
Retardul mental sau insuficienţa de
dezvoltare cognitivă
• Axa III: Condiţiile medicale generale sau bolile
somatice
• Axa IV: Problemele psihosociale şi de mediu
• Axa V: Evaluarea globală a funcţionării
 Axa I: Tulburările clinice sau alte condiţii care
pot fi în centrul atenţiei clinice:

• Tulburările pentru prima dată diagnosticate în periaoda

neonatală, copilărie, adolescenţă (excluzând retardul mental
care se diagnostichează pe axa II)
• Delirum, demenţa şi tulburările amnestice şi alte tulburări
cognitive
• Tulburări mentale datorate unei condiţii medicale generale
• Tulburări legate de uzul de substanţă
• Schizofrenia şi alte tulburări psihotice
• Tulburări de dispoziţie
• Tulburări anxioase
• Tulburări somatoforme
 Axa I: Tulburările clinice sau alte condiţii care
pot fi în centrul atenţiei clinice:

• Tulburări factice
• Tulburări disociative
• Tulburări de identitate şi de gen
• Tulburări de alimentaţie
• Tulburări de somn
• Tulburări ale controlului impulsului neclasificate în
altă parte
• Tulburări de adaptare
• Alte condiţii ce pot fi în centrul atenţiei clinice
 Axa I: Tulburările clinice sau alte condiţii care
pot fi în centrul atenţiei clinice:

• Când un individ are mai multe tulburări pe axa

I trebuie consemnate toate.

• Diagnosticul principal este cel care e motivul

vizitei.
 Axa I: Tulburările clinice sau alte condiţii care
pot fi în centrul atenţiei clinice:

În cadrul tulburărilor considerate ca alte condiţii ce pot fi în

centrul atenţiei clinice enumerăm:
• factori psihologicii afectând condiţia medicală
• tulburări de mişcare induse de medicamente
• alte tulburări induse de medicamente:
– parkinsonul indus neuroleptic,
– sindromul neuroleptic malign,
– distonia acută indusa de neuroleptice,
– akatisia acută indusă de neuroleptice,
– diskinezia tardivă indusă de neuroleptice,
– tremorul postural indus de medicaţie,
– alte mişcări nespecificate induse de medicamente
 Axa I: Tulburările clinice sau alte condiţii care
pot fi în centrul atenţiei clinice:
• alte probleme relaţionale: legată de (datorată) tulburarea mentală şi sau condiţiei
medicale generale, problema relaţională părinte – copil, problema relaţională cu
partenerul, problema relaţională între fraţi, problema relaţională nespecificată
• probleme legate de abuz şi neglijenţă: abuzul fizic al copilului, abuz sexual al
copilului, neglijarea copilului, abuz fizic la adult, abuz sexual la adult
• condiţii adiţionale care pot fi în centrul atenţiei clinice:
– non-complianţa la tratament,
– producerea falsă sau exagerată a unor simptome cu scop,
– comportamentul antisocial al adultului,
– comportamentul antisocial al copilului şi adolescentului,
– funcţionare intelectual de graniţă (QI = 71 – 84),
– declin cognitiv legat de vârstă,
– reacţia la doliu,
– probleme academice,
– probleme ocupaţionale,
– probleme de identitate,
– probleme spirituale sau religioase,
– probleme de aculturalizare,
– problema ciclurilor de viaţă.
 Axa II: Tulburările de personalitate şi
retardul mental
• Este obişnuit să notăm trăsăturile de personalitate
maladaptative proemiente şi mecanismele de
apărare.
• Faptul că se prezintă această axă separat de axa I
asigură o perspectivă asupra fondului pe care apar
modificările pe axa I.
• Codificarea tulburării de personalitate pe axa II nu
trebuie să fie înţeleasă ca patogeneza lor sau
tratamentul corespunzător este fundamental diferit
faţă de tulburările codificate pe axa I.
 Axa II: Tulburările de
personalitate şi retardul mental

• Atunci cand nu sunt suficiente criterii pentru a

diagnostica tulburarea de personalitate, vom
nota doar elementele dezaptative de
personalitate.

• Tot aici se noteaza utilizarea habituala a

mecanismelor de aparare dezaptative
 Axa II: Tulburările de personalitate şi
retardul mental
Sunt grupate în 3 clustere pe bază de similarităţi descriptive

Cluster A: adesea apar ca ciudaţi, excentrici, bizari

• Tulburarea de personalitate
– schizoida
– schizopala
– paranoida
Cluster B: apar dramatici, emoţionali, instabili (eratic), extravaganti
• Tulburarea de personalitate
– antisocială
– borderline
– histrionică
– narcisică
Cluster C: trăsături comune: anxietate, temători
• Tulburarea de personalitate
– Evitanta
– Dependenta
– Obsesiv-compulsiva
 Axa II: Tulburările de personalitate şi
retardul mental
• Există mulţi indivizi care prezintă tulburări de
personalitate cu trăsături din mai multe clustere
diferite.
• Există modele în cercetare: depresiv, pasiv-agresiv
• Se notează trăsături de personalitate proeminent
maladaptative care nu îndeplinesc criteriile pentru
tulburarea de personalitate
• Utilizarea obişnuită a mecanismelor de apărare
maladaptativă trebuie de asemenea notată.
 Axa III

Are importanţă în înţelegerea şi managementul

indivizilor cu tulburare mentală
 Axa III

• Scopul distingerii condiţiei medicale este acela

de a încuraja deschiderea în evaluare şi de a
creşte comunicarea între furnizorii serviciilor
de sănătate.
 Axa III
Condiţiile medicale generale pot fi legate de tulburările mentale în diferite
moduri:
• în anumite cazuri legătura etiologică directă între problema medicală şi
dezvoltarea sau înrăutăţiera simptomelor psihice (exemplu hipotiroidismul
este cauzat de simptome depresive). Se noteaza hipotiroidismul pe axa I cat
si pe axa II.

• în acele situaţii în care relaţia cauzală între cele două nu este preznă, acestea
se prezintă fără legătură cauzală ca tulburari de axa III

• condiţiile de pe axa III au importanţă generală în înţelegerea şi tratamentul

indivizilor cu tulburare mentală (exemplu tulburare de adaptare cu dispoziţie
depresivă ca reacţie la diagnosticul de cancer de sân)

• anumite condiţii medicale generale au importanţă prognostică şi de

tratament (exemplu tulburarea depresivă (axa I) majoră şi aritmie cardiacă
(axa III) influenţează alegerea farmacologica
 Axa IV

Este pentru consemnarea problemelor

psihosociale şi ambientale care pot influenta
diagnosticele de pe axa I şi II ca de altfel si
prognosticul si tratamentul.
 Axa IV
Categoriile de probleme grupate împreună:
• probleme cu grupul de suport primar
• probleme legate de mediul social
• probleme educaţionale
• probleme ocupaţionale
• probleme de locuinţă
• probleme economice
• probleme de acces la servicii de îngrijire
• probleme de intaracţiune cu sistemul legal (acte
infracţionale, crime)
• alte probleme ambientale şi psihosociale
 Axa IV

Categoriile menţionate sunt menţionate pe axa

IV,
dar când sunt doar ele, motivul principal al
evaluării şi îngrijjirii se notează pe axa I.
 Axa V
Este pentru a raporta rezultatul judecăţii clinicianului în
ceea ce priveşte nivelul general de funcţionare al
individului.
• Rezultatul concret este trecut pe scala funcţionării
globale (GAF). Aceasta are 10 niveluri de
funcţionare.
• Criteriile importante sunt:
– criteriile funcţionării psihologice,
– sociale,
– ocupaţionale aplicate la un pacient cu tulburare mintală.
• Nu se includ perturbările datorate limitărilor fizice
sau ambientale
 GAF
Exemple:
• 100-91 – funcţionare superioară într-o multitudine de
domenii de activitate diferite; problemele de viaţă niciodată
nu par scăpate de sub control; este văzut de către alţii ca
având multe calităţi pozitive; fără simptome
• 50-41 – simptome severe (exemplu ideaţie suicidară, ritualuri
obsesionale severe, frecvente furturi) sau dificultate majoră în
oricare din domeniile de funcţionare social, ocupaţional,
şcolar (fără prieteni, incapabil de a menţine un job)
• 10-1 – pericol persistent şi sever de a se răni pe sine sau pe
alţii (violenţă recurentă) sau inabilitate persistentă de a-şi
menţine igiena personală minimă sau un act suicidar serios cu
clară expectaţie a morţii
• 0 – informaţie inadecvată